Actualitate
Disputele arbitrale în care este angrenat statul român la Washington ne costă deja zeci de milioane de euro remunerația avocaților.
(Preluare Newsweek România):
România riscă să plătească peste șase miliarde de euro dacă va pierde disputele în care este angrenată în acest moment la Curtea de Arbitraj a Băncii Mondiale de la Washington.
Ministerul de Finanțe le-a plătit deja avocaților care apără interesul statului român nu mai puțin de 25 de milioane euro.
Cei mai mulți bani, peste 11,4 milioane euro, au ajuns în conturile casei de avocatură Leaua, Damcali, Deaconu, Păunescu & Asociații, care apară statul român în procesele contra fraților Micula și a canadienilor de la Roșia Montană.
Frații Micula mai vor 2,4 miliarde de euro
Frații Ioan și Victor Micula au câștigat un prim litigiu împotriva statului român în urma căruia au încasat despăgubiri de aproximativ 400 milioane de euro.
Banii au fost plătiți din vistieria statului printr-o Ordonanță de Urgență asumată de premierul Ludovic Orban.
Pe lângă acești bani, statul român a mai plătit caselor de avocatură 19,61 milioane de lei, bani care au fost plătiți către casa de avocatură Deleanu Vasile și Asociații.
Avocatul Vasile Deleanu, fost Căciulă, a fost agent al poliției politice comuniste, având gradul de maior în 1987 și funcția de șef colectiv în cadrul Securității Municipiului București.
MILIARDE Afacerile fraților Ioan și Viorel Micula și proiectul de la Roșia Montană pot văduvi bugetul de aproape 25 de miliarde de lei
Pe rolul Centrului Internațional de Reglementare a Disputelor privind Investițiile de pe lângă Banca Mondială
(ICSID) de la Washington se află și „dosarul arbitral ICSID nr.ARB/14/29“.
Acesta este un alt caz deschis de frații Micula împotriva statului român, în care aceștia cer despăgubiri de 2,4 miliarde euro.
Motivul este surprinzător, dar numai arbitrii ICSID vor decide dacă este și lipsit de fundament. Conform unui răspuns transmis de Ministerul de Finanțe la solicitarea Newsweek România, „acțiunea arbitrală se referă, în principal, la două aspecte: un aspect care privește piața băuturilor alcoolice, iar un alt aspect care vizează contractele de vânzare-cumpărare a apei minerale încheiate de reclamanți.
Reclamanții afirmă că România nu a luat măsuri de combatere a evaziunii fiscale și că a luat măsuri discriminatorii în acest sens“.
Statul român este reprezentat în acest proces de două case de avocatură: compania elvețiană Lalive și casa de avocatură Leaua, Damcali, Deaconu, Păunescu & Asociații.
Până acum, elvețienilor de la Lalive li s-au achitat facturi de 9,81 milioane lei, în timp ce casei de avocatură din România nu mai puțin de 17,39 milioane lei. Procesul de arbitraj continuă.
Roșia Montană cere 3,28 miliarde USD
Companiile canadiene Gabriel Resources Ltd. și Gabriel Resources Jersey au reclamat statul român la Washington pentru că nu au putut exploata aurul de la Roșia Montană.
O afacere întortocheată, minată de suspiciuni majore de corupție, demarată de controversatul Frank Timiș și girată de politicienii autohtoni.
„Acţiunea arbitrală iniţiată de reclamanţi îşi are temeiul de drept în Acordurile cu privire la promovarea și garantarea reciprocă a investițiilor încheiate de România cu Guvernul Canadei (ratificat prin Legea nr.356/2009) și Guvernul Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (ratificat prin Legea nr.109/1995). Conform reclamanților, acest diferend a fost determinat de modul de implementare a așa-numitului «Proiect minier aurifer de la Roșia Montan㻓, a transmis Ministerul de Finanțe către Newsweek România.
Conform documentelor oficiale aflate în posesia noastră, canadienii de la Gabriel Resources cer despăgubiri în cuantum de 3,28 miliarde USD, la care ar urma să se adauge o rată a dobânzii LIBOR+ 4%, începând cu data de 29 iulie 2017, până la data plăţii hotărârii arbitrale ce se va pronunţa.
Procedurile în Dosarul arbitral ICSID nr.ARB/15/31 de la tribunalului arbitral sunt în curs de desfășurare.
Și în această speță, statul român este reprezentat de cele două case de avocatură angajate în dosarul Micula: elvețienii de la Lalive și casa de avocatură Leaua & Asociații.
Elvețienii au încasat până în prezent 11,5 milioane lei, în timp ce casa de avocatură românească nu mai puțin de 36,41 milioane lei.
Din reprezentarea statului român în cele două procese de arbitraj, Leaua & Asociații a încasat peste 53,8 milioane lei (în jur de 11,4 milioane euro).
Documente secrete dispărute, 300 de lei amendă
Procurorii Direcției Naționale Anticorupție au avut pe masă două dosare penale referitoare la afacerea auriferă de la Roșia Montană. Unul a fost pierdut prin fișetele procurorilor anticorupție, iar celălalt a fost clasat. Practic, toate instituțiile statului au acoperit jaful de Roșia Montană.
Newsweek România a dezvăluit, în iunie 2019, că mai multe documente secrete din dosarul Roșia Montană au dispărut din sediul Agenției Naționale pentru Resurse Minerale.
