Connect with us

Actualitate

Toni Greblă: Patru ani de chin în libertate, au fost mai răi decât patru ani în penitenciar

Incisiv

Publicat

pe

Drama unui judecător al Curții Constituționale arestat de DNA, ascultat și filmat în patul conjugal și găsit în final nevinovat. Drama unui OM.

Un interviu exclusiv obtinut de cei de la Q Magazine:

UN SISTEM OCULT

Ați fost acuzat de DNA pentru vini imaginare, ați fost înjosit public în fața presei și ați fost obligat să părăsiți înalta funcție de judecător al CCR, pentru ca după cinci (?) ani de coșmar să fiți achitat. Probabil că tocmai acești patru ani în care abuzurile așa zisei lupte împotriva corupției au fost scoase la lumină v-au salvat. Altminteri, cu doar câțiva ani în urmă, când judecătorii nu îndrăzneau să respingă rechizitoriile DNA, ați fi fost condamnat. De aici se naște următoarea întrebare: repară achitarea pierderile și suferințele provocate de o acuzare nu doar nedreaptă, ci și abuzivă, șicanatorie? 

Această înscenare a reprezentat pentru familia mea o adevărată dramă. A trebuit să dăm dovadă de încredere, înțelepciune și răbdare. Pentru mine, în plus, se distrugea o carieră de peste 40 de ani printr-o acuzație și absurdă și nedreaptă.

 

 

Timp de patru ani am avut parte de toată paleta de abuzuri. Am fost ridicat cu mandat de aducere fără să fi fost citat în prealabil – ceea ce era o procedură obligatorie. Nu mi-a fost adusă la cunoștință acuzația în concret. De altfel, eu nici astăzi, în detaliu, în concret, nu știu în ce constă acuzația. Am fost supus unor măsuri de supraveghere tehnică cu încălcarea principiilor proporționalității și subsidiarității.

A fost utilizat – cum se putea altfel? – și un agent provocator, precum și un denunțător pe care nu l-am văzut în viața mea. Nu a fost respectată decizia CCR privind îndepărtarea din dosar a procesului verbal de transcriere a convorbirilor telefonice făcut de SRI/DIPI. Am fost reținut nelegal 24h și purtat cu cătușe în public, deși atunci eram în custodia statului român, cu încălcarea principiului nevinovăției și a dreptului la imagine. Toate acestea sunt încălcări grave ale unor prevederi din Constituție, din legea penală și procesual penală, din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Din fericire, în cazul meu, soluția pe fond pronunțată de instanța judecătorească este bună. Nu toți au avut această șansă și probabil că dacă procesul s-ar fi desfășurat mai repede și s-ar fi încheiat înainte ca în spațiul public să apară dovezi cu privire la abuzurile săvârșite de procurorii DNA și de serviciile secrete, cu care au lucrat mână în mână, deznodământul era altul.

Chiar și așa, achitarea mea a intervenit după patru ani de chin, care cred că, din punctul de vedere al consumului nervos, al umilințelor, al ostracizării și al incertitudinilor sunt mai răi decât același număr de ani petrecuți în penitenciar. De aceea pot afirma că încheierea coșmarului a produs prea puțină bucurie mie și familiei mele. După asemenea încercări nu mai ai nici măcar puterea să te bucuri. Apoi, mult din ceea ce s-a irosit în acești ani rămâne definitiv pierdut. Achitarea nu compensează suferințele anterioare ei.

Fostul Președinte al CCR, Augustin Zegrean, într-o declarație publică făcută cu prilejul achitării dvs, aprecia că DNA v-a pus sub acuzare pentru a dovedi că „sistemul este mai puternic decât CCR”. Potrivit dlui Zegrean, disputa dintre „sistem” și CCR, în cadrul căreia ați fost victimă colaterală, a izbucnit ca urmare a declarării ca neconstituționale a unor legi care dădeau puteri excesive serviciilor de informații, conducând la încălcări ale drepturilor fundamentalele ale omului și cetățeanului. Cum ați descrie acest „sistem”? Din cine este format și care au fost pârghiile prin care s-a operat în cazul dvs? Nu cumva ar fi mai corect să vorbim despre un „anti-sistem” care se opune atât sistemului democratic cât și celui bazat pe supremația legii reglementate de Constituția României?

În toate timpurile și în toate țările, când serviciile de informații scapă controlului civil, iar în parchete inspecția judiciară este inhibată sau chiar anihilată, acestea au tendința să devină din ce în ce mai abuzive.

