Actualitate
EXCLUSIV/Cum a ajuns o obscura firma americana sa devina al treilea operator al zacamintelor de gaze naturale din Romania, dupa ROMGAZ si OMV PETROM, la presiunile ambasadei S.U.A. din Bucuresti
Va vom relata un caz al unei obscure firme americane, cu mari pretentii in exploatarea zacamintelor noastre de gaze naturale, care a patruns in industria romanesca gazeifera la presiunile ambasadei S.U.A. din Bucuresti.
Firma respectiva a reusit sa semneze un parteneriat cu principalul operator autohton in domeniul exploatarii si inmagazinarii gazelor naturale, ROMGAZ, profitand de buna credinta si bunul simt al acestuia, Ministerului Economiei si Comertului si Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale. In urma semnarii acestui acord, firma americana a castigat, fara licitatie, dreptul de a exploata in comun cu ROMGAZ 11 zacaminte de gaze naturale. In prezent, firma americana incearca sa isi revendice drepturi exclusive de exploatare ale zacamintelor mentionate, dupa ce a reusit sa scada productia de gaze naturale la unele sonde si sa initieze un program de exploatare irational, de secatuire rapida a zacamintelor, ceea ce aminteste de epoca Sovrom Petrol. Firma (de apartament) ROMTEX (ROMania TEXas) International, L.L.C., din Houston, Texas, S.U.A., a fost fondată în anul 1999 de către doi „specialisti” fara stralucire: avocatul David W. Rutledge, fost negociator sef pentru AMOCO ROMANIA PETROLEUM COMPANY (al asa-zisei investitii de 1 miliard de dolari în industria de gaze naturale din România, proiect care s-a dovedit a fi o farsă si la care s-a renuntat de altfel în 1998) si inginerul Ronald S. Carpenter, fost Project Manager al AMOCO ROMANIA PETROLEUM COMPANY, după ce au fost disponibilizati de la AMOCO PRODUCTION COMPANY, Houston, Texas. Compania a fost înfiintată în scopul investirii unor fonduri financiare acordate preferential acestei firme de către Societatea Financiară Internatională (International Finance Corporation – I.F.C.) – divizia de investitii a Băncii Mondiale, Banca Europeană de Reconstructie si Dezvoltare, pentru „cresterea” productiei de gaze naturale din România. S-a stabilit de asemenea că programul de lucru pentru cresterea productiei zăcămintelor de gaze naturale selectate, va fi elaborat de ROMTEX International, L.L.C., cu acordul ROMGAZ S.A., ceea ce ulterior nu s-a respectat..
First Reserve Corporation este una dintre cele mai puternice companii de investitii private din domeniul energetic, cu sediul in Greenwich. A fost fondata in urma cu 29 de ani si gestioneaza active de circa 20 de miliarde de dolari. Portofoliul companiei este format din peste 30 de firme in care a investit peste 12,5 miliarde de dolari. Printre directorii companiei se afla si un roman, Daniel Tanase, care inainte de a lucra pentru FRC a fost angajatul bancii de investitii JP Morgan. Firma are acţiuni la companii precum Acteon Group, Ansaldo Energia sau China Coal Energy Company Limited.
In prezent AMROMCO ENERGY face concedieri masive de personal.