La scurt timp după publicarea informațiilor, ofițeri din cadrul Serviciul Român de Informații a făcut o vizită la sediul Agenției Naționale pentru Resurse Minerale pentru a investiga dispariția documentelor.
Surse din cadrul Agenției au declarat sub protecția anonimatului că „ofițerii SRI au verificat dispariția documentelor secrete, au întocmit un proces – verbal și au amendat instituția cu suma de 300 lei pentru că nu gestionează corect documentele secrete“.
Dar, și de această dată, nimeni nu a continuat să verifice ce documente secrete au dispărut și cine se face vinovat de dispariția acestora.
Adamescu pretinde 330 milioane euro
În dosarul arbitral nr.ARB/16/19 de la Curtea de Arbitraj de la Washington, compania olandeză The Nova Group Investments NV, înființată de Dan Adamescu și moștenită de Alexander Adamescu, a solicitat daune de 330 milioane de euro.
Firma controlată de Adamescu jr. susține că România „şi-a încălcat angajamentele asumate prin deciziile pe care Autoritatea de Supraveghere Financiară le-a exercitat asupra activității Astra Asigurare-Reasigurare SA, prin urmărirea penală a domnului Dan Adamescu, prin derularea unei campanii media ostile împotriva domnului Dan Adamescu precum și prin negarea dreptului la un proces echitabil în procedurile penale interne (de către organele de urmărire penală şi instanţele judecătoreşti)“.
Ministerul de Finanțe a transmis că acţiunea arbitrală îşi are temeiul de drept în Acordul privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor între Guvernul României și Guvernul Regatului Țărilor de Jos, ratificat prin Legea nr. 114/1994.
Conform informațiilor transmise de Ministerul de Finanțe, în acest proces statul român este reprezentat de casele de avocatură Derains & Gharavi Aarpi, Akinci Danișmanlik Hizmetleri Ltd. și Trofin & Asociații.
Prima, o casă de avocatură înființată la Paris de către avocații Yves Derains și franco-iranianul Hamid Gharavi, a încasat de la Ministerul de Finanțe nu mai puțin de 22 milioane lei până în prezent. Casa de avocatură românească nu a primit niciun leu direct de la Finanțe.
153,9 milioane de euro pentru energia verde
În dosarul arbitral ICSID nr.ARB/18/19, un grup de zece de firme din Germania, Austria și România, printre care și una controlată de gigantul Samsung, solicită despăgubiri de 153,9 milioane euro.
Conform Ministerului de Finanțe, în cuprinsul acțiunii arbitrale, în esență, reclamanții susțin că începând cu anul 2013 au decis să investească în sectorul energiei regenerabile din România, bazându-se pe cadrul normativ existent la acea dată, însă, începând cu jumătatea anului 2013, reclamanții precizează că România a implementat o serie de acte normative care au distorsionat și distrus într-un mod progresiv piața certificatelor verzi.
Românul Frank Timiș este o vedetă mondială, de numele lui legându-se mai multe scandaluri de corupție cu resurse minerale africane
Cele zece companii implicate în proiecte din zona energiei regenerabile care au reclamat România sunt: Solluce România B.V, LSG Building Solutions GmbH, Green Source Consulting GmbH, Risen Energy Solar Project GmbH, Core Value Investments GmbH & Co KG Gamma, Core Value Capital GmbH, SC LJG Green Source Energy Beta SRL, Anina Pro Invest Ltd, Giust Ltd și Pressburg UK GmbH. Prima dintre aceste companii este controlată de sud-coreeni de la Samsung.
Practic, deţinătorii de parcuri fotovoltaice primeau şase certificate verzi pentru fiecare MWh produs, dar, în 2012, Guvernul a decis ca, din cele şase certificate verzi pe care le primea un „fotovoltaic“ pentru fiecare MWh produs, două să fie amânate până în 2017.
Ulterior, Guvernul a stabilit ca amânarea la tranzacţionare a celor două certificate să fie prelungită până la finalul anului 2024, iar recuperarea acestor certificate să se facă, în tranşe lunare egale, în perioada 2025-2030.
În această speță, interesele statului român sunt apărate de asocierea dintre casele de avocatură Curtis, Mallet-
Prevost Colt & Mosle LLP (SUA) și Maravela, Popescu & Roman. Ministerul de Finanțe a făcut plăți în valoare de 6,9 milioane lei, direct în conturile firmei din SUA .
Partenerii lui Popoviciu: 200 milioane USD
Două companii înregistrate în Cipru, Alverley Ltd și Germen Properties Ltd, implicate în afaceri imobiliare alături de controversatul afacerist Puiu Popoviciu, solicită statului român nu mai puțin de 200 de milioane dolari.
Cele două companii s-au asociat cu Puiu Popoviciu pentru a dezvolta proiecte pe terenul de 224,6 ha, din Băneasa, luat de la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară București.
La solicitarea Newsweek România, Ministerul de Finanțe a transmis că cele două companii cipriote susțin că „România a încălcat tratatul prin acțiuni de intervenție arbitrară și discriminatorie prin privarea societăților reclamante de posibilitatea de a-și valorifica dreptul de proprietate asupra investițiilor și dreptul la un proces echitabil.
