Actualitate
EXCLUSIV/Cadavrele lor au fost expuse în stradă, acolo unde au fost împușcați, în văzul tuturor, și au fost lăsate așa, timp de 2 zile și 2 nopți”/CRIMELE COMUNISMULUI (III)
“Moartea unui om este o tragedie dar moartea unui milion de oameni este o simplă statistică” I.V.STALIN
CRIMELE COMUNISMULUI, intr-o dezvaluire halucinanta a Asociației 21 Decembrie 1989, Președinte Teodor MĂRIEȘ, in acest numar revenim cu partea a treia din acest episod.
O altă categorie de victime ale crimelor comunismului este cea a femeilor decedate ca urmare a provocării ilegale a avortului.
În anul 1966 a fost adoptat Decretul nr. 770 care sancționa penal (cu pedeapsa închisorii) întreruperea cursului sarcinii în alte cazuri și condiții decât cele stipulate de acest act normativ, situație în care femeile se expuneau nu numai la sancțiune penală dar își riscau viața deoarece, dacă după o astfel de întrerupere de sarcină, ar fi ajuns la spital cu complicații medicale, ele nu primeau îngrijire medicale dacă nu dădeau înainte o declarație completă despre cum au procedat la întreruperea sarcinii, în ce loc au făcut-o și, mai ales, dacă au fost ajutate de cineva să-și întrerupă sarcina. Din acest motiv, în perioada respectivă s-au înregistrat mii de decese.
Din datele aflate în arhiva Ministerului Sănătății rezultă că în perioada 1965 – 1989 s-au înregistrat 9.452 de decese ale unor femei ce își provocaseră avort.
De teamă, multe dintre acestea nici nu s-au mai prezentat la medic, situație în care se producea decesul.
Pentru edificare, din arhiva CNSAS (fond documentar, dosar 8570, vol.3, fila 111) redăm Raportul înaintat Securității despre refuzul acordării de îngrijiri medicale unei femei, deoarece se bănuia că nu ar fi spus adevarul despre eventuala întrerupere a cursului sarcinii, refuz ce a condus în final la decesul pacientei:
” Numita B.A. de 35 ani, gravida in luna a VI-a,
s-a prezentat la dispensarul medical din Zalau la
data de 11.01.1987, cu diagnosticul iminenta de
avort, cu membranele rupte. Tratamentul prescris de dr.S.M. a urmarit temporizarea avortului cu scopul de a obtine de la pacienta declaratii cu privire la manevrele avortive.
Desi starea de sanatate s-a agravat, fatul avea expulzat un antebrat si existau motive pentru o intervebtie chirurgicala, aceasta nu s-a efectuat intrucat pacienta nu a relatat nimic din ce i se imputa. Dupa internare nu s-au solicitat investigatii clinice de laborator pentru a stabili evolutia starii de sanatate a pacientei pana la data de 14.01.1987. In repetate randuri pacienta afost amenintata ca nu se va interveni pentru ameliorarea starii de sanatate daca nu va recunoaste modul in care si-ar fi provocat avortul…In ziua de 14.01.1987, orele 15., in timpul interventiei chirurgicale executata tardiv, pacienta a decedat…Din verificarile efectuate rezulta ca o interventie facuta in prima sau a doua zi de spitalizare facea ca viata pacientei sa fie salvata cu riscuri minime…”.
Suprimarea bisericii – Una din cele mai grave forme de represiune ale statului totalitar comunist a fost cea exercitată pe criterii religioase, constând în întemnițarea nelegală, cu încălcarea evidentă a principiilor dreptului internațional, a unui mare număr de preoți aparținând de principalele culte religioase, în desființarea totală, prin acte normative a unora din aceste culte și chiar în distrugerea fizică (demolare) a multor biserici.
Din datele statistice puse la dispoziție de Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, conform unui dicționar elaborat pe această temă, în perioada 1945-1964 au fost arestați 1.725 de preoți ortodocsi, între 400 și 600 de preoți romano- catolici și 150 de preoți greco- catolici.
Din ordinul administrației comuniste au fost desființate 42 de mănăstiri și schituri.