Ronald Steven Carpenter, CEO-ul și unul dintre fondatorii companiei Amromco Energy, înființată în 2002 de mai mulți petroliști texani special pentru exploatarea de zăcăminte de gaze naturale din România, a murit pe 10 octombrie 2015, la vârsta de 58 de ani. Carpenter trăia în Katy, Texas, de 27 de ani. Deținea o diplomă în inginerie obținută la Universitatea Politehnică din Louisiana și a fost unul dintre cofondatorii Amromco Energy, cel mai vechi producător independent de gaze naturale din România, înființat în 2002. În prezent, compania este controlată de gigantul energetic american First Reserve. Amromco a intrat pe piața românească într-un moment în care producătorii străini de gaze cu concesiuni în România făceau lobby la Ministerul Industriilor și Resurselor, condus pe atunci de Dan Ioan Popescu, pentru a le permite să-și vândă gazele la un preț mai apropiat de cel cu care România importa gaze din Rusia, prețurile reglementate ale producției interne, atât pentru clienții industriali, cât mai ales pentru cei casnici, fiind considerate extrem de mici. Amromco, care își are sediul central în Houston, Texas, este specializată în redezvoltarea de zăcăminte mature și deține participații la 30 de perimetre de gaze naturale din România, la 11 dintre ele fiind partener cu Romgaz, acordul dintre cele două companii datând din 2003. În același an a început și producția Amromco, pe zăcăminte din Oltenia și Muntenia, în baza unui program de investiții pe 6 ani în valoare de 30 milioane dolari. Încă din 2014, compania se află în discuții cu OMV Petrom pentru preluarea mai multor zăcăminte marginale de gaze de la cel mai mare producător de hidrocarburi din România. În 2012, Amromco a achiziționat de la OMV Petrom 3 câmpuri petroliere de hidrocarburi situate în partea de nord-est a României. În 2013, traderul de energie și mărfuri Mercuria a intrat în acționariatul Amromco în urma unei investiții de 50 de milioane de dolari, scopul declarat fiind acela de a profita de liberalizarea prețurilor la gaze naturale de pe piața românească, precum și de oportunitățile de export de pe această piață. Potrivit datelor ANRE, la nivelul iulie 2015, Amromco asigura 4,8% din producția internă de gaze naturale a României, având cea mai mare cotă dintre producătorii mici de gaze, pe o piață dominată autoritar de OMV Petrom și Romgaz, cu o cotă cumulată de peste 92%. Amromco a terminat anul 2014 cu pierderi de 76,3 milioane lei, de peste 3 ori mai mari comparativ cu 2013, și o cifră de afaceri de 238,3 milioane lei, aproape dublă față de anul anterior. http://www.puterea.ro/bursa_zvonurilor/romgaz-cel-mai-bun-prieten-al-amromco-energy-78569.html Carpathian Energy, o companie petrolieră românească înființată în 2001 de un fost lider PNȚCD, secretar de stat în guvernele Radu Vasile și Mugur Isărescu, se judecă într-o instanță federală din SUA, din statul Mississipi, cu cel de-al treilea producător de gaze naturale din România, Amromco Energy, motivul litigiului fiind banii obținuți din vânzarea hidrocarburilor extrase de pe două concesiuni din România, precum și costurile de operare a perimetrelor respective, la care cele două companii au fost partenere din 2009. Carpathian Energy acuză Amromco Energy de nerespectarea unui contract, de acte rău-voitoare și de îmbogățire fără justă cauză. Reclamația a fost introdusă la tribunalul federal din Mississipi luna aceasta. De cealaltă parte, Amromco Energy neagă acuzațiile și susține că cei de la Carpathian nu au respectat înțelegerile dintre cele două companii. Până în momentul publicării acestui material, niciuna dintre cele două părți nu a răspuns solicitărilor de comentarii adresate de Profit.ro. Totul a început în 2001, odată cu înființarea la București a firmei West For Energy Romania SRL, redenumită ulterior, în anul următor, Carpathian Energy Companie Petrolieră SRL. Fondatorii companiei au fost Alexandru Popescu, fost secretar de stat la Ministerul Tineretului și Sportului în perioada 1998-2000 în guvernele Radu Vasile și Mugur Isărescu și lider PNȚCD, Petru Angelușiu, precum și petrolistul