LONDRA În capitala Angliei s-au refugiat și Puiu Popoviciu (sus), și fiul lui Dan Adamescu (jos), Alexander, ambii implicați în litigii arbitrale cu statul român – Foto: INQUAM PHOTOS/ Octav Ganea
În opinia investitorilor, acțiunile întreprinse constau în exproprierea indirectă a investițiilor prin sechestrul instituit asupra bunurilor societăților românești și asupra titlului lor asupra terenului din Băneasa“.
Statul român este reprezentat în această speță de americanii de la Hunton Andrews Kurth LLP, plus casele de avocatură românești Cobuz și Asociații și Toader și Asociații. Ministerul de Finanțe a avut costuri cu avocații de 12,2 milioane lei, bani plătiți direct americanilor.
Rușii de la RAFO nu au calculat despăgubirile
Fostul acționar majoritar al rafinăriei RAFO Onești, grupul austriac Petrochemical Holding, controlat de rusul Iakov Goldovski, a deschis o acțiune împotriva statului român la Curtea de Arbitraj de la Washington.
Grupul controlat de rusul Goldovski susține că, în perioada cuprinsă între anii 2005 şi 2016, a investit suma de 476.946.858 Euro în compania RAFO, al cărei principal activ este o rafinarie localizată în Oneşti.
Petrochemical Holding GmbH acuză România de încălcarea Tratatului privind Carta Energiei, un acord internațional încheiat în 1994 de statele din Europa și fosta Uniune Sovietică ce statuează principiile colaborării internaționale în domeniul energiei și care conține și prevederi privind protecția investițiilor străine în sectorul energetic.
Ministerul de Finanțe a transmis că „investitorul susţine că încălcările din partea României au fost ulterioare anului 2005, printre care se enumeră, în anul 2009, neonorarea unui acord de oferire a unei garanţii de stat în cuantum de 330 milioane de euro pentru a susţine investiţiile în modernizarea RAFO, precum şi indisponibilizarea efectuată de către ANAF, în anul 2015, asupra activelor mobile sau imobile ale RAFO, inclusiv asupra rafinăriei“.
Tot ministerul mai menționează că, până în prezent, „pentru repararea drepturilor şi intereselor afectate, precum şi pentru investiţiile, serviciile şi munca depusă, societatea reclamantă nu a cuantificat în mod concret o valoare a prejudiciului pe care doreşte să o obţină urmare a arbitrajului iniţiat, rezumându-se la precizarea că prejudiciul şi dobânda urmează să fie dezvoltate şi cuantificate pe parcursul procedurii arbitrale. Până la această dată nu s-a constituit tribunalul arbitral“.
Apărarea României este asigurată în acest dosar de Freshfields Bruckhaus Deringer și casa de avocatură Filip. Până în prezent, Finanțele au plătit puțin peste 208.000 lei pentru serviciile avocaților contractați.
Actualitate
Realimentarea flotei aeriene americane: KC-46 Pegasus, singura opțiune viabilă până la apariția NGAS
Forțele Aeriene ale SUA se confruntă cu o nevoie stringentă de a-și moderniza flota de avioane cisternă, iar KC-46 Pegasus de la Boeing pare a fi singura soluție disponibilă pe termen scurt, până la introducerea aeronavei de generație următoare, NGAS, la mijlocul anilor 2030. Cu toate acestea, problemele legate de lanțul de aprovizionare și drepturile de acces la date ar putea reprezenta obstacole pe termen lung, conform unui document recent al serviciului.
Decizia controversată de a achiziționa mai multe KC-46
Conform unei notificări de justificare și aprobare (J&A) publicată de Forțele Aeriene pe 2 octombrie, decizia de a comanda până la 75 de aeronave KC-46 suplimentare a fost motivată de nevoia de a înlocui flota îmbătrânită de KC-135 Stratotanker și de a acoperi intervalul de timp până la disponibilitatea NGAS. Această decizie a necesitat o justificare, deoarece serviciul contractează cu Boeing pentru mai multe avioane cisternă fără o competiție deschisă.
Schimbări de strategie și priorități
Documentul detaliază planurile inițiale ale Forțelor Aeriene de a recapitaliza flota de avioane cisternă prin intermediul programului KC-135 Tanker Recapitalization Program, pentru care au fost primite răspunsuri din partea mai multor companii, inclusiv un parteneriat între Lockheed Martin și Airbus, care concura cu Boeing. Forțele Aeriene au constatat că doar Airbus și Boeing (după retragerea Lockheed din parteneriat) ar putea „îndeplini parțial cerințele preliminare” ale programului, inclusiv cerința ca o soluție să fie gata de implementare până în anul fiscal 2031.
Cu toate acestea, la începutul anului 2025, Forțele Aeriene și-au schimbat direcția, deoarece „amenințările globale în evoluție și prioritățile concurente ale DoD” au transformat NGAS într-o „prioritate”. În acest proces, documentul menționează că Forțele Aeriene au constatat că atât Boeing, cât și Airbus ar avea nevoie de „dezvoltare semnificativă” pentru a îndeplini cerințele programului inițial de recapitalizare. Prin urmare, Forțele Aeriene au considerat că opțiunea de recapitalizare este prea costisitoare, deoarece era necesară și finanțarea dezvoltării platformei NGAS.
