Actualitate
Alina Bârgăoanu: ”Întrebări incomode despre noul ecosistem informațional” (OPINIE)
În dezbaterile despre reglementarea noului ecosistem digital și limitarea dezinformării revine o dilemă care își caută dezlegare de ceva timp: cum poate fi moderat conținutul de pe platformele sociale fără a leza dreptul la liberă exprimare? Măsurile gândite sau implementate până acum par mai degrabă o construcție neterminată, sub care nimeni nu se poate „adăposti” – nici cetățenii, nici statelele și nici măcar platformele digitale. În cele ce urmează, vom exemplifica această dilemă pornind de la cazul Facebook, dar analiza nu are rolul de a singulariza o anumită platformă, ci de a reliefa câteva aspecte cu aplicabilitate mai generală.
Poate fi reglementat noul ecosistem digital?
În 2018, Mark Zuckerberg apărea în fața Senatului american pentru o serie de audieri considerate istorice. În momentul respectiv, discuția s-a concentrat pe controversa momentului – dezvăluirile despre exploarea, de către compania Cambridge Analytica, a platformei Facebook și a datelor utilizatorilor în scopuri de profilare psihologică și de micro-targetare electorală. Implicațiile mai de ansamblu ale acestui scandal au fost imediat sesizate; fie că a fost vorba despre subiectul delicat al invadării spaţiului public şi privat de către tehnologie, de puterea giganților tehnologici de a modela conversația publică, de asimetria dintre acești giganți și cetățeni, sau chiar dintre giganți și instituțiile de reglementare. Interpelarea liderului Facebook s-a învârtit în jurul ideii că trebuie făcut ceva, dar nu prea știm ce; că Facebook nu trebuie lăsat să se autoreglementeze, dar nici nu suntem pregătiți să intervenim cu măsuri concrete. În 2021, la fel ca în 2018, instituțiile de reglementare par a manifesta un tip de neputință atunci când vine vorba despre formularea unui model de reglementare a platformelor digitale.
Comisia Europeană a propus spre aprobarea Parlamentului European un amplu pachet legislativ care, dincole de limitările sale, are meritul că propune o viziune integrată de gestionare a ecosistemului digital. În SUA, situația pare mai delicată. Prima problemă ce trebuie depășită privește secțiunea 230 din Communications Decency Act, care precizează că site-urile nu pot fi făcute responsabile pentru conținutul creat și distribuit de utilizatorii lor; mai mult, distribuitorii de servicii de Internet care dovedesc „bună credință” în acțiunile de supraveghere (moderare, înlăturare a conținutului) se bucură de imunitate chiar și în situația în care eforturile nu dau roade. Sub administrația Biden, există deja câteva propuneri de reformare a secțiunii 230, care vizează renunțarea la principiul imunității platformelor în cazul în care conținutul găzduit este plătit, încalcă legislația anti-monopol sau prevederile privind hărțuirea online.
Limitele autoreglementării
În repetate rânduri, Facebook a manifestat o disponibilitate de principiu de a răspunde presiunii politice și sociale de moderare a conținutului, dar a ocolit subiecte precum reglementarea propriu-zisă, reformarea modelului de afaceri bazat pe monetizarea atenției, practicile de colectare a datelor utilizatorilor și exploatarea lor în vederea menținerii atenției, deci a alimentării modelului de business. Compania și-a manifestat disponibilitatea de a face concesii privind transparentizarea publicității electorale, colaborarea cu instituțiile de cercetare sau fact-checking și discutarea regulilor de moderare. Facebook este semnatar al Codului de bune practici al UE și a luat câteva măsuri pentru asigurarea integrității alegerilor europene sau naționale. În contextul recent încheiatelor alegeri prezidențiale din SUA, a recurs la măsuri pentru limitarea dezinformării și a interferențelor externe.
Cu toate acestea, respectivele măsuri nu par a produce schimbări fundamentale, lăsând intact modelul de business bazat pe monetizarea atenției, a timpului petrecut pe platformă. Ultimul exemplu documentat în acest sens se referă la faptul că reprezentanții Facebook erau la curent cu incitările la ură și violență care se multiplicau exploziv pe grupurile de Facebook și au reacționat cu întârziere. Măsurile temporare de închidere a unora dintre aceste grupuri sau de limitare a influenței acestora nu au oprit cristalizarea unor valuri de violență simbolică, violență care, în acest caz, s-a revărsat și în lumea reală.
