Editura Integral – recenzie

“CRISTINA ŢURLEA (1966-2021) a fost arhitect și pictor. A absolvit, în 1990, Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu”, Bucureşti, iar în 2003 Facultatea de Ştiinţe Juridice şi Administrative din cadrul Universităţii Creştine „Dimitrie Cantemir”, București. În 2007 a obţinut titlul ştiinţific de doctor în arhitectură. A fost specialist în studii istorice atestat de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național, din 2011. Din 2005 a lucrat ca arhitect în cadrul Băncii Naționale a României.

Este autoarea volumelor „Arhitectura şi spaţiile publice”, „Cronica restaurării Palatului vechi al B.N.R.”, pentru care a fost și premiată în cadrul Bienalei Anuale de Arhitectură, „Centrul istoric și financiar al Bucureștilor” și al recent apărutei lucrări „Simboluri în arhitectura palatelor financiar-bancare. 9 secole de arhitectură în 666 imagini”. Sunt lucrări-album, veritabile documente de referință, ce surprind, etapă cu etapă, momentele reabilitării unor capodopere ale patrimoniului național.

Din 2010 a deschis zece expoziţii personale de pictură (Culori și culoare; înSEMNE în culoare; Joc de culori; Malta. Muze și îngeri; înCHIPuiri; ALEGria; EMOgrafii; Priviri; Tălmăciri; Întâlnire cu orașul), una de fotografie (City-ul bancar) şi a participat la alte nouă expoziţii colective de pictură în țară și străinătate (Pisa, Treviso, Dobrich, Lisabona).”

“STELIAN ȚURLEA (n. 1946) a urmat studii de filologie și filosofie la București, a fost gazetar („Lumea”, „Zig-Zag”, „Meridian”), după care a lucrat în televiziune, ca șef al departamentului de știri al Antenei 1. Din 1996 a lucrat la ProTv ca director editorial, din 2000 este și editor senior al „Ziarului de duminică”. Autor a douăzeci romane, zece cărți de publicistică, nouă cărți pentru copii și două traduceri. A îngrijit șase albume. A primit Premiul Uniunii Scriitorilor pentru literatură pentru copii (2003), Premiul Asociației Editorilor din România pentru literatură pentru copii (2005), Premiul Special al Uniunii Scriitorilor (2006), Premiul Asociației Scriitorilor din București (2007), Premiul „Flacăra” pentru literatură (2011).”

Cartea a văzut lumina tiparului în luna martie a acestui an, după ce Cristina Țurlea s-a stins din viață.

Vă voi vorbi despre carte și protagoniști fără a folosi pronumele de politețe, voi spune simplu povestea Cristinei și a lui Stelian, pe care i-am simțit ca pe niște prieteni dragi.

Doi oameni frumoși la suflet, cărora, acum 18 ani, viața le-a oferit o a doua șansă la fericirea în doi. Amândoi veneau din relații eșuate, destul de sceptici, dar curajoși, au văzut omul din spatele cuvintelor și imaginii, s-au văzut pe ei înșiși în ochii celuilalt, au riscat și au rămas împreună din prima zi.  Au fost fericiți cu preocupările lor, cu drumețiile și vacanțele lor la munte, cu prietenii lor. S-au iubit și iubirea lor s-a bazat pe încredere, respect, acordarea de libertate unul altuia și multă, multă comunicare fără opreliști și granițe.

Sigur că au fost și poticniri și umbre, dar cu multă dragoste și înțelegere au trecut peste toate.

Și-acum ar trebui să urmeze :”și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”!

Dacă am fi fost în basme…dar, cum nu suntem, viața i-a așteptat la cotitură cu o lovitură puternică.

În 2012 Cristina a fost diagnosticată cu cancer la sân, a suferit o mastectomie și au urmat ture lungi, foarte lungi, de tratamente, cu durerile și urmările lor. Atunci, obligată oarecum să se izoleze, Cristina a dorit să păstreze legătura cu prietenii, cu oamenii cunoscuți sau nu, și a înființat un BLOG care se numea HER2, unde a postat cu unele pauze până în 2019.

Postările de pe blog ne relevă toată gama de sentimente, trăiri, bucurii sau frici prin care a trecut Cristina.

Blogul se vrea totodată un ajutor, un îndrumător pentru cineva aflat în situația ei, care poate nu are de unde sau de la cine să se informeze, sau pur și simplu nu știe cum să lupte cu boala zi de zi. Este util și pentru partenerii celor bolnavi pentru a-i ajuta să înțeleagă cum să sprijine și să ajute.

Găsim în postări o listă de cărți (cu conținutul explicat) din care se pot culege date importante și interesante, articole legate de boală, tratamente, consiliere psihologică.