Astfel, serviciul a renunțat la cerințele pentru un nou efort de avioane cisternă și a optat, în schimb, pentru utilizarea celor deja existente pentru KC-46 până când NGAS va fi disponibil, conform documentului. Această decizie a deschis practic calea pentru Boeing, deoarece A330 MRTT propus de Airbus ar avea nevoie de „dezvoltare semnificativă pentru a îndeplini cerințele obligatorii”.
Timpul, factorul decisiv
Un factor cheie în decizia de a utiliza cerințele KC-46, conform documentului, a fost timpul. Forțele Aeriene înlocuiesc în prezent flota îmbătrânită de KC-135 Stratotanker cu KC-46, dar livrările Pegasus în baza unui contract existent sunt programate să se încheie în 2030 – cu aproximativ șase ani înainte ca NGAS să fie gata cel mai devreme. Pentru a continua înlocuirea KC-135 cu avioane cisternă mai noi, Forțele Aeriene au nevoie de un avion cisternă care să poată acoperi acest interval de șase ani, ceea ce, conform serviciului, doar KC-46 poate face.
Problemele persistă
Cu toate acestea, achiziționarea mai multor KC-46 va veni cu probleme. Boeing „va trebui să rezolve” problemele legate de diminuarea surselor de producție și lipsa de materiale (DMSMS), împreună cu uzura pieselor, care, conform documentului, afectează atât programul KC-46 actual, cât și extinderea acestuia. În plus, documentul ridică problema negocierii pentru mai multe drepturi asupra datelor tehnice și a software-ului, în special atunci când drepturile actuale sunt „inferioare nivelului necesar” pentru extinderea producției KC-46.
Airbus rămâne în joc
Într-o declarație pentru Breaking Defense, Airbus a afirmat: „Ne menținem soluția noastră dovedită de avioane cisternă și evoluția sa, MRTT+. Airbus rămâne angajat alături de USAF, pe măsură ce aceștia continuă să evalueze soluția lor de realimentare aeriană de generație următoare.”
NGAS: Înapoi în viitor
Soarta NGAS a fost incertă până de curând, deoarece oficialii din administrația Biden au declarat că platforma ar putea fi prea costisitoare, în timp ce bugetul FY26 al Forțelor Aeriene a alocat resurse limitate pentru eforturile de cercetare și dezvoltare.
După cum reiese clar din document, Forțele Aeriene tratează acum NGAS ca pe o nevoie critică, deși se menționează că „calea finală către NGAS nu a fost încă definită, având în vedere prioritățile concurente ale apărării”. Programul a finalizat o analiză a alternativelor, se arată în document, deși sunt în curs de desfășurare activități suplimentare de colectare a informațiilor pentru a rafina cerințele.
Conform generalului John Lamontagne, șeful Comandamentului de Mobilitate Aeriană al Forțelor Aeriene, serviciul a examinat o gamă largă de platforme potențiale – de la avioane de afaceri la aeronave cu corp fuzelat și avioane cisternă stealth, cu „semnătură gestionată” – pentru misiunea NGAS. Se așteaptă ca platforma să opereze în medii periculoase, cum ar fi Indo-Pacificul, unde pistele de aterizare sunt puține, iar sistemele de apărare aeriană sunt formidabile.
Industria se pregătește pentru NGAS
Industria se pregătește să ofere Forțelor Aeriene candidați pentru realimentarea de generație următoare. Conform lui Roderick McLean, vicepreședinte și director general al misiunilor de mobilitate aeriană și maritime la Lockheed, compania se așteaptă ca un avion nou, capabil să supraviețuiască, să fie necesar pentru misiune.
Actualitate
Armata SUA recunoaște și remediază problemele de securitate cibernetică la Platforma NGC2
Armata SUA a anunțat că a atenuat o serie de riscuri de securitate cibernetică descoperite într-o versiune incipientă a platformei sale Next Generation Command and Control (NGC2), potrivit unui memo intern obținut de Breaking Defense.
Alarma trasă de ofițerul sef pentru tehnologie
Documentul, datat 5 septembrie și semnat de Gabriele Chiulli, ofițerul șef pentru tehnologie din cadrul Biroului Șefului pentru Informații al Armatei, avertiza că platforma NGC2 „în starea sa actuală, prezintă deficiențe critice în ceea ce privește controalele fundamentale de securitate, procesele și guvernanța.”
Chiulli a scris că armatei „îi lipsește vizibilitatea și controalele necesare pentru a asigura securitatea și integritatea platformei”. El a adăugat că „se pare că există o grabă de a introduce capabilități în sistem fără o supraveghere reală sau un proces adecvat, ceea ce crește riscul pe măsură ce acest sistem îl amplifică și mai mult.”
Reacție rapidă și măsuri corective
Cu toate acestea, oficialii armatei au declarat pentru Breaking Defense că, în cele trei săptămâni de la redactarea și distribuirea documentului, problemele au fost rezolvate. „Problemele au fost atenuate imediat”, a declarat Leonel Garciga, șeful pentru informații al armatei, într-un comunicat. El a adăugat că „procesele simplificate de securitate cibernetică au fost capabile să identifice rapid și să asiste biroul programului și furnizorul în trierea vulnerabilităților de securitate cibernetică și în implementarea măsurilor de atenuare.”
Integrarea securității cibernetice de la inceput
Generalul-locotenent Jeth Rey, șeful adjunct de stat major la G-6, departamentul armatei responsabil cu securitatea cibernetică și rețelele, a susținut că identificarea timpurie a acestor deficiențe face parte din procesul intenționat al serviciului și că au fost luate măsuri pentru a le corecta.
