Oricât ar părea de halucinant, multe dintre băncile comerciale ce activează pe teritoriul românesc comit la greu infracțiunile de evaziune fiscală, spălare de bani, șantaj, amenințare și escrocherie, scoțând importante sume de bani din țara noastră, sub oblăduirea instituțiilor abilitate ale statului aflate în stare de letargie. Dintre care enumerăm: Banca Națională a României, Autoritatea de Supraveghere Financiară, Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, Serviciul Român de Informații, probabil și altele.

O bună parte dintre mașinațiile prin care asemenea fapte sunt comise la greu și în totalul dispreț al legii le vom dezvălui în articolul de față, fără pretenția de-a acoperi întregul spectrul de posibile infracțiuni economice comise în sistemul bancar românesc. Care sistem – chipurile – ar fi supravegheat de guvernatorul BNR, Mugur Isărescu și șeful ASF, în interesul țării care i-a făcut milionari în euro din bani publici. Că lucrurile nu sunt deloc în regulă, vom demonstra în cele ce urmează.

Debitele neperformante generează infracțiuni pedepsite de Codul penal

În materialul de față ne vom referi cu predilecție la ceea ce se întâmplă cu debitele neperformante ale împrumutaților la bănci, care nu și-au mai putut plăti ratele, din cauza crizei economice ori a altor nedorite situații speciale, de la caz la caz. Precum și la situațiile-n care, deși debitorii se aflau în plată, chiar fără a cumula restanțe, s-au trezit că banca creditoare le vinde în mod ilogic și complet neeconomic creanțele, pentru a se îndestula în mod samavolnic cu locuințele, bunurile mobile ori imobile pe care aceștia le dețin. Mașinație prin care băncile înregistrează pierderi, la primă vedere, dar în realitate lucrurile nu stau deloc așa. Fiindcă respectivele creanțe sunt cesionate (citește deturnate) către firme partenere de recuperare a debitelor restante, adesea având aceeași parteneri ca banca respectivă.

Recuperatorii debitelor bancare acționează dincolo de litera legii

Cu alte cuvinte, banca declară un credit neperformant, fără a depune cine știe ce eforturi pentru recuperarea debitului în mod amiabil. Apoi, vinde creanța unei firme de recuperare, cu care desfășoară afaceri mână-n mână, acționarii fiind cam aceeași. Debitul de 100% al amărâtului, care nu și-a mai putut plăti ratele, ajunge astfel în contul recuperatorului, iar banca creditoare se înregistrează la fisc cu doar 8 – 15% procent de recuperare, deci cu o pierdere semnificativă, nemaiplătind statului nimic, ba chiar deducându-și pierderea din impozitele datorate. În continuare, recuperatorul îl execută silit pe debitor, aruncându-l în stradă ori grevându-i veniturile la sânge, banii încasați de la acesta luând drumul străinătății, fără niciun fel de impozit aplicat de către stat ori controlul BNR, ASF, ANAF etc. Chit că firmele cărora le sunt cesionate debitele, cel mai adesea, nici măcar nu desfășoară activități legale de vreun fel pe teritoriul României, nefiind înregistrate la fisc, ci doar reprezentate de societăți obscure de recuperare interpuse, având sedii secrete, ori unele case de avocați.

În continuare vom prezenta patru astfel de situații revoltătoare, prin care băncile și complicii acestora scot bani din țară, nenorocindu-i pe debitorii de bună credință și îmbogățindu-i pe anumiți executori judecătorești, care se înfruptă și ei la greu din necazurile oamenilor de rând, oferind concurs recuperatorilor.

Bancpost își umilește clienții

Pe scurt, o debitoare ipotecară din Cluj-Napoca a Bancpost (bancă cu capital grecesc), deși ajunsese cu plățile la zi – după un divorț de soțul ei -, s-a trezit că creditul i-a fost vândut către ERB New Europe din Olanda, firmă nici măcar înregistrată pe teritoriul României, darmite luată în evidență în registrele BNR. Totodată, banca a rămas în continuare administratoarea creditului, explicația fiind una foarte simplă: ERB New Europe este acționară semnificativă a Bancpost. La prima vedere, nimic ieșit din comun, chit că femeia a fost păcălită de angajații băncii, în 2007, să contracteze un împrumut în franci elvețieni, cu toate că nu dorise acest lucru, iar până la urmă i s-au dat tot lei românești. Numai că șmecheria practicată de acționarii greci, pentru a scoate cât mai urgent bani din România, este extrem de simplă și eficientă. Cu toate că debitoarea nu mai înregistra restanțe și își plătea ratele la zi, șacalii și-au propus s-o arunce-n stradă, împreună cu cei doi copii ai săi, scoțându-i urgent apartamentul la licitație, pentru a-și încasa creanța înainte de scadență. Și urmând ca banii astfel obținuți să fie virați în conturile din străinătate ale ERB New Europe, fără a se mai plăti Statului român vreun impozit.

