Featured
18,3 miliarde dolari, nota de plată a lui Ciucă de la Calafat!
(Preluare National – Catalin Tache):
”Prețul corect” a fost stabilit la Calafat

Seria de dezvăluiri din ”Național” cu privire la planul generalului Ciucă de sabotare a premierului Ludovic Orban a îngreunat vizibil planul ministrului Apărării Naționale de a îi lua locul șeful Guvernului. Mai ales după ce, alertat de ”loviturile” în care dezvăluiam unul după altul ce ”proiect combinație” mai inteționează generalul Ciucă să treacă pe sub nasul premierului, Secretarul General al Guvernului a devenit o adevărată pavăză în acest sens. Astfel că Antonel Tănase nu doar că a început să urmărească cu maximă minuțiozitate ”circuitul hârtiilor” promovate de ministrul Ciucă, dar a și identificat toate ”fitilele” legislative ale acestuia. Mai mult decât atât, același Antonel Tănase, alertat de dezvăluirile ”NAȚIONAL” a reușit să oprească mai multe astfel de ”proiecte paravan” ale ministrului Apărării, pe care le-a scos pur și simplu fie direct de la ”mapa” premierului, fie nu le-a permis luarea în discuție în cadrul ședințelor de Guvern.
Adrian Zuckerman, disperat să rămână agățat cu afaceri prin România

Provocând astfel un scurticircuit costisitor în ”circuitul hârtiilor” promis de generalul Ciucă lobiștilor militari americani, semnarea câtorva contracte deja promise de generalul Ciucă prin încredințare directă fiind blocată de intervenția secretarului general Antonel Tănase. Cel care astel a fost executat din fruntea SGG imediat după ce generalul Ciucă a reușit să îl facă pe Ludovic Orban. Atât pentru că era, într-adevăr, unul dintre cei mai apropiați colaboratori ai fostului premier, dar mai ales pentru că s-a autosesizat în urma ”loviturilor” din ”NAȚIONAL” și a luat măsurile legale ce se impuneau. Ca un adevărat demnitar al statului român. Acum însă, nimeni nu mai pare să aibă curajul să îl oprească pe Ciucă! Cel care trebuie să plătească de urgență prima parte a taxei pentru ”firmanul” pe care ambasadorul combinator Adrian Zuckerman i l-a așezat în locul cașchetei de general al Armatei Române la Calafat, vineri, pe 4 decembrie…

Trebuie urgent 3 miliarde pentru sistemul Shorad… Și opt miliarde pentru modernizarea Centralei de la Cernavodă

O zi absolut rușinoasă pentru istoria României, care a fost transformată din colinie dircet în ”pașalâc”, din moment ce numirea șefului guvernului a ajuns să fie negociată ca la piață, la nivelul unui biet ambasador disperat să rămână agățat cu niscai afaceri oneroase pe la București…
Plăți urgente : 300 milioane, până pe 31 decembrie!
Vineri, 4 decembrie, pe când România se afla în plină febră a pandemiei și a organizării alegerilor parlamentare deopotrivă, doi distinși domni făceau o scurtă plimbare pe malul Dunării, unde chipurile au contemplat minunatele proiecte durabile româno-americane din Calafat! Numai că, atâta vreme cât mai avem structuri contrainformative în țara asta, suntem în măsură să vă informăm că acolo, la Calafat, pe 4 decembrie, s-a jucat soarta României! De o manieră jalnică pentru ceea ce a ajuns țara asta… Din moment ce o asemenea umilință nu a fost barem parafată între șefi de state sau alți înalți demnitari ai celor doi ”parteneri strategici”, ci între un oarecare funcționar al Departamentului de Stat și un general pensionar gata să risipească bugetul României pentru o păcătoasă de funcție vremelnică. Astfel că Adrian Zuckerman i-a spus verde în față generalului Ciucă cât costă să fie premier. Iar acesta a acceptat în stilul caracteristic, pocnind călcâiele și fără să negocieze. Drept urmare, la terminarea plimbării, ambasadorul combinator a anunțat public că s-a bătut palma : ”Pe 15 decembrie îi dăm ministrului Ciucă medalia civilă de merit pentru ceea ce a făcut când a fost șeful Apărării. Suntem foarte mândri de el și România trebuie să fie foarte mândră de el”! Însă înțelegerea secretă de la Calafat prevede plăți urgente către Statele Unite ale Americii, pentru tehnică militară, în valoare de 300 milioane de dolari, până pe data de 31 Decembrie! Astfel că generalul Ciucă l-a dat imediat afară pe Antonel Tănase, pentru ca Secretarul General să nu îi împiedice cumva plata acestei ”taxe de urgență” de care depinde confirmarea sa ca viitor premier. Iar acum fosta sa șefă de cabinet adusă de urgență de la Ministerul Apărării Naționale pregătește actele necesare… Nu cele penru suplimentarea testărilor anti – COVID sau a paturilor din spitalele COVID, ci pentru ca generalul să poată face plata de 300 de milioane de dolari, până la sfârșitul anului!