„Trebuie să includem securitatea cibernetică de la început în proces și cred că asta am făcut”, a spus Rey într-un interviu recent. „Aceasta este o nouă capacitate și am găsit un risc și l-am atenuat imediat. Cred că este o veste bună pentru noi în viitor. Dacă vom continua să privim lucrurile în acest mod și procesele noastre funcționează, sunt mulțumit.”
NGC2: Prioritatea numărul unu pentru modernizare
NGC2 este prioritatea numărul unu a serviciului în materie de modernizare și este conceput pentru a oferi comandanților și unităților o nouă abordare a gestionării informațiilor, a datelor și a comandamentului și controlului cu arhitecturi agile și bazate pe software.
În iulie, armata a acordat aproape 100 de milioane de dolari companiei Anduril și unei echipe de furnizori pentru a dezvolta un prototip al sistemului, care va fi extins la nivelul întregii divizii la Project Convergence Capstone 6 în această vară, cu Divizia 4 Infanterie. Un prototip a fost testat la evenimentul de anul trecut la nivel de batalion. Mai recent, Lockheed Martin și echipa sa au obținut, de asemenea, un contract pentru a dezvolta un strat de date integrat cu Divizia 25 Infanterie.
Ivy Sting: Testare incrementală și adăugare de capabilități
Pe măsură ce armata urmărește să extindă prototipul Anduril la nivelul întregii divizii, Divizia 4 Infanterie a început o serie de evenimente de tip sprint între acum și Project Convergence pentru a adăuga incremental capabilități. Aceste evenimente sunt numite seria Ivy Sting.
Deficiențe identificate în Memo-ul Chiulli
Memo-ul Chiulli, care a fost redactat cu 10 zile înainte de primul eveniment, enumera o serie de preocupări, al căror „efect cumulativ” era că NGC2 părea mai degrabă o „cutie neagră” în care serviciul nu putea controla ce utilizatori fac sau văd pe rețea.
„Lipsa de guvernanță înseamnă că nu există o persoană sau o entitate responsabilă pentru acceptarea acestui risc în numele armatei”, se arată în document. „Având în vedere postura actuală de securitate a platformei și a aplicațiilor terțe găzduite, probabilitatea ca un adversar să obțină acces persistent nedetectabil la platformă necesită ca sistemul să fie tratat ca fiind cu risc foarte ridicat.”
Problemele enumerate includ lipsa controlului accesului și a responsabilității, codul sursă neverificat și vulnerabil pentru aplicațiile terțe, lacune critice în guvernanță și igiena de bază a securității și lipsa guvernanței datelor.
Prima deficiență evidențiată a menționat că sistemul nu avea control al accesului bazat pe roluri, ceea ce înseamnă că, odată ce unui utilizator i se acordă acces, acesta ar avea acces nerestricționat la toate aplicațiile și la toate datele – o anatema pentru principiile mai largi de încredere zero ale Pentagonului. Memo-ul a descris acest lucru ca fiind o defecțiune critică de securitate care ar putea duce la un potențial acces și utilizare abuzivă a informațiilor clasificate.
În ceea ce privește aplicațiile terțe, memo-ul notează că Serviciul Federal de Cloud Palantir care găzduiește aplicațiile într-o metodologie de găzduire a containerelor nu a fost evaluat de armată sau de o politică a CIO a armatei care să susțină funcția de conductă deținută/operată de contractant. Niciuna dintre aplicații nu a fost supusă scanării de rutină a securității aplicațiilor web.
Memo-ul a susținut că sistemul funcționează cu vulnerabilități cunoscute, neatinuate, similar cu desfășurarea unui sistem de arme cu defecte cunoscute. Fără un proprietar clar al misiunii care să își asume responsabilitatea pentru securitatea operațională a sistemului, memo-ul a avertizat că securitatea va fi compromisă.
Măsuri concrete și rezultate pozitive
Oficialii armatei nu au precizat exact cum sau când a fost abordată fiecare presupusă deficiență, dar, la Ivy Sting pe 15 septembrie, NGC2 a funcționat bine, potrivit lui Garciga. El a menționat că procesele simplificate de securitate cibernetică au permis ca Ivy Sting 1 să „avanseze fără întârziere.”
Maiorul Sean Minton, un purtător de cuvânt al armatei, a declarat că „armata este într-o transformare unică în generație pentru a oferi soldaților noștri capabilitățile de care au nevoie rapid.”
„După cum s-a demonstrat în acest caz, postura noastră proactivă de securitate cibernetică este concepută pentru a identifica riscurile și a le atenua, minimizând în același timp efectele asupra forței”, a spus el.
Actualitate
Cursa pentru motoare mai mici: Companiile se luptă pentru contracte pe piața UAV-urilor attritabile, în ciuda incertitudinilor privind CCA
În cadrul conferinței Air and Space Forces Association (AFA) din acest an, deși spațiul expozițional a fost dominat de vehicule aeriene fără pilot (UAV) de mari dimensiuni, componentele mai compacte au avut o prezență notabilă: motoarele mici destinate sistemelor mai „attritabile”.
