Actualitate
CE ESTE SUPRAVEGHEREA SERVICIILOR DE INFORMAŢII?/ SFERA DE CUPRINDERE A SUPRAVEGHERII SERVICIILOR DE INFORMAŢII
Această secţiune evidenţiază sfera de acţiune şi contextul în care are loc supravegherea serviciilor de informaţii şi aduce în discuţie instituţiile implicate. Din motive de concizie şi claritate, lucrarea foloseşte termenul generic de „serviciu de informaţii” pentru a face referire la entităţi denumite în diverse feluri: „servicii de securitate,” „servicii/organizaţii pentru informaţii de securitate” şi „agenţii de informaţii.” Deoarece diferitele jurisdicţii structurează activitatea de intelligence în diferite moduri, acest set de instrumente foloseşte o abordare funcţională pentru definirea ferviaului de informaţii. Concret, el defineşte un serviciu de informaţii ca o organizaţie de stat, care culege, analizează şi diseminează informaţii legate de ameninţări la adresa securităţii naţionale.
O asemenea definiţie acoperă o gamă largă de organizaţii – incluzând serviciile de informaţii militare, ale poliţiei şi civile, atât interne, cât şi din străinătate. Totodată, definiţia include organizaţii adeseori trecute cu vederea, care funcţionează frecvent în cadrul ministerelor de finanţe şi al departamentelor de trezorerie, aşa cum sunt agenţiile care au sarcina de a investiga finanţarea terorismului sau de a preveni spălarea banilor. După cum relatează Manualul privind reforma sectorului de securitate, publicat de Comisia de Asistenţă pentru Dezvoltare a OCDE, „Cele mai multe ţări au o multitudine de organizaţii de informaţii, cu responsabilităţi distincte, care se suprapun uneori. Acestea includ agenţii de informaţii interne şi externe, de informaţii tactice şi strategice, de informaţii în domeniul criminalităţii, agenţii de culegere a datelor (de exemplu, comunicaţii, informaţii din surse umane şi date de tip imagine, agenţii de informaţii civile şi militare şi organisme de evaluare strategică.” Împreună, aceste agenţii alcătuiesc „comunitatea de informaţii.”
Serviciile de informaţii se diferenţiază faţă de alte agenţii guvernamentale şi datorită competenţelor speciale de care dispun în culegerea de informaţii – aşa cum sunt competenţa de a intercepta comunicaţii, competenţa de a opera o supraveghere sub acoperire, competenţa de a utiliza informatori secreţi şi competenţa de a intra clandestin în locuinţe. În unele state (precum Danemarca, Malaysia, Rusia şi Suedia), serviciile de informaţii au şi puteri poliţieneşti şi, de aceea, sunt numite uneori „servicii de securitate ale poliţiei” sau „sectoare speciale.” În alte state, activitatea serviciilor de poliţie este complet separată de activitatea serviciilor de informaţii: acestea din urmă nu dispun de puteri poliţieneşti (de exemplu, să aresteze, să reţină şi să interogheze suspecţi).
Deşi definiţia pe care am folosit-o restrânge aria serviciilor de informaţii la organizaţii ale statului, există anumite ţări în care guvernul utilizează contractori privaţi pentru a desfăşura muncă de informaţii.3 Deoarece supravegherea activităţii contractorilor privaţi diferă substanţial de supravegherea activităţii serviciilor publice, ea nu este analizată în lucrarea de faţă.
SFERA DE CUPRINDERE A SUPRAVEGHERII SERVICIILOR DE INFORMAŢII
Supravegherea este un termen atotcuprinzător, care înglobează examinarea ex ante, monitorizarea pe parcurs şi verificarea ex post, precum şi evaluarea şi investigarea. Ea este efectuată de conducerea superioară a serviciilor de informaţii, de oficiali ai executivului, membri ai puterii judecătoreşti şi parlamentari, de instituţii independente de tip ombudsman, de instituţii de audit, organisme specializate de supraveghere, ziarişti şi membri ai societăţii civile.
Supravegherea trebuie diferenţiată de control deoarece ultimul termen (ca şi managementul) implică prerogativa de a orienta politicile şi activităţile unei organizaţii. Astfel, controlul e asociat, de regulă, cu ramura executivă a guvernului, şi anume cu conducerea superioară a serviciilor de informaţii. Un exemplu de control, în opoziţie cu supravegherea, ar fi emiterea unui ordin prin care se cere unui serviciu de informaţii să adopte o nouă prioritate, cum ar fi lupta împotriva terorismului. Cititorii trebuie să fie totuşi conştienţi că nu orice guvern face o distincţie clară între supraveghere şi control. Este motivul pentru care unele instituţii descrise în acest set de instrumente ca fiind organisme de supraveghere pot avea, totodată, o serie de responsabilităţi de control.
