Actualitate
ION ILIESCU EXPLICA DE CE AM AVUT REVOLUTIE CU VARSARE DE SINGE
(Preluare Inpolitics):
Nu s-au stins încă ecourile bruștei reveniri în prim-plan a lui Ion Iliescu cu interviul pentru rușii de la TASS, că fostul președinte lovește din nou. De astă dată, el abordează frontal, cum nu a făcut-o niciodată, tematica revoluției din decembrie 1989 și explică, într-un material-fluviu de pe blogul propriu, de ce, la noi, căderea comunismului s-a făcut cu vărsare de sînge. Nu în ultimul rînd, fostul președinte avertizează că, la trei decenii de la revoluție, în România reapar semnele totalitarismului, precum golirea de sens a democrației, pierderea suveranității, marginalizarea instituțiilor fundamentale și falsificarea votului.
”De treizeci de ani auzim invariabil întrebarea: ”A fost, sau nu a fost, Revoluție?” Nu sunt multe definiții despre ce înseamnă o Revoluție. Și oricum în istoria umanității nu avem prea multe episoade revoluționare, care să genereze schimbări atât de profunde în politică, economie și societate. Până la urmă apelul la Revoluție, ca metodă de schimbare, este unul de ultimă instanță, atunci când toate celelelte metode de transformare eșuează. Revoluția este consecința cea mai gravă a eșecului puterii politice în exercițiu de a răspunde nevoilor și cerințelor societății” scrie Iliescu.
”Da, Revoluția Română a fost un moment de violență socială, care are explicațiile lui, despre care am vorbit nu o dată. Istoria nu a fost clementă cu România, și trebuie să spunem lucrurile acestea, dacă vrem să înțelegem de ce a trebuit să încheiem violent un capitol de istorie, cel al totalitarismelor românești, început, din păcate, tot violent, odată cu instaurarea dictaturii regale, în 1938, dictatură pregătită de multe și variate încălcări ale drepturilor și libertăților cetățenești, care au avut ecouri puternice în epocă. De fapt, întreaga perioadă interbelică a fost marcată de violență socială, dominată de sărăcie și de consecințele Marii Crize economice din perioada 1929-1933(…)
Revine permanent în discuție acest fapt, anume că noi am ieșit violent din comunism, că pentru a ne recâștiga libertatea a fost nevoie de jertfa unor oameni.
Da, ceea ce s-a întâmplat în jurul nostru, în anul 1989, a contrastat cu situația din țara noastră: toate țările foste comuniste au avut parte de o schimbare pașnică de sistem. De ce noi am fost excepția? Motivul este simplu, dar în același timp extrem de complicat, și el explică multe dintre evenimentele care au urmat prăbușirii ceaușismului. Este vorba despre lipsa unei alternative politice la regimul existent.(s.n.)
Nu pentru că n-ar fi avut cine s-o construiască, încercări au fost, și de natură politică, și de natură civică, și de natură sindicală.
Regimul totalitar ceaușist a avut o caracteristică: intoleranța extremă la diversitate, la orice însemna abatere de la dogmă, de la linia oficială. Intoleranță care a fost abil justificată, atât prin prezentarea celor care se îndoiau de dogmă, care încercau și altceva-atât dinspre dreapta ideologică, dar și dinspre stânga ideologică-drept dușmani ai ,,mărețelor realizări ale poporului român”, cât și ca un fel de coloană a cincea, la început a imperialismului american, apoi a Moscovei, spre sfârșitul epocii ceaușiste.
Faptele care au dus la căderea regimului ceaușist sunt cunoscute. Oricât ar căuta unii ”lovituri de stat”, ”conspirații” și ”intervenții străine”, adevărul este mult mai simplu, și îl știm toți: nu se mai putea, ne ajunsese tuturor cuțitul la os, după cea mai dură perioadă de austeritate din perioada postbelică, dintr-o țară europeană. Trebuie s-o spunem: decizia lui Ceaușescu, de a plăti datoriile externe într-un timp scurt a dus la reducerea drastică a consumului intern, la raționalizarea alimentelor, energiei, combustibililor, la mizeria din școli și spitale, la forțarea exporturilor, la reducerea investițiilor în momentul în care aparatul productiv, construit în anii 60 și 70, avea nevoie de modernizare, când trebuia introdus progresul tehnologic în diverse domenii.