Numai în anii 1980 în București au fost dărâmate peste 20 de biserici și mănăstiri:
Biserica Sf. Nicolae-Crângași, ctitoria lui Mircea Ciobanu 1954-1964;
Biserica Sf. Vineri din secolul 16;
Mănăstirea Cotroceni din 1679;
Biserica Sf. Nicolae din Sârbi din 1639;
Biserica Enei din 1611;
Mănăstirea Văcărești din 1715-1722;
Biserica Spiridon Vechi din secolul 17;
Biserica Sf. Nicolae Jidnița din 1585-1590;
Mănăstirea Spital Pantelimon din 1673;
Biserica Izvor din 1785;
Biserica Sf. Treime Dudești din 1804;
Biserica Spirea Veche din 1765;
Biserica Gherghiceanu demolată în 1984;
Capela Buna Vestire Rahova demolată în 1981;
Biserica Doamna Oltea demolată în 1986;
Biserica Bradu-Staicu demolată în 1987;
Capela Crângași II demolată în 1982;
Biserica Sf. Nicolae-Alba din Postăvari (datând din anul 1400) demolată în 1984;
Biserica Adormirea Precistei – Olteni datând din anul 1722).
O altă categorie mare de victime ale represiunii comuniste sunt țăranii.
Impunerea colectivizării satelor și introducerea cotelor a însemnat arestarea, uciderea, detenția politică sau deportarea a sute de mii de țărani, mulți dintre ei găsindu-și sfârșitul la locul de deportare sau detenție cum a fost Canalul Dunăre Marea Neagră sau în pușcăriile comuniste. În același timp le-au fost confiscate terenurile și inventarul agricol.
Între 1 septembrie 1948 – 7 noiembrie 1949 fuseseră reținute de Securitate 23.597 persoane ( Arhiva SRI, fond Documentar, dosar 9047, vol. 3, f. 43).
Din ”Nota raport cu privire la situația arestărilor făcute de organele MAI și Procuraturii în rândul țăranilor în anii 1951-1952 ” reiese că au fost arestați 34.738 de țărani (Arhiva CNSAS, fond Documentar, dosar nr. 53, vol. 3, ff. 83 – 91).
Conform datelor statistice oferite Comitetului Central al PMR date de Procuratură în perioada 1950-1953 au fost condamnați peste 89.401 țărani pentru nepredarea cotelor și 80.077 țărani pentru întârzierea lucrărilor agricole, nestropitul pomilor și viei, nedezmiriștirii și altele (ANIC, fond CC al PMR- Secția Administrativ – Politică, dosar 17/1960, ff. 1-4).
”În numele luptei împotriva chiaburilor”, după mărturisirea luiGheorghe Gheorghiu Dej, președintele Republicii Populare Române, ”peste 80.000 de oameni, în majoritatea lor țărani muncitori, au fost arestați și trimiși în judecată, iar dintre ei peste 30.000 au fost judecați în procese publice”( ANIC, Fond CC al PMR, Cancelarie, dosar nr. 53/1961, vol. 1, f. 29).
Ca urmare a politicii de colectivizare prin confiscarea pământului și a inventarului agricol țăranii din mai multe regiuni ale României s-au răsculat, cele mai mari revolte au avut loc în anul 1949 la Botoșani, Dorohoi, Rădăuți, Suceava, Bihor, Arad, Sălaj, Brașov, Târnava Mare, Făgăraș, Turda, Mureș unde forțele de represiune ale statului comunist (trupe de securitate, miliție, grăniceri) au deschis focul împotriva țăranilor revoltați având loc execuții sumare ale acestora, iar alte sute de persoane au fost arestate și condamnate, iar familiile acestora au fost deportate în Dobrogea.
De asemenea în luna august 1949 au loc răscoale țărănești în Arad și Suceava soldate cu peste 20 de execuții fără proces, arestări și deportări.
Un martor la execuțiile de la Șomoșcheș (Arad) declară: ”cadavrele lor au fost expuse în stradă, acolo unde au fost împușcați, în văzul tuturor, și au fost lăsate așa, timp de 2 zile și 2 nopți, cu interdicția de a nu se apropia nimeni de ele, nici măcar să le acopere…”
Plecând de modelul polonez, invocat anterior, fundamentat în parte pe nevoia socială de a supune, în sfârșit, unei analize judiciare fenomenul Holocaustului în România (fenomen în cadrul căruia au fost exterminați milioane de oameni pentru simplul fapt că aparțineau unor etnii), putem să constatăm că acest groaznic fenomen s-a manifestat și în țara noastră, sens în care datele istorice “ne vorbesc” de Pogromul de la București, Pogromul de la Iași, s.a.m.d.