3 la Shorad, 3 la corvete, 8 la centrală, 4 la autostradă
Insistăm că bănuind care va fi poziția noii Administrații Biden față de statutul său diplomatic, Adrian Zuckerman deja o forțează ”prea ca la țară”cu ”jepcuirea” unor astfel de combinații. Cu speranța că va reuși astfel totuși să rămână agățat prin țara natală ca ”intermediar – comisionar” al unor astfel de afaceri, și după ce Joe Biden îl va rechema de la post. Iar după cum susțin sursele noastre, nota de plată înaintată de Zuckerman lui Ciucă la Calafat pentru OK-ul înjunghierii pe la spate a președintelui liberal Ludovic Orban face în total 18, 3 miliarde de dolari. Prima tranșă fiind cele 300 milioane pe care trebuie să le achite până pe 31 decembrie 2020. Urmează 3 miliarde de dolari care vor fi redirecționate spre cumpărarea directă de Shorad /V Shorad de la Raytheon. Apoi se anulează contractul de construcție a corvetelor cu compania franceză Naval Group și vechiturile MMCS vor fi reparate la Damen și înzestrate cu un cost total de alte 3 miliarde dolari. Apoi, premierul Ciucă trebuie să înghită musai linia de finanțare de 8 miliarde de dolari penrtu modernizarea Centralei Nucleare de la Cernavodă. Și în același timp să dea drumul și la tranșa de 4 miliarde dolari, cât reprezintă ”cota parte” a Guvernului României pentru ”viitoarea” autostradă Gdansk – Constanța. Total, 18, 3 miliarde dolari!
”Autistul sistemului”
Singura problemă care se poate ivi este că generalul Ciucă a fost, este și va fi perceput drept ”autistul sistemului”. Un om care nu a reușit să dezvolte prea multe relații personale la nivelul celorlalte instituții de forță, structuri informative sau servicii secrete. Cu excepția ”mareșalulului în viață” posesor de patru stele Bogdan Despescu, bineînțeles. Iar Klaus Iohannis deja ”miroase” o conspirație a serviciilor care ar fi refuzat să umble la servere și softuri până la coborârea PSD-ului sub 30 la sută. Iar dacă generalul Ciucă va face greșeala – așa cum se aude!- să îi promită șefului statului că ”va curge sânge în servicii” pentru această închipuită trădare generalizată, atunci chiar că generalul de Dăbuleni s-ar putea să revină cu picioarele pe pământ mult mai curând decât își închipuie…
Exclusiv
MASACRUL INTEGRITĂȚII LA FRONTIERĂ: Cum să execuți un polițist incomod prin „metoda asfixierii” financiare
După 26 de ani de „Foarte Bine”, Agentul Rusu a aflat că în Poliția de Frontieră, adevărul se plătește cu capul profesional. O analiză despre cum legea pumnului în gură a fost demontată bucată cu bucată de justiție. Sursă: Emil Pașcut, Sindicatul Diamantul (sprd.ro).
Există în fauna Ministerului Afacerilor Interne o specie care supraviețuiește doar în mlaștina tăcerii: „Vânătorul de Avertizori”. Exemplarul a fost zărit recent la ITPF Sighetu Marmației, unde s-a încercat o execuție profesională atât de stridentă, încât până și hârtia pe care s-au scris dispozițiile de sancționare pare că a roșit de rușine. Agentul principal Rusu Sebastian Alin a comis „păcatul” suprem: a sesizat DNA-ul. Răspunsul sistemului? O ofensivă disciplinară lansată la doar 9 zile distanță, un record de viteză care ar face invidioasă și o ambulanță în misiune.
