Actualitate
Invincibila Securitate
Unul dintre miturile cele mai puternice, care domină în societatea noastră, este omnipotența Securității. Vechi și noi. Care provine dintr-un alt mit. Și anume că, în absența Securității, România ar fi expusă unor uriașe riscuri de securitate, putându-se ajunge la invadarea statului de către un număr uriaș de dușmani disimulați, având drept consecință dezmembrarea. Iar acest mit transcende regimurilor politice. În realitate, cum stăm?
Istoricii serviciilor de securitate românești – și aici mă refer nu la foști reprezentanți ai instituției, ci la oameni de știință care operează cu instrumente adecvate – au încercat să evalueze în ce măsură Securitatea din perioada comunistă a răspuns nevoilor de securitate ale statului. Iar concluziile sunt dezarmante. În ceea ce privește apărarea regimului și a formei de stat față de propriul popor, Securitatea s-a dovedit extrem de eficientă. A identificat și a anihilat aproape toate persoanele care s-ar fi putut opune instaurării și menținerii regmului totalitar. Mai departe și-au făcut treaba procurorii și judecătorii, aruncând după gratii sute de mii de concetățeni și suprimând chiar o parte dintre aceștia în cumplitele locuri de detenție administrate de statul comunist. La acest capitol, Securitatea și-a făcut datoria cu vârf și îndesat. Dar atunci când vorbim de riscurile de securitate ale unui stat, în mod normal nu ne referim la cetățenii acestuia, care ar putea face opoziție politică.
Adevăratele riscuri de securitate vin de afară. Din direcția dușmanului extern. În anii comunismului, mult timp dușmanul extern al României a fost identificat în rândul statelor occidentale, în special al statelor membre NATO. Pentru întreg lagărul socialist, acolo se găsea inamicul. În a doilea rând – și asta abia în a doua parte a regimului totalitar, sfârșitul perioadei Dej și întreaga perioadă Ceaușescu – a mai apărut un inamic, care rareori a fost identificat explicit în documentele oficiale. Uniunea Sovietică și celelalte state ale Tratatului de la Varșovia. Care și ele au fost însemnate drept generatoare de insecuritate pentru România. Prin urmare, în prima perioadă până prin 1964-1965, Securitatea a luptat și pe frontul intern, dar și pe frontul extern, concentrându-se asupra pericolului restaurației democrației, iar în a doua perioadă, începând din ’64-’65, a mai fost conturat drept țintă și un alt potențial dușman extern, Uniunea Sovietică și toate celelate state ale Tratatului de la Varșovia. Din această nouă și amplă perspectivă, e interesant de văzut cum a răspuns Securitatea ca instituție acestor provocări legate de insecuritatea statului român.
Iar istoricii au început să fac bilanțuri. În lucrările de specialitate apar consemnate din ce în ce mai frecvent performanțele și contraperformanțele Securității pe toate fronturile enumerate mai sus. Și care sunt în esență concluziile?
1). Sub regimul Dej, în plan extern, Securitatea română a înregistrat câteva performanțe, reșind să acceseze informații din sistemul de apărare NATO, dar acestea au fost livrate imediat Moscovei, care le-a utilizat mai ales în folos propriu. De altfel, rețelele de spioni care au realizat asemenea performanțe, în frunte cu rețeaua Caraman, care a spart cele mai importante secrete NATO, au lucrat nu numai în folosul Uniunii Sovietice, dar, din câte s-a confirmat ulterior, erau chiar recrutate de KGB. În aceste condiții, e greu să mai vorbim despre spioni români performanți pe frontul invizibil al spionajului militar. Erau de fapt spioni sovietici acționând sub steag românesc.
2). Ulterior, sub regimul Ceaușescu, Securitatea externă nu a mai obținut informații relevante în plan militar, dar s-a concentrat în schimb în alte două direcții. A monitorizat cu rezultate notabile organizațiile teroriste și întreaga vață politică din Orientul Mijlociu și a inițiat un mecanism de furt sistematic al unor descoperiri științifice și tehnologice, pe care le-a utilizat uneori cu succes în beneficiul industriei românești. Operațiunile legate de organizațiile teroriste și de Orientul Mijlociu nu au contribuit în mod direct și decisiv la apărarea siguranței naționale a României, dar au oferit regimului Ceaușescu și lui Ceaușescu personal pârghii importante în domeniul informațiilor sensibile, pe care acesta le-a utilizat cu succes în folosul României în acțiunile sale de politică externă. Este un domeniu în care Securitatea a performat, dar acest domeniu a contribuit doar indirect la apărarea și garantarea singuranței naționale a României. În ceea ce privește furtul de tehnologie, acesta rămâne un furt și atâta tot. Prin furt, niciun stat nu dobândește mai multă securitate națională.