american Stephen Greaves din Jackson, Mississipi, SUA. Alexandru „Kala” Popescu, matematician de profesie, a studiat științele politice la Universitatea de Stat din Jackson în perioada 1993-1995. El a fost membru PNȚCD din 1990 și a deținut și funcția de președinte al organizației de tineret a partidului, fiind totodată șef al cabinetului senatorial al președintelui PNȚCD Corneliu Coposu. În 2008 a fost ales secretar general al PNȚCD, la un congres extraordinar unde președinte a fost ales Radu Sârbu, iar în 2010 – șef al organizației București a partidului. Alexandru Popescu este fratele vitreg al lui Dan Cristian Popescu, viceprimarul PNL al sectorului 2 al Capitalei. FMI: România a făcut progrese considerabile, însă acestea ar putea fi anulate parțial de relaxarea fiscală și încetinirea reformelor CITEȘTE ȘI FMI: România a făcut progrese considerabile, însă acestea ar putea fi anulate parțial de relaxarea fiscală și încetinirea reformelor Ulterior, în firma Carpathian Energy a intrat ca asociat și Liviu Neculai Marcu, fost deputat PNȚCD în legislatura 1992-1996, iar ulterior secretar de stat la Ministerul Industriilor în guvernul CDR Ciorbea, care a ocupat pentru o scurtă perioadă, în 1997, și funcția de președinte al Societății Naționale a Petrolului (SNP) Petrom, viitoarea OMV Petrom. Controlul asupra Carpathian Energy Companie Petrolieră SRL a fost preluat în anii 2000 de către compania americană Inland Petroleum, ulterior de Standard Energy Holdings, iar în cele din urmă de Start Scientific Inc. din Texas, cu birouri și activității și în Mississipi, condusă de Stephen Greaves, asociat la Carpathian Energy. Alexandru Popescu a rămas asociat, administrator și director general al companiei românești. Potrivit termene.ro, și ceilalți fondatori, precum și Liviu Marcu, sunt în continuare asociați ai Carpathian Energy. Începând din 1999, Guvernul de la București a concesionat unor firme private mai multe perimetre de țiței și gaze aparținând societăților naționale Petrom și Romgaz, considerate a fi mult prea costisitor de exploatat în continuare de către cele două companii de stat. Carpathian Energy a preluat astfel concesiunea perimetrelor de hidrocarburi Nădlac, Bordei Verde Vest, Cătrunești, Cozieni, Ciumeghiu Est și Ciumeghiu Nord. În 2006, o companie petrolieră canadiană, Oracle Energy, a cumpărat de la Carpathian Energy o participație de 20% la cele 6 concesiuni, contra a circa jumătate de milion de dolari. FMI atenționează Guvernul că deficitul va atinge 3,7% din PIB fără măsuri de reducere CITEȘTE ȘI FMI atenționează Guvernul că deficitul va atinge 3,7% din PIB fără măsuri de reducere Ulterior, în 2009, Carpathian și Oracle au încheiat un acord cu compania americană Amromco Energy, în baza căruia i-au cedat în total 67,5% din drepturile lor asupra concesiunulor Nădlac și Bordei Verde Vest. Acordul prevedea că Amromco urmează să acopere 90% din costurile de prospectare seismică și exploatare a celor două perimetre și să deconteze și o parte din costurile anterioare ale Carpathian și Oracle cu forarea unei sonde pe concesiunea Nădlac. În 2012, Oracle și-a cedat participațiile la Nădlac și Bordei Verde Vest celor de la Amromco pentru 400.000 de dolari. Amromco a fost înființată în 2002 de mai mulți petroliști texani special pentru exploatarea de zăcăminte de gaze naturale din România. În 2013, traderul de energie și mărfuri Mercuria a intrat în acționariatul Amromco în urma unei investiții de 50 de milioane de dolari. Compania este cel mai mare producător de gaze din România după giganții OMV Petrom și Romgaz, cu o cotă de piață de circa 4-5%. Potrivit ultimelor date publice disponibile, Amromco a terminat anul 2015 cu pierderi de 187,8 milioane lei, la o cifră de afaceri de 272,3 milioane lei. În reclamația sa depusă la tribunalul din Mississipi, Carpathian Energy acuză Amromco că a încercat să transfere asupra sa costuri de operare „umflate” legate de cele două perimetre de hidrocarburi din România și că a vândut în secret țiței și gaze extrase de pe concesiuni fără să treacă încasările în