Actualitate
Dan Barna nu este pompierul de serviciu

Se exercită presiuni colosale asupra liderului USR pentru ca acesta să coopereze cu PNL și să scoată basma curată acest partid. Să-l extragă practic din fundătura în care s-a aruncat în brațe cu Klaus Iohannis. Obiectivul celor care exercită aceste presiuni este să determine USR să susțină în Parlament guvernul fantomă al lui Ludovic Orban. Iar Barna se încăpățânează să refuze. Ceea ce determină o parte a statului subteran să se năpustească asupra liderului USR, ignorând faptul că acesta este creat și susținut de cealată parte a statului subteran.
Este o bătălie extrem de spectaculoasă. Care se desfășoară sub ochii noștri. O bătălie politică cu o puternică încărcătură electorală, purtată însă prin intermediul unor instrumente tipice de poliție politică. Și orice om care stă cu ochii deschiși și vede ce se întâmplă poate remarca cu ușurință faptul că liderul unui important partid, candidat prezidențial, este supus unor presiuni fenomenale, care nu au de-a face nici cu lupta legitimă dintre partidele politice pentru accesul la guvernare și nici cu o luptă cinstită între politicieni pentru obținerea unui mandat prezidențial. Ci pur și simplu cu poliția politică.
Cine face în acest moment în România poliție politică? Și cum? Dacă analizăm în toată complexitatea lui cazul USR, cu Dan Barna ca vârf al icebergului și cu Dacian Cioloș aflat la baza acestuia, vom putea contempla ca într-un manual pe înțelesul tuturor mizeria acestei poliții politice din România.
USR este produsul tipic al factorului intern, care și-a dat mâna cu factorul extern, pentru a crea o forță politică, ce urma să fie angajată în lupta pentru putere din România. Este un partid neomarxist dintre cele în general susținute în lume de Fundația pentru o Societate Deschisă creată și condusă de George Soros. Acest magnat american a decis ca acolo unde poate – și în România se poate – să genereze un salt de la organizațiile civice pe care le-a controlat prin înființare și finanțare la organizații politice. Pentru că donațiile trebuie să facă o buclă și să se întoarcă înzecit de unde au plecat. USR a fost mai întâi și mai întâi moșit de organizațiile lui George Soros pe un teren relativ virgin. Cel al corporațiilor. Corporațiile care zburdau și zburdă în continuare în voie în România aveau și au nevoie și vor avea și în viitor nevoie de un scut politic. O forță politică de natură să le protejeze, în fața unei națiuni care mai devreme sau mai târziu își va apăra indentitatea. Și va încerca să-și protejeze interesele. Iar în structurile corporatiste din România, sub aspect numeric, dar și calitativ, a fost creată o masă critică. Suficientă pentru a constitui bazele unui partid politic.
În această operațiune s-a adăugat factorul intern. Respectiv statul subteran din România. Vreau să mă fac bine înțeles. În accepțiunea mea, în materie de conducere a statului, tot ceea ce nu este legitim prin alegeri sau prin numiri este subteran. Serviciul Român de Informații, alte servicii secrete, alte instituții și alte instituții de forță au acționat până la un punct în bloc ca un stat subteran. Care a acaparat rând pe rând toate puterile statului. Acest stat subteran la un moment dat s-a rupt. S-a rupt sub propria greutate și sub propria responsabilitate. Și așa se face că am asistat și asistăm în continuare stupefiați la bătăliile dintre cele două părți acum adversare ale statului subteran. Ele se confruntă – și asta devine extrem de vizibil – pe teren electoral. Și în special acum, când se apropie alegerile prezidențiale. Am închis paranteza.
USR a rămas în una dintre cele două bărci. O barcă pilotată de cei care au pierdut prima repriză a războiului intern din statul subteran. Concret, în plan intern, USR este opera lui Florian Coldea și a cercului său de securiști, la fel cum în plan extern este opera lui George Soros. În acest moment, principalul rival al PNL, care îl susține pe Klaus Iohannis și care la rândul său este susținut de Klaus Iohannis, nu este PSD, ci USR. Pentru că ambele partide se adresează aceluiași electorat din frontul anti-PSD. Și ambele partide se luptă pentru a obține cât mai multe voturi, dar din același bazin electoral. Și iată așa s-a ajuns la un conflict politic între două partide, PNL și USR, a cărui intensitate crește exponențial, pentru că fiecare dintre cele două partide ne propune câte un candidat prezidențial.