Dreptul la liberă exprimare sau dreptul la amplificare algoritmică?
În sfârșit, merită să medităm asupra faptului că dezinformarea, mai ales dezinformarea de ultimă generație, bazată pe exploarea ecosistemului de informare dominat de platforme, algortimi, motoare de căutare, big data, tehnologii cognitive, machine learning și Inteligență artificială, afectează direct tocmai libera exprimare, mecanismele naturale, organice, de formare a opiniei publice. Complexitatea noului spațiu public, complexitatea crizelor care afectează societățile contemporane indică nevoie de edificare a unui nou cadru de reglementare, care să țină cont de evoluția trepidantă a platformelor digitale. Într-un astfel de cadru adus la zi, dreptul la liberă exprimare ar trebui ferit de posibilele intruziuni atât din partea statului – ideea fondatoare a garantării libertății de exprimare, cât și din partea instituțiilor private în calitatea lor de gatekeeper-i ai fluxurilor comunicaționale.
Meditațiile profunde care ar trebui să preceadă un eventual demers de actualizare a cadrului de reglementare ar trebui să vizeze întrebări de genul: libertatea de exprimare se aplică persoanelor, cetățenilor, sau poate fi aplicată și boților, trolilor, programelor de amplificare algoritmică a engagement-ului? Dezinformare este o fraudă cu faptele, cu adevărul sau și o fraudă cu atenția noastră, cu engagement-ul nostru, care poate fi algoritmizat, manufacturat, amplificat prin practicile netransparente de colectare, arhivare și utilizare a datelor personale, a amprentei digitale? Sau prin practicile de cumpărare de like-uri, de share-uri sau follower-i, de închiriere a mulțimilor digitale de adoratori? În condiții de bombardament informațional, de competiție inegală cu algoritmii hrăniți tocmai de comportamentul nostru digital, cum se mai poate manifesta liberul arbitru? Libertatea de exprimare este totuna cu libertatea de amplificare?
Sunt doar câteva interogații, vă las pe dumneavoastră, cei interesați, să vă formulați propriile întrebări și dileme.
Actualitate
Securitatea spațială americană se diversifică: Start-up-urile Impulse Space și Relativity Federal intră în cursa lansărilor militare
Comanda Sistemelor Spațiale a SUA face un pas strategic pentru reducerea dependenței de giganții industriei, deschizând porțile pentru noi jucători tehnologici. Misiunea este clară: asigurarea unui acces flexibil și rapid pe orbită pentru încărcături militare mai puțin critice, dar esențiale pentru infrastructura de date.
O nouă eră pentru programul Lane 1: Șapte furnizori luptă pentru contracte de miliarde
Forțele Spațiale ale Statelor Unite au aprobat includerea companiilor Impulse Space și Relativity Federal în grupul furnizorilor calificați pentru lansări în cadrul programului National Security Space Launch (NSSL) Faza 3, Lane 1. Cele două entități din California se alătură astfel unui grup select care include nume precum SpaceX, Blue Origin și United Launch Alliance (ULA).
Lane 1 este conceput special pentru misiuni care vizează orbite mai ușor accesibile și încărcături cu masă redusă, cum ar fi sateliții de transport de date și cei de urmărire a rachetelor. Prin această extindere, armata americană urmărește să stimuleze competiția într-un sector evaluat la 5,6 miliarde de dolari până în anul 2030, oferind fiecărui nou intrat o primă tranșă de 5 milioane de dolari pentru evaluarea capacităților tehnice.
Riscul monopolului SpaceX și nevoia de alternative strategice
Momentul ales pentru această extindere nu este întâmplător. Piața lansărilor din SUA trece printr-o perioadă de incertitudine după ce SpaceX a anunțat limitarea comenzilor pentru zborurile comerciale partajate ale rachetei Falcon 9, începând cu anul 2028. Într-un context în care Falcon 9 a susținut aproximativ 85% din totalul lansărilor americane în 2025, Pentagonul privește cu prudență această dependență excesivă.