Scopul principal al supravegherii este de a trage la răspundere serviciile de informaţii pentru politicile şi acţiunile lor din punct de vedere al legalităţii, corectitudinii, eficacităţii şi eficienţei acestora. Procesul prin care un organism de supraveghere trage la răspundere un serviciu de informaţii are, de obicei, trei faze distincte:
Pentru informaţii privind contractorii privaţi, a se vedea Tim Shorrock, Spies for Hire: The Secret World of Intelligence Outsourcing [Spioni de închiriatOumea decretă a ex- ternaliCării [fervidilor de informaţ ii] (New York: Simon & Schuster, 2008).
Pentru o discuţie mai amplă asupra a ceea ce înseamnă a trage la răspundere o agenţie publică, a se vedea Mark Bovens, Public Accountability [ReEponHăbilitatea publică] în The Cxford Handbook of Public Management, editori Ewan Ferlie, Laurence E. Lynne Jr, şi Christopher Pollitt (Oxford: Oxford University Press, 2005).
- Organismul de supraveghere culege informaţii despre serviciul de informaţii.
- Pe baza acestor informaţii iniţiale, organismul de supraveghere începe un dialog cu serviciul de informaţii.
- Organismul de supraveghere face cunoscute constatările si recomandările sale.
Astfel, pentru a funcţiona în mod eficace, un organism de supraveghere trebuie să aibă capacitatea de a accede la informaţiile relevante, de a adresa întrebări oficialilor din domeniul intelligence si de a face cunoscute constatările si recomandările sale în baza celor aflate. Fără aceste trei competenţe, nu poate exista o responsabilitate reală, si, probabil, procesul de supraveghere a serviciilor de informaţii va esua.
Supravegherea se poate referi nu numai la corectitudinea si legalitatea activităţilor unui serviciu, dar si la eficacitatea si eficienţa lui. În acest context, corectitudinea se referă la existenţa unei justificări morale a acţiunilor serviciului de informaţii, în vreme ce legalitatea se referă la existenţa conformităţii acestor acţiuni cu legea care le guvernează. Eficacitatea măsoară gradul în care un serviciu îsi atinge obiectivele, în vreme ce eficienţa măsoară economicitatea cu care un serviciu îsi urmăreşte obiectivele. În unele state, organismele de supraveghere a serviciilor de informaţii se ocupă exclusiv de legalitate (de exemplu, Comisia olandeză de Verificare a Serviciilor de Informaţii si de Securitate); în alte state, legea mandatează organismele de supraveghere să se concentreze exclusiv asupra eficacităţii si eficienţei (de exemplu, Comisia pentru informaţii si securitate din Marea Britanie).
Actualitate
Sardinia: Acolo unde piloții de vânătoare învață să gândească, nu doar să zboare
Actualitate
Startup-ul Shield AI dezvăluie X-BAT, un nou concept de dronă de luptă cu inteligență artificială
Actualitate
Armata SUA intensifică producția de piese 3D, depășind restricțiile de proprietate intelectuală
Lipsa drepturilor de proprietate intelectuală asupra multor componente ale echipamentelor militare împiedică armata să le reproducă rapid și eficient prin imprimare 3D. Astfel, armata intenționează să producă singură mai multe piese.
Armata SUA întâmpină dificultăți în reproducerea și imprimarea 3D a pieselor necesare pentru arme și platforme, deoarece nu deține proprietatea intelectuală a acestora. Din acest motiv, armata ar putea începe să fabrice mai multe piese prin imprimare 3D, fără a utiliza proprietatea intelectuală a furnizorilor, a declarat șeful interimar al Comandamentului de Materiale al Armatei, pentru Breaking Defense.
Lipsa proprietății intelectuale, o problemă costisitoare și timidă
Generalul-locotenent Christopher Mohan, comandantul adjunct și comandantul interimar al AMC, a declarat că industria nu ar trebui să fie surprinsă dacă armata va începe să producă mai multe piese prin imprimare 3D, fără a utiliza proprietatea intelectuală a furnizorilor. Scopul este de a repune în funcțiune tancurile, elicopterele și alte platforme mai rapid. El a recunoscut că acest lucru face industria „îngrijorată și obosită”, dar a adăugat că a fost transparent cu furnizorii cu privire la dificultățile armatei.
„Nu mai putem aștepta”
„Am fost foarte deschiși cu ei și i-am spus ieri unuia dintre partenerii noștri din industrie, nu fiți surprinși dacă veți vedea că facem lucruri pentru că nu putem aștepta. Nu putem aștepta”, a declarat Mohan într-un interviu acordat la conferința anuală AUSA de săptămâna trecută.
„Recunosc că proprietatea lor intelectuală este proprietatea lor intelectuală”, a spus Mohan despre furnizori. „Ne este rușine că nu am cumpărat-o de la început, ceea ce este o prostie, o misiune prostească.”
Exemplu concret: O valvă de anvelopă
Ca exemplu, Mohan a spus că, în urmă cu câteva luni, unul dintre vehiculele armatei nu funcționa din cauza unei probleme provenite de la o mică valvă din anvelopă, așa că a cerut furnizorului principal datele tehnice pentru a face inginerie inversă asupra valvei. Cu toate acestea, furnizorul nu deținea datele tehnice, deoarece aparțineau celui care a fabricat valva cu aproximativ două sau trei niveluri sub principal, așa că a durat și mai mult pentru a repara piesa.
