Connect with us

Exclusiv

Republica Butoiului Roșu: cum se recicla „pe persoană fizică” gunoiul de aur al Coca-Cola Ploiești

Publicat

pe

DICTATURA DE FABRICĂ ȘI COMOARA DIN GUNOI

După ultimele investigații prezentate cu ajutorul angajaților care nu mai suportă dictatura și tirania din fabrica Coca-Cola HBC Ploiești, a început să se spargă, încet dar sigur, bula mafiei deșeurilor din fabrică.
Nu mai vorbim doar de frustrări la locul de muncă, ci de un sistem bine uns, care transformă gunoiul în aur, cu binecuvântarea tăcută a unor șefi și „responsabili” cu mediu și siguranță.

Conform investigațiilor Incisiv de Prahova (sursa:
https://www.incisivpreahova.ro/2026/06/12/coca-cola-hbc-ploiesti-reciclare-pe-persoana-fizica-donatii-pe-bani-nebuni-si-bani-fara-sa-i-stie-nici-dracu-nu-stie-dar-bani-sunt/ ), deșeurile din Ploiești – în loc să fie reciclate transparent – par să fie transformate într-o afacere „pe persoană fizică”, cu bani „pe care nici dracu’ nu știe de unde-i numeri, dar bani sunt”.

DEȘEURI MAI BĂNOASE DECÂT SUCUL: „DONĂM”, DAR NU SE ȘTIE CINE ÎNCASĂ

În timp ce compania pozează în campioană a responsabilității sociale, reciclarea de la Ploiești arată altfel:

  • sume mari rezultate din valorificarea deșeurilor
  • contracte de valorificare „în ceață”, unde ce e „mare în lei” poate deveni, printr-o minune, „mai mare în euro”
  • bani care, oficial, se leagă de „donații” și ONG-uri, dar care, în practică, ridică întrebarea: cine încasează, concret?

Banii din gunoi se plimbă mai discret decât sucul pe raft. Reclame avem la doze reci, nu și la butoaie vândute la fier vechi.

„CĂRNETELUL BUIULUI ROȘU” ȘI LEGEA SCRISĂ PE OLX

Altă piesă de bază a caracatiței deșeurilor este „cărnetelul buiului roșu”, prezentat de Incisiv de Prahova (sursa:
https://www.incisivpreahova.ro/2026/07/02/carnetelul-buiului-rosu-mafia-deseurilor-de-la-coca%c2%80%99ploiesti-fise-facute-legea-pe-olx/ ).

Aici vorbim despre:

  • fișe „făcute” după bunul plac
  • o „lege” care pare scrisă direct pe OLX
  • un sistem paralel de gestiune în care realitatea din teren nu seamănă cu cifrele din documente

Cine ține cărnetelul, ține și butoanele banilor. Ce nu intră în sistem, intră la combinații.

BĂIEȚII ȘI FETELE DEȘTEPȚI: DEȘEURI CARE „DEPĂȘESC” PRODUCȚIA

Când băieții și fetele deștepți din Companie au pus ochii pe deșeuri, li s-au înveselit instant obrajii:

  • cantități care dispar „din acel loc”
  • deșeuri care, pe hârtie, par mai puține, dar în practică „sunt mai mari decât cele produse în sila timpului”
  • trasee neoficiale spre fier vechi, „pe persoană fizică”, spre rude, apropiați și parteneri de combinații

Matematica nu mai e 1+1=2, ci 1 butoi în gestiune, 3 butoaie prin sate și 0 în raportarea oficială.

ECO-FUNCȚII, ECO-TITLE, ECO-MUȘAMALIZARE

Toată afacerea nu se putea derula fără girul conducerii și al celor cu titulaturi lucioase pe zona de mediu:

  • Sofia Ioana Brisan – Environmental Sustainability Manager
  • Cătălin Andrei Stoica – Environmental Health & Safety Coordinator

Pe hârtie, aceștia păzesc mediul. În realitate, conform datelor apărute în presă, deșeurile au un rol strategic în activitatea lor. Nu numai ca responsabilitate, ci și ca resursă perfectă pentru:

  • raportări cosmetizate către Agenția pentru Protecția Mediului
  • cantități „foarte mici” trecute oficial, comparativ cu realitatea din teren
  • lipsa trasabilității reale la butoaie și alte deșeuri