Analiștii militari sugerează că această mișcare reflectă dorința autorităților de a mitiga riscurile, în special în condițiile în care SpaceX pare să își mute atenția către Starship și centrele de date AI. Diversificarea furnizorilor în Lane 1 reprezintă o poliță de asigurare pentru securitatea națională, garantând că accesul la spațiu nu va fi blocat de schimbările de strategie ale unui singur operator.
Inovația tehnologică: De la rachete reutilizabile la vehicule de transfer orbital
Deși nici Impulse Space, nici Relativity Federal nu au efectuat încă lansări orbitale, tehnologiile propuse promit să revoluționeze logistica spațială. Relativity mizează pe Terran R, o rachetă complet reutilizabilă, a cărei primă lansare este programată spre finalul acestui an.
Pe de altă parte, Impulse Space aduce o premieră în programul NSSL: este pentru prima dată când un furnizor de trepte superioare de rachetă este ales ca antreprenor principal. Vehiculul lor, Helios, este un „kick-stage” conceput să se atașeze oricărei rachete de transport mediu, oferind un impuls suplimentar pentru a plasa încărcături grele pe orbite înalte într-un mod mult mai eficient din punct de vedere al costurilor. Prima misiune Helios este planificată pentru finalul anului 2026, marcând o schimbare de paradigmă în flexibilitatea operațională a misiunilor spațiale militare.
Actualitate
Ofensivă aeriană la summitul NATO: miliarde de dolari pentru avioane de spionaj și transport strategic
NATO a deschis summitul anual de la Ankara cu o serie de anunțuri majore care vizează reconfigurarea forței sale aeriene. Sub presiunea solicitărilor de a crește investițiile în apărare, aliații au prezentat un plan ambițios ce include achiziții de aeronave de ultimă generație, menite să consolideze capacitățile de supraveghere și transport pe termen lung. Secretarul general Mark Rutte a descris aceste proiecte drept o investiție de „miliarde de dolari” care va asigura securitatea alianței în fața noilor amenințări.
Alegerea europeană: GlobalEye câștigă teren în fața tehnologiei americane
Într-o mișcare cu puternice implicații geopolitice, alianța a optat pentru aeronava suedeză GlobalEye, produsă de Saab, pentru a înlocui vechea flotă de supraveghere E-3. Decizia marchează o schimbare de direcție, după ce anterior fusese luat în calcul modelul american Wedgetail produs de Boeing. Cele 10 aparate GlobalEye vor permite monitorizarea unor arii vaste — terestre, maritime și aeriene — oferind o capacitate de detecție superioară. Negocierile dintre agenția de profil a NATO și constructorul suedez urmează să demareze imediat pentru finalizarea contractului.
Transportul strategic și conceptul de utilizare partajată pentru Airbus A400M
Pentru a rezolva deficiențele cronice în ceea ce privește transportul trupelor și al echipamentelor grele, mai multe state membre, printre care Belgia, Franța, Turcia și Regatul Unit, s-au raliat unui nou proiect pentru flota Airbus A400M. Modelul de operare va fi unul de tip „pooling and sharing”, similar cu cel folosit deja pentru avioanele cisternă A330. Acest sistem permite țărilor participante să împartă costurile și să utilizeze în comun aeronavele, optimizând resursele financiare ale aliaților europeni.
Tehnologia de peste ocean: dronele Triton vor patrula de la Mediterană la Polul Nord
Deși industria europeană a obținut succese importante, legătura transatlantică rămâne solidă prin achiziția a cinci drone MQ-4C Triton, produse de gigantul american Northrop Grumman. Destinate Danemarcei, Finlandei, Germaniei și Norvegiei, aceste aparate autonome vor fi integrate în forța de recunoaștere a alianței. Dronele Triton sunt proiectate pentru a oferi o flexibilitate operațională fără precedent, fiind esențiale pentru protejarea intereselor maritime într-un arc geografic ce se întinde din sudul Europei până în regiunile arctice.
