Gigantul energetic de stat, Hidroelectrica, își trasează coordonatele pentru un an 2026 marcat de o sete acută de profit. Într-o analiză publicată de Cotidianul Național, sub semnătura jurnalistei Claudia Marcu, este dezvăluit planul companiei de a profita din plin de mecanismele pieței liberalizate, prognozând venituri record bazate nu doar pe o producție sporită, ci și pe o majorare a prețurilor la energia electrică.

Conform notei de fundamentare a proiectului de buget, compania anticipează rezultate financiare care vor eclipsa performanțele anului trecut, transformând contextul hidrologic favorabil și volatilitatea pieței în dividende grase.

Venituri record pe spatele pieței liberalizate

Cifrele prezentate în documentele interne ale companiei sunt amețitoare. Hidroelectrica estimează pentru anul 2026 venituri totale de aproape 12 miliarde de lei (11.939.687 mii lei), ceea ce reprezintă o creștere spectaculoasă de peste 1,8 miliarde de lei față de exercițiul financiar precedent.

Potrivit sursei citate, această explozie a încasărilor se bazează pe doi piloni: o creștere a cantității de energie vândute (plus 2,16 TWh) și, mai ales, pe estimarea unui preț mediu de vânzare în creștere. Liberalizarea pieței, invocată des ca un beneficiu pentru consumator, pare să fie, în viziunea Hidroelectrica, instrumentul perfect pentru „valorificarea producției la prețuri de piață”, adică la prețuri mai mari pentru clienții finali.

Tradingul ca artă financiară: Strategia „cumpără ieftin, vinde scump”

O noutate în strategia pentru 2026, evidențiată de jurnalista Claudia Marcu în Cotidianul Național, este intensificarea activității de trading. Hidroelectrica nu se mai mulțumește doar cu vânzarea propriei producții, ci intră agresiv pe piața speculativă.

Compania anunță „optimizarea activității de trading” prin vânzarea energiei proprii în intervalele cu prețuri de vârf pe piețele SPOT (PZU, PI) și achiziționarea de energie ieftină atunci când piața o permite. Cu o cantitate estimată de 50 GWh tranzacționată prin aceste operațiuni, compania țintește un profit suplimentar de 23 de milioane de lei, transformând fluctuațiile de preț într-o oportunitate de maximizare a veniturilor.

Nota de plată a modernizării: Distribuția și transportul se scumpesc cu 15%

Deși veniturile cresc, nici cheltuielile nu stau pe loc, însă povara acestora pare să se regăsească tot în facturile finale. Hidroelectrica estimează o creștere a costurilor cu peste 1,4 miliarde lei, influențată masiv de tarifele de transport și distribuție.

Conform datelor din articol, de la 1 ianuarie 2026, tarifele ANRE impun o majorare de 15% pentru serviciile de distribuție. Cumulată cu o creștere de 32% a cantității de energie furnizată, această componentă va umfla cheltuielile companiei cu aproape 800 de milioane de lei. Totodată, achiziția de energie de la prosumatori va scoate din buzunarul gigantului peste 151 de milioane de lei, o sumă care reflectă extinderea accelerată a parcurilor fotovoltaice private.

Furnizarea, între necesitate și achiziții scumpe din piață

Pentru a-și onora portofoliul de furnizare, care a crescut semnificativ în contextul liberalizării, Hidroelectrica recunoaște că propria producție s-ar putea dovedi insuficientă în anumite momente. Astfel, compania va aloca peste 1 miliard de lei pentru achiziția de energie din piață, cu 151 de milioane mai mult decât în 2025.

Această dependență de piața externă, corelată cu prețurile de achiziție în creștere, pune sub semnul întrebării sustenabilitatea tarifelor mici cu care compania și-a obișnuit clienții în ultimii ani. Concluzia care reiese din datele analizate de Cotidianul Național este una rece și pragmatică: în 2026, Hidroelectrica funcționează ca o mașinărie de făcut bani, unde profitul acționarilor primează în fața oricărei alte strategii de protecție a consumatorului.

Sistemul Energetic Național (SEN) traversează una dintre cele mai critice perioade din istoria recentă, după ce un cumul de defecțiuni tehnice și decizii politice controversate au lăsat țara fără pilonii de bază ai producției de electricitate. Într-o analiză dură publicată de Cotidianul Național, sub semnătura jurnalistei Claudia Marcu, se trage un semnal de alarmă privind „catastrofa” care a lăsat un gol imens de 1.400 MWh în rețea.

Cernavodă, „paralizată” de defecțiuni și mentenanță

Inima energetică a României a încetat să mai bată la capacitate maximă. Potrivit publicației Ziarul Național, incidentul a debutat pe 4 mai, când Unitatea 2 s-a deconectat automat din cauza unei defecțiuni grave la un separator electric. Ceea ce părea o problemă minoră s-a transformat într-o indisponibilitate pe termen lung, Nuclearelectrica anunțând necesitatea înlocuirii unui transformator – o operațiune tehnică de o complexitate extremă.

Peste acest incident s-a suprapus oprirea planificată a Unității 1, intrată în mentenanță pe 10 mai, proces ce ar trebui să dureze până în iulie. Rezultatul? Un deficit masiv de 1.400 MWh, ignorat suspect de autorități. „Agitația electorală a premierului interimar a acoperit un incident cât se poate de grav”, notează sursa citată, subliniind că ministrul Energiei, Ilie Bolojan, nu a convocat nicio celulă de criză în fața acestui blocaj fără precedent.

„Fantoma” cărbunelui: Termocentralele închise nu mai pot salva sistemul

Marea problemă a României nu este doar oprirea temporară a nuclearului, ci lipsa unei alternative viabile. Analiza semnată de Claudia Marcu în Cotidianul Național subliniază „inconștiența” închiderii termocentralelor pe cărbune. În timp ce reactoarele nucleare sunt oprite, centralele pe cărbune – decimate de politicile guvernamentale recente – mai pot injecta în sistem doar un firav flux de 600 MWh, și acesta doar până în luna august.

Cu centrala de la Mintia încă departe de a deveni funcțională și cu extracția de cărbune redusă la minim, România se află în situația paradoxală de a nu avea nicio „rezervă în bandă” pentru a acoperi consumul național, punând în pericol siguranța întregului sistem energetic.

Explozia prețurilor: România, „campioana” scumpirilor în Europa

Consecințele acestei gestionări defectuoase s-au văzut imediat în facturile de pe bursa de energie. Pentru a acoperi deficitul, România a devenit dependentă de importuri masive din Bulgaria, Ucraina și Ungaria, depășind pragul de 2.300 MWh cumpărați de la vecini.

Această dependență a aruncat prețurile în aer, atingând vârfuri record de peste 284 euro/MWh, sumă care transformă România în cea mai scumpă piață din regiune. Spre comparație, în timp ce românii plătesc prețuri de criză, Bulgaria înregistra vârfuri de 213 euro/MWh, iar Germania sau Polonia se situau la aproape jumătate din prețul autohton (circa 130 euro/MWh).

Efect de domino: Republica Moldova, forțată să privească spre Ucraina

Criza de la București trece granița și afectează direct securitatea energetică a Chișinăului. Republica Moldova, care depindea majoritar de energia din România, a fost obligată să își schimbe rapid strategia, ajungând să importe peste 73% din necesar din Ucraina.

Incertitudinea rămâne cuvântul de ordine la București. În timp ce Nuclearelectrica se luptă cu înlocuirea echipamentelor, iar Guvernul pare mai preocupat de agenda politică decât de „gaura” din sistemul energetic, românii se pregătesc pentru o vară a prețurilor record și a instabilității în furnizare.