CIRCUITUL PARALEL AL BUTOAIELOR: DIN FABRICĂ LA RUDĂ, VIA FIER VECHI

Dacă „circuitul normal” al deșeurilor însemna colectorul specializat, în realitatea de la Ploiești avem:

  • deșeuri de tablă (butoaie, bidoane, tuburi, cuburi de 1000 litri, rezină etc.) luate de la fabrică
  • departamentul de vânzări și marketing care ajută „firme prietene” să ia butoaiele, să le transporte, să le verse și, în final, să le ducă la clientul final sau la fier vechi
  • butoaie ajunse direct la centre de colectare pe persoană fizică, la rude și apropiați ai vânzătorilor

Circuitul eco s-a „optimizat” în circuit mafiot de familie. Se reciclează banii, nu și corectitudinea.

BUTOAIE DISPĂRUTE DIN GESTIUNE, APĂRUTE PE ȘANȚ ȘI ÎN ANUNȚURI

La dovezile strigătoare la cer se adaugă:

  • lipsa butoaielor din gestiune (intrări / ieșiri), tocmai în zona unde Cătălin Andrei Stoica și Sofia Ioana Brisan au grijă să „mușamalizeze din tastatură”
  • butoaie care nu apar ca marfă raportată, dar se văd cu ochiul liber: pe toate șanțurile, la toate magazinele și barurile, la sate și la oraș
  • anunțuri publice de vânzare, pe tot felul de pagini, în toate orașele țării

Un exemplu de anunț:

„Butoaie 200L, foste cu sirop și gel, pentru închidere etanșă, alimentare, apă.
Au fost folosite pentru industria răcitorului.
Potrivite pentru apă, ploaie etc.
Preț: 100 lei/buc.”

Adică: ceea ce trebuia să fie deșeu industrial gestionat strict, devine produs de larg consum, la liber, la 100 de lei bucata.
Traseul: din fabrică „dispărut”, în anunț „ca nou”.

RECICLAREA LA COCA-COLA: BIDOANE, BUTOAIE, CUBURI ȘI REZINĂ „FOARTE ACCESIBILE”

Așa se face reciclarea deșeurilor la Coca-Cola: o bună parte din deșeuri sunt foarte accesibile angajaților și nu numai. În joc intră:

  • bidoane
  • butoaie
  • tuburi de tablă
  • cuburi de 1000 litri
  • rezină și alte materiale tentante din curtea fabricii

Întrebarea de bun-simț:
Unde sunt instituțiile statului în fața acestor „valorificări pe persoană fizică” la Coca-Cola?
Multinaționala mai e sustenabilă sau doar foarte „sustenabilă” pentru buzunarele unora din interior?

GNM, AFM – sunteți pe fir sau dormiți? ANAF, vede cineva circuitul banilor din gunoi?

MUSUROIUL DE LA BUCUREȘTI ȘI DOSARELE CARE ÎNCEP SĂ MIȘTE

De când articolele Incisiv de Prahova au început să iasă public, mușuroiul de la Coca-Cola București s-a tulburat serios. S-au certat între ei, iar din această busculadă au ieșit la iveală indicii clare ale unui sistem de evaziune în jurul deșeurilor.

Mai nou, se pare că unora le-au venit „mințile la cap” prea târziu: au început să-și dea în judecată propriul partener, încercând să scape basma curată după ce, anterior, l-au acoperit în fața celor de la Grup.

În acest context apar și dosare pe portalul instanțelor, ce pot fi consultate pentru a înțelege cât de departe a mers conflictul și cum se încearcă, acum, spălarea pe mâini:

Nu mai e vorba doar de „nemulțumiri interne”, ci de războaie juridice între parteneri, după ani în care au mers mână în mână pe drumul gunoiului de aur.

ANGAJAȚII NU MAI TAC. STATUL?

Angajați ai companiei – unii dintre ei insistenți, greu de cumpărat și loiali legii – au început să vorbească deschis despre:

  • dictatura internă
  • mafia deșeurilor
  • reciclarea „pe persoană fizică”
  • combinațiile cu butoaie, fier vechi, donații și ONG-uri

Jurnaliștii de la Incisiv de Prahova mulțumesc tuturor pentru informațiile transmise și pentru încrederea acordată redacției și promit să le dezvăluie pe toate, rând pe rând, pe măsură ce vor fi verificate și confirmate și de alți colegi ai celor din interior.

