Actualitate
EXCLUSIV/Când și cine va ancheta această ,,simplă statistică” de 2.500.000 de victime?/CRIMELE COMUNISMULUI (I)

“Moartea unui om este o tragedie dar moartea unui milion de oameni este o simplă statistică” I.V.STALIN
CRIMELE COMUNISMULUI, intr-o dezvaluire halucinanta a Asociației 21 Decembrie 1989, Președinte Teodor MĂRIEȘ.
La data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Noul Cod Penal care, la Titlul XII, incriminează “Infracțiunile de genocid, contra umanității și de război”, cu precizarea că la Capitolul I din acest Titlu, la art. 438-439, sunt prevăzute infracțiunile de genocid și contra umanității, ambele având un caracter imprescriptibil; cele două infracțiuni au fost pentru prima dată prevăzute în Statutul Tribunalului Penal Internațional de la Nurenberg și ulterior legiferate ca atare prin Convențiile de la Geneva din 12.08.1948, convenții la care România a aderat (1950), introducându-ți astfel cele două infracțiuni în legislația penală națională.
Infracțiunea de genocid (art. 438 C.pen.) a fost incriminată în legislația penală românească, de la început și până în prezent, sub aceeași titulatură, pe când infracțiunile contra umanității (art. 439 C.pen) au fost consacrate sub această titulatură numai de la data de 01.02.2014, cu precizarea că acestea au existat și anterior în legislația penală românească dar sub o altă titulatură, cum ar fi aceea de “tratamente neomenoase”, conform art. 358 din Vechiul Codul Penal, 1968, conținutul constitutiv al celor două fapte fiind însă același.
Eforturile făcute din anul 1990 până în prezent de către organele judiciare românesti în vederea instrumentării de cauze penale privind cercetarea săvârsirii unor astfel de infracțiuni imprescriptibile, au avut un caracter sporadic, fiind localizate în timp, cu excepția dosarelor cuplului Ceaușescu, al lui Nicu Ceaușescu și al dosarului în care au fost condamnați foștii membrii ai C.P.Ex. ai Partidului Comunist Român (toate instrumentate la începutul anilor 1990).
Acest caracter sporadic este dat de faptul că au fost instrumentate și trimise în judecată, dupa 01.02.2014, doar câteva cauze penale având drept obiect infracțiuni contra umanității (cauzele privind pe foștii comandanți de penitenciare, respectiv Vișinescu Alexandru, Ficior Ion, Petrescu Marian; dosarele denumite generic ,,Dosarul Mineriadei din 13-15 iunie 1990,, și ,,Dosarul Revoluției,, ultimul dintre acestea fiind dosarul întocmit ofițerilor de securitate care l-au anchetat pe dizidentul Gheorghe Ursu), când în realitate organele judiciare aveau obligația ca pe lângă aceste câteva cauze să efectueze cercetări privind toate faptele penale denumite generic ,,Crimele Comunismului”.
Până în prezent, organele judiciare au reușit să instrumenteze doar două cauze penale ce au fost finalizate prin condamnarea a numai doi inculpați, respectiv Vișinescu Alexandru și Ficior Ioan, ambii foști comandanți de penitenciare în perioada 1958 – 1963.
Singura țară membră care s-a conformat unei astfel de cerințe este Polonia, care în anul 2000 a inființat Institutul Memoriei Naționale din Polonia, organ judiciar de anchetă, care are în componența sa ofițeri de poliție, procurori dar și istorici. Acest organ specializat de anchetă are în competența strict infracțiunile imprescriptibile (infracțiuni contra umanității, genocid, s.a.m.d.) săvârșite în perioada comunistă de autoritățile statutului polonez, și nu numai, împotriva populației inocente a statului polonez. În medie, până în prezent, acest institut a instrumentat un număr de 22.000 de cauze penale.