Este ceea ce s-a întâmplat la noi, după 2013, când a început să se vadă vârful aisbergului unui modus operandi, inițiat, gândit și aplicat din dorința unor oameni din SRI, parchete și instanțe judecătorești de a controla instituțiile statului și societatea în ansamblul ei. În acea perioadă, treptat, s-a instalat frica în mai toate segmentele societății (mediul politic, administrativ, economic, dar și în mass-media și în justiție).

Rămăsese o singură instituție fundamentală fără „cartonaș galben” și anume Curtea Constituțională. „Ocazia” punerii la punct a CCR s-a găsit în procesul de examinare a constituționalității celor trei legi cunoscute sub numele de Big Brother.

Concret, în cazul meu, la o săptămână după constatarea ca neconstituțională a primei legi, DNA-ul a cerut și obținut mandate de supraveghere tehnică împotriva mea. Supravegherea a constat în urmărirea mea prin GPS, interceptarea convorbirilor telefonice și a comunicațiilor, înregistrarea audio-video și fotografierea mea. După ce am declarat cea de-a doua lege Big Brother neconstituțională, s-a întețit supravegherea mea 24h din 24, pentru patru luni, inclusiv prin montarea de aparatură audio-video și de fotografiere în toate încăperile locuinței mele din București. Această supraveghere a fost invazivă în viața privată și nu a fost cu nimic justificată.

Din toate înregistrările realizate timp de 4 luni în apartamentul meu, nu a fost depus la dosar niciun document, astfel încât este evident că măsura a fost un cras abuz și a costat statul român sute de mii de euro inutil.

„Coincidența” a culminat când, în 21 ianuarie 2015, am declarat ca neconstituțională cea de-a treia lege Big Brother. A doua zi, pe 22 ianuarie 2015, am fost ridicat cu mandat de la hotel și condus la sediul DNA, unde aștepta armata de ziariști, care, evident, știau deja de ce sunt acuzat.

În aceeași perioadă, George Maior, director SRI, a făcut numeroase declarații publice în care a amenințat, într-o manieră inacceptabilă, judecătorii CCR. În această situație, plenul CCR a dat un comunicat, adoptat în unanimitate, în care a constatat că reținerea mea s-a produs pe fondul amenințărilor în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor constituționale prevăzute în legea fundamentală. Ulterior, președintele de atunci al CCR, Augustin Zegrean, a confirmat atât amenințările la adresa judecătorilor Curții, cât și starea de teamă că și ceilalți judecători pot fi ridicați pe rând.

Da, într-adevăr avem de a face cu un anti-sistem ocult care folosește pârghiile statului de drept pentru a-și impune prioritățile împotriva statului democratic care acționează transparent și beneficiază de legitimitatea populară. Autoritatea judecătorească, sau cel puțin o parte a ei, și serviciile secrete, sau cel puțin o parte a lor, și-au unit forțele pentru a paraliza acțiunea statului democrat, respectiv a instituțiilor acestuia reglementate de Constituție.

ACHITAREA MEA ERA DE NECONCEPUT ÎN URMĂ CU CÂȚIVA ANI

Vorbind despre sisteme, putem observa că în momentul punerii dvs sub acuzare cu tot spectacolul cătușelor, la DNA funcționa o unitate pentru cercetarea actelor de corupție ale magistraților, înființată prin Ordin al procurorului șef. Procurorii care v-au cercetat și au întocmit rechizitoriul cu care ați fost trimis în judecată erau aceiași care îi puteau urmări și trimite în judecată pe judecătorii care trebuiau să vă judece pe dvs și să se pronunțe asupra rechizitoriului redactat de DNA în ceea ce vă privește. Ca fost judecător al CCR și, în această calitate, apărător al drepturilor fundamentale ale omului, puteți spune că în acel sistem ați avut garanția că judecătorii chemați să vă judece erau independenți în raport cu procurorii care vă acuzaseră? Asigura acel sistem justiției independența și justițiabililor procesul echitabil?

Prefer să răspund acestei întrebări citând dintr-o declarație a Primului Ministru român, Viorica Dăncilă, care sintetizează perfect situația la care vă referiți. Aceasta spunea:

„În ultimii 4 ani, peste 3.000 de magistrați au fost cercetați de DNA. Practic, jumătate dintre magistrații din România au avut, ani de zile, dosare, prin care, probabil, au fost influențați să dea soluții stabilite în afara sălii de judecată. Nu o spun doar eu, o spun cu multă îngrijorare asociațiile de magistrați din România. Prin astfel de dosare contrafăcute au fost înlăturați din funcție un judecător al Curții Constituționale, un vicepreședinte al Consiliului Superior al Magistraturii, patru judecători ai Înaltei Curți, mai mulți judecători de instanțe superioare, un procuror general, un șef de parchet superior. În final, toți au fost achitați sau dosarele au fost clasate. Dar ei au fost înlăturați!”


