COMENTARIU DE BOGDAN TIBERIU IACOB PRELUARE INPOLITICS.RO:

În ultima vreme se întețesc discuțiile despre candidații la șefia statului, anul viitor: ”trage” sau ba Iohannis la un nou mandat? Se încumetă Tăriceanu să facă o nouă încercare? Dar, mai ales, merge PSD la Cotroceni cu Dragnea ori cu altul, fiind cam prima dată cînd partidul nu vehiculează serios un nume în anul preelectoral? Nu știm răspunsul, deocamdată; sigur e, însă, că Dragnea a scăpat de o barieră uriașă în drumul spre Cotroceni grație unuia dintre cele mai misterioase evenimente din ultimele două decenii. Unul extrem de puțin sau chiar deloc analizat pînă azi.

În toamnă, o inițiativă legislativă a PNL de interzicere prin lege a participării în alegerile pentru funcția de șef al statului a persoanelor ce au suferit o condamnare penală definitivă a fost respinsă de Senat, spre bucuria lui Liviu Dragnea, cel vizat în mod direct de proiect.

Deocamdată, nicio lege nu interzice unui condamnat penal care nu e decăzut, prin decizie judecătorească, din dreptul civil de a alege sau de a fi ales, să candideze la șefia statului.

A existat, însă, o hotărîre de guvern care făcea asta, în tandem cu o lege majoră.
Un hop cam la fel de nesemnificativ, aparent, precum celebrul art.2 din legea de organizare a guvernului, care spune că foștii condamnați penal nu pot fi membri ai executivului. Dar care i-ar fi fost, din nou, fatal lui Dragnea.

O Hotărîre de guvern extrem de importantă, pentru că ține de legea 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, adică un domeniu de maximă greutate în stat. Iar hotărîrile de guvern se emit, reamintim, pentru organizarea executării legilor, conform legii 90/2001.
Potrivit acestei hotărîri, cu nr.585 din 13 iunie 2002, pentru aprobarea Standardelor naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România, Liviu Dragnea nu ar fi avut acces la informații secrete de stat.

Articolul 160 al hotărîrii sună cam așa:

”Constituie elemente de incompatibilitate pentru accesul solicitantului la informaţii secrete de stat oricare din următoarele situaţii:

a) dacă în mod deliberat a ascuns, a interpretat eronat sau a falsificat informaţii cu relevanţă în planul siguranţei naţionale ori a minţit în completarea formularelor tip sau în cursul interviului de securitate;
b) are antecedente penale sau a fost sancţionat contravenţional pentru fapte care indică tendinţe infracţionale;
c) are dificultăţi financiare serioase sau există o discordanţă semnificativă între nivelul său de trai şi veniturile declarate;
d) consumă în mod excesiv băuturi alcoolice ori este dependent de alcool, droguri sau de alte substanţe interzise prin lege care produc dependenţă;
e) are sau a avut comportamente imorale sau deviaţii de comportament care pot genera riscul ca persoana să fie vulnerabilă la şantaj sau presiuni;
f) a demonstrat lipsă de loialitate, necinste, incorectitudine sau indiscreţie;
g) a încălcat reglementările privind protecţia informaţiilor clasificate;
h) suferă sau a suferit de boli fizice sau psihice care îi pot cauza deficienţe de discernământ confirmate prin investigaţie medicală efectuată cu acordul persoanei solicitante;
i) poate fi supus la presiuni din partea rudelor sau persoanelor apropiate care ar putea genera vulnerabilităţi exploatabile de către serviciile de informaţii ale căror interese sunt ostile României şi aliaţilor săi.”

După cum se vede, spre ghinionul său, liderul PSD sar putea încadra nu într-unul, ci în vreo patru alineate, b, c, e și f.
Totuși, cel mai important e alineatul b: avînd o condamnare penală la activ, Dragnea nu ar fi putut, conform legii din 2002, accesa niciun fel de informații secrete.

Iar președintele țării, reamintim, e liderul suprem al armatei, al CSAT, numește în funcție directorii SRI, SIE, SPP, STS și are acces la cele mai înalte secrete ale statului.

Este imposibil, indiferent de scenariu, să ai un șef de stat fie și cu restricții parțiale în materie de informații secrete, darmite totale.

Liviu Dragnea și-ar fi luat adio de la Cotroceni la fel cum și-a luat de la Palatul Victoria.

Numai că, în 2007, s-a produs un eveniment rămas pînă azi învăluit în ceață.

Netam-nesam, deputatul PD Costică Canacheu, președintele, de formație electrician, al Comisiei de Apărare, a promovat un proiect de lege, elaborat în anul precedent, care introducea un singur articol în legea informațiilor clasificate.
Conform noii prevederi, președintele, premierul, miniștrii și parlamentarii nu mai trebuiau să obțină certificate ORNISS. Canacheu avea argumente cel puțin jenante, în opinia sa din expunerea de motive: toți parlamentarii trebuiau să aibă acces garantat la informațiile clasificate pentru a-și putea exercita corespunzător controlul parlamentar, iar legea existentă ar fi îngrădit acel control.