La data de 05.05.2015, cu ocazia unui vernisaj al unei expoziții de fotografie ce a avut drept obiect ,,Exterminarea elitelor poloneze,, organizat de Ambasada Republicii Polone la București și Biblioteca Națională a României, președintele acestui institutut Lukasz Kaminski a acordat un interviu presei românești în care a precizat următoarele: ,,Sarcina noastră este să lucrăm cu un trecut dureros din istoria poloneză…Realizăm în jur de 1.100 de astfel de anchete în fiecare an…,,
Din multitudinea de documente adoptate de organismele Uniunii Europene pe această temă, doar cu titlu de exemplu, le invocăm pe următoarele:
– Rezoluția 1481/2006 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei denumită “Necesitatea condamnării internaționale a crimelor regimurilor comuniste totalitare”;
– Rezoluția Parlamentului European din 2 aprilie 2009 referitoare la “Conștiința europeană și totalitarismul”;
– Raportul Comisiei Europene din 22.12.2010 către Parlamentul și către Consiliul European intitulat “Memoria crimelor comise de regimurile totalitare in Europa”;
– Concluziile Consiliului Uniunii Europene nr. 3096/2011 denumite “Concluziile Consiliului în memoria victimelor crimelor comise de regimurile totalitare în Europa”.
Astfel, în Rezoluția 1481/2006 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, la pct. 2, se
enumeră cu titlu exemplificativ tipurile de încălcări ale drepturilor omului săvârșite de regimurile comuniste totalitare, care trebuie cercetate ca infracțiuni contra umanității, după cum urmează: “asasinate și execuții individuale sau colective, decese în lagărele de concentrare, moarte prin infometare, deportări, tortură, munca forțată și alte forme de teroare fizică colective, persecuția pe grupuri etnice sau religioase…”
În Raportul Comisiei Europene din 22.12.2010 se face următoarea apreciere cu privire la obligațiile viitoare a statelor membre (în care au existat regimuri totalitare comuniste): “Justiția pentru victime este importantă în ceea ce privește trecerea cu succes de la totalitarism la democrație. Judecarea autorilor, mecanismele de căutare a adevărului, deschiderea arhivelor, procedurile de lustrație, reabilitarea și despăgubirea victimelor și restituirea proprietăților confiscate reprezintă doar câteva din principalele instrumente de atingere a acestui obiectiv.”
În anul 2006 Comisia prezidențială pentru analiza dictaturii din Romania, a elaborat un Raport Final care a fost prezentat în plenul reunit al Parlamentului României de Președintele României.
La finalul Raportului, Președintele României a cerut organelor judiciare efectuarea de cercetări privind săvârșirea de infracțiuni contra umanității cu privire la toate aceste victime ucise, vătămate fizic și psihic, deportate, strămutate forțat, internate forțat în instituții psihiatrice fără să sufere de vreo boală psihica, arestate și condamnate fără să încalce legile penale ale statului, arestate și supuse pe timp de 5 ani la muncă fizică forțată fără să existe mandat legal emis de un procuror sau judecător, așa cum era prevăzut în Constituție.
Numărul total al victimelor este apreciat în Raport ca fiind de 2.500.000.
Categoria cea mai numeroasă de victime aparține deținutilor politici precum și deportaților. Pentru edificare prezentăm textual mențiunile din Raport:
,,Aşadar, pe baza estimărilor prudente de mai sus, rezultă totalul deţinuţilor politici şi deportaţii forțați și obligați la muncă silnică, pentru perioada 1945-1989, au trecut 2 000 000 de oameni.”
DECRETUL 6/1950 al Prezidiului Marii Adunări Naționale al R.P.R.
ORDINUL 100/1950 al Direcției Generale a Securității Poporului
HCM nr. 1554/1954 a Consiliului de Miniștrii al RPR
HCM nr. 1554/1954 a Consiliului de Miniștrii al RPR
Instrucțiunile respective stabileau și o serie de categorii de persoane care, chiar dacă își executaseră integral pedeapsa penală sau munca forțată, și chiar dacă se aflau deținute în închisori fără să fie condamnate printr-o hotărâre judecătorescă sau administrativă, să nu fie puse în libertate, fiind considerați așa ziși ”DUȘMANI AI POPORULUI”, enumerându-se următoarele categorii de persoane:
-“deținuții care au ispașit pedepsele însă au deținut funcția de prefect, primar în municipii sau comune urbane, foști funcționari superiori…”;
-“…deasemeni acei care au deținut funcții în conducerea partidelor istorice, până la comitetul județean inclusiv”;
-“deținuții care au făcut parte din aparatul siguranței burgheze, S.S.I. și alte organe de informații și contra informații”;
-acei deținuții care au fost demnitari ai regimului burghez (miniștri, subsecretari de stat, secretari generali sau cu funcții similare) precum și senatorii și deputații,,.