Viorica Dăncilă, premierul României

Judecătorul CCR la care se referă Premierul României sunt eu. Cifrele sunt oficiale și necontestate. Așa cum spune doamna Dăncilă, și asociațiile magistraților și-au exprimat îngrijoarea în legătură cu această situație.

Cât timp judecătorii puteau fi urmăriți penal de procurorii ale căror rechizitorii le judecau, aceștia nu aveau cum fi independenți. După cum nu puteau fi liberi să își desfășoare anchetele nici procurorii care nu voiau să răspundă ordinelor politice transmise prin șefii DNA. Or, atunci când procurorii nu sunt autonomi, iar judecătorii nu sunt independenți, justițiabilii nu au nici o garanție că vor beneficia de un proces echitabil. Și majoritatea nici nu a beneficiat.

Judecata și achitarea dvs s-au produs în alt sistem și anume cel în care prin lege s-a creat o Secție a parchetului specializată în investigarea infracțiunilor săvârșite de magistrați. Aceasta excludea posibilitatea ca procurorii care au abuzat în cazul dvs să fie aceiași cu cei apți să îi urmărească penal pe judecătorii dvs. De asemenea, abuzurile săvârșite de magistrați în cazul dvs erau susceptibile a fi cercetate de procurori care nu aveau nici o implicare în instrumentarea lui, fiind deci neutri, obiectivi și autonomi. Credeți că și acestui sistem i se datorează achitarea dvs de către judecători care nu mai aveau a se teme de posibilele abuzuri ale acuzatorilor dvs?

Comportamentul deviant al unor oameni din structurile de forță, ca și abuzurile din unele instituții judiciare pot fi denumite oricum. Cert este că au existat (oare mai există?) oameni care dirijau aceste instituții și care au creat o rețea (în care și parte din mass-media a jucat un rol foarte important) aptă a face ca drumul de la stabilirea țintei până la execuție să fie parcurs fără șovăire cu încălcarea grosolană sau ignorarea legii.

Sarcina respectării drepturilor care conturează un proces echitabil revine instanțelor naționale. Deși, uneori, lipsa de profesionalism a multor procurori, ca și a unor judecători, este evidentă, totuși, cauzele principale ale încălcării dreptului la un proces echitabil este reprezentată de frica instaurată în sistem și de oportunismul cinic al multora.

Crearea Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție are darul de a risipi această frică și de a descuraja acest oportunism prin despărțirea magistraților care au atribuția de a combate corupția, infracționalitatea în general, de cei care au atribuția de a combate abuzurile comise în lupta împotriva corupției, respectiv a infracționalității în ansamblul său.

Se evită astfel conflictul de interese în care se pot găsi procurorii care își pun sub acuzare propriii judecători. Pe măsură ce această separare de competențe și această diviziune a muncii magistraților a avansat, iar aceste conflicte de interese au dispărut, șansele unui proces echitabil au crescut. Acestui progres i se datorează, neîndoielnic, și achitarea mea, aproape de neconceput cu câțiva ani în urmă, când în cazurile cu personalități publice importante, precum eram eu ca judecător la CCR, judecătorii nu îndrăzneau să contrazică poziția procurorilor DNA, de teamă să nu ajungă ei înșiși în cătarea puștii acestora. 

Se poate spune, deci, că SIIJ a întărit independența justiției/judecătorilor sau a slăbit-o? A mărit sau a redus șansa unui proces echitabil?

Fără îndoială că SIIJ a consolidat independența judecătorilor. Astfel s-au mărit șansele unui proces echitabil, precum și, pe termen mediu, șansele de a se reface încrederea populației în justiție. În prezent această încredere tinde spre zero, fapt care reprezintă una dintre cele mai grave amenințări la adresa statului de drept. Deciziile CEDO spun și ele același fapt.

Cum vă explicați atunci insistențele unor magistrați de rang înalt ca SIIJ să fie desființată? De ce le este acestora teamă de SIIJ?