CEC Bank – culmea nesimțirii

Un pensionar din București a contractat un credit la CEC (bancă cu capital integral de stat) în sumă de doar 10.000 de lei. L-a refinanțat în mai multe rânduri, dar aflându-se în imposibilitatea de-a plăti ratele, din cauza unor grave probleme de sănătate, s-a trezit cu o poprire pe pensia lunară de 70 de lei. Pe parcursul întregului an 2014, CEC și-a încasat banii din singurul venit al amărâtului, dar anul acesta omul s-a trezit, fără a fi măcar atenționat, că creanța de 5.630 de lei i-a fost cesionată către recuperatorul Secapital SRL din Luxemburg, reprezentată în țara noastră de KRUK România. Altfel spus, deși încasa lunar bani de la debitor, CEC Bank a preferat să-i vândă creanța pe nimic (între 7 – 14% din valoarea debitului), fiind cât se poate de evident faptul că între șmecherii de la conducerea băncii de stat și recuperator exista o înțelegere oneroasă bazată pe un comision murdar (citește șpagă). Că altfel nu se explică de ce instituția bancară a preferat să încaseze o singură dată cât ar fi primit de la debitor în opt luni, cu posibilitatea recuperării întregii datorii în perioada următoare? Urmând ca banii astfel obținuți de la debitor să nu mai fie fiscalizați de Statul român, ci vărsați direct – complet spălați și uscați – în conturile din străinătate ale șmecherilor. De unde și indiciul temeinic că la mijloc se află o serie de infracțiuni pedepsite de Codul penal al României, asupra cărora nu vom insista, alții fiind îndreptățiți s-o facă.

Nici banca lui Țiriac n-a fost ușă de biserică

Patru persoane din județul Argeș au contractat cu Banca Comercială Ion Țiriac SA credite pentru nevoi personale în valoare de 10.000 de euro fiecare. Acestea au plătit o perioadă, după care – din cauza unor nedorite concursuri de împrejurări – nu și-au mai putut achita ratele, drept pentru care creanțele le-au fost vândute către Cogilane Holdings Ltd. din Cipru, administrată de Creditexpress Financial Services SRL și DDM Invest III AG din Elveția, administrată de Asset Portofolio Servicing SRL. Cum respectivele creanțe au fost cumpărate la prețuri derizorii, între 8 și 15% din valoarea creanțelor, recuperatorii și-au permis să acorde bonificații pentru returnarea imediată ori în termen scurt a debitelor, chiar și de 50%. Desigur, banii urmând să fie vărsați degrabă în conturile firmelor recuperatoare, că să fie scoși imediat din țară, fără a fi în vreun fel fiscalizați. Și asta în condițiile-n care banca comercială cu pricina își diminua impozitele, pe baza așa-ziselor prejudicii suferite.

Cycle European, un recuperator-fantomă

Banca Piraeus, tot cu capital grecesc, a pus la cale o șmecherie diferită pentru a scoate bani nefiscalizați din țară. Nu-și vinde creanțele, în schimb și-a luat o așa-zisă colaboratoare, în persoana juridică a Cycle European SRL, care încearcă (și în majoritatea cazurilor reușește) să obțină în mod fraudulos bani de la debitori. Iar respectivele fonduri umflă în mod direct conturile din străinătate ale șmecherilor, fără ca autoritățile române să se sinchisească. Mai exact, fără a fi anunțat în vreun fel, debitorul restanțier al Piraeus este șicanat în permanență de angajații Cycle European, ce se substituie în reprezentanta instituției financiare fără niciun drept. Pentru că debitorul nu este înștiințat în vreun fel de către Piraeus Bank de vreo cesiune de creanță ori de vreo mandatare a respectivului recuperator, întregul șantaj desfășurându-se telefonic, iar nu prin înscrisuri oficiale, așa cum ar fi normal.

Hienele financiare sfidează legislația și bunul simț

Debitorii de orice fel ai băncilor care vor să-i jupoaie de vii, scoțându-le casele și alte bunuri la licitație, trebuie să știe că nu au nicio obligație față de terți de-a le furniza date personale, așa cum le pretind aceștia, cu mult tupeu și mai ales cu nesimțire, pentru a face bani pe spinarea lor. Potrivit legislației cu privire la protecția datelor cu caracter personal, nimeni n-are dreptul de-a le solicita asemenea informații telefonic sau prin poșta electronică, indiferent dacă între părți există ori nu anumite clauze contractuale. Firmele care procedează altminteri nu sunt altceva decât niște hiene financiare ce exploatează naivitatea și lipsa de informație a românilor, pentru a-i escroca la drumul mare și în totalul dispreț al legilor acestei țări, operațiune care mai poartă și numele de fishing. Iar faptul că instituțiile abilitate ale statului, pe care le-am enumerat la începutul acestui material, sunt insensibile și inerte în fața acestui gen de escrocherie bancară este de-a dreptul revoltător.