„Nu putem trăi așa, nu-i așa? Așa că, din nou, am spus să nu fiți surprinși dacă începem să facem lucruri”, a spus Mohan, adăugând: „trebuie să existe un fel de model care să spună: ‘Hei, putem cumpăra drepturile doar pentru piesa pe care trebuie să o imprimăm. Nu trebuie să cumpărăm întregul sistem de vehicule sau orice altceva.”
Progrese în imprimarea 3D la scară largă
Deși lipsa deținere a proprietății intelectuale a furnizorilor rămâne o problemă pentru armată, Mohan a spus că armata a făcut progrese în utilizarea fabricației aditive la scară largă. Ca parte a unuia dintre „sprinturile” de imprimare 3D ale armatei, serviciul este pe cale să creeze 60 de piese în 60 de zile, deși Mohan nu a precizat pentru ce vor fi piesele. De obicei, ar dura săptămâni pentru a face o singură piesă.
În plus, serviciul a creat un depozit digital care are piese „simpliste” care sunt ușor de imprimat pentru soldații de pe câmpul de luptă, cum ar fi grile de ventilator, mânere de uși și multe altele.
„Este un magazin containerizat. [Soldații] au putut să treacă prin rețelele tactice până la capăt, să se conecteze la depozitul digital, să descarce piesa și să o imprime pe teren, așa că știm că funcționează”, a spus Mohan. „Nu este atât de ușor pe cât ne-am dorit, dar știm că avem capacitatea de a face asta.”
Economii substanțiale și piese mai rezistente
Secretarul armatei, Dan Driscoll, a făcut ecou sentimentelor lui Mohan, arătând unei mulțimi de la AUSA o aripioară pentru rezervorul de combustibil extern al unui Black Hawk pe care serviciul a creat-o fără proprietatea intelectuală a companiei.
„Acest lucru poate suna banal, dar simpla posibilitate de a ne face sau repara propriile piese poate economisi milioane de dolari și poate salva vieți”, a spus Driscoll în timpul discursului său de deschidere la AUSA săptămâna trecută.
„Sunt construite ieftin, așa că se strică des. Furnizorul percepe peste 14.000 de dolari pentru o înlocuire. Echipa noastră o poate face mai bine. Au scanat-o 3D, au făcut inginerie inversă, au imprimat prototipuri și au efectuat validarea structurală în doar 43 de zile”, a adăugat el, ținând piesa în mână.
El a spus că armata a reușit să fabrice piesa cu puțin peste 3.000 de dolari, adăugând că piesa fabricată de armată era „cu 300% mai puternică și cu 78% mai ieftină”.
Autorizarea soldaților de a repara pe câmpul de luptă
În plus, în septembrie, Driscoll a dat soldaților autoritatea de a repara ceea ce trebuie reparat pe câmpul de luptă, în cadrul anumitor linii directoare create de armată.
De exemplu, dacă există un risc mic de a repara ceva, soldații nu trebuie să treacă printr-un proces birocratic mai înalt pentru a obține aprobarea, dar dacă există un risc „mediu” sau „mare”, soldații vor trebui să treacă printr-un proces de aprobare lung. Acest nou sistem este benefic, a spus Mohan, deoarece anterior exista o abordare „unică pentru toți” pentru a obține aprobarea de a repara ceva pe teren, astfel încât soldații nu puteau repara nimic, chiar dacă era „risc scăzut”.
„Sunt în armată de mult timp. Nu am văzut niciodată pe nimeni să aibă probleme pentru că a reparat ceva, nu-i așa? a spus Mohan. „Trebuie să schimbăm modul în care gândim.”
-
Exclusivacum 3 zileBurcu acuză: „SNPP transformă angajații în carne de tun pentru răzbunări personale! – Nu apără, ci exploatează!”
-
Ancheteacum 4 zileANP liniștește spiritele: Salariile polițiștilor de penitenciare nu sunt în pericol, restructurările nu implică disponibilizări
-
Administratieacum 2 zileBăicoi: Primăria asigură verificări gratuite ale instalațiilor de gaz, prioritizând siguranța locuitorilor
-
Administratieacum 4 zilePenitenciarul de Femei Ploiești – Târgșorul Nou: O abordare proactivă pentru reintegrarea socială, cu beneficii concrete pentru angajatorii din Prahova
-
Exclusivacum 11 oreCircul Teoroc își joacă ultima reprezentație: Lacrimi sindicale pentru „Finu” și un grad de chestor confiscat de la obraz!
-
Exclusivacum 3 zileProtest divizat în penitenciare: Acuzații de deturnare și manipulare în SNPP – Reacția polițiștilor de penitenciare
-
Exclusivacum 3 zileJilavawood: Minciuni, padocuri și proteste de carton – Clanul Teoroc joacă teatru ieftin pe scena Justiției!
-
Exclusivacum 24 de orePenitenciarul Ploiești si eternul Valentin Matei: Comisar-Șef, influencer de ocazie și păzitorul mistic al mormanului de gunoi