În această bătălie, dacă nu analizăm întregul context, cel care pierde este Dan Barna. Cel care câștigă este Klaus Iohannis. Partidul condamnat să piardă electorat este USR. Partidul care ar putea câștiga electorat este PNL. Și asta se întâmplă pentru că lupta este inegală. Un stat subteran este în mod vădit mai puternic decât celălalt stat subteran, pentru că se află la butoane. Și asta se observă cu ochiul liber. Nu am nici cea mai mică îndoială că unul dintre cei mai importanți partizani ai sloganului „Fără penali în viața publică”, respectiv Dan Barna, poate deveni el însuși țintă a acestei interdicții. Sunt convins în urma lecturii documentelor prezentate de Rise Project că se face vinovat de încălcarea unor norme imperative privind utilizarea banilor europeni. Dar atenție. Mizeria este veche. Ea a fost ascunsă ani de zile sub covor de către DNA. Iar astăzi, ca la comandă, la scurt timp după așa-zisa dezvăluire de presă, la câteva zile doar după ce aflăm că DLAF face investigații pe această temă, s-a autosesizat și DNA. O instituție de forță, care s-a dovedit în ultimii ani că a lucrat sub comanda statului subteran. Carevasăzică, după ce în urmă cu câțiva ani DNA a fost sesizată că Dan Barna a încălcat legea și a închis dosarul, acum nici măcar nu mai așteaptă să fie sesizată, pentru că presiunea alegerilor este prea mare și, iată, se autosesizează.
Indiferent ce vor afirma unii și alții, efectul acestei autosesizări este un șantaj politic în plină campanie electorală.
De ce șantaj? De ce nu pur și simpu o acțiune de eliminare a unui concurent? Pentru că obiectivul vizat nu este distrugerea lui Dan Barna și nici măcar scoaterea sa din joc, ci obligarea acestuia să coopereze în plan politic cu Ludovic Orban, pentru a-l ajuta pe acesta să-și treacă guvernul prin Parlament și transformarea liderului USR din postura de candidat prezidențial într-un iepuraș al lui Klaus Iohannis.
Va rezista sau va ceda Dan Barna în fața acestui teribil șantaj? La prima vedere aș fi tentat să anticipez că va rezista. Pentru că și el se bucură de susținerea statului paralel. A factorului intern și a factorului extern. Numai că treaba nu este chiar așa de simplă. Dan Barna lucrează în alianță cu Dacian Cioloș. La rândul său, creație a factorului intern – generalul Virgin Ardelean, fostul șef de la „Doi și-un sfert” – și factorul extern – statul francez, care l-a adoptat, l-a pus comisar și a profitat din plin de el. Iar Dacian Cioloș este dispus să-i dea brânci lui Dan Barna, pentru a conduce el USR. Mai ales acum, când loviturile pe care le încasează Barna îl scot de facto din cursa prezidențială.
Să urmărim deci în continuare cu multă atenție această bătălie din interiorul statului subteran, care otrăvește statul democratic. Pentru că numai astfel vom afla ce ni se întâmplă.
Sorin Rosca Stanescu
Actualitate
Startup-ul Shield AI dezvăluie X-BAT, un nou concept de dronă de luptă cu inteligență artificială
Actualitate
Armata SUA intensifică producția de piese 3D, depășind restricțiile de proprietate intelectuală

Lipsa drepturilor de proprietate intelectuală asupra multor componente ale echipamentelor militare împiedică armata să le reproducă rapid și eficient prin imprimare 3D. Astfel, armata intenționează să producă singură mai multe piese.
Armata SUA întâmpină dificultăți în reproducerea și imprimarea 3D a pieselor necesare pentru arme și platforme, deoarece nu deține proprietatea intelectuală a acestora. Din acest motiv, armata ar putea începe să fabrice mai multe piese prin imprimare 3D, fără a utiliza proprietatea intelectuală a furnizorilor, a declarat șeful interimar al Comandamentului de Materiale al Armatei, pentru Breaking Defense.
Lipsa proprietății intelectuale, o problemă costisitoare și timidă
Generalul-locotenent Christopher Mohan, comandantul adjunct și comandantul interimar al AMC, a declarat că industria nu ar trebui să fie surprinsă dacă armata va începe să producă mai multe piese prin imprimare 3D, fără a utiliza proprietatea intelectuală a furnizorilor. Scopul este de a repune în funcțiune tancurile, elicopterele și alte platforme mai rapid. El a recunoscut că acest lucru face industria „îngrijorată și obosită”, dar a adăugat că a fost transparent cu furnizorii cu privire la dificultățile armatei.
„Nu mai putem aștepta”
„Am fost foarte deschiși cu ei și i-am spus ieri unuia dintre partenerii noștri din industrie, nu fiți surprinși dacă veți vedea că facem lucruri pentru că nu putem aștepta. Nu putem aștepta”, a declarat Mohan într-un interviu acordat la conferința anuală AUSA de săptămâna trecută.
„Recunosc că proprietatea lor intelectuală este proprietatea lor intelectuală”, a spus Mohan despre furnizori. „Ne este rușine că nu am cumpărat-o de la început, ceea ce este o prostie, o misiune prostească.”
Exemplu concret: O valvă de anvelopă
Ca exemplu, Mohan a spus că, în urmă cu câteva luni, unul dintre vehiculele armatei nu funcționa din cauza unei probleme provenite de la o mică valvă din anvelopă, așa că a cerut furnizorului principal datele tehnice pentru a face inginerie inversă asupra valvei. Cu toate acestea, furnizorul nu deținea datele tehnice, deoarece aparțineau celui care a fabricat valva cu aproximativ două sau trei niveluri sub principal, așa că a durat și mai mult pentru a repara piesa.