Nu avea cum să se termine bine o astfel de perioadă de lipsuri, ce a dus la sărăcirea multor români, care abia gustaseră din fructele unei relative bunăstări” mai scrie fostul președinte.
Și tot el trage un serios semnal de alarmă:
”Revoluția Română a fost un mare moment de demnitate al poporului român. Și ne lasă o moștenire: democrația, care însă nu este un dat. Pentru ea trebuie luptat permanent. Pentru că știm ce înseamnă lipsa ei. Și nu putem accepta revenirea la totalitarism. La fel de periculos este procesul de golire de conținut a democrației, marginalizarea instituțiilor ei fundamentale, Parlamentul, în special, transformarea partidelor politice într-un soi de spectatori, menite doar să dea impresia de pluralism politic, și, ceea ce nu putem accepta, deposedarea poporului de suveranitatea sa, prin anularea, pe diverse căi, a votului său. Ne aflăm într-un moment critic în dezvoltarea regimului politic românesc. Și el nu are cum să nu se reflecte în plan economic și social”.
Actualitate
Senatul respinge cererile lui Trump: fără un miliard de dolari pentru cuirasatul „Trump-class”
Senatul a prezentat o rezoluție de continuare bipartizană care va menține finanțarea guvernului federal până pe 11 decembrie, dar a refuzat în mod clar cererea Casei Albe de a aloca un miliard de dolari pentru programul cuirasatului Trump-class. Măsura urmărește să evite închiderea parțială a guvernului la 1 octombrie, când începe anul fiscal 2027.
Diferențe majore față de varianta Camerei Reprezentanților
Rezoluția Senatului diferă substanțial de cea adoptată deja de Cameră. În timp ce varianta Camerei asigură finanțare doar până pe 4 decembrie, Senatul propune o prelungire mai lungă. Mai important, senatorii au respins majoritatea cererilor de excepții bugetare (anomalii) solicitate de Pentagon, în special cele legate de apărare.
Respingerea finanțării pentru cuirasatul Trump-class
Una dintre cele mai importante cereri respinse a fost alocarea de un miliard de dolari pentru începerea lucrărilor de propulsie nucleară a viitorului cuirasat Trump-class. Fără această excepție, Pentagonul nu ar putea demara achizițiile anticipate necesare construcției navei. Senatul a decis să nu includă această sumă în rezoluție.
Fără flexibilitate pentru contractele multianuale de muniții
Senatorii au respins, de asemenea, o cerere importantă care ar fi permis Pentagonului să angajeze fonduri pentru cinci programe majore de muniții: interceptoarele PAC-3 pentru sistemul Patriot, rachetele de croazieră Tomahawk, rachetele aer-aer AMRAAM și două variante ale rachetelor Standard Missile-3. Fără această derogare, guvernul riscă penalități de anulare a contractelor multianuale din cauza cantităților negociate anterior.
În locul acestor flexibilități, Senatul a inclus doar prevederile standard care interzic Pentagonului să inițieze programe noi sau contracte multianuale folosind fondurile din rezoluția de continuare.
Fără scutire de la reducerile automate de cheltuieli
O altă cerere respinsă a vizat scutirea fondurilor de reconciliere aprobate anul trecut de la mecanismul de sechestrare (reduceri automate). Fără această excepție, aproximativ 8% din fondurile neangajate ar deveni indisponibile.
Următorii pași în Congres
Senatul urmează să voteze rezoluția în această săptămână, înainte de începerea vacanței de august. Camera Reprezentanților, deja în pauză, și-a adoptat propria variantă pe 21 iulie. Cele două texte vor trebui fie unificate, fie una dintre camere va trebui să adopte varianta celeilalte, pentru ca proiectul să ajungă pe masa președintelui Donald Trump.
Președinta Comisiei de buget din Senat, Susan Collins, a descris rezoluția drept „un pas important” pentru evitarea închiderii guvernului, în timp ce senatoarea Patty Murray a salutat faptul că textul limitează cererile de noi fonduri și flexibilități pentru Pentagon.