Alchimia de Frontieră: Cum transformi aurul profesional în „Bine” peste noapte
Timp de un sfert de secol, Rusu a fost polițistul model, evaluat constant cu „Foarte Bine”. Dar, conform logicii de fier a șefilor de la ITPF, integritatea este o boală care se vindecă prin retrogradare. Documentele oficiale din dosarul 437/86/2026 scot la iveală o „inginerie” a evaluării de o ticăloșie rară. Pentru a-l strivi, conducerea i-a acordat calificativul „Bine”, bazându-se exclusiv pe sancțiunile pe care tot ei i le-au fabricat „în cascadă”.
Este ceea ce instanța a numit un cerc vicios: îi dai o sancțiune ilegală, apoi folosești acea sancțiune ca să-i spui că nu mai e un polițist bun. Judecătorii de la Tribunalul Suceava, prin Sentința nr. 478 din 05/12/2026, au dat cu această logică de gard, suspendând calificativul „viciat prin contaminare”. Practic, instanța le-a bătut obrazul șefilor: nu poți să-l pedepsești pe om pentru că și-a făcut datoria de a raporta corupția!
Asediul la portofel: Sportul național de „asfixiere” a avertizorului
Dacă nu-l poți face să tacă prin logică, încearcă prin foame! Aceasta pare să fi fost strategia de „asediu financiar” aplicată la Sighetu Marmației. Conform Deciziei nr. 317/03/30/2026 a Curții de Apel Suceava, conducerea a identificat în OUG 26/2024 o armă letală: tăierea majorărilor salariale.
Tactica a fost de un cinism greu de egalat: au emis patru sancțiuni într-un interval record, suprapunându-le astfel încât polițistul să fie permanent „sub efectul” unei pedepse și să piardă 100% din sporuri. Este o formă de „mobbing” instituțional, o tentativă de a lăsa familia unui polițist fără mijloace de subzistență doar pentru că acesta n-a vrut să întoarcă privirea de la traficul de țigări și taxele de protecție de la SPF Siret.
„Moartea” judiciară: Graba suspectă de a-i lua „arma” investigației
Un alt detaliu de o gravitate extremă, subliniat în actele de recurs, este graba cu care ITPF a cerut retragerea avizului de poliție judiciară pentru Agentul Rusu. Înainte ca vreo anchetă să fie finalizată, șefii au vrut să-l „dezbrace” de calitatea de organ de cercetare penală. De ce? Ca să nu mai poată documenta ilegalitățile colegilor „protejați”.
Justiția a simțit mirosul de răzbunare de la o poștă. Instanța a remarcat că această măsură, cu caracter ireversibil pe termen mediu, urmărea neutralizarea totală a avertizorului. Din fericire pentru statul de drept, „muniția” juridică a angajatorului s-a dovedit a fi oarbă: sarcina probei s-a inversat, iar ITPF n-a putut explica de ce un polițist impecabil timp de 26 de ani a devenit brusc „oaia neagră” exact după ce a trimis sesizări la DNA, DGA și IGPF.
Chilling efect: Mesajul de groază pentru restul trupei
Acest spectacol grotesc de hărțuire n-a fost doar despre Agentul Rusu. A fost un semnal de tip „Cap de Cal” lăsat în patul tuturor polițiștilor din subordine. „Cine vorbește, o pățește!” – acesta era mesajul pe care conducerea voia să-l imprime în mintea angajaților: cine vorbește, o pățește! Din fericire pentru democrație și din nefericire pentru micii satrapi locali, instanțele din Suceava au decis că „muțenia” nu este inclusă în fișa postului. Judecătorii au identificat rapid acest „chilling effect” – adică tentativa de a îngheța curajul întregului colectiv prin „executarea” publică a liderului sindical care a avut tupeul să conteste sistemul.
Justiția de la Suceava: Singura care nu are nevoie de ochelari de cal
În timp ce la ITPF Sighetu Marmației se juca teatru de absurd, Tribunalul și Curtea de Apel Suceava au restabilit ordinea logică. Conform informațiilor furnizate de Emil Pașcut de la Sindicatul Diamantul, magistrații au aplicat „biciul” Legii 361/2022 exact unde îi doare mai tare pe birocrații abuzivi: inversarea sarcinii probei.