3). În ceea ce privește lagărul socialist, Securitatea a înființat două servicii speciale, care au încercat să monitorizeze acțiunile Moscovei îndreptate împotriva României, dar și operațiunile de acest fel puse la cale de alte state socialiste, în special Ungaria și Republica Democrată Germania. În ultimii 30 de ani, am avut cu toții acces – și cu atât mai mult istoricii de specialitate – la un bogat material documentar vizând aceste domenii. Iar concluzia mea cel puțin, care nu este contrazisă ci, dimpotrivă, confirmată de istorici, este că, în general, atunci când nu a fost trădătoare, activitatea securiștilor care au lucrat în aceste domenii s-a rezumat la sintetizarea sistematică a zvonurilor care circulau sau a informațiilor din surse deschise. În realitate, după cum s-a aflat, serviciul destinat contracarării acțiunilor de spionaj ale Moscovei pe teritoriul României era contaminat la vârf. În sensul că mai mulți dintre conducătorii acestui serviciu lucrau de fapt în slujba Moscovei. De altfel „eficiența” acestor servicii s-a văzut în decembrie 1989 și apoi pe tot parcursul anului 1990, când România a fost transformată într-un șvaițăr de către serviciile de informații ale „stateor prietene”. Și când România a fost literalmente la un pas de a fi dezmembrată ca stat.
4). Și nu a mai rămas decât să ne întoarcem din nou la dușmanul intern, pe care Securitatea ceaușistă a știut să-l anihileze astfel încât valul revoluționar care a cuprins întreaga Europă în 1989 să se oprească în stăvilarul de la București, transformându-se într-o baie de sânge. Practic, singurii agenți ai schimbării au fost agenți nu anticomuniști, ci anticeaușiști, aproape toți agenți ai Moscovei destinați să preia puterea după răsturnarea și asasinarea lui Ceaușescu.
A mai existat și mai există un domeniu în care Securitatea obține rezultate performante. În domeniul creării și alimentării zvonurilor false. Al scenariilor de tot felul generatoare de confuzie în rândul populației și al forțelor politice, care încerarcă să instaureze democrația. Din acest punct de vedere, pentru a-și prezerva puterea și pentru a-și conserva acest mit al performanțelor din perspectiva anihilării riscurilor de securitate, serviciile noastre de informații au ales în general să servească sau să mimeze că servesc cele mai retrograde forțe politice, care au reușit pentru perioade lungi de timp să acapareze puterea politică.
Astăzi auzim frecvent afirmația conform căreia serviciile de securitate din România sunt indispensabile pentru menținerea siguranței acestui stat. Dar, la fel ca și în trecut, nimeni nu a reușit să facă vreo demonstrație asupra incidentelor reale de securitate la care a fost expusă România și unde serviciile secrete au intervenit cu succes. Nu există nici teroriști și nici spioni documentați, prinși și condamnați ca rezultat al activității unor servicii secrete extrem de generos bugetate de stat. În schimb, toată lumea a văzut cum România a pierdut imens din avuția ei națională, fără ca serviciile de informații să fi intervenit în vreun fel, furnizând la timp informații concludente factorilor de decizie politică.
Ceea ce nu înseamnă că România nu are nevoie de servicii de informații. Ba da! Are. Are nevoie de mai puține servicii de informații, mai mici sub aspect numeric, bugetate corespunzător, dar proporțional cu resursele acestui stat și cu adevărat eficiente. O eficiență pe care să o poată identifica cetățenii României. Pentru că încrederea acestora nu se poate susține doar prin vorbe sau doar prin lozinci.
