Actualitate
Un politician inconjurat de mistere si razboaiele sale cu CSM
(PRELUARE INPOLITICS.RO):
Fără doar și poate, Ana Birchall este unul dintre cele mai neobișnuite personaje ale politicii post-decembriste, oscilînd incredibil între extreme, căzînd atunci cînd părea că are drum deschis spre stele și invers, ridicîndu-se la cote amețitoare cînd nimeni nu se mai aștepta. Parcursul acesta bizar în politică a dus la acumularea unor foarte mari semne de întrebare, după fapte incredibile petrecute fără a ajunge să capete vreodată explicații plauzibile. Pentru un cetățean de rînd nu ar reprezenta o problemă asta, dar cînd e vorba de omul care dă semne că vrea să reformeze Justiția pe mîna SUA, acele explicații ar cam trebui să vină. Și nu vin deloc.
Cariera Anei Birchall a îmbrăcat forme stranii din fragedă tinerețe. Atunci cînd, între 1991-1996, a ales să urmeze, după un examen formal, cursurile de Drept la o universitate privată abia înființată, ”Nicolae Titulescu”, care avea să primească autorizarea de funcționare abia în 1999 și acreditarea abia în 2001, prin OUG a guvernului.
CV-ul actual al ministrului e împănat cu masterate și doctorate în SUA și cu precizarea că e licențiată a Universității București, dar se sare peste micul amănunt că Birchall și-a susținut licența la universitate pentru simplu fapt că ”Nicolae Titulescu” nu avea dreptul de a acorda licențe doar cu o autorizație provizorie de funcționare.
Dincolo de asta, chiar e o performanță să treci de la o diplomă subțirică la un doctorat la Yale.
Nu o să comentăm cele două extrem de controversate filmulețe difuzate pe net, dintre care unul a scos-o de pe listele de deputăție, și care au devenit arme electorale în anul prezidențial 2009. Cel în care Birchall îi dă 5000 de dolari bani gheață lui Mircea Geoană nu a primit nici pînă azi o explicație solidă.
Nu vom pomeni nici ciudatul demers al lui Birchall de a anunța familia Alexandrei Măceșanu de decesul fiicei lor la o săptămînă de la declanșarea scandalului Caracal, deces care nu e clarificat nici acum.
Vom reaminti, însă, ceea ce am putea considera unul dintre cele mai misterioase evenimente post-decembriste implicînd un politician.
Povestea celebrului divorț al Anei Birchall, din 2008.
Un eveniment care a dus la primul conflict cu CSM al actualului ministru.
Pe scurt:
În luna mai 2008, presa primește informația că Ana Birchall a depus cerere de divorț de bogatul soț britanic la Judecătoria sectorului 1. Contactată, Birchall a dezmințit cu seninătate informația: nici pomeneală de așa ceva.
La insistențele ziariștilor, promite să rezolve misterul. O deplasare a ei la judecătorie face bomba să explodeze public: există o cerere a ei de divorț, depusă cu respectarea tuturor procedurilor de rigoare, cu prezentarea actelor originale și tot necesarul.
Birchall, pe atunci șefa Departamentului de Educație al PSD, își declară surpriza totală, precizînd, însă, că de pe cerere lipsește semnătura ei și că CNP-ul e greșit, ceea ce trimite cu gîndul la o lucrătură.
Imediat, Judecătoria sectorului 1 dezminte afirmațiile sale, menționînd că în dispută e doar o cifră din CNP care e un zero scris de mînă semănînd cu șase, și că cererea are semnătura Anei Birchall. O semnătură pe care doar o expertiză grafologică ar putea-o contesta.
Se menționează, de asemenea, că Birchall venise personal să depună cererea, prezentînd inclusiv certificatul de căsătorie în original.
Ana Birchall vine cu un nou scenariu, inexistent inițial: anume că certificatul de căsătorie, certificatul de naştere a copilului şi o copie a actului de identitate i-au fost pierdute la începutul săptămânii de o prietenă foarte bună, căreia i le dăduse pentru a-i întocmi un dosar pentru obţinerea unei indemnizaţii de creştere a copilului, de 35 de lei.
Birchall și soțul său, precizăm, erau și atunci, ca și acum, milionari în dolari, dar doreau o indemnizație de 35 de lei de la stat.
Scandalul monstru a ajuns la CSM care, în urma verificărilor, nu a găsit niciun indiciu care să arate că acuzaţiile formulate de Ana Birchall – în sensul depunerii cererii de desfacere a căsătoriei de către o altă persoană, care s-ar fi legitimat cu datele de identificare ale acesteia şi ar fi prezentat şi înscrisuri doveditoare în susţinerea acţiunii – ar fi justificate.