Practic, instanța le-a spus verde în față: „Domnilor, nu polițistul trebuie să demonstreze că v-ați răzbunat, ci voi trebuie să explicați – cu argumente, nu cu povești – cum de s-a trezit spiritul disciplinar în voi fix la 9 zile după ce omul v-a dat pe mâna DNA-ului!”. Evident, angajatorul n-a avut ce să explice, în afară de faptul că e greu să găsești scuze pentru o coincidență care are mărimea unui elefant într-un magazin de porțelanuri.
Concluzie de tip „Rinocer Alb”: Legea e pentru toți, nu doar pentru „protejați”
Sentința nr. 478/2026 și Decizia nr. 317/2026 nu sunt doar niște bucăți de hârtie; sunt certificate de deces pentru dictatura administrativă de la frontieră. Toate sancțiunile „fabricate” – de la mustrări scrise la retrogradări și tăieri salariale – au fost suspendate, lăsând conducerea ITPF într-o postură ridicolă, cu „armele” descărcate și onoarea (dacă a existat vreodată) nereperată.
Mesajul final al acestui pamflet este simplu: în România, specia „polițistului care gândește” este, într-adevăr, mai rară decât rinocerul alb, dar, spre disperarea vânătorilor de avertizori, această specie a început să fie protejată prin lege. Iar când „rinocerul” are în spate instanțe care citesc codurile mai bine decât citesc șefii meniurile la popotă, rezultatul e unul singur: dreptatea învinge, chiar și la granița unde unii credeau că statul de drept e opțional. (Cristina T.).
Sursa: sprd.ro / Sindicatul Diamantul
Exclusiv
MAFIA CAZANELOR ȘI REȚETA SUCCESULUI „DUPĂ GRATII”: CUM A DEVENIT ISCIR PLOIEȘTI FEUDA UNUI PUȘCĂRIAȘ ȘI A PROTECTORILOR SĂI DIN MINISTER
În timp ce Ministerul Economiei, păstorit de „neprihănitul” #rezist Irineu Darău, se fardează cu sclipiciul integrității la televizor, în spatele cortinei se coace o mizerie de proporții epice. Sub cupola aurită a ISCIR-ului, s-a instalat o caracatiță atât de flămândă, încât a transformat instituția statului într-o simplă anexă a intereselor personale. Nu vorbim despre vreo eroare administrativă, ci despre un mecanism de jaf bine uns, unde un fost pușcăriaș și un șef de instituție și-au dat mâna pentru a pune genunchiul pe gâtul rafinăriilor din Prahova.
Conform datelor intrate în posesia presei și a surselor din sistem, „mina de aur” a județului este acum controlată de o rețea de firme interconectate, rude plasate strategic și parteneriate toxice care miros a celulă de penitenciar de la o poștă.
DIN CELULĂ, DIRECT ÎN „MINA DE AUR”: GEORGE VELEA, PIONUL CU CAZIERUL SPĂLAT ÎN RAFINĂRII
Piesa centrală a acestui angrenaj putred este George Velea. Pentru cine nu știe, Velea nu este vreun geniu al ingineriei, ci un personaj cu un trecut „glorios” pe strada Rudului, acolo unde a „bifat” o binemeritată perioadă de cazare la penitenciar. Condamnat pentru delapidare de fonduri europene – rețeta clasică: cursuri cu oameni fantomă – Velea a lăsat zeghea pentru costumul de „om de afaceri” de succes.
Astăzi, acest fost deținut a devenit „brațul înarmat” al lui Sorin Marian Roman, șeful cel mare al ISCIR. Împreună, cei doi au creat o schemă de o simplitate penală: Velea vine cu ofertele de dumping pe care nicio firmă onestă nu le poate concura, iar Roman vine cu „biciul” statului pentru a elimina orice formă de opoziție.