În Actul Consiliului Securității Statului, denumit “DOCUMENTAR”, întocmit în anul 1968, s-a făcut o analiză ”privind internarea unor persoane prin măsuri administrative în unități de muncă, colonii de muncă, locuri de muncă obligatorii și stabilirea domiciliului obligatoriu”.
Din conținutul acestuia redăm următoarele aspecte:
– “…în perioada 1950 – 1966 organele M.A.I. au dispus și luat măsura administrativă a internării în unități, colonii și locuri de muncă obligatorie față de un număr de c-ca 29.000 persoane, iar măsura dislocării (strămutării forțate) și stabilirii domiciliului obligatoriu pentru c-ca 60.000 persoane, considerate periculoase pentru securitatea statului…” (pag.1);
– “…Modul în care au fost concepute decretele și hotărârile în cauză…fiind în același timp în cotradicție flagrantă cu prevederile constituționale,,;
-“Caracterul nelegal al unora din actele normative enunțate, rezultă și din faptul că multe nu au număr și data de emitere, de unde se vede că nu urmau calea legală de elaborare …” (pag.7);
Din același conținut mai redăm următoarele aspecte:
-“…Împotriva măsurilor administrative de internare nu s-a prevazut nici o cale de atac la un alt organ care să cenzureze legalitatea și temeinicia luării acestor măsuri, ceea ce era în flagrantă contradicție cu prevederile Constituției referitoare la dreptul la apărare…” (pag.8);
-“…Astfel, și organele de miliție au dispus, în mod ilegal, reținerea a numeroase persoane în vederea internării lor în colonii de muncă, au ținut în locurile de detenție multe persoane peste termenul de executare și au luat în mod neîntemeiat măsura dislocarii unor familii…” (pag.16).
Prin Ordine, Decrete și Instrucțiuni (acte normative de rang inferior Legii) care aveau un caracter secret, neconstituțional și contravenind Convențiilor Internaționale, statul totalitar comunist a desfășurat un adevărat atac generalizat și sistematic, pe criterii politice, asupra unor întregi segmente ale populației civile; acest atac s-a concretizat în acțiuni specifice tuturor variantelor normative conținute de prevederile art. 439 C.pen., care incriminează infracțiunile contra umanității, cum ar fi: uciderea, vătămarea fizică și psihică, strămutarea forțată, tortura, întemnițarea cu încălcarea principiilor dreptului internațional, s.a.m.d.
O altă categorie de victime ale crimelor comunismului este constituită de persoanele aflate în diferite forme de detenție și supuse torturii (metodă de săvârșire a infracțiunilor contra umanității)
Redăm din declarația lui Aurel Florian care povestește ”tratamentele” la care a fost supus Ion Țintaru aplicate la sediul Securității din Mureș: ”…când l-au adus prima oară la arest, eu tocmai suportasem o anchetă în care mi-au fost smulse unghiile de la mâna stângă și am fost bătut la testicole….i-au smuls unghiile, l-au bătut la testicole, l-au ars cu țigarea, i-au găurit pulpele cu cuțitul și i-au băgat sare în rănile deschise. Îi prindeau mâinile cu cătușe, îl legau de picioare, apoi îi treceau printre mâini și picioare o rangă, pe care o așezau între 2 birouri. Așa spânzurat, îl băteau până leșina. Într-o noapte l-au luat din nou și a fost pentru ultima oară. Am aflat că securiștii i-au deschis un testicol cu cuțitul și i-au băgat sare înăuntru și apoi l-au bătut până l-au ucis…,,
Din declarațiile unor deținuți politici de la Capul Midia, Salcia:”…bolnavii cu răni grave, slăbiți în ultimul hal, astfel că nu mai rămăsese decât scheletul de ei, erau trimiși în cârje la lucru. Au fost cazuri când au venit de pe șantier, deținuți morți de frig sau în agonie… Bătăile organizate prezentau un mare dezavantaj:durau mult. Caracterul lor birocratic ne obliga să stăm ceasuri în șir la coadă, în picioare, flămânzi, în ploaie, în frig. Suplimentul acesta de tortură, repetat seară de seară mi-a stimulat spiritul de inițiativă. Dacă la început dădeam din colț în colț și încercam să rămân cât mai la urmă, odată ajuns pe poarta lagărului, alergam ca să ajung printre primii la bătaie…”
Ștefan Weiss, deținut la Salcia, declara: ”Eu am fost și la Auschwitz, consider că Salcia nu era departe.”