Unii magistrați, și mă refer în special la procurorii DNA, s-au bucurat de o mare putere consecutiv împrejurării că în timp ce ei îi puteau inculpa pe colegii de la alte instanțe care nu le împărtășeau opiniile, nimeni, în afara procurorilor aceleiași instanțe, nu îi putea inculpa pe ei pentru eventualele infracțiuni pe care le săvârșeau. Și, după cum se știe, corb la corb nu scoate ochii. Apariția SIIJ le răpește această putere și ei sunt, desigur, nemulțumiți.

Pe de altă parte, procurorii DNA, și unii dintre judecătorii cu care au lucrat într-un parteneriat ilegal împotriva inculpaților, au săvârșit un număr impresionant de abuzuri odioase. Acestea sunt de acum notorii.

Câtă vreme punerea lor sub urmărire și inculparea lor rămânea la mâna propriilor complici, reali sau potențiali, aveau garanția impunității. O adevărată imunitate de facto. Această imunitate dispare odată cu înființarea SIIJ și cei vizați sunt desigur înspăimântați.

De aceea asistăm la o adevărată rebeliune a reprezentanților acestor două categorii de magistrați la nivelul CSM. Aceștia pur și simplu refuză explicit să mai participe la ședințele CSM pe ordinea de zi a cărora se află chestiuni ținând de organizarea și funcționarea SIIJ, încercând să blocheze luarea deciziilor prin boicotarea cvorumului.

Mă întreb ce ar fi dacă un judecător ar refuza să participe la lucrările completului de judecată din care face parte, pe motiv că nu vrea să se pronunțe în anumite dosare repartizate lui? Sau un procuror ar refuza să participe la ședința de judecată în care pe rol se află o anumită cauză? Iată cum rezistența interesată și vinovată împotriva SIIJ crează precendente periculoase și haos în lumea justiției.


Toni Greblă, actualmente Secretar General al Guvernului, alături de echipa de lucru a premierului Viorica Dăncilă

COMISIA DE LA VENEȚIA RISCĂ SĂ ÎȘI PIARDĂ CREDIBILITATEA

Cum vă explicați rezervele și chiar criticile Comisiei de la Veneția și ale GRECO vis a vis de înființarea și funcționarea SIIJ? Credeți că aceste foruri nu au reușit să înțeleagă până acum problemele și organizarea justiției în România sau cunosc situația, dar sunt implicate într-un joc politic?

Lucrurile nu sunt deloc complicat de înțeles. Mai ales dacă ne gândim că instituțiile la care vă referiți au la dispoziție experți de înaltă calitate. Singura explicație pentru a nu se înțelege ceea ce este ușor de înțeles, este aceea că nu există interesul de a înțelege. Alta nu există. Or, dacă o poziție se stabilește în funcție de interese, iar nu de fapte, reguli, principii și raționamente juridice, înseamă că ne aflăm pe terenul politicului unde primează jocul intereselor și raportul de putere, și unde dreptul forței covârșește forța dreptului. Mă gândesc în special la Comisia de la Veneția care se bucura de un mare prestigiu și o mare credibilitate. Intrând în jocuri politice este pe cale să și le piardă. Or, credibilitatea se câștigă greu și se pierde ușor. Era mare nevoie de această Comisie și ea a făcut mari servicii în direcția explicării statului de drept și al construcției democrației prin intermediul legii, făcând legătura dintre supremația legii și funcționarea sistemului democratic. Oportunismul ei politic din ultima vreme ne va lipsi pentru o perioadă lungă de aportul său pozitiv.

CSM a trimis recent Comisiei de la Veneția o scrisoare prin care a răspuns preocupărilor acesteia cu privire la numirea procurorilor de rang înalt, la relațiile dintre Ministrul Justiției și Ministerul Public, la înființarea SIIJ și altele asemenea. Practic, această scrisoare desființează criticile din raportul Comisiei privind România și demonstrează chiar că unele din recomandările făcute acolo contravin propriilor sale principii formulate în documente de poziție generală. Cum vi se pare acest demers al CSM din punctul de vedere al fondului, dar și al oportunității? Venind chiar din partea forului suprem al autorității judecătorești credeți că el va fi mai convingător decât demersurile explicative ale Guvernului, totdeauna suspectat de partizanat politic?

Am citit scrisoarea CSM și subscriu la toate cele cuprinse în ea. Demersul mi se pare extrem de oportun tocmai ținând seama de situația critică în care se găsesc relațiile Guvernului și Parlamentului român cu Comisia de la Veneția. Sper că acum această Comisie va fi mai atentă la glasul forului suprem al autorității judecătorești înseși, care, desigur, nu poate fi suspectat că dorește limitarea independenței justiției.