„Nu putem trăi așa, nu-i așa? Așa că, din nou, am spus să nu fiți surprinși dacă începem să facem lucruri”, a spus Mohan, adăugând: „trebuie să existe un fel de model care să spună: ‘Hei, putem cumpăra drepturile doar pentru piesa pe care trebuie să o imprimăm. Nu trebuie să cumpărăm întregul sistem de vehicule sau orice altceva.”
Progrese în imprimarea 3D la scară largă
Deși lipsa deținere a proprietății intelectuale a furnizorilor rămâne o problemă pentru armată, Mohan a spus că armata a făcut progrese în utilizarea fabricației aditive la scară largă. Ca parte a unuia dintre „sprinturile” de imprimare 3D ale armatei, serviciul este pe cale să creeze 60 de piese în 60 de zile, deși Mohan nu a precizat pentru ce vor fi piesele. De obicei, ar dura săptămâni pentru a face o singură piesă.
În plus, serviciul a creat un depozit digital care are piese „simpliste” care sunt ușor de imprimat pentru soldații de pe câmpul de luptă, cum ar fi grile de ventilator, mânere de uși și multe altele.
„Este un magazin containerizat. [Soldații] au putut să treacă prin rețelele tactice până la capăt, să se conecteze la depozitul digital, să descarce piesa și să o imprime pe teren, așa că știm că funcționează”, a spus Mohan. „Nu este atât de ușor pe cât ne-am dorit, dar știm că avem capacitatea de a face asta.”
Economii substanțiale și piese mai rezistente
Secretarul armatei, Dan Driscoll, a făcut ecou sentimentelor lui Mohan, arătând unei mulțimi de la AUSA o aripioară pentru rezervorul de combustibil extern al unui Black Hawk pe care serviciul a creat-o fără proprietatea intelectuală a companiei.
„Acest lucru poate suna banal, dar simpla posibilitate de a ne face sau repara propriile piese poate economisi milioane de dolari și poate salva vieți”, a spus Driscoll în timpul discursului său de deschidere la AUSA săptămâna trecută.
„Sunt construite ieftin, așa că se strică des. Furnizorul percepe peste 14.000 de dolari pentru o înlocuire. Echipa noastră o poate face mai bine. Au scanat-o 3D, au făcut inginerie inversă, au imprimat prototipuri și au efectuat validarea structurală în doar 43 de zile”, a adăugat el, ținând piesa în mână.
El a spus că armata a reușit să fabrice piesa cu puțin peste 3.000 de dolari, adăugând că piesa fabricată de armată era „cu 300% mai puternică și cu 78% mai ieftină”.
Autorizarea soldaților de a repara pe câmpul de luptă
În plus, în septembrie, Driscoll a dat soldaților autoritatea de a repara ceea ce trebuie reparat pe câmpul de luptă, în cadrul anumitor linii directoare create de armată.
De exemplu, dacă există un risc mic de a repara ceva, soldații nu trebuie să treacă printr-un proces birocratic mai înalt pentru a obține aprobarea, dar dacă există un risc „mediu” sau „mare”, soldații vor trebui să treacă printr-un proces de aprobare lung. Acest nou sistem este benefic, a spus Mohan, deoarece anterior exista o abordare „unică pentru toți” pentru a obține aprobarea de a repara ceva pe teren, astfel încât soldații nu puteau repara nimic, chiar dacă era „risc scăzut”.
„Sunt în armată de mult timp. Nu am văzut niciodată pe nimeni să aibă probleme pentru că a reparat ceva, nu-i așa? a spus Mohan. „Trebuie să schimbăm modul în care gândim.”
Actualitate
Baza Aeriană din SUA devine poligon de antrenament pentru Qatar: Un semnal geopolitic puternic
-
Exclusivacum 3 zile
Burcu acuză: „SNPP transformă angajații în carne de tun pentru răzbunări personale! – Nu apără, ci exploatează!”
-
Ancheteacum 3 zile
ANP liniștește spiritele: Salariile polițiștilor de penitenciare nu sunt în pericol, restructurările nu implică disponibilizări
-
Administratieacum 20 de ore
Băicoi: Primăria asigură verificări gratuite ale instalațiilor de gaz, prioritizând siguranța locuitorilor
-
Administratieacum 3 zile
Penitenciarul de Femei Ploiești – Târgșorul Nou: O abordare proactivă pentru reintegrarea socială, cu beneficii concrete pentru angajatorii din Prahova
-
Exclusivacum 2 zile
Protest divizat în penitenciare: Acuzații de deturnare și manipulare în SNPP – Reacția polițiștilor de penitenciare
-
Exclusivacum 2 zile
Jilavawood: Minciuni, padocuri și proteste de carton – Clanul Teoroc joacă teatru ieftin pe scena Justiției!
-
Exclusivacum 3 zile
Spitalul fantomă de la Târgu Ocna: Salarii grase pentru nimeni, pacienți trimiși la plimbare!
-
Exclusivacum 4 zile
ÎCCJ clarifică drepturile funcționarilor publici în cazul sancțiunilor disciplinare: Cercetare prealabilă și audiere obligatorii chiar și pentru „mustrarea scrisă”