Între turele de tratament Cristina și-a văzut de viață, a mers la munte, a pictat, a avut expoziții, a iubit, a încercat să trăiască normal.

Blogul a fost deschis chiar de ziua Cristinei, 21 aprilie 2012, împlinea 46 de ani, și a continuat până în 15 mai 2019.

Din păcate cancerul a recidivat și Cristina s-a stins pe 19 februarie 2021, cu trei  zile înainte de-a împlini 9 ani de la operație .

„Nu am cunoscut pe nimeni care să se fi luptat atât de mult şi atât de tare, refuzând să se dea bătută, rămânând optimistă până în ultima clipă, cum a fost Cristina Ţurlea…”, scria pe blogul său Tudor Călin Zarojanu.”

A doua parte a cărții memorează nopțile în care, neputând să doarmă, Cristina și Stelian stăteau “la taifas”

Au rememorat întâlnirea, fericirea, iubirea, viața  lor, încercând să mai țină puțin la distanță durerea, frica, moartea.

Au vorbit despre tot, despre lumină, zâmbete, bucurii, tristeți, Cristina vrând să elucideze până și cea mai mică umbră din relația lor.

Au vorbit despre familie, despre oamenii dragi lor și despre prieteni.

Stelian a fost dezamăgit de “dispariția” prietenilor cu care au petrecut atâtea zile frumoase. Au fost la început telefoane, inevitabila întrebare “ce faceți?’, apoi tăcere totală.

Am trecut și eu prin ceva asemănător (nu de asemenea gravitate și totuși…) și pot să vă spun că multă lume nu știe ce poate să vorbească cu cei aflați într-o asemenea situație, sau pur și simplu sunt mai egoiști și nu vor să se încarce cu durerea nimănui.

Preferă să trăiască  în “bula lor”.

Dar cum se spune în asemenea momente “se cern prietenii” și cei care îți sunt “adevărați prieteni” îți vor fi și îți vor rămâne alături,”puțini dar buni”.

Pentru Cristina  taifasurile lor au fost nu doar un “catharsis” al propriului suflet, dar și o modalitate de a-i asigura lui Stelian “o cameră”, plină cu amintiri, pe care s-o poată deschide de câte ori vrea să se piardă printre ele și să-și liniștească sufletul.

Și la întrebarea lui Stelian: “Te-ai gândit cum o să fie golul? Mă sufocă de pe acum.”

Cristina are puterea să-l încurajeze pe omul iubit:

“Cred că știu ce ai putea face. Nu știu care va fi efectul. Dar încearcă. Scrie despre tot. Despre noi. Despre taifasul nostru. Despre boala mea. Despre discuția din clipa asta, cu bâjbâielile noastre. Despre golul din tine, despre singurătatea mea. Despre Iad și Rai, dacă există. Despre femei. Prin ele te vei întoarce la mine și la viața noastră împreună. Nimic n-a fost mai frumos în lumea asta. Spune celorlalți cum a fost, să știe. N-are importanță dacă te vor asculta. Dacă te vor crede. Dacă te vor citi până la capăt. Dacă te vor înjura sau se vor declara dezamăgiți pentru că și-au imaginat că vor descoperi altceva între coperțile cărții tale. Măcar unul se va comporta normal și va înțelege. Scrie pentru el. Va fi suficient.”

Și Stelian a făcut-o !!!

Dacă vreți să citiți o poveste impresionantă de dragoste, de putere, de luptă, de viață citiți cartea “LA  TAIFAS”.

Mărturisesc că mi-am revenit cu greu după lectura cărții. M-au cutremurat momentele prin care au trecut și puterea Cristinei, care și-a dorit  să împărtășească oamenilor experiența ei și să-i dea putere și omului iubit.

Am trăit parcă toate momentele alături de ei și mi-am amintit de întâmplări și pierderi personale, dar și de cartea actriței Cristina Tacoi.

Nu știu câți vă mai amintiți că în 1977 a apărut la editura Albatros volumul “Prima carte, ultima carte”- autor Cătălin Bursaci, un tânăr de 19 ani bolnav de leucemie, care ține un jurnal al ultimelor lui luni de viață.

Cartea a fost publicată de mama lui, actrița Cristina Tacoi, care în 1984 va publica la aceași editură volumul “ Plâng,iubite prinț”.

Mulțumesc Domnului Stelian Țurlea c-a împărtășit cu noi experiența de viață a sa și a soției sale Cristina, Dumnezeu s-o odihnească!

Text preluat din: Literaura pe tocuri

La Taifas, Cristina și Stelian Țurlea
Editura Integral / 2021
Număr pagini: 148