Actualitate
Scutul invizibil al Romei: Operațiunea secretă din Golf care a aruncat în aer scena politică italiană
Ceea ce trebuia să fie o misiune strategică discretă s-a transformat într-un scandal politic de proporții la Roma. Italia a desfășurat aproximativ 700 de militari în regiunea Golfului pentru a proteja națiunile partenere împotriva atacurilor iraniene, însă dezvăluirea detaliilor tehnice și a amplorii acestei prezențe a luat prin surprindere opoziția parlamentară, declanșând acuzații grave de lipsă de transparență.
Task Force Arabia: Avioane de vânătoare și radare de ultimă generație sub soarele deșertului
Prezența militară italiană, structurată pe două componente majore, reprezintă una dintre cele mai semnificative și riscante desfășurări de forțe ale Romei din ultimele decenii. Nucleul operațiunii, denumit Task Force Air-Arabia, include 400 de membri ai Forțelor Aeriene staționați în Arabia Saudită, Bahrain și Kuweit. Aceștia operează un arsenal impresionant: avioane Eurofighter pentru controlul spațiului aerian, aeronave E-550A pentru avertizare timpurie și avioane de transport KC-130J.
Pe lângă componenta aeriană, Italia a trimis în teren și Task Force Land-Arabia, un contingent de 260 de militari din cadrul forțelor terestre. Această unitate operează sisteme de apărare antiaeriană SAMP/T și radare Kronos, alături de tehnologia ACUS-E produsă de Leonardo, special concepută pentru a neutraliza amenințarea dronelor de mici dimensiuni. Importanța misiunii este subliniată de faptul că Roma a trimis echipamente de o raritate și complexitate extremă, a căror eventuală pierdere ar fi o lovitură grea pentru capacitatea națională de apărare.
Revolta în Parlament: „O răsturnare inacceptabilă a regulilor democratice”
Dezvăluirea publică a acestor detalii, apărută inițial pe site-ul Ministerului Apărării, a provocat o undă de șoc printre parlamentarii din opoziție. Partidul Democrat a reacționat dur, acuzând guvernul condus de Giorgia Meloni că a trimis sute de soldați în zone de criză fără un mandat clar și fără informarea prealabilă a legislativului. „Este o dovadă de lipsă de seriozitate politică”, au afirmat reprezentanții opoziției, contestând legitimitatea modului în care a fost gestionată operațiunea.
În replică, ministrul apărării, Guido Crosetto, a respins criticile, susținând că misiunea a fost aprobată încă din luna martie, în cadrul unei rezoluții care permitea redistribuirea forțelor în regiunile geografice deja autorizate. Totuși, amploarea tehnologică și riscul operațional par să fi depășit așteptările multor aleși de la Roma.
Vitrină tehnologică și câmp de antrenament împotriva Iranului
Dincolo de obiectivele strategice, misiunea din Golf are două mize esențiale. Pe de o parte, oferă armatei italiene ocazia rară de a acumula experiență operativă directă împotriva tehnologiilor militare iraniene, colectând date vitale despre apărarea antirachetă și lupta anti-dronă.
Pe de altă parte, există o dimensiune industrială evidentă. Prin desfășurarea sistemelor SAMP/T și a tehnologiilor anti-dronă de la Leonardo în condiții reale de conflict, Italia își transformă misiunea într-o veritabilă vitrină comercială. Succesul acestor echipamente sub presiunea atacurilor din Golf ar putea consolida poziția Italiei pe piața globală de armament, demonstrând că tehnologia națională este pregătită pentru cele mai dure provocări moderne.
Actualitate
Eșec la scară globală: Cum a pierdut cea mai puternică flotă din lume controlul asupra Strâmtorii Hormuz
În ciuda declarațiilor oficiale venite de la Comandamentul Central al SUA, realitatea de pe teren este una cruntă: Strâmtoarea Hormuz rămâne, în mare parte, blocată. Traficul maritim a scăzut la un nivel alarmant de 10% față de perioada de dinaintea conflictului, un fapt strategic care l-a forțat pe Președintele Donald Trump să suspende ordinele pentru un atac militar masiv, în încercarea de a redeschide această arteră vitală prin negocieri.