FRĂȚIA „GESO” ȘI TAXA DE PROTECȚIE: CÂND STATUL ÎȚI ȚINE DE ȘASE
Secretul succesului fulminant al firmelor gestionate de Velea? Protecția „tăticului” Roman de la București. În timp ce competitorii sunt hăituiți cu controale și amenzi, firmele lui Velea zburdă vesele prin rafinării. De ce? Pentru că ISCIR-ul, instituția care ar trebui să verifice corectitudinea, este practic partener de afaceri cu cel verificat. Ca să fie siguri că nicio „scurgere” nu le strică liniștea, nepotul lui Velea a fost plantat strategic chiar la ISCIR Ploiești. Este, dacă vreți, o formă modernă de taxă de protecție: vrei să funcționezi? Lucrezi cu cine trebuie, sau ISCIR-ul îți găsește și „nod în papură” la cazane.
NEPOTISM DE MARE PRESIUNE: CÂND STATUL ȘI PRIVATUL SE PUPĂ PE PORTOFEL
La Inspecția Teritorială Ploiești, conflictul de interese a devenit religie. Inspectorul șef Radu Georgescu pare să fi acceptat rolul de „om de paie”, în timp ce clanul Roman-Velea-Focșăneanu face legea.
Schema este aproape artistică: Edi Focșăneanu, proaspăt angajat la ISCIR, are sarcina grea de a pune ștampila statului pe lucrările gata pregătite de firma SMR Global (controlată, evident, de șeful său, Roman). Și ca tacâmul să fie complet, soția lui Edi, Oana Focșăneanu, stă la butoanele vizei de control financiar. Practic, banii circulă în familie: unul verifică, altul aprobă, iar statul român rămâne cu paguba și cu riscul de explozie. Chiar și ginerele lui Roman a fost „cazat” la firma AEON, controlată prin interpuși, pentru a se asigura că nicio firimitură de profit nu scapă din cercul lor.
MONOPOLUL TOTAL: DE LA CURSURI FICTIVE LA MILIOANELE OMV-ULUI
Gruparea a reușit să închidă cercul profitului pe toate palierele. De la instalații sub presiune și de ridicat, până la laboratoare de teste (NDT Testing) și cursuri de formare profesională organizate pe bandă rulantă, totul trece prin mâinile lor. Se aude chiar de fantoma scandalului „Cuantum” de la București, unde apare numele lui Daniel Motounu, omul care asigură securitatea ISCIR de 8 ani fără a deține, se pare, avizul ORNIS necesar.
Ținta finală? Bugetele colosale ale rafinăriilor, în special OMV Brazi. Prin controlul vizei ISCIR, acești „vătafi” moderni forțează giganții industriali să accepte firmele lor de casă. Este un jaf la drumul mare, sub protecție administrativă.
SE APRIND REFLECTOARELE PENTRU BREAKING NEWS
Să fie clar pentru toată lumea: se cunosc deja toate personajele politice care stau ascunse în spatele acestei afaceri și care asigură spatele acestor companii „de familie”. Mai mult, conform informațiilor din zona serviciilor secrete și a organelor de cercetare penală, există câțiva „ziariști” și „ziariste” care au mai foarte puțin timp până când vor apărea „la rampă”, dar nu pentru a prezenta știri, ci pentru a fi subiectul lor.
Lumina reflectoarelor se apropie periculos de tare de fețele celor care au tăcut pe bani sau au protejat această caracatiță. Se apropie momentul în care vom vedea pe ecrane acele imagini de „Breaking News” cu percheziții și rețineri care vor zgudui din temelii Ministerul condus de Darău. Vom reveni cu dezvăluiri și mai senzationale, imediat ce ne vom asigura că nu periclităm ancheta aflată în plină desfășurare. Cătușele sunt deja la rece, iar ceasul ticăie! Vom reveni. (Cristina T.).
Featured
Cerul se golește, rezervoarele seacă: Aviația și petrochimia, în colaps sub unda de șoc a crizei petrolului
Economia mondială se confruntă cu un „infarct” energetic fără precedent, pe măsură ce Strâmtoarea Hormuz, artera vitală a petrolului global, rămâne parțial blocată. Într-o analiză semnată de jurnalista Claudia Marcu în Cotidianul Național, se trage un semnal de alarmă asupra prăbușirii iminente a două sectoare-cheie: aviația și petrochimia. Cu stocuri care se epuizează într-un ritm record, lumea asistă la o reconfigurare brutală a consumului de resurse.