Un raport al Serviciului Special de Informații din 23 iulie 1943, elaborat pe baza listelor decedaților întocmite în cadrul sinagogilor din Iași și citat de dr. Radu Ioanid a acreditat cifra de 13.266 de victime. Raportul final al Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului în România, arată că în timpul pogromului au fost uciși 14.850 de evrei.
Cu privire la fenomenul holocaustului, din datele istorice, rezultă că el s-a putut naște pe fondul propagandei diferitelor sisteme politice privind ura de rasă. În trecut dar și în prezent, propagarea urii de rasă nu a fost altceva decât poarta de intrare spre Holocaust sau scânteia care a produs cel mai mare dezastru umanitar din epoca modernă a omenirii.
Victimele mișcărilor studentesti (1956)
În anul 1956, ca urmare a unor mișcări de protest desfășurate la Budapesta – Ungaria, la Timișoara, și ulterior la București, au avut loc mișcări de protest ale studenților împotriva regimului comunist. La Timișoara au fost reținuti inițial 2.000 de studenți, care protestaseră împotriva regimului totalitar comunist. Din rândul acestora au fost arestați câțiva zeci de studenți identificați drept așa ziși inițiatori și organizatori.
Procesele acestora s-au desfășurat în mare grabă și în mare secret, cu încălcarea flagrantă a principiilor dreptului internațional, astfel că, întemnițarea studenților datorită credinței lor politice reprezintă de fapt săvârșirea infracțiunii contra umanității, în varianta normativă conținută de art. 439, alin. 1, lit. i).
Victimele ale revoltelor muncitorești (1977, 1981 și 1987)
Centralizarea economică a creat mari nemulțumiri în rândul muncitorilor care erau obligați să presteze un număr mai mare de zile pentru îndeplinirea planului inclusiv sâmbăta și duminica. Mai mult decât atât muncitorii erau nemulțumiți și de reducerea retribuției pentru nerealizarea planului, de condițiile improprii de lucru din cauza temperaturilor scăzute în halele de producție precum și de deficiențele existente în încălzirea și iluminatul locuințelor, asigurarea apei potabile, lipsa produselor agroalimentare și calitatea proastă a acestora, neplata concediilor medicale, trimiterea în concedii fără plată, problemele grave din transportul în comun și altele.
Toate aceste lipsuri au constituit motivul grevei generale din 1977 din Valea Jiului, care s-a soldat cu reținerea și anchetarea de către securitate a minerilor care au condus această revoltă.
Peste 700 de ofițeri și subofițeri de securitate și miliție au fost trimiși în Valea Jiului pentru identificarea instigatorilor la revoltă fiind astfel verificați 45.277 de mineri.
Asupra unora au fost luate măsuri de arestare și trimitere în judecată, alții au fost atenționați, avertizați sau puși sub filajul Securității, iar un număr de 197 de mineri au fost obligați să părăsească Valea Jiului.
În luna octombrie 1981 minerii s-au revoltat iarăși împotriva regimului comunist în zona Motru din județul Gorj.
De data aceasta, scânteia revoltei a pornit de la raționalizarea pâinii și posibilitatea cumpărării acestui aliment de bază numai cu cartelă.
Revolta acestora a fost înăbușită dur inclusiv prin utilizarea armelor automate cu care forțele de ordine au tras de pe clădirile din jurul Primăriei Motru spre manifestanți.
Primele arestări s-au făcut chiar în noaptea de 18 octombrie fiind reținuți pentru cercetări 64 de mineri din care 9 au fost trimiși în judecată și condamnate.
În anul 1987 în Brașov muncitorii s-au revoltat din cauza condițiilor improprii de lucru, întreruperii frecvente a curentului electric, lipsa produselor agroalimentare, lipsa medicamentelor și diminuarea substanțială a retribuției. Mai mult decât atât, de data aceasta muncitorii protestatari au contestat sistemul comunist.
Peste 300 din participanții la revoltă au fost anchetați exercitându-se asupra lor presiuni fizice și psihice pentru recunoașterea faptelor. Au fost trimiși în judecată 61 de muncitori, iar câteva zeci de elevi și studenți au fost exmatriculați din învățământ.