Comisia a cerut mereu Guvernului să se consulte cu alte instituții interesate în ceea ce privește legile justiției. Iată că acum vine principala instituție din această categorie și îi spune Comisiei că greșește. Tot asta au spus și Asociația Procurorilor, Consiliul Național al Judecătorilor și Consiliul Național al Magistraților.

Cred că este vremea ca, în ceea ce privește îngrijorările legate de politica Guvernului român în domeniul justiției, membrii Comisiei de la Veneția să identifice cu obiectivitate adevăratele pericole care amenință justiția română și care vin tocmai din partea acelora pe care ei îi susțin în prezent.

DACĂ AM RENUNȚA LA SUPREMAȚIA CONSTITUȚIEI, AM RENUNȚA LA ÎNSĂȘI EXISTENȚA STATULUI

CCR a constatat că legea prin care s-a înființat SIIJ este conformă cu prevederile Constituției. Aceeași concluzie a fost formulată și cu privire la alte legi privind organizarea justiției. În aceste condiții, ÎCCJ a sesizat CJUE cerându-i să spună dacă este ținută să observe deciziile CCR chiar și atunci când ele ar contraveni recomandărilor Comisiei de la Veneția sau ale Comisiei europene. Cu alte cuvinte, ÎCCJ a solicitat CJUE să îi recunoască dreptul de a nu aplica deciziile CCR și, pe cale de consecință, de a trece peste Constituția României. Aceasta în condițiile în care un stat este membru al Consiliului Europei sau al UE tocmai pentru că și numai întrucât Constituția sa o permite; și numai pentru că la dobândirea calității de membru, Constituția sa a fost apreciată ca fiind compatibilă cu principiile și normele organizațiilor respective. Cum comentați demersul ÎCCJ? Credeți că este de competența CJUE sau a Consiliului Europei să dea dispense de la respectarea Constituției României și a deciziilor CCR, ori să formuleze recomandări contrare acestora?

Singurul for care poate interpreta cu titlu obligatoriu Constituția României este CCR. Tot CCR este cea care are monopolul verificării constituționalității legilor românești. Reglementările UE sunt obligatorii pentru România numai în măsura în care ele sunt conforme cu Constituția României. Angajamentul României de a le respecta este valabil tocmai pentru că el a fost permis de Constituție. Dacă nu ar fi fost permis, el ar fi fost nul absolut, iar această nulitate nu poate fi acoperită printr-o decizie a CJUE.

Atunci când România a fost primită în UE, dar și în organizații europene precum Consiliul Europei, cei care au primit-o au verificat dacă între valorile fundamentale care le circumscriu statutul și sistemul de drept, pe de o parte, și Constituția României, pe de alta, există compatibilitate. Astfel, nu se pune problema apariției unui conflict între dreptul UE și dreptul constituțional român. Dacă acesta apare, potrivit tratatelor UE, prevalență are Constituția României. Dacă am renunța la supremația Constituției am renunța la însăși existența statului. Mă întreb dacă asta dorește ÎCCJ?

Dincolo de această întrebare fundamentală, îmi mai pun probleme în legătură cu nivelul competenței profesionale a unor magistrați care se adresează CJUE sau Consiliului Europei cu asemenea întrebări. CJUE nu este o instanță de apel pentru deciziile CCR și nu cred că, în ciuda presiunilor politice, va accepta să se comporte în acest fel. Dacă nu o va face, va face de rușine ÎCCJ. Dacă, prin absurd, ar face-o, se face de rușine pe sine. România nu ar putea aplica o asemenea interpretare.

Consiliul Europei este o organizație interguvernamentală al cărui for de decizie este Comitetul miniștrilor. Comisia de la Veneția este un for consultativ al Consiliului Europei. Considerați că este normal și posibil ca această Comisie să adreseze României recomandări a căror respectare să fie considerată obligatorie și a căror nerespectare să fie sancționată în relațiile internaționale, fără ca acestea să fi parcurs în prealabil procedura de adoptare la nivelul Comitetului de miniștri ai statelor membre? Vi se pare corect în ordinea de drept internațional ca forul consultativ al unei organizații internaționale să intre în raporturi directe cu alți subiecți de drept internațional fără a trece prin instanțele decizionale ale organizației pe lângă care funcționează?