contabilitate. Mai mult, cei de la Carpathian Energy susțin că Amromco a „conspirat” pentru a-și însuși în mod „fraudulos și ilegal” drepturile Carpathian asupra concesiunilor Nădlac și Bordei Verde Vest. FOTO Cei care au zburat cu KLM pe rutele europene în ultimii 20 de ani este posibil să-l fi avut copilot pe regele Olandei. Willem-Alexander dezvăluie că pilotează în secret CITEȘTE ȘI FOTO Cei care au zburat cu KLM pe rutele europene în ultimii 20 de ani este posibil să-l fi avut copilot pe regele Olandei. Willem-Alexander dezvăluie că pilotează în secret În replică, într-o întâmpinare depusă la tribunal, Amromco Energy a susținut că cei de la Carpathian Energy nu și-au îndeplinit obligațiile asumate prin acord de a acoperi o parte din costurile operațiunilor petroliere de pe cele două perimetre. Amromco a mai arătat că, în februrie 2011, a notificat Carpathian în acest sens, însă nu a primit nici un răspuns. În aceste condiții, Amromco și-a exercitat opțiunea, prevăzută de înțelegerea dintre cele două companii, de a solicita Carpathian să se retragă din parteneriat și să-și transfere către Amromco drepturile asupra concesiunilor. Carpathian nu a răspuns nici la această solicitare, ceea ce a determinat Amromco să-i preia participația la perimetre, pe care le controlează în prezent în proporție de 100%. Amromco mai susține că instanța de judecată ar trebui să respingă acțiunea Carpathian și pentru că se află deja în curs o procedură de arbitraj a disputei, la un centru specializat din Texas. Un alt motiv de respingere ar fi acela că tribunalul din Mississipi nu are jurisdicție asupra Amromco, care nu are nici o conexiune cu statul american respectiv, și că singurul motiv pentru care reclamația a fost depusă acolo este că Carpathian Energy are birouri și este autorizată să desfășoare operațiuni de business în Mississipi. Cele două firme s-au judecat și în instanțele românești. Astfel, în ianuarie 2014, Tribunalul București a decis să-i oblige pe cei de la Carpathian Energy să plătească circa 61.000 dolari către Amromco, plus dobânzi calculate din ianuarie 2011. Mai recent, în ianuarie anul acesta, Amromco a obținut la Judecătoria Sectorului 1 al Capitalei executarea silită a Carpathian Energy. Guvernul a aprobat acordurile petroliere de concesiune pentru dezvoltare-exploatare dintre Agenţia Naţională a Resurselor Minerale (ANRM) şi Romgaz (SNG), Amromco Energy şi asocierea dintre cele două, în şedinţa Executivului din septembrie 2017. Cele două companii au fiecare mai multe acorduri de concesiune pentru exploatare-dezvoltare, împreună și fiecare în parte. Cantitatea de gaze naturale extrase, livrate, injectate şi extrase din depozite de Romgaz prin asocierea cu Amromco (participație paritară de 50%) a crescut in 2016 cu 9,1% față de 2015, până la 73 de mil. mc, după ce scăzuse de la 82,3 mil. mc în 2014. Gazele obţinute prin asocierea cu Amromco „nu reprezintă producţie a Romgaz, dar valoarea gazelor se reflectă în cifra de afaceri a Romgaz, conform cotei parte deţinută în cadrul asocierii”, potrivit raportului administratorilor Romgaz (SNG) pe 2016. În primul semestru din 2017, cantitatea de gaze obţinută de Romgaz prin asociaerea cu Amromco a fost de 43,2 mil. mc, cu 12,5% mai mare decât în aceeaşi perioadă a anului 2016. Gradul de realizare a lucrărilor din cadrul programului comun de lucrări pentru 2016 a fost de sub 66% din cel planificat. (Cerasela N.-Sef Departament Anchete Incisiv de Prahova). |
Actualitate
Garda de Coastă a SUA, pe drumul unei modernizări fără precedent: Miliarde investite în flota viitorului
Garda de Coastă a Statelor Unite se pregătește pentru o transformare monumentală, alimentată de o infuzie masivă de capital de 25 de miliarde de dolari provenind din recenta lege de reconciliere a cheltuielilor. Noul comandant, amiralul Kevin Lunday, proaspăt învestit în funcție, a subliniat ambiția de a „supraîncărca” capacitățile forței, cu planuri concrete pentru extinderea flotei de spărgătoare de gheață construite pe teritoriul american și o retragere accelerată a elicopterelor MH-65 Dolphin.