O parte din muncitorii protestatari au fost ”deportați” în alte județe ale țării și dați în supravegherea colectivelor de muncă pentru a se asigura reeducarea.
Victimele represiunii statului de tip totalitar, represiune exercitată pe criterii politice, n-au încetat să existe în țara noastră nici în epoca contemporană. În acest context, dacă invocăm cele petrecute la următoarele evenimente:
– Revoluția din Decembrie 1989;
– Mineriada 13-15 iunie 1990;
-Mineriada din 1991;
-Evenimentele din martie 1990 Targu Mures;
– Mitingul Diasporei din 10 august 2018, Bucuresti.
În cadrul acestor evenimente au fost înregistrate un număr de peste 15.000 de victime (morți, răniți, arestați nelegal, s.a.m.d.), victimele respective fiind produse de forțele de represiune ale statului, care au desfășurat în fiecare din aceste cauze un adevărat atac generalizat și sistematic asupra populatiei civile inocente. (Ec Adrian Radu).
Actualitate
Garda de Coastă a SUA, pe drumul unei modernizări fără precedent: Miliarde investite în flota viitorului
Garda de Coastă a Statelor Unite se pregătește pentru o transformare monumentală, alimentată de o infuzie masivă de capital de 25 de miliarde de dolari provenind din recenta lege de reconciliere a cheltuielilor. Noul comandant, amiralul Kevin Lunday, proaspăt învestit în funcție, a subliniat ambiția de a „supraîncărca” capacitățile forței, cu planuri concrete pentru extinderea flotei de spărgătoare de gheață construite pe teritoriul american și o retragere accelerată a elicopterelor MH-65 Dolphin.
Infuzia de capital și viziunea strategică
„Supraîncărcare este exact cuvântul potrivit,” a declarat amiralul Lunday în fața parlamentarilor. „Acesta este motorul succesului programului ‘Force Design 2028’… și mută oamenii mai aproape de liniile frontului pentru a eficientiza și a crea o ‘superautostradă’ de achiziții și contractare.” Lunday, care a preluat comanda ca al 28-lea șef al Gărzii de Coastă a SUA pe 15 ianuarie, și-a prezentat viziunea în cadrul Subcomitetului pentru Garda de Coastă, Afaceri Maritime și Pescuit al Comitetului Senatului pentru Comerț, Știință și Transport, răspunzând la o serie de întrebări, inclusiv cele referitoare la tipurile de spărgătoare de gheață.
Revoluția spărgătoarelor de gheață: Prioritate națională
În centrul acestei modernizări stă o ambiție navală considerabilă: o flotă de 11 noi spărgătoare de gheață. Până în prezent, șase contracte pentru noi nave de securitate arctice de tip mediu (Arctic Security Cutters – ASC) au fost deja atribuite, dintre care două urmează să fie construite în Finlanda și până la patru, pe teritoriul Statelor Unite. Cu toate acestea, atenția se îndreaptă acum spre celelalte cinci vase rămase, care ar putea fi o combinație de ASC-uri și variante mai ușoare, cu o cerință fermă ca acestea să fie construite integral în SUA. „Lucrăm la atribuirea de contracte suplimentare pentru încă cinci, care vor aduce mai multă construcție navală în șantierele navale americane și vor consolida baza industrială a Americii,” a subliniat Lunday. Oficialii analizează intens feedback-ul din industrie privind ambele variante (ușoară și medie) pentru a elabora un plan de achiziții. „Nu avem încă o defalcare specifică a numărului de nave pentru fiecare variantă,” a adăugat comandantul.
Alaska, un nou punct strategic pe harta maritimă
Un aspect cheie al planurilor viitoare îl reprezintă potențiala bază permanentă a spărgătoarelor de gheață în Alaska. Senatorul Dan Sullivan, președintele subcomitetului, a insistat pe acest subiect, iar amiralul Lunday a confirmat că echipa sa analizează opțiunile, indicând că până la patru dintre aceste nave ar putea fi staționate în statul arctic. „Va trebui să alocăm personalul foarte curând și va trebui să luăm decizii în consultare cu Departamentul [de Securitate Internă] și apoi în comunicare cu Congresul cu privire la deciziile de bazare acasă, iar acest lucru se va întâmpla în 2026,” a explicat comandantul. Această mișcare vine în contextul unei cereri anterioare din partea fostului președinte Donald Trump, care, anul trecut, a pledat pentru achiziționarea a până la 40 de spărgătoare de gheață în total, ca parte a unui efort pe termen lung de modernizare.