Noua lege a primit aviz negativ de la ORNISS (Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat), care atrăgea atenția că se încalcă inclusiv Tratatul de aderare la NATO, la UE și alte tratate internaționale la care România era parte și care prevdeau că persoanele care au acces la informații secrete au nevoie de verificări prealabile obținerii funcțiilor.(Art.3 din Tratatul cu NATO și art.7 din Tratatul cu UE privind procedurile de securitate).
Aviz negativ a venit și de la SRI, cu aceleași argumente, și de la guvernul Tăriceanu, în funcție, iar președintele interimar Nicolae Văcăroiu (Băsescu era suspendat) a retrimis legea de la promulgare parlamentului, invocînd aceleași probleme cu NATO și UE.

Replica țîfnoasă a lui Canacheu, în plenul Camerei, la cererea președintelui de reexaminare a fost că ”problema accesului la informaţii clasificate este o chestiune de suveranitate naţională”.

Cu toate aceste argumente, legea a trecut din nou, iar președintele Băsescu a fost nevoit să o promulge în toamna anului 2007.
Altă ciudățenie face ca la votul din martie 2007, toate partidele să fi votat în bloc modificarea legii, existînd doar cîteva abțineri.
În toamnă, însă, după rexaminarea cerută de președinte, votul a fost sensibil diferit: PNL a votat împotrivă, grosul UDMR, al PRM, al minorităților și al neafiliaților, la fel, doar PSD-PC și PDL rămînînd devotați total modificării.

Modificarea uneia dintre cele mai importante legi, cea a secretelor de stat, a trecut aproape neobservată la vremea respectivă. În schimb, avea să izbucnească mare scandal 5 ani mai tîrziu, cînd președintele interimar al țării, Crin Antonescu, avea să fie acuzat că a convocat CSAT fără să dețină certificat ORNISS; a fost momentul ca opinia publică afle că nici nu (mai) avea nevoie de el, ca și restul parlamentarilor.

Nici pînă azi nu s-a aflat cu precizie, însă, care au fost motivele reale pentru care România a riscat, imediat după aderarea la UE din 2007, să modifice o lege crucială convenită cu NATO și cu uniunea.

Fostul consilier pe probleme de securitate al premierului Tăriceanu din acea perioadă, istoricul Marius Oprea, a declarat azi, pentru Inpolitics, că e posibil să fi fost o manevră pusă la cale de parlamentari care nu dețineau certificate ORNISS pentru că știau că nu îndeplinesc condițiile, dar intenționau, totuși, să prindă locuri în comisiile parlamentare grele, precum cea SRI, SIE sau de Apărare. Și nu doar ei, ci și unii diriguitori ai lor din umbră, a se citi din servicii.
Caz în care varianta salvatoare ar fi fost doar castrarea legii protecției informațiilor clasificate, în baza unui pact politic discret.
”În opinia mea, Comisia SRI nici azi, spre exemplu, nu ar putea funcționa dacă membrii ei ar trebui să aibă certificate ORNISS. Cred că era important la acea vreme să existe o influență asupra comisiilor de control al serviciilor în condițiile în care, tot atunci, era în derulare bătălia pentru modificarea în parlament a legilor siguranței naționale” afirmă Oprea.

Teza e susținută indirect și de o declarație a deputatului PNL Mihăiță Calimente, cel care, în 2007, la dezbaterea legii în plen, avertiza că însuși deputatul Costică Canacheu, președintele Comisiei de Apărare, nu deținea certificat ORNISS:

”Acest proiect de lege a fost iniţiat de colegul nostru, în situaţia în care, sigur, la această oră domnia sa este preşedintele Comisiei pentru apărare şi nu beneficiază de acest certificat ORNIS.
Ca să-ţi faci o lege ca să fii exonerat de o anumită obligaţie, mie mi se pare un lucru care nu este la locul lui şi, sigur, în asemenea situaţie, fiecare, atunci când nu ne convine ceva, propunem un proiect de lege ca să ne încadrăm pe responsabilităţile respective(…) În măsura în care legislaţia va fi modificată în sensul iniţiativei legislative, una din consecinţe ar fi că modificările în cauză trebuie aduse la cunoştinţa NATO şi UE şi nu ştim care va fi, la acest moment, reacţia acestor instituţii, odată ce România a semnat nişte acorduri în acest sens.
Ţin, de asemenea, să precizez că avem tratate bilaterale cu foarte multe ţări, în care ne-am luat angajamentul de protejare şi de acces tot în aceleaşi condiţii, la aceste documente clasificate.
În aceste condiţii şi având în vedere cele enumerate, PNL este de acord cu menţinerea, aşa cum a fost în forma originală şi, de asemenea, din informaţiile pe care le deţin, sunt un număr de persoane – dintre colegii noştri – care nu au cerut acest certificat ORNIS – nu cunosc şi nici nu mă interesează motivul pentru care n-au făcut acest lucru -, dar asta nu înseamnă că atunci, nedorind să facă acest lucru, toată lumea poate avea acces la asemenea documente”.

Una peste alta, e de remarcat că nici nu intrasem bine în UE și NATO, că partidul lui Băsescu invoca suveranitatea națională pentru modificarea dubioasă a unor legi de maximă importanță.
Între care, legea care ar fi barat fără drept de apel calea spre Cotroceni a condamnaților penal precum Liviu Dragnea.

Azi, PDL-ul de odinioară, regrupat în interiorul noului PNL, se luptă cot la cot cu USR să modifice Constituția în numele curățeniei morale din politică și al marginalizării penalilor.
Frumoase principii și, mai ales, extrem de elastice. (Bogdan Tiberiu IACOB)