Răspunsul este nu, la ambele întrebări. Într-adevăr, Comisia de la Veneția este un for consultativ. Avizele sale se adresează în primul rând instanțelor organizației pe lângă care funcționează, respectiv Consiliul Europei. Acestea, și mă gândesc la Adunarea parlamentară, dar mai ales la Comitetul de miniștri, își pot însuși sau nu avizele respective. Numai însușirea de către Comitetul de miniștri, care decide prin consens, dă unei opinii sau unei recomandări caracter obligatoriu, cel puțin din punct de vedere politic. De fapt, lucru total ignorat, și Comisia europeană, care a cerut României să ia în considerare opinia Comisiei de la Veneția, precizează că aceasta trebuie făcută în cooperare cu Comitetul de miniștri al Consiliului Europei, unde România este membru cu drepturi depline. Ceea ce nu s-a întâmplat până acum.

În concluzie, pretenția Comisiei de la Veneția sau a altcuiva de a face din avizele ei, comunicate direct Guvernului român, o obligație a autorităților române este abuzivă și, deci, în afara ordinii de drept internațional. De aceea, nu are nici o valoare juridică și nu poate da naștere vreunui efect juridic.

SECȚIA SPECIALĂ TREBUIE TRANSFORMATĂ ÎN DIRECȚIE

Ce alte măsuri legislative credeți că ar trebui luate de România pentru ca justiția sa să fie cu adevărat independentă, obiectivă și profesionistă, precum și pentru a avea un veritabil stat de drept, în congruență simultană cu principiile democrației și respectul drepturilor omului?

Pentru ca aceste abuzuri grave din justiția română să nu poată fi repetate, precum și pentru a avea un stat de drept autentic în România, multe trebuie schimbate. Trei măsuri, însă, sunt urgente:  întărirea rolului, structurii și independenței Inspecției Judiciare; exercitarea efectivă a controlului Comisiei parlamentare asupra SRI; menținerea și consolidarea Secției speciale de investigare a magistraților, precum și transformarea ei în direcție autonomă, așa cum în prezent sunt deja DNA și DIICOT. Pentru celelalte aspecte, va trebui cu calm și profesionalism, prin consultare, să fie revizuită legislația, astfel încât ea să poată fi aplicată unitar și fără excese.

 

Actualitate

Tatăl lui Ludovic Orban, Imre Orban, a fost ofițer de Securitate

Incisiv

Publicat

pe

De

Bugetul.ro a mers pe urmele acestei dezvăluiri, descoperind chiar o declarație făcută de șeful liberalilor în acest sens.

În anul 2006, Ludovic Orban a recunoscut că tatăl său a fost angajat al Securității, conform HotNews.ro. Însă, șeful PNL a precizat că Imre (Emeric) Orban a încheiat orice colaborare cu Securitatea înainte de a se naște el.

„Liberalul Ludovic Orban a declarat in cadrul emisiunii 100% (Realitatea TV), raspunzand intrebarilor de final, ca Securitatea a incercat sa-l racoleze in perioda cand se afla in armata, dar ca a refuzat categoric. „Am si suferit de pe urma acestui refuz fiindca mi s-a violat corespondenta si a trebuit sa rad diferite chestii uscate de pe faianta de la WC”, a declarat Orban.

Orban a recunoscut ca tatal sau a fost angajat al Securitatii avand gradul de capitan in rezerva, dar spune ca a incheiat orice colaborare cu Securitatea inainte de a se naste el”, scria HotNews.ro.

Inclusiv pe site-ul CNSAS apare parcursul profesional al lui Orban Imre, născut la 3.10.1920 și decedat în anul 2005.

Tatăl lui Ludovic Orban a lucrat pentru Securitate între 1948 și 1956. Conform CNSAS, la 29.02.1956, el a fost trecut în rezervă, confirmându-se astfel ce a declarat șeful PNL, anume că tatăl său a încheiat colaborarea cu Securitatea înainte de a se naște el.

Unitatea pentru care a activat Imre Orban a fost Direcția Regională Brașov/Stalin, potrivit CNSAS precizeaza publicatia sus mentionata.

Incisiv de Prahova vine cu noi precizari:

Deci. Imre Orban  a fost ofiter de Securitate intre 1947 si 1958. A fost dat afara odata cu plecarea consilierilor sovietici. Asta spune multe!…Nu?…
Ăsta a fost Orban Imre (Emeric). Nascut in 1920 in Odorheiul Secuiesc. Ofiter de miliție si apoi de securitate. Copii: Leonard (primul comisar european din partea Romaniei); Ludovic (Lajos) – prim ministru. Cum tot numai ăstia, tovarăși ?!? (Cristina T.).

 

 

Citeste in continuare

Actualitate

“Nu mi se pre normal sa avem la cel mai inalt nivel pe turnatorul securitatii Petrov”! Dar de “Manole” cunoscut si ca Mugur Isarescu aveti retineri?