„Un semnal de cerere clar” pentru motoare mai mici
„Este clar că există un fel de semnal de cerere”, a declarat Byron Callan, director general la Capital Alpha Partners, într-un interviu pentru Breaking Defense despre multitudinea de companii care concurează pentru motoare mai mici la AFA și în alte locuri. „M-a frapat”.
De la startup-uri la companii consacrate, companiile au profitat de conferința AFA din acest an pentru a-și expune produsele potrivite pentru spațiul motoarelor entry-level, care ar putea fi utilizate pentru drone Collaborative Combat Aircraft (CCA), rachete de croazieră sau alte vehicule aeriene care ar oferi o masă accesibilă de muniție.
Noutăți și oferte diverse la AFA 2025
Printre companiile prezente la AFA, Honeywell, de exemplu, a dezvăluit un nou motor cu tracțiune de 1.600 de lire, denumit HON1600, adăugând o altă unitate de propulsie ofertelor CCA ale companiei, alături de F124, cu tracțiune mai mare. TJ Pope, directorul superior al Honeywell pentru strategia motoarelor, a declarat într-un interviu că abordarea companiei este „cu risc scăzut”, în parte prin valorificarea experienței extinse în fabricarea unităților de putere auxiliare, a căror lanț de aprovizionare și facilități de producție pot fi reutilizate pentru producerea de motoare mici.
Pratt & Whitney, o subsidiară a gigantului din domeniul apărării RTX, a declarat într-un comunicat de presă publicat în timpul AFA că urmărește „o nouă familie de motoare” care pot varia de la 500 la 1.800 de lire de tracțiune.
Rolls-Royce, la rândul său, a expus motorul Orpheus, o familie de unități de propulsie dezvoltate în comun cu Ministerul Apărării din Marea Britanie.
„Familia Orpheus vizează multiple oportunități potențiale viitoare, dintre care una este piața CCA attritabilă”, a declarat Emma Russell, manager de program OrpheusWorks, pentru Breaking Defense într-un interviu la expoziție. Evidențiind aproximativ 120 de evenimente de testare și 40 de ore de funcționare a motorului, Russell a spus că compania are „cunoștințe excelente” despre designul Orpheus, care „vizează cu adevărat un lanț de aprovizionare diferit [comparativ] cu ceea ce Rolls Royce este obișnuit să utilizeze” pentru a obține „o cale către o producție cu costuri reduse”.
Firmele mai mici și-au spus cuvântul, inclusiv JetCat Defense, o asociere în participație între o companie germană și o filială americană a unei firme israeliene. Aceasta a adus noile sale unități de propulsie P420 și P850, despre care compania spune că oferă 100 și, respectiv, 200 de lire de tracțiune.
Startup-ul BeeHive Industries a anunțat, de asemenea, la expoziție că motorul său Frenzy, cu o tracțiune de 200 de lire, aflat sub contract cu Forțele Aeriene ale SUA, a atins etape de dezvoltare și intenționează să înceapă testele de zbor „la începutul anului 2026”.
Incertitudini privind designul CCA
În timp ce cererea de unități de propulsie mai accesibile pentru muniție este mare, firmele merg mai departe cu oferte fără informații complete despre un factor de stimulare major: programul CCA.
Forțele Aeriene au ales două fuselaje mai mari pentru prima tranșă a programului, dar nu au precizat dacă vor pune accent pe sisteme entry-level, high-end sau intermediare pentru o rundă următoare de contracte CCA. Acesta a mers mai departe cu o cerere de propuneri pentru motoare în intervalul de tracțiune mai mic, deși un oficial al serviciului a declarat că RFP-ul are ca scop susținerea unui segment inactiv al pieței pentru a oferi guvernului mai multe opțiuni. (Marina va fi probabil un alt cumpărător semnificativ de CCA și a emis recent contracte pentru propriul program de aripă de dronă, după cum a raportat anterior Breaking Defense, deși aceste premii sunt doar pentru „design conceptual”.)
Detaliile exacte despre ceea ce cer Forțele Aeriene industriei, cel puțin în domeniul public, sunt greu de stabilit, deoarece serviciul pare să rețină unele informații din motive de securitate. Forțele Aeriene nu au răspuns la întrebarea Breaking Defense până la ora publicării, când au fost întrebate ce a fost comunicat industriei.
Forțele Aeriene au făcut anterior public un sondaj al industriei, care se afla aproximativ în domeniul clasei de tracțiune medie: o cerere de informații privind motoarele într-un interval de tracțiune de 3.000 până la 8.000 de lire, emisă la sfârșitul anului 2023.
O sursă din industrie, căreia i s-a acordat anonimatul pentru a discuta detalii sensibile, a declarat că ceea ce au lansat Forțele Aeriene în clasa medie de tracțiune „se încadrează în plicul a ceea ce ați văzut înainte”. Cu toate acestea, serviciul nu a lansat un RFP pentru un motor în acest interval, cu atât mai puțin a emis cerințe pentru un vehicul aerian.
Până în prezent, detaliile sunt mai ușor disponibile pentru prima rundă CCA a Forțelor Aeriene, sau „tranșă”, în care Anduril și General Atomics se confruntă. Potrivit Aviation Week, oferta CCA a Anduril va zbura cu un motor Williams International FJ44-4 care are o tracțiune de 3.600 de lire. General Atomics nu a dezvăluit unitatea de propulsie pentru oferta sa CCA, dar a spus că aeronava este compatibilă cu mai multe motoare.