Sorin Rosca Stanescu
Actualitate
Revoluție tehnologică la Pentagon: Șase priorități cheie redefinesc războiul viitorului
Pentagonul, gigantul militar american, anunță o resetare strategică a priorităților sale tehnologice. Într-o mișcare decisivă, Emil Michael, șeful cercetării departamentului, a tăiat la jumătate lista „zonelor tehnologice critice” (CTA), reducând-o de la 14 la doar șase. Această „epurare” promisă de mult timp semnalează o nouă eră de focalizare și eficiență în dezvoltarea arsenalului viitor.
Mai puține priorități, mai multă eficiență: Viziunea lui Michael
„Când am preluat acest rol, biroul nostru identificase 14 zone tehnologice critice,” a declarat Michael într-un anunț video pe platforma X. „Deși fiecare dintre aceste zone are valoare, o listă atât de largă diluează concentrarea și nu reușește să evidențieze cele mai urgente nevoi ale luptătorului. Paisprezece priorități, în realitate, înseamnă deloc priorități.”
Decizia de a reduce numărul este motivată de necesitatea de a aduce viteză și precizie cheltuielilor de cercetare. „Reducem această listă la șase,” a continuat el. „Aceste șase zone tehnologice critice reprezintă prioritățile care vor oferi cel mai mare impact, cele mai rapide rezultate și cel mai decisiv avantaj pe câmpul de luptă.”
Iată cele șase direcții strategice care vor ghida investițiile Pentagonului în cercetare și dezvoltare, menite să asigure un avantaj decisiv pe câmpul de luptă:
1. Inteligență artificială aplicată (IA A): De la birou la câmpul de luptă
Această categorie acoperă Inteligența Artificială de la funcțiile de afaceri interne până la operațiunile de luptă din prima linie. Pentagonul subliniază că prioritatea acordată IA este „aliniată cu Planul de Acțiune AI al Casei Albe,” care anticipează o cursă a Inteligenței Artificiale cu sumă zero între SUA și China. Recent, Chief Digital & AI Office (CDAO) al Pentagonului a fost plasat sub controlul direct al lui Michael, subliniind importanța centrală a acestei tehnologii.
2. Biomanufactura (BIO): Resurse vitale, producție autohtonă
Biomanufactura se referă la „valorificarea sistemelor vii” pentru producția în masă a materialelor cheie. Practic, aceasta înseamnă obținerea de substanțe chimice vitale – cum ar fi lubrifianții sau acoperirile anticorozive – în recipiente gigantice, folosind microorganisme modificate genetic, în loc de procesele petrochimice tradiționale, care au fost din ce în ce mai externalizate. Această abordare ar putea „elimina orice vulnerabilități ale lanțului de aprovizionare,” a afirmat Michael.
3. Tehnologii de logistică în medii contestate (LOG): Flux neîntrerupt sub asediu
Mai puțin o tehnologie specifică și mai mult o misiune amplă, LOG vizează utilizarea oricărei tehnologii care poate ajuta la „asigurarea reaprovizionării fără întreruperi și a continuității operaționale în medii contestate.” Este important de menționat că termenul „contestat,” în jargonul Pentagonului, se aplică în special Pacificului în cazul unui conflict cu China.
4. Dominanța informațională cuantică și pe câmpul de luptă (Q-BID): Pârghii critice de comunicare
„Dominanța” în acest domeniu necesită îmbunătățirea atât a tehnologiei de radiofrecvență de lungă durată, cât și a tehnologiilor cuantice emergente, pentru a ajuta forțele americane să comunice și să navigheze. Oficialii avertizează de peste un deceniu că sunt îngrijorați de potențialul de bruiaj al GPS-ului tradițional și al radioului de către un adversar de înaltă tehnologie, precum Rusia sau China.
5. Hipersonice la scară (SHY): Viteză supraumană, producție în masă
„Scalarea” înseamnă trecerea rachetelor hipersonice de la prototipurile actuale, la scară mică, la producția în masă. Sistemele hipersonice pot atinge viteze de Mach 5 sau mai mari în atmosferă, fiind astfel mai rapide decât rachetele de croazieră actuale și mai agile decât rachetele balistice. De ani de zile, oficialii americani avertizează că Rusia și China investesc masiv și testează mai frecvent aceste tehnologii.