Ion Cârjă, fost deținut politic la Canalul Dunăre Marea Neagră, povestește: ”mâncam orice ni se părea comestibil, mușchii de pe pietre, alge marine, iarbă și buruieni, dacă ajungeam la ele. Pe unde treceam noi nu mai rămânea nici o plantă, mai rău decât după pârjol. Au fost câteva cazuri când am văzut că unii au mâncat pământ bănuind că în el s-ar afla ceva grăsimi”.
”Experimentul Pitești” a însemnat o încercare de reeducare a deținuților anticomuniști din penitenciar și a început încă din anul 1946. Acest fenomen însemna de fapt torturarea continuă și fără limite a deținuților politici pentru un dublu scop: obținerea de informații și anihilarea fizică și morală a deținutului.
Dintre cei peste 1.500 de studenți trecuți prin acest ”experiment” unii s-au sinucis, alții au fost bătuți până la moarte, iar alte câteva sute au rămas cu sechele fizice sau psihice.
Din Decizia Tribunalului Suprem volumul 11 fila 229, rezultă că ”au fost uciși în penitenciarul Pitești peste 30 de deținuți și au fost maltratați, torturați și schingiuiți peste 780 de deținuți, dintre care peste 100 au rămas cu infirmități foarte grave.”
După anii ’70, în România apare o nouă metodă de represiune a dizidenților politici, respectiv cea a internărilor abuzive psihiatrice, în condițiile în care condamnarea penală sau strămutarea forțată a acestor dizidenți (pe motiv de simplă credință politică) nu mai era posibilă datorită reacțiilor puternice în plan internațional.
Această nouă metodă de represiune pe criterii politice a statului împotriva propriilor cetățeni nu este altceva decât o modalitate de săvârșire a infracțiunilor contra umanității, în variantele normative conținute de art. 439 C. Pen.
Considerând aceste acțiuni ca tortură, “Amnesty International” argumentează într-un Raport Oficial, care se referea și la România, că cei internați psihiatric în mod abuziv sunt victime ale torturii, deoarece:
1. Victimele erau internate sub dubla responsabilitate a organelor medicale și de securitate.
2. Torționarii au avut tot timpul controlul fizic asupra victimelor.
3. Victima era supusă suferințelor fizice și psihice.
4. Procesul victimizării era deliberat, sistematic și era în fapt, scopul activității.
5. Scopul victimizării „terapeutice” nu era de a scadea o suferință, ci de a obține o informație, o confesiune, umilirea și distrugerea vieții, personalității, determinând dizidentul să renunțe la luptă.
6. Procesele psihiatrice nu sunt numai pentru pedepsirea victimei, ci și pentru a înspăimânta pe alți dizidenți siliți astfel să renunțe la convingerile lor politice.
7. Statul participă direct sau indirect la organizarea torturii care va avea loc într-o instituție de stat, pusă în scenă de către medici salariați ai Statului și de către agenții de Securitate ai Statului comunist.
După 1990, La Ministerul Sănătății, s-a constituit Comisia pentru Cercetarea Abuzurilor în Psihiatrie din Mun. București. Președintele acestei comisii a fost Dr. psihiatru S. Diacicov. Cât a apucat să funcționeze, această Comisie a analizat 200 de cazuri, din care 60 le-a stabilit că au fost abuzuri psihiatrice, care au fost săvârșite pentru înlăturarea contestatarilor regimului comunist și a conducătorilor săi.
Cu privire la lucrările acestei Comisii, Dr. psihiatru I. Cucu, profesor universitar, a publicat în anul 2005, la Piatra Neamt, studiul denumit ”Psihiatria sub dictatură. Cartea albă a psihiatriei românești”. În studiul respectiv sunt prezentate și cele 60 de cazuri de abuzuri psihiatrice stabilite de Comisia Diacicov.