O victorie tactică, un dezastru strategic
Deși există voci care susțin că situația actuală nu reprezintă un eșec al Marinei, datele economice și realitatea geografică spun o altă poveste. Blocada asupra transporturilor iraniene prin strâmtoare a fost, într-adevăr, eficientă, punând o presiune imensă pe o economie deja șubredă. Totuși, această reușită este umbrită de un adevăr incomod: Iranul nu a fost neutralizat. În prezent, orice navă care îndrăznește să tranziteze zona are nevoie de permisiunea tacită a ambelor tabere, ceea ce transformă libertatea de navigație într-o simplă iluzie diplomatică.
Vina împărțită: Între ezitarea politică și lipsa de pregătire militară
Există tendința de a plasa întreaga responsabilitate pe umerii decidenților civili de la Washington. Este adevărat că trimiterea forțelor amfibii ale pușcașilor marini cu o întârziere de câteva săptămâni indică o lipsă de viziune în planificarea inițială. Totuși, armata nu se poate spăla pe mâini atât de ușor.
Cu bugete record în ultimii ani și cu o amenințare cunoscută de peste patru decenii, Marina pare să nu fi oferit liderilor politici opțiuni militare care să implice riscuri acceptabile. Când o flotă cu un buget de 248 de miliarde de dolari nu poate garanta siguranța unui coridor maritim, întrebările legate de eficiența investițiilor devin inevitabile.
Industria maritimă a votat: Eforturile americane sunt insuficiente
Testul suprem al succesului nu se află în comunicatele de presă ale Pentagonului, ci în registrele companiilor de asigurări și ale proprietarilor de nave. Dacă aceștia decid că riscul este prea mare — așa cum au făcut-o deja — traficul încetează, iar economia mondială intră în colaps.
Deși navele de război americane au reușit să se protejeze de drone și bărci rapide, ele au eșuat în misiunea de a extinde această protecție asupra flotei comerciale. Auto-apărarea nu este suficientă atunci când misiunea ta principală este menținerea căilor navigabile deschise.
Lecția istoriei și eșecul tactic al noii ere
Istoria navală ne învață că, în ambele Războaie Mondiale, aliații au fost reticenți în a adopta sistemul convoaielor, preferând să „vâneze” amenințarea. În ambele cazuri, strategia a eșuat catastrofal până când s-a revenit la escortarea directă. Astăzi, Marina pare să repete aceleași greșeli, încercând să creeze „coridoare sigure” de la distanță, o tactică ce nu a reușit să convingă armatorii să își trimită navele la apă.
După cinci luni de conflict, concluzia este ineluctabilă: o strâmtoare blocată sub ochii unei flote de 290 de nave și 345.000 de marinari este, prin definiție, un eșec naval. Până când această problemă nu va fi diagnosticată și rezolvată, supremația maritimă a SUA rămâne doar un concept teoretic, în timp ce 500 de nave comerciale stau blocate, așteptând o siguranță care nu mai vine.
-
Exclusivacum o zi„Jos labele de pe Ministrul Barbu!”: Fermierii prahoveni rup tăcerea și îi fac „pe genunchi” pe rachetiștii mafiei antigrindină
-
Exclusivacum 4 zileDosarul care i-a rupt pe procurori de oboseală: plângerea politistului Vitalie Josanu, cărată pe targă între parchete
-
Exclusivacum 2 zileDe la cai „intact dopați” la autobuze îngropate în datorii: Imperiul lui Nae de pe hipodrom și din TCE
-
Exclusivacum 3 zileRepublica de la poarta fabricii Coca-Cola Ploiesti: boieri cu camere, butoaie rătăcite și teatru ieftin pe bani grei
-
Exclusivacum 3 zileDoi ani fără rachete, doi ani cu adevărul pe câmp: cum i‑a obligat cerul pe Tánczos & „mafia antigrindină” să recunoască ce scriau Incisiv de Prahova și fermierii de la început
-
Exclusivacum 2 zileGrădina spiritelor cu băncuțe: Cum a votat consiliul în transă și a plătit Câmpina nota (I)
-
Exclusivacum 8 oreDOSARELE I.P.J. Prahova „GRĂDINIȚA DE CADRE” – SEZONUL XXXII. Împăratul” fără coroană al xanaxului: Cum a rămas incompatibilul Marcel Bălan cu buza umflată și cu DGIPI-ul la ușă
-
Exclusivacum 2 zileGarda de Mediu Prahova – „Bodycam pe mute și nasul înfundat”. Tudorache, Diaconu și parfumul rusesc de Lukoil (I)