EPILOG PROVIZORIU: CARACATIȚA STRÂNGE, DAR ȘI CEI STRÂNȘI ÎNCEP SĂ MUȘTE

Caracatița deșeurilor de la Coca-Cola Ploiești nu mai e doar o bănuială:

  • butoaie ruginite care devin bani curați
  • raportări cosmetizate la mediu
  • reciclare „pe persoană fizică”
  • bidoane, cuburi și rezine „foarte accesibile”
  • anunțuri publice de vânzare în toată țara
  • dosare judiciare între foști parteneri de combinații

Tentaculele încă strâng, dar pentru prima dată de ani de zile, angajații nu mai tac, iar presa nu mai închide ochii.
Rămâne de văzut dacă statul rămâne spectator sau intră, în sfârșit, pe teren, în cea mai profitabilă „ligă de reciclare” pe care a văzut-o România: Reciclare S.A. – pe persoană fizică, marca Coca-Cola Ploiești.  Vom reveni. (Cristina T.).

Exclusiv

La TCE Ploiești, organigrama cu iz de „chiloteală” a rămas fără aplauze: AGA a tras frâna de mână

Publicat

pe

De

Într-o administrație în care normalitatea a devenit motiv de sărbătoare, orice gest de responsabilitate merită remarcat. Iar de această dată, reprezentanții acționarilor TCE Ploiești au făcut ceea ce, în mod firesc, ar trebui să fie regula, nu excepția: au refuzat să gireze pe repede-înainte o organigramă contestată și descrisă de angajați drept „organigrama rușinii”.

Potrivit informațiilor transmise, reprezentanții Municipiului Ploiești, acționarul majoritar și reprezentantul SGU, cel de-al doilea acționar, nu au acceptat întâlnirea destinată aprobării noii structuri organizatorice a TCE. Decizia ar fi blocat planul atribuit lui Alexandri Nicolae, cunoscut drept „Nae Comisionaru’”, și Consiliului de Administrație.

Cu alte cuvinte, scenariul pregătit în spatele ușilor închise nu a mai ajuns să fie prezentat ca fapt împlinit. De data aceasta, cineva a apăsat butonul „stop” înainte ca organigrama să fie împinsă spre aprobare.

Când „reorganizarea” se lovește de realitate

În articolul inițial de azi, reorganizarea de la TCE era prezentată, pe baza informațiilor și documentelor invocate, nu ca o măsură limpede de eficientizare, ci ca o posibilă consolidare a unei rețele de persoane apropiate, amplasate în puncte-cheie.

Financiarul, achizițiile, investițiile, resursele umane, autobaza, zona administrativă, IT-ul, contractele, registratura și controlul juridic apăreau în centrul controverselor. Una dintre cele mai sensibile acuzații viza reducerea compartimentului juridic la doar două persoane, prezentate de surse drept apropiate de liderul informal al grupării: o presupusă parteneră de viață și un nepot.

Toate aceste susțineri necesită verificare oficială și documentară. Dar tocmai gravitatea lor impunea ca orice organigramă să fie analizată transparent, cu argumente, fundamentare economică și respectarea procedurilor legale.

În locul unei asemenea dezbateri, informațiile transmise indică faptul că s-ar fi încercat convocarea unei întâlniri pentru aprobarea structurii într-un ritm accelerat. Iar AGA nu ar fi acceptat să joace rolul de decor administrativ.

„Organigrama cu chiloți” nu a trecut de ușa AGA

Expresia aparține celor care contestă noua structură și care au numit-o, în termeni pamfletari, „organigrama cu chiloți de la TCE” sau „organigrama rușinii”.

De ce? Pentru că, potrivit criticilor, documentul nu ar fi tăiat acolo unde se află risipa, suprapunerile și funcțiile discutabile, ci acolo unde se află oamenii incomozi. În schimb, persoanele considerate apropiate de conducerea informală ar fi fost protejate sau menținute în poziții strategice.