Flota aeriană la răscruce: Adio Dolphin, bun venit Jayhawk?
Pe lângă discuțiile despre nave, comitetul a abordat și planurile de modernizare a flotei de elicoptere, inclusiv posibila achiziție de aeronave MH-60 Jayhawk de la Sikorsky. Lunday a recunoscut că serviciul analizează încă ce să facă cu elicopterele mai vechi MH-65 Dolphin, fabricate de Airbus. Cu toate acestea, pare din ce în ce mai probabil ca aceste aeronave să fie retrase din serviciu mult mai devreme decât data inițială prevăzută, 2037. „Dolphin-ul este mult mai dificil de întreținut. Producătorul original de echipamente nu mai furnizează piese, așa că le eliminăm treptat… dar credem că retragerea va veni mult mai repede, având în vedere obsolescența,” a informat el membrii subcomitetului, semnalând o schimbare semnificativă în strategia aeriană a Gărzii de Coastă.
Actualitate
Alarmă roșie în spațiu: Programul american de apărare antirachetă, amenințat de eșec
Un nou raport guvernamental aruncă o umbră serioasă de îndoială asupra viitorului programului cheie al Agenției de Dezvoltare Spațială (SDA), cel care vizează crearea unei constelații de sateliți pentru avertizare și urmărire a rachetelor, pe orbita joasă a Pământului (LEO). Se pare că inițiativa, menită să protejeze împotriva amenințărilor hipersonice, riscă să rateze atât obiectivele proprii, cât și nevoile operaționale esențiale.
Deficiențe tehnologice și intârzieri cronice
Documentul, intitulat „Sateliți de Avertizare Rachetă: Agenția de Dezvoltare Spațială Ar Trebui să Fie Mai Realistică și Transparentă cu Privire la Riscurile de Livrare a Capacităților”, publicat recent de Oficiul de Responsabilitate Guvernamentală (GAO), detaliază o serie de probleme. Deși analiza s-a concentrat pe „Stratul de Urmărire” (Tracking Layer) al SDA, constatările sugerează că multe dintre aceste probleme se extind la întregul efort al SDA de a construi o rețea de constelații LEO pentru Arhitectura sa Spațială Proliferată de Război (PWSA), care include și „Stratul de Transport” (Transport Layer) pentru releu de date și sisteme terestre.
GAO acuză SDA că „supraestimează maturitatea tehnologică a unor elemente critice pe care intenționează să le utilizeze.” Aceasta include navetele spațiale dezvoltate și operate de multiple companii, care, conform GAO, au necesitat modificări ce au generat „muncă suplimentară neplanificată” pentru contractori și „au adăugat la programele deja întârziate.”
Incertitudine în fața amenințărilor moderne
Poate cea mai îngrijorătoare constatare este că SDA și contractorii săi „nu au demonstrat încă dezvoltarea de trasee bidimensionale la timp, acționabile și precise pe orbită și trasee tridimensionale la sol, necesare pentru a contracara amenințările hipersonice și alte amenințări în evoluție.” Această deficiență ridică semne de întrebare serioase cu privire la capacitatea reală a sistemului de a îndeplini misiunea sa vitală.
Deși SDA raportează „atingerea unor etape inițiale” pe măsură ce avansează la fiecare doi ani cu noi variante de sateliți, numite Tranșe, GAO subliniază că aceste rapoarte „nu reflectă riscurile de program” și că agenția nu a „dezvoltat un program general sau la nivel de arhitectură” care ar permite o înțelegere mai bună a progresului real.
Miliarde investite, costuri viitoare neclare
Până în iulie 2025, raportul indică faptul că SDA a acordat contracte în valoare de 4,7 miliarde de dolari pentru 101 sateliți din Tranșele 0, 1 și 2 ale Stratului de Urmărire, către șase contractori principali: L3Harris Technologies, Lockheed Martin, Northrop Grumman, Raytheon, Sierra Space și SpaceX. În decembrie, agenția a emis încă patru contracte, în valoare totală de 3,5 miliarde de dolari, pentru un total de 72 de sateliți din Tranșa 3, către echipe conduse de Lockheed Martin, Rocket Lab USA, Northrop Grumman și L3Harris.