Actualitate
Paradoxul Ankarei: Turcia și NATO, între pragmatism strategic și tensiuni nerezolvate
În pragul summitului NATO de la Ankara, relația dintre Turcia și aliații săi transatlantici traversează o perioadă de redefinire profundă. Deși conflictele recente și noile priorități de securitate au sudat legăturile dintre Ankara și blocul nord-atlantic, în special în sectorul industriei de apărare, punctele de presiune rămân active sub suprafața unei cooperări aparent consolidate. Experții subliniază că poziția Turciei în cadrul Alianței este astăzi mai solidă decât în ultimii ani, Ankara fiind văzută ca un pion central în securizarea Flancului Sudic, gestionarea Mării Negre și controlul crizelor din vecinătatea extinsă.
Ambiții regionale versus excluderea europeană
În ciuda importanței sale strategice, Ankara simte că Europa nu depune suficiente eforturi pentru a o integra în noile arhitecturi de apărare ale continentului. Oficialii turci critică dur ceea ce ei numesc o „abordare lipsită de viziune” din partea liderilor europeni, argumentând că excluderea capacităților industriale masive ale Turciei din inițiativele de apărare ale UE este o eroare strategică. Pe de altă parte, dorința Turciei de a rămâne o putere regională autonomă creează fricțiuni: Ankara refuză să își subordoneze prioritățile geopolitice agendei Washingtonului sau Bruxelles-ului, mai ales atunci când acestea intră în conflict cu interesele sale în Mediterana de Est sau în Orientul Mijlociu.
Puterea militară: De la dronele TB3 la dominația în Marea Neagră
Contribuția Turciei la misiunile NATO rămâne, însă, incontestabilă. De la sprijinul defensiv aerian primit în timpul tensiunilor cu Iranul, până la participarea masivă la exercițiul „Steadfast Defender” cu peste 2.000 de trupe și portavionul TCG Anadolu, Ankara demonstrează o forță militară de elită. Un moment istoric a fost marcat de prima utilizare operațională a dronelor înarmate de tip TB3 de pe o navă de luptă, o inovație pur turcească. Mai mult, rolul Ankarei în conflictul din Ucraina — prin blocarea navelor rusești în Marea Neagră și furnizarea de drone Bayraktar — a devenit un pilon esențial în strategia de descurajare a agresiunii ruse.
F-35 și KAAN: Nodul gordian al relațiilor cu SUA
Cea mai sensibilă problemă rămâne însă relația cu Statele Unite, marcată de excluderea Turciei din programul F-35 în 2019, după achiziția sistemelor rusești S-400. Deși există semnale privind o posibilă deblocare a livrărilor de motoare General Electric F110 pentru viitorul avion de luptă autohton, KAAN, situația avionului F-35 rămâne blocată politic. Pentru Ankara, prioritatea s-a mutat acum pe dezvoltarea propriilor tehnologii de generația a cincea, încercând să transforme o sancțiune într-un motor pentru independența industrială. Summitul de la Ankara va fi testul suprem: dacă aliații vor integra Turcia în planificarea pe termen lung, influența acesteia va deveni de neclintit; dacă nu, pragmatismul tranzacțional va continua să definească acest parteneriat complicat.
-
Exclusivacum 4 zileInspectoratul de Protecție al Jmecherului, sezonul XIX: bețivi la volan, fini de „nași”, pozari cu vile și gândacul‑șef care încasează „merit” la A3 – Grădinița de cadre – IPJ Prahova (XIX)
-
Exclusivacum 4 zileHipodromul de Ploiești: „Tips & Tricks” despre cum să fugi mai repede de antidoping
-
Exclusivacum 3 zileGrădinița de cadre – IPJ Prahova (XX): când „instructorul de etică” are 0,25 la etilotest
-
Exclusivacum o ziPolițistul cu o bere-n plus și un neuron în minus – Cazul Lăpădatu Lucian, spaima mall-ului și a gangului de la Poliția Ploiești – Grădinița de cadre – IPJ Prahova (XXI)
-
Exclusivacum 3 zileIPJ Prahova si maneliadă la lege: cum dictează clanurile codul penal în centrul Ploieștiului
-
Exclusivacum 2 zileO nouă eră în penitenciare: când directorul „educă” cu palmele și psihologul face terapie de mușamalizare
-
Exclusivacum 4 zile87 de milioane pe an ca să nu plouă: anti-grindină în Vest interzis, la noi prelungit
-
Exclusivacum 4 zilePoliția pe TikTok, birocrata pe fotoliu: cum se face praf pregătirea fizică a oamenilor legii