Hormuz, „strânsoarea” care sufocă economia globală
Potrivit raportului recent al Agenției Internaționale pentru Energie (IEA), citat de Cotidianul Național, pierderile de aprovizionare din Strâmtoarea Hormuz au declanșat o criză de lichiditate a aurului negru la nivel mondial. Tensiunile geopolitice dintre marile puteri și incertitudinea privind un eventual acord de încetare a conflictului din Orientul Mijlociu au aruncat prețurile de referință într-un carusel al fluctuațiilor bruște.
Datele oficiale sunt alarmante: stocurile globale de petrol s-au prăbușit cu 129 de milioane de barili în martie și cu alte 117 milioane în aprilie. Această eroziune accelerată a rezervelor terestre reprezintă un șoc sistemic pe care piața nu îl poate absorbi fără victime colaterale majore.
Aviația la pământ: Prețul combustibilului s-a triplat în timp record
Sectorul aviatic, proaspăt ieșit din crizele anterioare, primește acum o lovitură care i-ar putea fi fatală. Conform analizei publicate în Cotidianul Național, activitatea de zbor se desfășoară mult sub nivelurile normale, reflectând o incapacitate de adaptare la noile costuri. Prețul combustibilului pentru avioane aproape s-a triplat după întreruperea exporturilor din Golf, forțând marii operatori să reducă drastic numărul curselor.
Aceeași agonie se resimte și în industria petrochimică. Lipsa materiilor prime a dus la o limitare severă a activității, acest sector fiind, alături de aviație, cel mai grav afectat de actualul context. IEA prognozează că cererea mondială va scădea cu peste 400.000 de barili pe zi în 2026, atingând un prag mult sub estimările de dinainte de conflict.
Efectul de domino: Rafinăriile își reduc motoarele, importurile asiatice se prăbușesc
Unda de șoc a crizei petroliere a ajuns rapid la porțile rafinăriilor. Operatorii, confruntați cu infrastructura avariată și restricțiile la export, au fost obligați să reducă producția cu 4,5 milioane de barili pe zi doar în trimestrul al doilea al anului 2026. Gigantul chinez conduce lista scăderilor, cu importuri de țiței maritim diminuate masiv, urmat de Japonia, Coreea de Sud și India.
Raportul IEA subliniază o realitate sumbră: pierderile cumulative de aprovizionare ale producătorilor din Golf depășesc deja pragul psihologic de un miliard de barili. Cu peste 14 milioane de barili pe zi „închiși” din cauza blocajului maritim, lumea se află în fața unui șoc de aprovizionare fără precedent, care va continua să erodeze stocurile terestre ale țărilor OCDE și să mențină o presiune insuportabilă asupra consumatorilor finali.
-
Exclusivacum 3 zileIPJ Prahova, nu deranjați! La Bătrâni polițistul e la câmp. Post de Poliție sau Ferma Animalelor?
-
Exclusivacum 2 zileREPUBLICA „LENTILEI UNSE” : Cum s-a transformat MEDAT în bancomat de familie, iar IOR în „El Dorado” de 51.850 lei
-
Exclusivacum 4 zileBatista pe țambal la IPJ Prahova: după ani de dezvăluiri, doar pensionari fericiți și victime îngropate în datorii
-
Exclusivacum 3 zileCaracatița de la Economie: tentacule în buget, ochii la bani, spatele asigurat
-
Exclusivacum 2 zileEpoleți cu miros de clor: La IPJ Prahova, „Siguranța și Încrederea” se livrează la pachet cu mopul și găleata
-
Exclusivacum 4 zileRECHIZITORIUL TĂCERII: CUM S-A TRANSFORMAT STATUL ROMÂN ÎN TÂLHAR DE DRUMUL MARE LA PENSIILE MILITARE
-
Exclusivacum 4 zilePloiești, capitala tarifelor gunoiului la ruletă: cât costă, azi, să fii fraier oficial al lui Bin Go?
-
Exclusivacum 4 zileGRAD DE CHESTOR ÎN „SPIONAJUL” CU PĂPUȘI: Cum a regizat „Bebe-Chestorul” un Kompromat de doi lei împotriva Sindicatului Diamantul