Însă, raportul subliniază că sateliții din Stratul de Urmărire sunt proiectați să aibă o durată de viață de doar cinci ani, moment în care SDA va trebui să îi înlocuiască – un cost a cărui valoare nu a fost încă definită. „Departamentul Apărării (DOD) nu cunoaște costul pe ciclu de viață pentru a livra capacități de avertizare și urmărire a rachetelor, deoarece nu a creat o estimare fiabilă a costurilor,” critică GAO.
Lipsa transparenței și nevoile operatorilor în umbră
În plus, procesul de stabilire a cerințelor de către SDA este considerat netransparent, inclusiv pentru operatorii care ar trebui să utilizeze constelația Tracking Layer. „De exemplu, SDA nu colaborează suficient cu comandamentele combatante, care raportează că au o înțelegere insuficientă despre modul în care SDA definește cerințele și când, sau dacă, SDA va livra capacitățile planificate. În consecință, SDA riscă să livreze sateliți care nu corespund nevoilor luptătorilor,” se arată în raport.
Recomandări pentru o redresare urgentă
GAO a formulat șase recomandări pentru Oficiul Secretarului Forțelor Aeriene, care supraveghează achizițiile și planurile bugetare ale SDA, pentru a îmbunătăți situația:
- Asigurarea că SDA „efectuează și documentează o evaluare adaptată a maturității tehnologice pentru noile elemente tehnologice critice inserate în fiecare tranșă viitoare,” începând cu Tranșa 3.
- Asigurarea că agenția respectă procesul stabilit în statutul Consiliului său de Război („Warfighter Council”) pentru „identificarea, definirea și prioritizarea colaborativă a cerințelor.”
- Asigurarea că SDA poate urmări „între cerințele generale de avertizare și urmărire a misiunii și eforturile de dezvoltare a tranșelor.”
- Asigurarea că SDA „dezvoltă și menține un program de rețea la nivel de arhitectură” pentru PWSA, care „să reflecte atât activitățile guvernamentale, cât și pe cele ale contractorilor.”
- Solicitarea ca agenția să impună contractorilor să furnizeze „Raportarea Datelor de Cost și Software.”
- Asigurarea că SDA „dezvoltă și stabilește estimări fiabile, bazate pe date, ale costurilor și un proces pentru actualizarea regulată a acestor estimări, care să sprijine luarea deciziilor bazate pe costuri, începând cu Tranșa 3.”
Într-o scrisoare adresată GAO din 16 decembrie, de la șeful interimar al achizițiilor spațiale al Forțelor Aeriene, generalul-maior Stephen Purdy, Pentagonul a fost de acord cu cinci dintre recomandări și a fost parțial de acord cu una, comentând că SDA respectă deja cerințele Departamentului Forțelor Aeriene privind Raportarea Datelor de Cost și Software și va continua să o facă.
SDA, în schimb, a contestat unele dintre evaluările GAO. Jennifer Elzea, purtător de cuvânt al SDA, a declarat că „Agenția de Dezvoltare Spațială apreciază timpul și atenția la detalii pe care Oficiul de Responsabilitate Guvernamentală le-a acordat revizuirii pregătirii pentru livrarea Stratului de Urmărire pentru Arhitectura Spațială Proliferată de Război (PWSA). În general, SDA a fost în dezacord cu specificul multor afirmații din raport; cu toate acestea, agenția va analiza recomandările raportului pentru a determina domeniile în care am putea îmbunătăți procesul nostru, transparența și livrarea capacităților către luptători.”
Actualitate
Forța spațială redefinește supravegherea orbitală: Programul RG-XX, Refueling inovator și o nouă strategie de achiziție
Forța Spațială americană se pregătește să transforme modul în care își achiziționează și operează sateliții de supraveghere. Noul program, denumit RG-XX, care va înlocui constelația actuală GSSAP, va fi implementat printr-un proces de achiziție flexibil, de tip „la cerere”, implicând mai mulți furnizori calificați. Această abordare strategică, anunțată de colonelul Byron McClain, ofițer executiv de program pentru Space Combat Power la Space Systems Command (SSC), permite Forței Spațiale să se adapteze rapid nevoilor operaționale și constrângerilor bugetare anuale.