„În urma verificărilor efectuate s-a constatat că prevederile legale menţionate au fost respectate de către judecătorul de serviciu la primirea cererii de desfacere a căsătoriei. Astfel, persoana care a depus cererea de divorţ a fost legitimată de către judecătorul de serviciu, fiind consemnate, pe rezoluţia de primire a cererii, numele şi prenumele, în speţă Ana Birchall, şi datele de identificare ale acesteia, respectiv seria şi numărul actului de identitate, codul numeric personal, persoana semnând pentru luarea la cunoştinţă a primului termen de judecată”, se arăta în nota Inspecţiei CSM.
De asemenea, CSM mai consideră că persoana care a venit la instanţă a prezentat originalul cărţii de identitate şi al certificatului de căsătorie, „existând o aparenţă de identitate între datele de identificare şi persoana care s-a prezentat la judecătorul de serviciu”. Aceşti factori obiectivi „au fost de natură să înlăture orice dubii cu privire la calitatea persoanei care a depus cererea de divorţ”, se mai arată în nota Inspecţiei CSM.
Mai mult, discuţiile privind domiciliul comun al familiei Birchall purtate de judecătorul de serviciu cu persoana respectivă susţineau ipoteza că aceasta era Ana Birchall, potrivit inspectorilor CSM.
Actulul ministru a primit vestea cu furie: „Nu am văzut raportul CSM. Am aflat de existenţa acestei anchete interne dispusă de CSM de pe o ştire dată de Mediafx, marţi, şi mi se pare curios şi de condamnat modul unic de acţiune al CSM, care a înţeles să dispună o anchetă internă fără să îmi ceară şi mie punctul de vedere, într-o problemă personală”, a comentat ea.
În viziunea ministrului de azi, acuzarea judecătorilor de complicitate la un fals era ”o problemă personală”.
„Este deja o aberaţie, oricât de furioasă aş fi, de nedreptăţită mă simt, eu acţionez şi îmi apăr copilul şi familia ca să nu fie târâţi într-un scandal nemeritat. Personal mi-am pierdut încrederea că justiţia română poate să acţioneze, e de neînţeles maniera în care a acţionat CSM”, a mai spus ea.
„Soţul meu este decis să solicite sprijinul Ambasadei Marei Britanii la Bucureşti, pentru că este clar că este o campanie de denigrare a numelui meu şi de hărţuire. Deşi aveam anumite instrumente să continui, inclusiv plângeri penale, nu am vrut pentru ca numele familiei mele să fie târât într-un scandal”, a adăugat Birchall.
Replica CSM nu a întîrziat: „Potrivit legii, Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) are dreptul şi obligaţia de a se sesiza şi din oficiu împotriva oricărui act care ar putea afecta independenţa sau imparţialitatea judecătorilor şi al procurorilor ori ar crea suspiciuni cu privire la acestea”, se arăta într-un comunicat al instuției.
Pe toată durata scandalului, Birchall a susținut că povestea urmărește discreditarea sa politică și că nu se va lăsa pînă nu va lămuri pînă la capăt povestea.
Care poveste s-a încheiat prin retragerea cererii sale de divorț și prin invitarea membrilor CSM ca, pe 5 noiembrie, cînd ea şi soţul său făceau 10 ani de căsnicie, să sărbătorescă alături de ei evenimentul.
Nu a existat nicio expertiză grafologice a semnăturii de pe cererea de divorț și nici vreo sesizare a ambasadei britanice.
Nici pînă azi Ana Birchall nu a furnizat ”adevărul” despre divorțul ei, rămînînd în picioare concluzia oficială și nemiloasă a CSM, conform căreia politicianul a depus cererea de divorț, iar apoi a mințit presa, autoritățile și marele public că nu a făcut-o.
Și totuși, fondul scandalului și acuzațiile formulate au fost nu o picanterie, ci o chestiune de o gravitate extremă, implicînd politicul și justiția, în egală măsură.
În cursul zilei de ieri, Ana Birchall a avut al doilea mare meci cu CSM.
Unul în care a refuzat, efectiv, să spună clar dacă a primit sau nu o foaie de parcurs de la ministrul american al Justiției.
Ca mulți alți politicieni, deja, liderul ALDE, Călin Popescu Tăriceanu, e îndreptățit să reacționeze tăios:
”Dna. Birchall trebuie să ofere urgent explicații publice legate de sursa deciziilor sale, pentru că românii au dreptul să știe dacă mai sunt, încă, o națiune liberă și suverană, ori au ajuns să fie guvernați de norme impuse din străinătate, peste capul lor” a scris el pe Facebook.