Infuzia de capital și viziunea strategică
„Supraîncărcare este exact cuvântul potrivit,” a declarat amiralul Lunday în fața parlamentarilor. „Acesta este motorul succesului programului ‘Force Design 2028’… și mută oamenii mai aproape de liniile frontului pentru a eficientiza și a crea o ‘superautostradă’ de achiziții și contractare.” Lunday, care a preluat comanda ca al 28-lea șef al Gărzii de Coastă a SUA pe 15 ianuarie, și-a prezentat viziunea în cadrul Subcomitetului pentru Garda de Coastă, Afaceri Maritime și Pescuit al Comitetului Senatului pentru Comerț, Știință și Transport, răspunzând la o serie de întrebări, inclusiv cele referitoare la tipurile de spărgătoare de gheață.
Revoluția spărgătoarelor de gheață: Prioritate națională
În centrul acestei modernizări stă o ambiție navală considerabilă: o flotă de 11 noi spărgătoare de gheață. Până în prezent, șase contracte pentru noi nave de securitate arctice de tip mediu (Arctic Security Cutters – ASC) au fost deja atribuite, dintre care două urmează să fie construite în Finlanda și până la patru, pe teritoriul Statelor Unite. Cu toate acestea, atenția se îndreaptă acum spre celelalte cinci vase rămase, care ar putea fi o combinație de ASC-uri și variante mai ușoare, cu o cerință fermă ca acestea să fie construite integral în SUA. „Lucrăm la atribuirea de contracte suplimentare pentru încă cinci, care vor aduce mai multă construcție navală în șantierele navale americane și vor consolida baza industrială a Americii,” a subliniat Lunday. Oficialii analizează intens feedback-ul din industrie privind ambele variante (ușoară și medie) pentru a elabora un plan de achiziții. „Nu avem încă o defalcare specifică a numărului de nave pentru fiecare variantă,” a adăugat comandantul.
Alaska, un nou punct strategic pe harta maritimă
Un aspect cheie al planurilor viitoare îl reprezintă potențiala bază permanentă a spărgătoarelor de gheață în Alaska. Senatorul Dan Sullivan, președintele subcomitetului, a insistat pe acest subiect, iar amiralul Lunday a confirmat că echipa sa analizează opțiunile, indicând că până la patru dintre aceste nave ar putea fi staționate în statul arctic. „Va trebui să alocăm personalul foarte curând și va trebui să luăm decizii în consultare cu Departamentul [de Securitate Internă] și apoi în comunicare cu Congresul cu privire la deciziile de bazare acasă, iar acest lucru se va întâmpla în 2026,” a explicat comandantul. Această mișcare vine în contextul unei cereri anterioare din partea fostului președinte Donald Trump, care, anul trecut, a pledat pentru achiziționarea a până la 40 de spărgătoare de gheață în total, ca parte a unui efort pe termen lung de modernizare.
Flota aeriană la răscruce: Adio Dolphin, bun venit Jayhawk?
Pe lângă discuțiile despre nave, comitetul a abordat și planurile de modernizare a flotei de elicoptere, inclusiv posibila achiziție de aeronave MH-60 Jayhawk de la Sikorsky. Lunday a recunoscut că serviciul analizează încă ce să facă cu elicopterele mai vechi MH-65 Dolphin, fabricate de Airbus. Cu toate acestea, pare din ce în ce mai probabil ca aceste aeronave să fie retrase din serviciu mult mai devreme decât data inițială prevăzută, 2037. „Dolphin-ul este mult mai dificil de întreținut. Producătorul original de echipamente nu mai furnizează piese, așa că le eliminăm treptat… dar credem că retragerea va veni mult mai repede, având în vedere obsolescența,” a informat el membrii subcomitetului, semnalând o schimbare semnificativă în strategia aeriană a Gărzii de Coastă.
Actualitate
Alarmă roșie în spațiu: Programul american de apărare antirachetă, amenințat de eșec
Un nou raport guvernamental aruncă o umbră serioasă de îndoială asupra viitorului programului cheie al Agenției de Dezvoltare Spațială (SDA), cel care vizează crearea unei constelații de sateliți pentru avertizare și urmărire a rachetelor, pe orbita joasă a Pământului (LEO). Se pare că inițiativa, menită să protejeze împotriva amenințărilor hipersonice, riscă să rateze atât obiectivele proprii, cât și nevoile operaționale esențiale.