6. Energie dirijată la scară (SCADE): Armele viitorului impotriva roiurilor
Asemenea hipersonicelor, scalarea „energiei dirijate” înseamnă trecerea armelor laser de înaltă energie și a armelor cu fascicule de microunde de la demonstrațiile promițătoare la scară mică, la producția în masă. Pentagonul, la fel ca alte armate globale, speră că armele energetice ar putea trage un număr practic nelimitat de focuri împotriva roiurilor de drone și a barajelor de rachete, care ar putea copleși apărările existente, precum sistemele Patriot și THAAD.
Din 14 în 6: Cum se integrează vechiul în noul arsenal
Această listă de șase înlocuiește o listă anterioară care includea opt alte CTA-uri acum eliminate, însă multe inițiative specifice ar putea fi integrate sub una dintre noile categorii majore. De exemplu, vechea categorie „FutureG” – un termen umbrelă pentru tehnologiile wireless de generație următoare – ar putea fi o subcategorie logică a Dominanței Informaționale Cuantice și pe Câmpul de Luptă (Q-BID), la fel ca și părți din „Senzori Integrați & Cibernetică,” „Sisteme de Rețea Integrate” și „Spațiu.”
Aspecte ale „Calculului Avansat și Software” și „Interfețelor Om-Mașină” ar putea continua sub Inteligența Artificială Aplicată. Programele actuale din „Microelectronică” și „Materiale Avansate” s-ar putea încadra în multiple categorii. Chiar și „Energie Regenerabilă” – un subiect mai puțin preferat de Administrația Trump – ar putea vedea unele proiecte mutate sub Logistică în Medii Contestate sau Biomanufactura.
O luptă inechitabilă: Promisiunea Pentagonului
„Aceste zone tehnologice critice sunt soluții acționabile, tangibile, la provocările cu care se confruntă luptătorii noștri astăzi. Ele sunt determinate de sprinturi concentrate, concepute pentru a livra rezultate acum, nu în 15 ani,” a conchis Michael în anunțul său video. „Aceste priorități vor asigura că luptătorii noștri nu vor avea niciodată parte de o luptă echitabilă.” Pentagonul își propune să creeze un avantaj tehnologic atât de mare încât să descurajeze orice conflict, sau să asigure victoria decisivă în cazul în care acesta devine inevitabil.
Actualitate
Blue Origin aterizează cu succes, deschizând calea spre misiuni cruciale de securitate națională
Actualitate
Tipuri de ceară de epilat și avantajele fiecăruia – ghidul tău pentru o piele fină și îngrijită
Epilarea cu ceară este una dintre cele mai eficiente metode de a obține o piele fină și catifelată pentru o perioadă îndelungată. Deși metoda este folosită de zeci de ani, industria cosmetică a perfecționat constant formulele și tipurile de ceară pentru a răspunde diferitelor nevoi ale pielii. Alegerea corectă a cerii nu este doar o chestiune de preferință, ci și o modalitate de a avea grijă de sănătatea pielii și de a obține rezultate cât mai plăcute.
Ceara tradițională – metoda clasică, de încredere
Ceara tradițională este, probabil, cea mai cunoscută formă de epilare. Se prezintă sub formă de discuri sau tablete și se topește înainte de aplicare. Avantajul major al acestui tip de ceară este eficiența ridicată: prinde bine firele de păr groase și rezistente, ceea ce o face ideală pentru zone precum picioarele sau brațele.
Deși necesită puțină practică pentru a fi aplicată corect, rezultatele sunt de lungă durată. Firele sunt smulse din rădăcină, iar pielea rămâne netedă timp de câteva săptămâni. Pentru persoanele care își doresc o epilare clasică, fără compromisuri, ceara traditionala rămâne o alegere excelentă.
Ceara elastică – blândețe și eficiență pentru pielea sensibilă
Inovațiile din domeniul cosmeticii au dus la apariția cerii elastice, o formulă modernă care îmbină eficiența cu delicatețea. Spre deosebire de varianta tradițională, aceasta se aplică într-un strat mai subțire și se îndepărtează fără benzi.
Principalul avantaj al cerii elastice este faptul că se mulează perfect pe piele și prinde chiar și firele scurte sau subțiri, fără a provoca iritații majore. Este recomandată în special pentru zonele sensibile, precum axilele, fața sau zona inghinală. Pentru persoanele cu piele sensibilă sau pentru cele care își doresc o experiență de epilare mai confortabilă, ceara elastica este o alegere inspirată.