Tăriceanu uită un ”mic” element crucial: Ana Birchall a devenit o adevărată specialistă în produce scandaluri pe care nu le explică niciodată pînă la capăt.
Actualitate
Casa Albă îl propune pe Christopher LaNeve la conducerea Statului Major al Armatei SUA
Generalul, care a ocupat temporar atât funcția de viceșef, cât și pe cea de șef al Statului Major, este nominalizat oficial pentru conducerea armatei. Pentru postul de viceșef a fost propus generalul-locotenent Marcus Evans.
Casa Albă l-a nominalizat oficial pe generalul Christopher LaNeve pentru funcția de șef al Statului Major al Armatei SUA, potrivit unei notificări transmise recent Congresului. LaNeve conduce de facto armata de mai multe luni, după ce a exercitat atât atribuțiile de viceșef, cât și pe cele de șef interimar.
Președintele Donald Trump l-a nominalizat, de asemenea, pe generalul-locotenent Marcus Evans pentru funcția de viceșef al Statului Major, în locul lui LaNeve.
LaNeve a preluat conducerea după plecarea lui Randy George
LaNeve a devenit principalul lider militar al armatei după ce secretarul Apărării, Pete Hegseth, l-a înlăturat în aprilie pe fostul șef al Statului Major, generalul Randy George. LaNeve, care a comandat anterior Divizia 82 Aeropurtată, a preluat funcția după retragerea generalului James Mingus, viceșeful de atunci, cu doi ani înainte de termenul așteptat.
Înainte de a ajunge în actuala poziție, LaNeve a fost consilier militar al lui Hegseth. Deși a deținut până acum funcția de șef doar cu titlu interimar, el a inițiat deja schimbări importante în cadrul armatei.
Schimbări de doctrină și restructurări
Printre măsurile asociate conducerii sale se numără publicarea îndrumarului „How the Army Fights”, privind modul în care armata se pregătește pentru conflicte, înființarea unei funcții de conducere pentru achiziții în domeniul sistemelor autonome și transformarea Comandamentului pentru Viitor și Concepte în Comandamentul pentru Viitor și Sisteme Autonome al Armatei.
Nominalizarea vine într-un moment delicat pentru calendarul politic. Congresul, controlat de republicani, se apropie de încheierea perioadei sale de lucru programate pentru luna ianuarie. Dacă procedura de confirmare se prelungește până la instalarea noului Congres, parcursul lui LaNeve ar putea deveni mai complicat. Situația pune presiune asupra actualilor legislatori pentru a acționa înainte de încheierea sesiunii.
LaNeve a declarat că servește în armata americană de 36 de ani și că este în prezent viceșef al Statului Major. El și-a exprimat recunoștința pentru încrederea acordată prin nominalizare și a spus că, dacă va fi confirmat, dorește să continue să îi servească pe militari, familiile acestora și țara.
Evans aduce experiență în Pacific și operațiuni speciale
Marcus Evans a ocupat cel mai recent funcția de asistent special al comandantului Comandamentului Armatei SUA din Pacific. Anterior, a comandat Divizia 25 Infanterie și a fost șef de stat major la Comandamentul pentru Operațiuni Speciale al SUA. De-a lungul carierei, a participat la operațiuni de luptă în Afganistan și Irak.
Armata nu are, în prezent, o conducere permanentă confirmată nici la nivel militar, nici la nivel civil. Dan Driscoll a demisionat din funcția de secretar al Armatei în septembrie, iar Adam Telle ocupă postul cu titlu interimar. Casa Albă nu a anunțat încă o nominalizare pentru succesiunea sa.
Actualitate
Cât de pregătită e o familie din Prahova pentru un cutremur? Ce poate face fiecare, fără să aștepte statul
Știm de zeci de ani că Prahova stă cu un picior pe falia Vrancei. Știm că mulți locuim în blocuri ridicate înainte de normele seismice actuale, că exercițiile de evacuare se fac rar acasă și că sirenele de miercuri au ajuns, pentru mulți, un zgomot de fond. Ce știm mai puțin este cât de pregătite sunt, concret, familiile. Iar răspunsul cinstit este: în majoritatea cazurilor, deloc.
Statul vine, dar nu în primele ore
Nu e o acuzație, e o constatare logistică. După un cutremur major, echipele ISU, SMURD și voluntarii merg întâi acolo unde sunt clădiri prăbușite și oameni prinși. Un bloc care a rezistat, dar a rămas fără apă, gaz și curent, nu este prioritatea zero. Familiile din el sunt pe cont propriu ore, poate zile.