Revenim cu o alta categorie de victime a infracțiunilor contra umanității săvârșite în perioada regimului comunist în România, in episodul II din acest serial in exclusivitate. (Ec Adrian Radu).
Actualitate
Creșterea cheltuielilor militare în Rusia și impactul asupra securității europene
Actualitate
Raportul Consiliului pentru Relații Externe: Planul Statelor Unite pentru Siguranța Spațială

Provocările și oportunitățile din spațiu
Pentru a-și menține leadershipul în domeniul spațial, Statele Unite trebuie să concureze cu China și să descurajeze capacitatea acesteia de a ataca cu succes activele spațiale americane. Totodată, este esențial să caute o implicare “direccionată” cu Beijingul pentru a îmbunătăți comunicațiile și a găsi domenii de interes comun, cum ar fi managementul traficului spațial, conform unui nou raport al Consiliului pentru Relații Externe (CFR).
Recomandările raportului
Raportul intitulat „Securing Space: A Plan for U.S. Action”, realizat de o echipă de experți co-prezidată de generalul în retragere al Forței Spațiale, Nina Armagno, și fosta congresmană din California, Jane Harman, subliniază că spațiul a devenit atât o „vulnerabilitate strategică”, cât și o „imperativă strategică” pentru Statele Unite. Documentul conturează acțiuni de putere dură și moale necesare guvernului american pentru a-și menține rolul de lider în fața competiției crescute.
Contextul istoric
Raportul compară situația actuală cu anul 1957, când lansarea satelitului Sputnik de către Uniunea Sovietică a fost un semnal de alarmă pentru Statele Unite, determinându-le să preia un rol dominant în spațiu. Aproape șaptezeci de ani mai târziu, Statele Unite riscă să își piardă această poziție privilegiată, ceea ce ar putea duce la un alt „moment Sputnik”.
Recomandările cheie pentru administrația Trump
Raportul propune șapte recomandări pentru administrația Trump în formularea strategiei sale în domeniul spațial, atât în sfera civilă, cât și în cea comercială și de apărare:
- Prioritizarea spațiului ca o problemă națională: Se sugerează convocarea unui summit intersectorial pentru evaluarea priorităților naționale, inclusiv revizuirea întrebării controversate de a declara „anumite sisteme cheie din spațiu” ca „infrastructură critică”.
- Revitalizarea leadershipului internațional american în spațiu: Acest lucru ar presupune întărirea rolului Consiliului Național de Securitate în ghidarea politicii și luarea în considerare a continuării Consiliului Național Spațial.
- Rezolvarea problemelor de vulnerabilitate și sporirea descurajării: Măsurile includ îmbunătățirea conștientizării domeniului, distribuirea și proliferarea resurselor spațiale pentru a crește reziliența acestora, întărirea împotriva atacurilor, dotarea cu capabilități defensive și dezvoltarea de active de înlocuire rapide.
- Clarificarea politicii față de China: Trebuie căutată o implicare strategică în probleme prioritare precum comunicarea, managementul traficului spațial și salvarea astronauților.
- Îmbunătățirea managementului traficului spațial: Aceasta presupune dezvoltarea unor „reguli de conduită” pentru a evita coliziunile și riscurile generate de deșeurile spațiale, implicând alți aliați și parteneri.
- Implicarea sectorului comercial: Un mod de a face acest lucru ar fi dezvoltarea unui consiliu consultativ care să se adune regulat pentru a oferi expertiză guvernului în problemele de management al traficului spațial.
- Tratarea spațiului ca un bun comun global: Raportul subliniază că Statele Unite „s-ar putea să nu fie întotdeauna primele” care ajung la noi destinații în spațiu și, astfel, trebuie să sprijine respectarea Tratatelor Spațiale din 1967, care asigură că spațiul nu poate fi revendicat de nicio țară.
Concluzie
Raportul CFR evidențiază nevoia urgentă de acțiuni coordonate și strategice pentru a asigura securitatea și lideranța Statelor Unite în domeniul spațial.