Callan a subliniat că o parte din motivul incertitudinii, dincolo de întrebările persistente despre modul în care CCA va fi utilizat operațional, ar putea avea de-a face cu schimbările de conducere de la Forțele Aeriene. Gen. Kenneth Wilsbach a fost nominalizat abia acum pentru a servi drept următorul șef de stat major al Forțelor Aeriene, iar lideri civili precum secretarul Forțelor Aeriene Troy Meink sunt în funcție de doar câteva luni.
„Încă cred că ne aflăm într-o perioadă de tranziție”, a spus Callan, adăugând că o „linie de vedere mai bună” ar putea veni în bugetul Pentagonului pentru anul fiscal 2027.
O provocare cheie pentru industrie este, de asemenea, fabricarea de motoare care nu sunt neapărat construite pentru a dura pentru ceea ce ar fi aeronave mai attritabile, contrar sarcinii tradiționale a inginerilor aerospațiali de a proiecta motoare cu durată lungă de viață și toleranțe ridicate.
„Schimbarea acestei paradigme nu este cu siguranță un lucru ușor de făcut”, a spus Pope de la Honeywell, indicând inovații precum fabricarea aditivă și compromisuri în răcire și durata de viață, deoarece motoarele nu sunt menite să funcționeze atât de mult. Când vine vorba de motoare CCA mai mici, „presupunerea mea este că va fi un număr de două cifre din punct de vedere al ciclului de viață”, a adăugat el, referindu-se la numărul de ore de zbor pe care se așteaptă ca motorul să le înregistreze.
Pentru motoarele care sunt „ceva la mijloc” între a fi consumabile și a dura mii de ore, „aceasta este o abordare complet nouă sau o combinație de abordări”, a declarat Richard Aboulafia, director general la AeroDynamic Advisory, într-un interviu pentru Breaking Defense.
„Aș crede că incumbenții” – unii dintre care pot reutiliza ofertele comerciale pentru aplicații militare – „încă au avantajul”, a observat Aboulafia. „Turbinele nu sunt un spațiu care poate fi ușor perturbat cu noi tehnologii. Dar, pe de altă parte, poate că aceasta este una dintre acele zone în care un startup ar putea adopta o abordare complet curată.”
Considerații de piață și „pariuri prudente”
Noii intrați în speranța de a furniza motoare cu tracțiune mai mică se alătură unui domeniu care a devenit din ce în ce mai aglomerat în ultimul an, prezentând echipe precum una formată din GE Aerospace și Kratos. Firmele care fac o incursiune în motoare mai mici vor merge mai departe față în față cu furnizori consacrați precum Williams International, care furnizează motoare pentru racheta Tomahawk printre alte sisteme.
Cu toate acestea, analiștii au declarat pentru Breaking Defense că vor exista probabil destul de multe oportunități pentru ca aceste companii să le urmărească.
„Aceasta este cu siguranță o piață în creștere. Va dura ceva timp pentru a ajunge acolo, dar ați putea vedea cu ușurință sute de vehicule aeriene”, unele cu dimensiuni și cerințe potențial diferite, „construite pe an pe această piață cândva la începutul anilor 2030”, a spus Aboulafia.
„Pariurile” pe care companiile le fac pentru a investi în dezvoltarea motoarelor „nu sunt neapărat majore”, a spus Callan. „Le-aș numi pariuri prudente.”
O creștere globală a cheltuielilor pentru apărare poartă, de asemenea, o anumită tensiune pentru companii, care s-au arătat nerăbdătoare să facă afaceri CCA în străinătate. Aboulafia și Callan au subliniat amândoi că este probabil ca cumpărătorii străini să dorească să aibă un anumit control suveran asupra programelor lor, inclusiv prin fabricarea de sisteme cheie în interiorul granițelor lor.
„În general, cred că europenii vor cumpăra european”, a spus Callan ca exemplu. „Deocamdată, cred că companiile americane, cea mai mare piață a lor va fi SUA”, a continuat el, indicând posibilitatea suplimentară a unor amprente de producție „multidomestice”.
Întrebat dacă piața motoarelor mai mici devine deja suprasaturată, Callan a spus că este „prea devreme pentru a spune”. Cu toate acestea, a spus el, „Singurul lucru de care aș fi sceptic este, va fi un câștigător care ia totul” – o filozofie pe care Pentagonul a încercat, de asemenea, să o insufle în programele sale CCA.
„Există un consens aproape universal că CCA sunt viitorul luptei aeriene, dar există foarte puțin consens cu privire la modul în care arată”, a spus Aboulafia, menționând alura „ireproșabilă” de a furniza unități de propulsie pentru potențial mii de sisteme. „Deci, vor exista câștigători și perdanți? Absolut. Dar nu poți ignora această piață.”
Jilava, Mioveni – aceeași mizerie! Baroneasa Whatsapp și tunurile penitenciarelor românești
Spovedania unei „Baronese” nervoase: Jilava plânge după Mioveni! Cristina Teoroc, supranumită „baroneasa” de la Jilava – penitenciarul cu o reputație...
Dezamăgire în Poliție: Tineri polițiști vor să renunțe din cauza presiunii, lipsei de sprijin și salarizării precare
Sindicatul Sidepol trage un semnal de alarmă cu privire la dezamăgirea și frustrarea tot mai mari resimțite de polițiștii tineri,...