Deficiențe tehnologice și intârzieri cronice
Documentul, intitulat „Sateliți de Avertizare Rachetă: Agenția de Dezvoltare Spațială Ar Trebui să Fie Mai Realistică și Transparentă cu Privire la Riscurile de Livrare a Capacităților”, publicat recent de Oficiul de Responsabilitate Guvernamentală (GAO), detaliază o serie de probleme. Deși analiza s-a concentrat pe „Stratul de Urmărire” (Tracking Layer) al SDA, constatările sugerează că multe dintre aceste probleme se extind la întregul efort al SDA de a construi o rețea de constelații LEO pentru Arhitectura sa Spațială Proliferată de Război (PWSA), care include și „Stratul de Transport” (Transport Layer) pentru releu de date și sisteme terestre.
GAO acuză SDA că „supraestimează maturitatea tehnologică a unor elemente critice pe care intenționează să le utilizeze.” Aceasta include navetele spațiale dezvoltate și operate de multiple companii, care, conform GAO, au necesitat modificări ce au generat „muncă suplimentară neplanificată” pentru contractori și „au adăugat la programele deja întârziate.”
Incertitudine în fața amenințărilor moderne
Poate cea mai îngrijorătoare constatare este că SDA și contractorii săi „nu au demonstrat încă dezvoltarea de trasee bidimensionale la timp, acționabile și precise pe orbită și trasee tridimensionale la sol, necesare pentru a contracara amenințările hipersonice și alte amenințări în evoluție.” Această deficiență ridică semne de întrebare serioase cu privire la capacitatea reală a sistemului de a îndeplini misiunea sa vitală.
Deși SDA raportează „atingerea unor etape inițiale” pe măsură ce avansează la fiecare doi ani cu noi variante de sateliți, numite Tranșe, GAO subliniază că aceste rapoarte „nu reflectă riscurile de program” și că agenția nu a „dezvoltat un program general sau la nivel de arhitectură” care ar permite o înțelegere mai bună a progresului real.
Miliarde investite, costuri viitoare neclare
Până în iulie 2025, raportul indică faptul că SDA a acordat contracte în valoare de 4,7 miliarde de dolari pentru 101 sateliți din Tranșele 0, 1 și 2 ale Stratului de Urmărire, către șase contractori principali: L3Harris Technologies, Lockheed Martin, Northrop Grumman, Raytheon, Sierra Space și SpaceX. În decembrie, agenția a emis încă patru contracte, în valoare totală de 3,5 miliarde de dolari, pentru un total de 72 de sateliți din Tranșa 3, către echipe conduse de Lockheed Martin, Rocket Lab USA, Northrop Grumman și L3Harris.
Însă, raportul subliniază că sateliții din Stratul de Urmărire sunt proiectați să aibă o durată de viață de doar cinci ani, moment în care SDA va trebui să îi înlocuiască – un cost a cărui valoare nu a fost încă definită. „Departamentul Apărării (DOD) nu cunoaște costul pe ciclu de viață pentru a livra capacități de avertizare și urmărire a rachetelor, deoarece nu a creat o estimare fiabilă a costurilor,” critică GAO.
Lipsa transparenței și nevoile operatorilor în umbră
În plus, procesul de stabilire a cerințelor de către SDA este considerat netransparent, inclusiv pentru operatorii care ar trebui să utilizeze constelația Tracking Layer. „De exemplu, SDA nu colaborează suficient cu comandamentele combatante, care raportează că au o înțelegere insuficientă despre modul în care SDA definește cerințele și când, sau dacă, SDA va livra capacitățile planificate. În consecință, SDA riscă să livreze sateliți care nu corespund nevoilor luptătorilor,” se arată în raport.