Actualitate
Mic ghid pentru începători. Piața cripto, fără secrete. Abarai, platforma care te poate învăța tot ce trebuie să știi despre criptomonede

Să tranzacționezi criptomonede pare destul de simplu, mai ales dacă apelezi la profesioniști care pot să te ajute să înțelegi conceptul pieței cripto. Deși la prima vedere lucrurile par destul de simple, cu cât înveți mai multe despre acest domeniu aflat în dezvoltare, cu atât mai mult realizezi că există enorm de multe informații despre acest subiect și este nevoie de ajutorul unui specialist.
Indiferent dacă te gândești să investești, să tranzacționezi sau pur și simplu să înveți mai multe despre acest domeniu, este important să înțelegi cum funcționează criptomonedele și ce reprezintă această piață.
Așadar, pentru a reuși să înțelegi cum funcționează piața criptomonedelor, este imperativ necesar să înveți de la cei mai buni. Abarai, platfomă non-custodial de tranzaționare a criptomonedelor precum Bitcoin, Ethereum sau alt tip de monede cripto, te poate ajuta să devii un mic expert în acest domeniu vast.
Mic ghid pentru începători
Ce este criptomoneda?
Cu toții știm ce este o monedă – bancnotele și monedele pe care le folosim zilnic. Fiecare țară are propria sa monedă, care poate fi utilizată doar în interiorul granițelor sale, cu câteva excepții.
Partea ”cripto” este o formă prescurtată a cuvântului ”criptografie”, care, conform Cambridge Dictionary, înseamnă ”practica de a crea și înțelege coduri care mențin informațiile secrete”. Cu alte cuvinte, o monedă codificată.
Așadar, criptomonedele sunt monede digitale, descentralizate, care funcționează pe baza unei tehnologii numite blockchain. Această tehnologie permite tranzacțiile financiare între utilizatori, fără a fi necesar un intermediar, precum o bancă sau o instituție financiară.
Cele mai comune criptomonede
Printre cele mai utilizate criptomonede se numără:
- Bitcoin ($BTC) – Bitcoin a fost lansat în 2009 de un anonim cunoscut sub pseudonimul Satoshi Nakamoto;
- Ethereum ($ETH);
- Binance Coin (BNB), Solana (SOL), Cardano (ADA): Alte criptomonede care sunt utilizate pentru tranzacționarea activelor digitale, investiții sau pentru dezvoltarea de aplicații.
Aceste monede pot fi cumpărate mai ușor folosind card de credit sau alte metode de plată. În trecut, puteai cumpăra criptomonede mai mici doar folosind Bitcoin, însă acum exchange-urile au simplificat procesul, permițând achiziționarea a mii de altcoins direct cu bani.
Cum să începi să tranzacționezi criptomonede?
Dacă îți dorești să începi să tranzacționezi criptomonene, va trebui să ții cont de câteva lucruri importante. Așadar, iată câțiva pași esențiali de care trebuie să ții cont atunci când vei începe să tranzacționezi criptomonede:
Crearea unui portofel cripto. Primul pas este să îți creezi un portofel cripto (crypto wallet), care îți va permite să stochezi criptomonedele cumpărate.
Există două tipuri principale de portofele:
- Portofele non-custodial. Acestea îți oferă control complet asupra fondurilor tale, (așa cum oferă și platforma Abarai) deoarece doar tu deții cheia privată. Aceste portofele sunt mai sigure, dar necesită mai multă atenție și responsabilitate din partea utilizatorulor.
- Portofele custodiale. Aceste wallet-uri sunt administrate de către terți (de cele mai multe ori, platforme de schimb cripto) care dețin cheia privată. Chiar dacă acest gen de portofel pare mai ușor de folosit, acestea nu oferă același control asupra fondurilor și a tranzacțiilor tale.
Alegerea unei platforme de schimb cripto. Pentru a cumpăra și vinde criptomonede, ai nevoie de o platformă de schimb cripto. Aceste platforme îți permit să tranzacționezi criptomonede pe baza prețurilor pieței și să efectuezi tranzacții rapid. Abarai, de exemplu, este o astfel de platformă, fiind prima platformă de exchange cripto non-custodial din România, oferind utilizatorilor o modalitate simplă și rapidă de a cumpăra, vinde și schimba Bitcoin, dar și alte criptomonede. Utilizatorii pot efectua tranzacții prin multiple metode, inclusiv carduri de credit, transferuri bancare și alte opțiuni de plată, făcând criptomonedele mai accesibile ca niciodată.