Achiziție „la rulou”: Flexibilitate într-un mediu incert
SSC a lansat deja o cerere de propuneri pentru un contract de tip Indefinite Delivery, Indefinite Quantity (ID/IQ), cunoscut sub numele de cod „Andromeda”, care va permite atribuirea de contracte multiple către diverși furnizori. Această flexibilitate este considerată esențială, având în vedere că numărul exact de sateliți RG-XX necesari este încă necunoscut. Cantitatea finală va depinde de costurile sistemelor individuale, de fondurile disponibile și de nevoile misiunii. Col. McClain a subliniat că această strategie de achiziție iterativă va permite Forței Spațiale să integreze noi capabilități și să răspundă evoluțiilor tehnologice sau operaționale mult mai rapid, valorificând dinamismul industriei comerciale.
Revoluția Refuelingului orbital: O premieră crucială
O caracteristică definitorie a sateliților RG-XX va fi capacitatea lor de realimentare în orbită, o premieră pentru Forța Spațială. Această inovație le va conferi o manevrabilitate superioară față de predecesorii lor GSSAP și va extinde semnificativ durata de viață operațională. Obiectivul este de a oferi un avantaj crucial în jocul tot mai complex de „ascunselea” orbitală cu puteri precum Rusia și China. McClain a declarat că această cerință de realimentare este un pas fundamental pentru a „pune bazele” unor decizii pe termen lung privind viabilitatea economică și operațională a realimentării spațiale, chiar dacă arhitectura finală a acesteia este încă în curs de definire, în parteneriat cu industria.
Sisteme terestre comune: Spre simplificare și eficiență
Un alt aspect strategic abordat este standardizarea sistemelor terestre. Pentru a evita proliferarea unor infrastructuri de comandă disparate, Forța Spațială colaborează cu Mission Delta 9, unitatea de Război Orbital a Comandamentului de Operațiuni Spațiale, pentru a dezvolta un sistem terestru comun. Există, de asemenea, posibilitatea ca RG-XX să utilizeze sisteme terestre existente sau să adapteze capabilități temporare din alte programe clasificate, o abordare menită să eficientizeze operațiunile și să reducă costurile.
O cursă contra cronometru și contra adversarilor
Deși nu există un calendar ferm pentru lansarea primilor sateliți RG-XX, Col. McClain a exprimat dorința de a avansa „cât mai repede posibil”. Selecția furnizorilor calificați sub contractul ID/IQ este așteptată până la începutul lunii martie, primele comenzi urmând să fie emise la scurt timp după aceea. Această strategie subliniază urgența cu care Forța Spațială își modernizează capabilitățile de supraveghere pentru a-și menține avantajul într-un domeniu spațial din ce în ce mai disputat.
-
Exclusivacum 5 zileVărbilău, SRL-ul „Cărbunaru & Co.”: Unde banul public e afacere de familie, cu happy hour la corupție! (II)
-
Exclusivacum 14 oreClanul contabililor fericiți” din Boldești-Scăeni: Cifra de afaceri a rudei, profitul din banii publici!(I)
-
Exclusivacum 5 zileJilava: „Arhiva Neagră” a „Văduvei” și „Filmul” cu Pian care nu se mai vede! Teoroc, de la „baroneasă” la „suspectă de curățat probe” – Un blockbuster penal de neratat!
-
Exclusivacum 5 zileRăsturnare de situație la CCR: Pensiile militare, sub scut constituțional! Sindicatul Diamantul avertizează Guvernul pe tema unui „OUG” misterios
-
Exclusivacum 3 zileCircul de la Ploiești: Poliția Locală Ploiesti, azilul „ospătarilor” și coșmarul paraclinicilor politic activi – Statul de drept, în vacanță la „Revelion”!
-
Exclusivacum 5 zilePloiești, Mecca Țepelor: Il Capo și marionetele, in paradisul impunității (cu BMW și lacrimi de crocodil?)
-
Exclusivacum 3 zilePenitenciarul Giurgiu: Unde „spionii” au rămas fără baterii, iar informațiile critice mor pe drumul spre sefi
-
Exclusivacum 14 oreIPJ Prahova: „Clanul nod în papură” – Când moralitatea e o păpușă gonflabilă și poliția, o afacere de „famiglie”!