Comisia Europeană a pus recent pe hârtie ceea ce protecția civilă spune de mult. Prin orientările prezentate pe 3 noiembrie 2026, Bruxelles-ul recomandă ca fiecare gospodărie să se poată descurca singură cel puțin 72 de ore: apă, mâncare care nu trebuie gătită, medicamente, lanternă, radio, baterii, bani cash, documente, un rucsac de evacuare și un plan al familiei. Recomandarea nu este obligatorie. Tocmai de aceea depinde de fiecare dintre noi.
Testul de cinci întrebări
Înainte de orice cumpărătură, merită un test simplu. Răspundeți sincer:
- Aveți în casă apă de băut pentru trei zile, pentru fiecare membru al familiei? Nu „ceva sticle prin cămară”, ci o cantitate numărată.
- Știe fiecare adult unde este robinetul de gaz și cum se închide?
- Dacă cutremurul vă prinde la serviciu, iar copiii sunt la școală, unde vă întâlniți? Cine îi ia?
- Aveți o lanternă care funcționează acum, nu una cu bateriile oxidate din 2019?
- Dacă rețeaua de telefonie cade, cum aflați ce se întâmplă?
Dacă ați răspuns „nu” la mai mult de două întrebări, sunteți în majoritate. Vestea bună este că fiecare dintre aceste goluri se poate acoperi într-o după-amiază și cu bani puțini.
Ce poate face o familie, fără să aștepte pe nimeni
Apa. Cel mai important și cel mai ușor de rezolvat. Câteva baxuri de apă plată, rotite periodic, rezolvă problema de bază. Specialiștii în protecție civilă calculează în general minimum doi litri de băut pe persoană pe zi, plus apă pentru igienă.
Mobila. Dulapurile înalte și bibliotecile prinse în perete costă câteva dibluri și o oră de muncă. Un dulap căzut peste un pat este unul dintre cele mai frecvente motive de rănire în cutremure.
Planul. Locul de întâlnire, persoana de contact din alt oraș (după un seism, apelurile interurbane trec uneori mai ușor decât cele locale), cine ia copiii, cine se ocupă de bunici.
Informația. Aici intervine o problemă reală: în primele ore după un seism, internetul mobil e fie căzut, fie sufocat. Ce nu ai salvat pe telefon înainte, nu mai ai.
Un ghid care rămâne pe telefon
De curând a apărut o resursă românească gratuită care încearcă să rezolve exact această problemă: GhidSOS, o aplicație românească, adună peste 1.000 de articole practice, organizate în 28 de cărți tematice, plus 22 de fișe pentru pași urgenți – de la resuscitare la scurgerea de gaz. Secțiunea dedicată cutremurului are peste 240 de articole.
Partea utilă pentru scenariul prahovean este că tot acest conținut, plus o hartă a României cu peste 13.000 de localități și zona seismică Vrancea marcată, se poate salva pe telefon și consulta fără internet. Aplicația are și un chestionar de șase întrebări care calculează necesarul de provizii pentru familie, un inventar al stocului cu termene de expirare și unelte precum trimiterea coordonatelor GPS prin SMS.
Ca orice instrument de acest tip, are limite clare, pe care chiar dezvoltatorii le spun: nu înlocuiește RO-ALERT, nu înlocuiește instrucțiunile autorităților și nu prezice cutremure. Este un ghid, nu un sistem de avertizare.
Responsabilitatea care nu se deleagă
Putem – și trebuie – să cerem autorităților blocuri expertizate, exerciții reale și sisteme de alertă care funcționează. Dar o parte din pregătire nu se poate delega nimănui. Apa din cămară, dulapul prins în perete și planul familiei depind doar de noi. Iar într-un județ ca Prahova, întrebarea nu este dacă va veni următorul cutremur mare, ci dacă ne va găsi pregătiți.
Actualitate
Ce se întâmplă după rambursarea integrală a unei linii de credit IFN
Rambursarea integrală a unui împrumut acordat de o instituție financiară nebancară nu înseamnă întotdeauna și închiderea contractului de credit. În cazul liniilor de credit revolving, consumatorul poate ajunge să nu mai aibă nicio datorie, însă contractul să rămână activ, iar suma rambursată să poată fi utilizată din nou.
Această diferență a fost documentată în urma unor teste în care au fost contractate și rambursate efectiv credite de la mai multe instituții financiare nebancare din România.