Recomandări pentru o redresare urgentă
GAO a formulat șase recomandări pentru Oficiul Secretarului Forțelor Aeriene, care supraveghează achizițiile și planurile bugetare ale SDA, pentru a îmbunătăți situația:
- Asigurarea că SDA „efectuează și documentează o evaluare adaptată a maturității tehnologice pentru noile elemente tehnologice critice inserate în fiecare tranșă viitoare,” începând cu Tranșa 3.
- Asigurarea că agenția respectă procesul stabilit în statutul Consiliului său de Război („Warfighter Council”) pentru „identificarea, definirea și prioritizarea colaborativă a cerințelor.”
- Asigurarea că SDA poate urmări „între cerințele generale de avertizare și urmărire a misiunii și eforturile de dezvoltare a tranșelor.”
- Asigurarea că SDA „dezvoltă și menține un program de rețea la nivel de arhitectură” pentru PWSA, care „să reflecte atât activitățile guvernamentale, cât și pe cele ale contractorilor.”
- Solicitarea ca agenția să impună contractorilor să furnizeze „Raportarea Datelor de Cost și Software.”
- Asigurarea că SDA „dezvoltă și stabilește estimări fiabile, bazate pe date, ale costurilor și un proces pentru actualizarea regulată a acestor estimări, care să sprijine luarea deciziilor bazate pe costuri, începând cu Tranșa 3.”
Într-o scrisoare adresată GAO din 16 decembrie, de la șeful interimar al achizițiilor spațiale al Forțelor Aeriene, generalul-maior Stephen Purdy, Pentagonul a fost de acord cu cinci dintre recomandări și a fost parțial de acord cu una, comentând că SDA respectă deja cerințele Departamentului Forțelor Aeriene privind Raportarea Datelor de Cost și Software și va continua să o facă.
SDA, în schimb, a contestat unele dintre evaluările GAO. Jennifer Elzea, purtător de cuvânt al SDA, a declarat că „Agenția de Dezvoltare Spațială apreciază timpul și atenția la detalii pe care Oficiul de Responsabilitate Guvernamentală le-a acordat revizuirii pregătirii pentru livrarea Stratului de Urmărire pentru Arhitectura Spațială Proliferată de Război (PWSA). În general, SDA a fost în dezacord cu specificul multor afirmații din raport; cu toate acestea, agenția va analiza recomandările raportului pentru a determina domeniile în care am putea îmbunătăți procesul nostru, transparența și livrarea capacităților către luptători.”
Actualitate
Forța spațială redefinește supravegherea orbitală: Programul RG-XX, Refueling inovator și o nouă strategie de achiziție
Forța Spațială americană se pregătește să transforme modul în care își achiziționează și operează sateliții de supraveghere. Noul program, denumit RG-XX, care va înlocui constelația actuală GSSAP, va fi implementat printr-un proces de achiziție flexibil, de tip „la cerere”, implicând mai mulți furnizori calificați. Această abordare strategică, anunțată de colonelul Byron McClain, ofițer executiv de program pentru Space Combat Power la Space Systems Command (SSC), permite Forței Spațiale să se adapteze rapid nevoilor operaționale și constrângerilor bugetare anuale.
Achiziție „la rulou”: Flexibilitate într-un mediu incert
SSC a lansat deja o cerere de propuneri pentru un contract de tip Indefinite Delivery, Indefinite Quantity (ID/IQ), cunoscut sub numele de cod „Andromeda”, care va permite atribuirea de contracte multiple către diverși furnizori. Această flexibilitate este considerată esențială, având în vedere că numărul exact de sateliți RG-XX necesari este încă necunoscut. Cantitatea finală va depinde de costurile sistemelor individuale, de fondurile disponibile și de nevoile misiunii. Col. McClain a subliniat că această strategie de achiziție iterativă va permite Forței Spațiale să integreze noi capabilități și să răspundă evoluțiilor tehnologice sau operaționale mult mai rapid, valorificând dinamismul industriei comerciale.