Incisiv

Publicat

pe

De

Il aud la tv pe domnul Tariceanu, “nu mi se pre normal sa avem la cel mai inalt nivel pe turnatorul securitatii Petrov”! Bravo domnule Tariceanu! Cand ati facut alianta in 2004 cu turnatorul securitatii petrov, nici dumneavoastra nu stiati, ca petrov, ca Directia de informatii a armatei era parte a securitatii? Astept din partea dumneavoastra si continuarea declaratiei: “nu mi se pare normal ca la cel mai inalt nivel sa il avem pe turnatorul securitatii – Manole. Cunoscut si ca Mugur Isarescu”. Daca va retine ceva sa declarati asta, va informez eu ca DIE, care se ocupa cu spionarea NATO inainte de 1989, era tot parte a fostei securitati, precizeaza pe pagina sa de socializare analistul Radu Teodor Soviani. (Irinel I.).

Citeste in continuare

Actualitate

Cine a băgat ”conserve” la USR!

Incisiv

Publicat

pe

De

(Preluare National – Catalin Tache):

Creatorii ”partidului anti-sistem” Uniunea Salvați România au avut mare grijă ca să respecte de la bun început chiar prima regulă a sistemului! Și anume aceea ca pe funcțiile de conducere să fie promovați tocmai oameni șantajabili! Iar ”găsirea” la țanc a dosarului de la CNSAS a atât de vocalei lidere a USR-ului bucureștean, Roxana Wring este doar prima ”conservă” deschisă parcă special pentru a umple Uniunea cu mirosul pestilențial al colaboraționismului cu serviciile, încă de pe vremea Securității ceaușiste.

De asemenea, la doar câteva zile după decaparea Roxanei Wring i s-a arătat ”pisica” și rivalului de moarte al președintelui Klaus Iohannis pe dreapta politică românească… Însă în cazul lui Dan Barna aceasta nu a fost chiar ”moartă” cu totul! Pentru că ”ancheta jurnalistică”, adică publicarea unui dosar de la minister arată mai mult o crasă imoralitate, decât o ilegalitate evidentă. Dar cel puțin astfel i s-a transmis ”incontrolabilului” Barna că oricând cel care a băgat ”conservele” la USR le poate deschide public. Asta dacă adevărații băieți deștepți consideră că oricum acestora li se apropie ”termenul de expirare”, dacă nu cumva chiar s-au ”împuțit” cu totul între timp…

De ce nu o fi jucat a LOTO?

Cu toate că speța de acum fostei lidere useriste ar trebui în mod normal să se afle în mijlocul unei puternice controverse, cazul ei de colaborare cu Securitatea a fost ”îngropat” imediat cu demisia din fruntea Organizației USR București. Dar, totuși, biografia mai mult sau mai puțin romanțată a Roxanei Wring lasă în urma sa o mare întrebare : cum de nu o fi jucat aceasta la LOTO, la ce ”baftă” a putut avea în viață, mai ales pe vremea comuniștilor? Pentru că, în anul de grație 1977, imediat după terminarea facultății aceasta a fost angajată direct la ONT Carpați, la sediul central din ”buricul” Capitalei! Repet, în 1977, atunci când miile de studenți care la fel au terminat studiile universitare credeau că l-au luat pe Dumnezeu de picior dacă apucau la repartiție un loc unde totuși barem puteau ajunge direct cu trenul! Ce-i drept, după doi-trei ani sistemul relațional intervenea și atunci și se mai puteau obține derogări pentru întoarcerea în marile orașe unde au studiat. Dar ca Roxana Wring să fie repartizată direct de pe băncile facultății la ONT Carpați, asta da minune! Și cu toate că ghizii cu normă întreagă sau colaboratorii care aveau privilegiul însoțirii grupurilor de turiști străini erau de departe privilegiații sorții acelor vremuri, iată că Roxana Wring a părăsit instituția după doar doi ani! Ea lucrând la ONT Carpați între septembrie 1977 și noiembrie 1979, perioadă în care l-ar fi cunoscut pe britanicul Michael Roland Wring, un inginer petrolist care ulterior a făcut afaceri și în România. Iar comuniștii cei răi nu i-au dat drumul să plece din țară Roxanei Wring ”decât după șase luni”! Ce-i drept, un termen care în afară de Roxana Wring tuturor celorlalți care au încercat să părăsească România ceaușistă li se pare iarăși un adevărat miracol, din moment ce până și evreii, sașii sau șvabii erau fericiți dacă primeau această permisiune după doi-trei ani…

 

 

Citeste in continuare

Parteneri

Partener special – probleme juridice

Știri calde

Actualitate1 zi ago

Tatăl lui Ludovic Orban, Imre Orban, a fost ofițer de Securitate

Bugetul.ro a mers pe urmele acestei dezvăluiri, descoperind chiar o declarație făcută de șeful liberalilor în acest sens. În anul...