Experiențele prezentate de site-ul debitorul.ro arată că închiderea unei linii de credit poate necesita o procedură separată, chiar dacă împrumutul a fost achitat integral și soldul datorat a ajuns la zero.
Rambursarea datoriei nu închide întotdeauna contractul
Un exemplu documentat este cel al unei linii de credit în valoare de 4.500 de lei, din care au fost utilizați efectiv numai 500 de lei.
După rambursarea împrumutului, creditorul a transmis inițial un document care confirma închiderea tranșei de 500 de lei. Documentul nu atesta însă și încetarea contractului aferent liniei de credit de 4.500 de lei.
Pentru închiderea definitivă, a fost necesară o solicitare suplimentară, în urma căreia instituția financiară a emis o a doua confirmare, referitoare explicit la linia de credit.
O situație similară a fost întâlnită în cazul unui împrumut de 700 de lei, rambursat integral a doua zi după acordare. Deși creditorul confirmase restituirea banilor, linia de credit nu fusese închisă definitiv.
Solicitarea de încetare a contractului a fost transmisă ulterior, iar creditorul a confirmat închiderea pe 2 noiembrie 2026. A doua zi, actualizarea a putut fi verificată și în evidențele Biroului de Credit.
De ce rămâne activă o linie de credit după rambursare
Spre deosebire de un împrumut clasic, acordat pentru o perioadă determinată și cu o scadență stabilită, o linie de credit revolving permite, în condițiile contractului, reutilizarea sumelor rambursate.
Prin urmare, achitarea datoriei poate avea ca efect refacerea limitei disponibile, fără ca relația contractuală să înceteze automat.
Într-un alt test, după rambursarea integrală a celor 500 de lei utilizați, aceeași sumă a redevenit disponibilă pentru o nouă retragere. Linia de credit a rămas activă până când a fost solicitată separat închiderea acesteia.
Acest mecanism nu reprezintă, în sine, o neregulă. El face parte din funcționarea produsului financiar, însă poate crea confuzii atunci când consumatorul consideră că efectuarea ultimei plăți echivalează cu încetarea contractului.
Ce documente trebuie verificate
Experiențele documentate evidențiază importanța diferenței dintre confirmarea unei plăți, adeverința de achitare integrală și documentul care atestă închiderea definitivă a liniei de credit.
Un sold zero confirmă că nu mai există o sumă de rambursat la acel moment, dar nu dovedește neapărat încetarea contractului.
Consumatorii care nu mai doresc să utilizeze o linie de credit trebuie să verifice procedura de închidere prevăzută în contract și să solicite, atunci când este necesar, confirmarea scrisă a încetării acestuia.
Verificarea ulterioară a informațiilor raportate în Biroul de Credit poate oferi date suplimentare despre situația împrumutului, fără să înlocuiască însă documentul emis de creditor.
Testele arată că administrarea unui credit nu se încheie întotdeauna în momentul ultimei plăți. Pentru o închidere definitivă, este important ca atât obligațiile de plată, cât și situația contractuală să fie clarificate.
-
Exclusivacum 3 zileAvocatul din Cătina: pistol la brâu, toga pe umeri. Fabrica de bani și bolnavi «pe 4 ore» a lui Alexandru Fulgeanu, fost primar la Cătina (Buzău) – (I)
-
Exclusivacum 3 zileIPJ Prahova și „Cartierul General Plopeni”: republica șpăgii cu poliție de decor și primărie de familie
-
Exclusivacum 2 zileCroitorii orbi din fruntea pușcăriilor: Cum vrea statul să reformeze penitenciarele înainte să afle câte paturi are în ele
-
Exclusivacum 3 zile„MAESTRUL BOROBOAȚELOR” LOVEȘTE DIN NOU! Cum s-a prăbușit în instanță încă o capodoperă „cusută cu ață albă” a procurorului Eduard Stasie și cum un judecător cu coloană vertebrală i-a predat o lecție usturătoare de Drept!
-
Exclusivacum 2 zileSpiritism constituțional pe 197,33 lei: Cum au așteptat șapte polițiști șase ani jumate ca să afle că muncesc pe bază de voluntariat, iar CCR folosește Internet Explorer
-
Featuredacum 4 zileLideri de Facebook, penitenciare de decor: like-uri multe, rezultate zero
-
Exclusivacum 5 zileM.A.I. – Weekendul, premiu pentru sănătoși. Bolnavii, la colț! Cronica unui șef cu stetoscop imaginar
-
Exclusivacum 2 zilePoliția sub acoperire… de ridicol: Cum a ajuns șeful Poliției Municipiului Arad „secret de stat” apărat cu minciuni și GDPR