Mai mult decât atât, Abarai pune la dispoziție locații fizice în România unde utilizatorii pot cumpăra și vinde Bitcoin cu numerar, oferind astfel flexibilitate suplimentară pentru cei care preferă tranzacțiile în persoană.
Totodată, platforma se angajează să asigure că utilizatorii înțeleg exact ce plătesc, fără costuri ascunse sau taxe surprinzătoare.
Cum să achiziționezi criptomonede
Achiziționarea criptomonedelor. După ce ai reușit să creezi un portofel și ai ales o platformă de schimb, așa cum este Abarai, poți cumpăra criptomonede precum Bitcoin, Ethereum ori alt tip de cripto, folosind diverse metode de plată. Abarai, de exemplu, îți oferă posibilitatea de a cumpăra criptomonede prin mai multe metode de plată convenabile.
Folosind Abarai poți să cumperi Bitcoin sau alte criptomonede fără ca altcineva să aibă acces la fondurile tale. Te folosești de wallet-ul tău pentru a-ți depozita criptomonedele. De asemenea, poți vinde Bitcoin sau alte criptomonede și să primești banii pe card sau în cont. O altă metodă foarte ușor de folosit ar fi ATM-urile de Bitcoin, care se regăsesc în multe centre comerciale din România și care permit schimbul între fiat și criptomonede.
În plus, Abarai oferă opțiunea de a efectua tranzacții de până la 1.000 de euro fără a fi necesar să furnizezi informații personale sau să parcurgi procesul de verificare KYC (Know Your Customer).
Cum să îți protejezi criptomonedele din portofel. Tot ce trebuie să știi pentru o experiență fără probleme
Dacă ai reușit să cumperi criptomonede și să le stochezi în portofelul tău, acum este momentul să ai grijă de ele. Așadar, după ce ai cumpărat criptomonedele, încearcă să folosești parole puternice. De asemenea, poți activa autentificarea în doi factori pentru a îți proteja contul mai bine. Nu uita că este imperios necesar să îți păstrezi fraza seed într-un loc sigur, deoarece aceasta îți va permite să îți recuperezi portofelul în caz de pierdere.
Piața criptomonedelor de astăzi este foarte diferită față de acum câțiva ani. Numeroase dezvoltări majore au schimbat complet modul în care privim criptomonedele și felul în care acestea pot fi utilizate în viața reală, mai ales că în prezent, cu ajutorul unor platforme prietenoase chiar și cu cei mai noi utilizatatori, criptomonedele pot fi tranzaxționate mult mai ușor, mai simplu, iar banii pot ajunge în contul tău bancar în cel mai scurt timp posibil.
-
Exclusivacum 2 zile
Controversa carierei a lui Dan Halchin: O analiză critică
-
Exclusivacum 4 zile
CALDE MULȚUMIRI CONDUCERII INTERIMARE A INSPECTORATULUI JUDEȚEAN DE POLIȚIE PRAHOVA SI AL SERVICIULUI DE INVESTIGAȚII CRIMINALE, SPECIAL DOMNILOR GINEL PREDA ȘI BĂLAN MARCEL !!!
-
Exclusivacum 2 zile
Zona Văleni de Munte- raiul evaziunii fiscale si a disprețului față de lege
-
Exclusivacum 3 zile
Era infractorilor a revenit: PSEUDO-JURNALISTUL SPAGAR SI SANTAJIST Cătălin Stavri: Controversele unui pseudo-jurnalist în fața justiției! (I)
-
Exclusivacum o zi
Posibile incălcări ale legii și nerespectarea Hotărârilor Consiliului Local Ploiești: Incisiv de Prahova solicita clarificări
-
Exclusivacum o zi
UWS/Rosal, actual Bin Go Solutions: Măști și promisiuni neîmplinite în salubritatea din Ploiești
-
Exclusivacum 2 zile
Managementul AMEPIP: Între provocări administrative și tensiuni sociale
-
Featuredacum 5 zile
Haos la Urziceni: Doi frați uciși într-un conflict violent