Se petrec fapte incredibile. În sistemul bancar din România. Iar victimă sunt cetățenii acestei țări. Fapte la fel de incredibile cum a fost și reevaluarea guvernatorului Mugur Isărescu. Servită tot de afară. Dar săvârșită aici.
Bogdan Tiberiu Iacob, căruia nu întâmplător i-am aplicat sintagma de arheolog al presei române, a mai făcut în viteză două săpături. Și ne semnalează cazuri absolut revoltătoare. Primul exemplu se referă la ING Bank, o instituție de anvergură internațională. De la care te aștepți la cele mai bune practici. Ei bine, ce vă imaginați că face această bancă? Le pretinde clienților ei, care i-au încredințat propriile economii, că atunci când retrag banii pentru nevoi personale să raporteze băncii ce anume intenționează să facă cu propriile economii. Este într-adevăr incredibil că se poate petrece așa ceva. Dar al doilea fapt incredibil este că, sesizată fiind, Protecția Consumatorului a constatat că într-adevăr așa stau lucrurile,că fapta sesizată de un cetățean într-adevăr a fost săvârșită de funcționarii băncii și a decis să-i aplice o amendă. Colosala sumă de 10.000 de lei. Este absolut ridicol. Cu atât mai mult cu cât este exclus să ne aflăm în prezența unei excepții. Mai degrabă, este vorba de o practică obișnuită a funcționarilor acestei bănci. Iar pentru o instituție de statura ING Bank, 10.000 de lei nu înseamnă nimic. Absolut nimic în raport cu bătaia de joc la care îi expune pe cetățenii acestei țări.
Aceeași ING Bank a fost însă silită să plătească anul trecut nu mai puțin de 775 de milioane de euro amendă pentru nereguli săvârșite într-un singur stat. În Olanda. Iar neregulile sunt grave, pentru că se referă la spălarea de bani. Evident, nu avem o statistică a sancțiunilor la care a fost supusă onorata instituție bancară și în alte state ale Uniunii Europene, unde de asemenea este de presupus că s-a dedat la practici ilegale. Ceea ce este însă de semnalat este diferența de tratament. Care, dacă stăm să ne gândim bine, e de-a dreptul înspăimântătoare. Într-o țară care, așa cum s-a văzut, este tratată în Uniunea Europeană ca fiind de mâna a doua, cu dispreț, cu aroganță, cu un continuu sentiment de superioritate, o instituție europeană îi poate călca în picioare pe cetățeni, riscând cel mult o amendă de multe ori mai mică decât valoarea hârtiei igienice consumate de salariații ei. Dar într-un stat din nucleul dur al Uniunii Europene, aceeași instituție poate fi sancționată exemplar. Pentru că autoritățile au un cu totul alt comportament, într-o țară care se respectă pe sine.
Al doilea exemplu, furnizat tot ieri de Bogdan Tiberiu Iacob, vizează o altă bancă la fel de temută de către autoritățile române. Unicredit. Aici s-a descoperit ceva încă și mai grav. Faptul că au fost divulgate de către bancă datele personale a sute de mii de clienți. Iar consecințele din perspectiva autorităților române sunt doar simbolice. Divulgarea dateor personale ale clienților reprezintă încălcarea unor reguli sacrosante ale sistemului bancar. O regulă întotdeauna respectată. Cu abateri cu totul și cu totul excepționale, doar în puținele cazuri care vizează terorismul, traficul de ființe umane, marea criminalitate internațională.
Cel mai înspăimântător fapt legat de exemplele de mai sus este modul în care autorități ale statului român înțeleg să închidă ochii la faptele unor societăți transnaționale, ca și când acestea ar fi intangibile. Exceptate cu desăvârșire de la regulile comune, deseori aplicate în exces societăților cu capital românesc. De către autorități care sunt tot ale statului român. Iar această situație mă duce cu gândul și la o altă revelație.
Această altă revelație este schimbarea absolut spectaculoasă și practic peste noapte a modului în care a fost evaluată activitatea guvernatorului Băncii Naționale Mugur Isărescu. Să ne înțelegem bne. Coaliția aflată la guvernare și care dispune și de majoritatea parlamentară, a stabilit în repetate rânduri, prin experții și specialiștii ei, că, sub guvernanța lui Mugur Isărescu, Banca Națională a României s-a făcut vinovată de derapaje grave pe de-o parte, iar pe de altă parte de multe ori a lucrat împotriva intereselor românilor, sacrificând aceste interese pe altarul altor interese, ale instituțiior bancare internaționale. Aceste constatări au fost atât de numeroase și atât de categorice, încât Parlamentul a făcut eforturi consistente pentru a-l aduce în fața membrilor săi pe Mugur Isărescu, pentru a-l lua la întrebări și pentru a-l urechea. Dar, în final, surpriză. Urecheatul de serviciu, care este cel mai longeviv guvernator de bancă națională din lume, a mai primit un mandat. Dat de aceeași majoritate parlamentară. Susținut de aceeași coaliție aflată a guvernare. Cum s-o fi produs miracolul? Să fi stat aceleași persoane, care au cenzurat ani de zile faptele lui Mugur Isărescu, cu picioarele în apă rece și să fi descoperit că în realitate dracul nu este negru ci este alb? Greu de crezut. În schimb, nu e deloc dificil să ne imaginăm că în acest caz a acționat în forță factorul extern. Nu știm cine este acest factor extern, nu știm ce nume poartă, dar în mod cert este suficent de puternic pentru ca la semnalul dat de doamna Viorica Dăncilă, în calitate de prim-ministru și de președinte al celui mai mare partid din România, și domnul Călin Popescu Tăriceanu, președinte de partid aflat la guvernare, șef al Senatului, al doilea om în stat să fi bătut perfect sincronizați din călcâie, să fi făcut stânga-mprejur și să constate fără nicio ezitare că de fapt guvernatorul Băncii Naționale nu numai că este bun, dar este apt să-și mai petreacă un mandat la conducerea Băncii. Indiferent care este adevărul, acest adevăr doare. Și sapă adânc la temelia mândriei naționale, la care au dreptul și românii. (Sorin Roșca Stănescu)