Prahova sub asediu: Cum mafia imobiliară ne vinde sicrie cu vedere. „White Tower”, „City Gate”, „Mărășești”: Triunghiul Bermudelor imobiliare
Prahova în flăcări și beton armat: Când incompetența dansează pe ruine și corupția ne lasă cu ochii-n soare De la...
Formularul de evaluare a riscului în violența domestică: Formalitate birocratică sau instrument real de protecție?
O analiză aprofundată a eficienței acestui instrument în contextul tragic al femicidului din România, realizată de Vitalie Josanu de la...
Poliție în oglindă: 47 de „inspectori sanitari” pentru 120.000 de angajați — o farsă organizată
Când medicii fac și muncă de control, iar inspectorii… nu există în organigramă „Soluția” improvizată: 47 de cadre medicale, obligate...
Justiția imobiliară română: O nouă modă – Morții dau case, judecătorii pupă cruci, poliția acoperă hoții!
În România anului 2025, justiția imobiliară a devenit un spectacol grotesc, unde morții sunt victime sigure, iar cei vii se...
Marioara „ciuruitoarea”, Nichita „smecherul” și justiția „somnoroasă”: Ploieștiul, capitala fraudelor imobiliare?
Un cutremur anunțat: Ciuruitoarea revine, iar „Il Capo” tremură (doar un pic)? Zilele trecute, un fior rece a străbătut Ploieștiul,...
Reducerea bugetului MAI, o lovitură pentru polițiști. Economii fictive, sporuri furate și finanțări discutabile
Emil Păscuț de la Sindicatul Diamantul trage un semnal de alarmă cu privire la reducerea bugetului Ministerului Afacerilor Interne (MAI)...
Antigrindina S.R.L.: Rachete, minciuni, secetă: țara care și-a vândut ploaia pe nimic și a rămas cu seceta
Mafia rachetelor și a minciunilor: Rachete, minciuni și secetă: Cum ‘Antigrindina S.R.L.’ a secat fermierii de bani (AICI), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici) e (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), ...
PANICĂ LA MITITELU! Corupții din Poliția Penitenciară, în corzi! Vine DNA-ul?!
Radu Marinescu și Bogdan Burcu, Nemesis-ul șpăgarilor: „Vă vom curăța, până la ultimul!” „Tartorul” a crăpat! Festinul corupției, oprit brusc!...
Comunicare defectuoasă în MAI: Haos și nesiguranță alimentate de lideri sindicali confuzi
MAI, campion la mesaje trunchiate și confuze Incapacitatea cronică a Ministerului Afacerilor Interne (MAI) de a comunica profesionist, transmiterea unor...
Coca-Cola: Sifonul penalității de la Ploiești – Cum Nan și gașca au transformat „băutura fericirii” într-un cocktail Molotov de otrăvuri și minciuni!
România, colonie penală cu gust de Coca-Cola: O afacere murdară, unde apa de canal e la modă, iar politicienii locali...
Penitenciarul Ploiești: De la gunoaie de lux la instagramul promisiunilor pierdute – Un director cu „APT Limitat” la decență!
Când pușcăria devine groapa de gunoi a incompetenței Penitenciarul Ploiești, sub conducerea eternului împuternicit Valentin Matei, nu mai este doar...
Panică în MAI: Guvernul vrea creșterea vârstei de pensionare, sindicatul Diamantul avertizează asupra riscurilor și inechităților
Emil Pășcuț, lider sindical, dezvăluie scenariile posibile și atrage atenția asupra privilegiilor nejustificate ale structurilor de suport. Declarațiile publice ale...
Salvare pe ultima sută de metri: Polițiștii angajați în 2022 rămân în sistem încă un an datorită unei ordonanțe de urgență
Sindicatul Europol dezvăluie eforturile pentru evitarea pierderii a peste 100 de polițiști gata formați, angajați pe perioadă determinată. Zeci de...
-
Exclusivacum 4 zile
PANICĂ LA MITITELU! Corupții din Poliția Penitenciară, în corzi! Vine DNA-ul?!
-
Exclusivacum 4 zile
Penitenciarul Ploiești: De la gunoaie de lux la instagramul promisiunilor pierdute – Un director cu „APT Limitat” la decență!
-
Exclusivacum 5 zileANP: Paradisul pensionarilor sau infernul angajaților? Un sondaj socant dezvăluie realitatea din spatele gratiilor
-
Exclusivacum 2 zile
Justiția imobiliară română: O nouă modă – Morții dau case, judecătorii pupă cruci, poliția acoperă hoții!
-
Exclusivacum 2 zile
Marioara „ciuruitoarea”, Nichita „smecherul” și justiția „somnoroasă”: Ploieștiul, capitala fraudelor imobiliare?
-
Exclusivacum 4 zile
Panică în MAI: Guvernul vrea creșterea vârstei de pensionare, sindicatul Diamantul avertizează asupra riscurilor și inechităților
-
Exclusivacum 9 ore
Dezamăgire în Poliție: Tineri polițiști vor să renunțe din cauza presiunii, lipsei de sprijin și salarizării precare
-
Exclusivacum o zi
Prahova sub asediu: Cum mafia imobiliară ne vinde sicrie cu vedere. „White Tower”, „City Gate”, „Mărășești”: Triunghiul Bermudelor imobiliare