Hermina Nilausen a rămas cu un gol ireparabil în suflet… Maşinăria “Protecției” Copilului din Danemarca a trecut şi peste ea! I-au luat copilul şi   i-au distrus viața!
În numele “Interesului Suprem al Copilului”, este ca şi când ai împuşca părinții, i-ai condamna la moarte numai pentru că au răcit sau au febră sau pentru că se află într-o situație dificilă în viață, în loc să-i ajuți!

În toate tratatele internaționale, se spune că ființa umană ar trebui să fie respectată. Fără niciun dubiu, Danemarca are multe lucruri pozitive, numai că dragostea de părinte zace cumva în întuneric, la uşă… Cum să uite Hermina de copilul său?! De ființa căreia i-a dat viață, iar acum se află pe mâini străine?! Cum să tacă?!

… Iată frânturi din viața ei! Gândindu-ne la acest Om, poate se va-ntâmpla ceva şi cu noi. Sufletul, inima noastră, poate, vor începe să bată puțin şi pentru ei!

… A avut o viață de calvar în România, alături de un soț care nu o respecta şi unde bătăile şi relele tratamente erau la ordinea zilei. Câte dintre femeile, mamele românce, trăiesc, oare, astăzi, în acelaşi infern?

… În anul 2000, în februarie, soțul său a fost ucis. A rămas singură şi cu Flavian, un băiețel încă mic.

În noiembrie 2000, s-a căsătorit cu un danez. A crezut că este un om de caracter, dar a fost tratată ca un sclav. I-a confiscat nu numai salariul, ci şi viața, despărțind-o de copilul său drag! Timp de 2 ani şi jumătate a fost silită să trăiască fără copilul său!, iar când a reuşit, în sfârşit, să-şi aducă lângă ea copilul, a fost martoră la scene de neînchipuit: “tatăl” adoptiv, danezul, îi smulgea copilului mâncarea din mână! Îi interzicea Herminei să facă baie fiindcă era paguba prea mare!

În 2004, Hermina a reuşit să se despartă de această brută. Era fericită, însă, pentru că trăia pentru fiul său! Lucra zi şi noapte. Nu dormea decât câte 2 (două) ore, ajungând la epuizare. Dar era fericită pentru că era şi Mamă şi Tată pentru fiul său!

… În 2007, în februarie, fiul său, Flavian, a acuzat primele dureri… S-a constatat mult mai târziu, avea leucemie! A murit, lăsând o Mamă disperată, care a luptat tot timpul pentru el. A stat 18 luni în spital cu el, a fost tratată de către personalul danez mizerabil, a fost insultată şi discriminată rasial…

După moartea fiului, mama a vrut să-şi pună capăt zilelor… Aceasta este povestea ei.

O Mamă, însă, nu-şi trădează nici după moarte copilul!
Deşi era la pământ, Hermina s-a împrumutat la bănci, ca să-şi aducă fiul mort Acasă, în România sa! Să-l îngroape aici, nu printre străini!

… A revenit după trei luni în Danemarca datorită datoriilor de la bănci. Era cu sufletul ars şi o mai durea, insuportabil, şi piciorul drept. Îşi pierduse, datorită spitalizării şi celor întâmplate, şi locul de muncă şi nimeni nu o mai băga în seamă pentru că era în plin lovită, nu un cal de cursă lungă… Un cal care să tot tragă la căruța străinilor!

… Şi-a recăpătat cu greu job-ul, dar piciorul drept îi cauza multe dureri. Medicii danezi au greşit total diagnosticul şi, dacă nu ar fi ajuns în România, pentru tratament, i s-ar fi amputat şi piciorul! Deşi medicii români au ajutat-o, după un an şi ceva, Hermina a căzut de pe scări, din cauza piciorului, accidentându-se grav!

… A urmat o perioadă dificilă. Era singură, bolnavă şi încă se mai gândea la fiul său. Moartea unui copil lasă urme adânci în orice părinte… Nu ai cum să te trezeşti aşa, din moarte, şi să o iei de la început!

La sfaturile prietenilor şi familiei, s-a recăsătorit cu un român. Au trait împreună, în Danemarca, un an şi jumătate, dar nu s-au înțeles.
S-au despărțit, iar în luna septembrie 2013, Hermina a încercat să se sinucidă, săturându-se de viața aceasta, clacând.
A stat 20 de ore în comă într-un spital de psihiatrie, unde, printre altele, s-a descoperit că Hermina era însărcinată!

… Deşi putea să avorteze copilul şi deşi fusese avertizată de medicii danezi că pruncul se putea naşte cu malformații din cauza stării de sănătate a mamei, Hermina a hotărât să-şi nască fiul! Nu a lăsat-o inima, nu a lăsat-o sufletul să-l omoare numai ca să-i fie ei mai uşor. A hotărât ca să-l nască şi să-l trateze cu toată dragostea! Cu dragostea ei, de Mamă, care se poate sacrifica oricând pentru copilul său!

… A început să trăiască numai pentru el! S-a refăcut. Şi-a vindecat rănile. L-a născut, cu patru săptămâni mai devreme, dar conspirațiile deja se făcuseră!… A fost amenințată de către autorități că i se va lua copilul dacă nu acceptă să locuiască o vreme la o familie, care “o va ajuta”!

… Care familie, aflată la 93 km distanță, era compusă din doi bătrâni, de 73 şi 65 de ani, care umblau mai mult beți decât treji!, şi care aveau fixațiile lor!

În fiecare seară, Hermina se ruga la Dumnezeu ca bătrânii să nu cadă pe scară cu copilul său, să nu i-l smulgă din brațe şi să fie mai omenoşi!
În fiecare dimineață, la ora 9.00 era data cu copilul afară şi nu mai avea voie să se-ntoarcă în casă decât după ora 19.00!

… Când paharul umilințelor s-a umplut, când această Mamă nu a mai tăcut, serviciul de “Protecție” a Copilului i-a luat copilul! Adevărurile spuse de ea erau prea inconfortabile. Erau de necrezut! Nu aduceau nicicum cu poza fericită a “celei mai fericite țări din lumi”!

… L-au dat pe micuțul William, copilul ei, ca pe o minge de baseball altor familii…

Nespălat, rău tratat, nesupravegheat, cu lovituri pe față şi cu capul turtit, acestea sunt beneficiile despărțirii de mamă, “Interseul Suprem” al acestui copil!

… De câțiva ani încoace, Hermina plânge într-una, nebăgată în seamă de nimeni. Un om normal, aflat în situația ei, ar înnebuni!

Dați-i copilul înapoi, voi, cei care i l-ați luat! Dragostea de mamă nu moare niciodată!, chiar dacă voi nu ştiți!

… Nu are cum să tacă! Nu are cum să se oprească din plâns!

Dați-i copilul înapoi! Până când milioanele de români, despărțite, anonimizate prin străini, nu se vor trezi!…( George Alexander. )