Actualitate1 zi ago

“Nu mi se pre normal sa avem la cel mai inalt nivel pe turnatorul securitatii Petrov”! Dar de “Manole” cunoscut si ca Mugur Isarescu aveti retineri?

Il aud la tv pe domnul Tariceanu, “nu mi se pre normal sa avem la cel mai inalt nivel pe...

Actualitate1 zi ago

Cine a băgat ”conserve” la USR!

(Preluare National – Catalin Tache): Creatorii ”partidului anti-sistem” Uniunea Salvați România au avut mare grijă ca să respecte de la...

Actualitate1 zi ago

Vasilica ia lectii de drept pe Facebook

Ridicati-va, intra instanta! Mai precis, onorata instanta Vasilica Danilet, dezvaluie colegii de la Lumea Justitiei. Credeati ca a lasat Vasilica...

Actualitate1 zi ago

Uzina de cancer: companie austriaca, acuzata de genocid industrial in Romania

(Preluare Inpolitics): O mare companie austriacă specializată în producția de aluminiu, Hammerer Aluminium Industries, este ținta unor acuzații extrem de...

Actualitate3 zile ago

Jurnalista Sorina Matei face dezvaluiri teribile despre un important judecator din Romania

“Justiția în România. Fiți atenți aici. Un judecător important dintr-o instanță mare din România pe care o știe toată lumea-...

Actualitate3 zile ago

,Economia globală se află într-o încetinire sincronizată și, ne revizuim încă o dată ÎN JOS creșterea economică pentru 2019”

,Economia globală se află într-o încetinire sincronizată și, ne revizuim încă o dată ÎN JOS creșterea economică pentru 2019, la...

Actualitate3 zile ago

S-a dat ”oralul” la Corpul de control!

(Preluare National – Catalin Tache): Miercuri, 16 octombrie, de la ora 16.10, a fost programat interviul pentru titularizarea împuternicitului de...

Actualitate3 zile ago

Ponta, etichetat drept ”psihopat” si analizat alaturi de mari criminali

(Preluare Inpolitics): Am avut un eveniment spectaculos și grav, totodată, după dezvăluirile Rise Project privind afaceri neprincipiale ale unui politician...

Actualitate3 zile ago

In apărarea lui Klaus Iohannis

O importantă instituție autonomă a statului român și-a încălcat statutul și a intervenit în plină campanie electorală printr-o decizie politică,...

Actualitate3 zile ago

DEZILUZIE LA POLITIA LOCALA PLOIESTI

Pe data de 09.10.2019, Incisiv de Prahova publica articolul “Comisarul de poliție ANA MARIUS CĂTĂLIN de la DNA ST Ploiesti...

Actualitate4 zile ago

EXCLUSIV/Iata cate ceva despre gasca lui Orban din sfere ale puterii PSD…/Oare nu or fi stiut PSD – isti despre relatiile oculte ale lui Orban propus premier acum!

Laura Rusescu „amanta” lui de pe vremea ministeriatului 2007,  se pare ca are si un copil cu ea cam acum...

Actualitate4 zile ago

Doamna Laura Codruta Kovesi va avea de oscilat in privinta primului caz din Romania pe care il va investiga: sa fie Teldrum sau ,,Grupul” lui Dan Barna

Am reusit cu greu (pentru ca site-ul se incarca greu) sa citesc investigatia riseproject: Adevarul despre Dan Barna. O investigatie...

Actualitate4 zile ago

RESTAURATIA SISTEMULUI TICALOSIT

Asociatia Judecatorilor pentru Apararea Drepturilor Omului avertizeaza intr-un comunicat emis luni. AJADO il distruge pe Iohannis: „Intentia declarata a Presedintelui...

Actualitate4 zile ago

Premiera in justitie- Decizia Curtii Constitutionale privind specializarea completurilor de judecata invocata in procesul lui Cristinel Toader la Tribunalul Prahova.

Consiliul Superior al Magistraturii și Colegiul de conducere al instanței supreme ar fi trebuit să elaboreze un set de reguli...

Partener media exclusiv

stiri actualizate

Top Articole Incisiv