Revoluția Refuelingului orbital: O premieră crucială
O caracteristică definitorie a sateliților RG-XX va fi capacitatea lor de realimentare în orbită, o premieră pentru Forța Spațială. Această inovație le va conferi o manevrabilitate superioară față de predecesorii lor GSSAP și va extinde semnificativ durata de viață operațională. Obiectivul este de a oferi un avantaj crucial în jocul tot mai complex de „ascunselea” orbitală cu puteri precum Rusia și China. McClain a declarat că această cerință de realimentare este un pas fundamental pentru a „pune bazele” unor decizii pe termen lung privind viabilitatea economică și operațională a realimentării spațiale, chiar dacă arhitectura finală a acesteia este încă în curs de definire, în parteneriat cu industria.
Sisteme terestre comune: Spre simplificare și eficiență
Un alt aspect strategic abordat este standardizarea sistemelor terestre. Pentru a evita proliferarea unor infrastructuri de comandă disparate, Forța Spațială colaborează cu Mission Delta 9, unitatea de Război Orbital a Comandamentului de Operațiuni Spațiale, pentru a dezvolta un sistem terestru comun. Există, de asemenea, posibilitatea ca RG-XX să utilizeze sisteme terestre existente sau să adapteze capabilități temporare din alte programe clasificate, o abordare menită să eficientizeze operațiunile și să reducă costurile.
O cursă contra cronometru și contra adversarilor
Deși nu există un calendar ferm pentru lansarea primilor sateliți RG-XX, Col. McClain a exprimat dorința de a avansa „cât mai repede posibil”. Selecția furnizorilor calificați sub contractul ID/IQ este așteptată până la începutul lunii martie, primele comenzi urmând să fie emise la scurt timp după aceea. Această strategie subliniază urgența cu care Forța Spațială își modernizează capabilitățile de supraveghere pentru a-și menține avantajul într-un domeniu spațial din ce în ce mai disputat.
-
Exclusivacum 4 zileVărbilău, SRL-ul „Cărbunaru & Co.”: Unde banul public e afacere de familie, cu happy hour la corupție! (II)
-
Exclusivacum 4 zileJilava: „Arhiva Neagră” a „Văduvei” și „Filmul” cu Pian care nu se mai vede! Teoroc, de la „baroneasă” la „suspectă de curățat probe” – Un blockbuster penal de neratat!
-
Exclusivacum 4 zileRăsturnare de situație la CCR: Pensiile militare, sub scut constituțional! Sindicatul Diamantul avertizează Guvernul pe tema unui „OUG” misterios
-
Exclusivacum 2 zileCircul de la Ploiești: Poliția Locală Ploiesti, azilul „ospătarilor” și coșmarul paraclinicilor politic activi – Statul de drept, în vacanță la „Revelion”!
-
Exclusivacum 4 zilePloiești, Mecca Țepelor: Il Capo și marionetele, in paradisul impunității (cu BMW și lacrimi de crocodil?)
-
Exclusivacum 2 zilePenitenciarul Giurgiu: Unde „spionii” au rămas fără baterii, iar informațiile critice mor pe drumul spre sefi
-
Exclusivacum 8 oreClanul contabililor fericiți” din Boldești-Scăeni: Cifra de afaceri a rudei, profitul din banii publici!(I)
-
Exclusivacum 4 zileCIRCUL „ANTIGRINDINĂ”: CUM S-A TRANSFORMAT „SCUTUL NAȚIONAL” ÎN MAȘINA DE SPĂLAT BANI CU TENTACOLE SPRE KREMLIN ȘI OTRĂVIREA RECOLTELOR!

Este clar ca in conjunctura actuala privatizarea S.N.G.N. ROMGAZ S.A. nu este oportuna, dar exista pericolul „capusarii” acesteia de alte firme, chiar de companii straine cu reputatie indoielnica, care aduc un imens prejudiciu statului roman.
La sfârsitul anului 2001 a fost înfiintată o nouă firmă offshore (tot de buzunar) pentru preluarea contractului cu S.N.G.N. ROMGAZ S.A.. (care a înglobat in 2001 S.N. D.S.G.N. DEPOGAZ S.A.) si anume AMROMCO (AMerican ROManian COmpany) Energy, L.L.C., înregistrată în paradisul fiscal din statul Delaware, S.U.A.
First Reserve Corporation, firmă de investiţii private în energie şi resurse naturale a achiziţionat pachetul majoritar de acţiuni la Amromco Energy în septembrie 2011.