Ceara granule – modernă, practică și ușor de folosit
Tot mai populară în saloane și pentru uz casnic este ceara granule, un produs ușor de folosit și de dozat. Se topește rapid și permite aplicarea controlată chiar și pe zone mai mici, ceea ce o face ideală pentru retușuri sau pentru persoanele care nu au experiență vastă cu epilarea.
Avantajul ei constă în versatilitate: poate fi utilizată pe aproape toate zonele corpului, inclusiv pe cele delicate. În plus, fiind disponibilă sub formă de granule, permite topirea exact cantității de produs necesare, fără risipă.
Este o variantă excelentă pentru cele care caută o soluție practică, eficientă și modernă, iar formulele profesionale disponibile pe EpilatPRO.ro garantează un rezultat curat și sigur.
Cum alegi ceara potrivită pentru tine
Alegerea tipului de ceară depinde de mai mulți factori: tipul de piele, zona de epilat și sensibilitatea personală. Dacă te confrunți cu fire de păr groase și rezistente, ceara tradițională îți oferă cea mai mare eficiență. Pentru zone sensibile, ceara elastică este mai blândă și mai confortabilă. Iar pentru un echilibru între practic și eficient, ceara granule rămâne o opțiune ideală.
Nu există o singură variantă „corectă”, ci mai degrabă o alegere adaptată stilului tău de viață și nevoilor pielii. De aceea, multe persoane aleg să combine tipurile de ceară, folosind formule diferite pentru zone diferite ale corpului.
Importanța produselor profesionale
Indiferent de tipul de ceară ales, calitatea produsului joacă un rol esențial. O ceară profesională nu doar că îți oferă rezultate mai bune, dar protejează și pielea, reducând riscul de iritații. Platforme dedicate, precum EpilatPRO.ro, pun la dispoziție o gamă variată de ceruri profesionale – de la ceară tradițională, la formule elastice sau granule – care respectă cele mai înalte standarde de calitate. Alegând astfel de produse, te bucuri de o epilare sigură și eficientă, chiar și acasă.
Alegerea contează pentru frumusețea pielii tale
Epilarea cu ceară rămâne una dintre cele mai sigure și durabile metode de îndepărtare a părului. Fiecare tip de ceară aduce avantaje specifice.
Cu produsele potrivite și o tehnică corectă, epilarea devine mai mult decât o rutină – devine un ritual de frumusețe care îți oferă încredere și confort. Iar atunci când alegi să investești în calitate, cum sunt produsele disponibile pe EpilatPRO.ro, diferența se simte de la prima utilizare.
-
Exclusivacum 5 zile„Ne ducem în cap!” Alerta ANP: Sistemul Penitenciar, la un pas de colaps din lipsă de personal
-
Exclusivacum o ziReset urgent pentru ANP! De la „epoca de aur” a gardienilor la haosul oportuniștilor, prin ochii lui Cosmin Dorobanțu!
-
Exclusivacum 3 zileCirc la Penitenciare! Reorganizarea „minune” a lui Burcu, un dezastru de râsul lumii!
-
Exclusivacum o ziEXCLUSIV: „Saga” agentului-șef Wilhelm Constantin Bendriș. Comedia neagră de la SAS! Poliția unde „Inelul Magic” împarte disciplinare, „Polițistul Incisiv” refuză hârțoagele, iar Controlul Intern se autodenunță (cu BONUS: 50% OSKAR pentru complicitate!)
-
Exclusivacum 4 zileCirc la SAS! Când „Acțiunile Speciale” devin „acțiuni penale” orchestrate de psihologi-călăi și șefi cu „inel magic” – Totul la vedere, în fața Justiției!
-
Exclusivacum o ziJustiția „la volanul” birocrației oarbe: Cazul POP IONUT-COSTIN (fost Comandant Descarcerare Petrobrazi) și odiseea incompetenței teritoriale la Parchetul Sectorului 1! (I)
-
Exclusivacum 3 zileScandal fără precedent în Poliția Română: Birouri sigilate și injurații de la vârf
-
Exclusivacum 3 zileIGPR, mașinăria de spălat rufe murdare: Cine mai apără legea când poliția se apără pe ea insăși?