Dacă acuzațiile se confirmă, ar rezulta o reformă croită nu după nevoile transportului public, ci după măsura relațiilor personale. Un fel de croitorie administrativă în care se iau centimetri de la juridic, se mai strâmtează controlul și se lasă largi buzunarele puterii interne.

Numai că, de această dată, costumul nu a mai ajuns pe podium. AGA l-a lăsat în cabina de probă.

Felicitări celor care au spus „nu” înainte de a spune „da”

Potrivit informațiilor furnizate, reprezentanții care au împiedicat înaintarea planului sunt:

  • Florin Ioniță, consilier local PNL;
  • Daniel Puiu Neagu, consilier local AUR;
  • Dragoș Măchițescu, director al SGU.

Aceștia sunt reprezentanți ai acționarilor în cadrul AGA și ca persoane nu ar fi acceptat să valideze o întâlnire destinată aprobării organigramei fără o analiză suficientă.

Într-un peisaj administrativ în care „luarea la cunoștință” poate deveni sport de performanță, iar rapoartele pot fi plimbate între birouri până se prăfuiesc, gestul lor merită punctat. Nu pentru că ar fi făcut ceva spectaculos, ci pentru că au făcut ceea ce era normal: au cerut, prin refuzul aprobării pripite, ca lucrurile să fie lămurite.

Iar când normalitatea devine excepție, excepția trebuie aplaudată.

TCE nu este moșie, iar AGA nu este ștampilă de rezervă

TCE Ploiești este o societate care gestionează bani publici, subvenții, contracte și un serviciu esențial pentru locuitorii municipiului. În aceste condiții, AGA nu poate fi tratată ca o formalitate menită să bifeze decizii deja luate.

Reprezentanții acționarilor trebuie să întrebe:

  • care este fundamentarea economică a noii organigrame;
  • ce posturi dispar și de ce;
  • ce posturi apar și cu ce justificare;
  • cum sunt reduse cheltuielile;
  • cine ocupă funcțiile-cheie;
  • ce criterii de competență au fost aplicate;
  • cum sunt prevenite conflictele de interese;
  • ce garanții există pentru independența compartimentului juridic;
  • cum sunt protejate documentele, contractele și procedurile de achiziție.

Dacă aceste întrebări nu primesc răspunsuri clare, organigrama nu este reformă, ci doar o redistribuire de scaune. Iar scaunele, oricât de confortabile ar fi pentru apropiați, sunt plătite din banii ploieștenilor.

Raportul 1729 nu trebuie îngropat sub o schemă nouă

În articolul inițial a fost invocat Raportul nr. 1729 din 5 noiembrie 2025, atribuit Primăriei Ploiești, document prezentat ca semnalând pierderi, datorii fiscale, probleme privind achizițiile, consumuri de combustibil și deficiențe de control intern.

Au fost menționate, de asemenea, presiuni asupra unor controlori financiari care ar fi refuzat să valideze anumite situații. Aceste acuzații trebuie verificate de instituțiile competente și confruntate cu documentele oficiale și punctele de vedere ale celor vizați.

Dar o întrebare rămâne perfect legitimă: cum poate fi aprobată o reorganizare înainte ca problemele semnalate într-un asemenea raport să fie clarificate?

O nouă organigramă nu poate funcționa ca detergent administrativ. Nu spală pierderile, nu șterge datoriile, nu justifică pontajele și nu transformă automat o structură contestată într-una eficientă.

Urmează ședința de luni: testul pentru transparență

Potrivit informațiilor transmise, ședința de luni va fi momentul în care planul de reorganizare ar urma să fie discutat sau reluat.

Acolo se va vedea dacă blocarea primei încercări a fost doar o amânare tehnică sau începutul unei verificări reale. Consilierii locali și reprezentanții acționarilor trebuie să ceară documente, explicații și argumente, nu doar prezentări PowerPoint și formule de tipul „așa este mai bine pentru societate”.

Dacă organigrama este solidă, ea trebuie să reziste întrebărilor. Dacă este fundamentată, trebuie să poată fi explicată public. Dacă urmărește eficiența, trebuie să arate concret cum reduce risipa și cum îmbunătățește transportul ploieștenilor.

În schimb, dacă documentul a fost desenat pentru protejarea unei rețele interne, fiecare întrebare serioasă îi poate desface cusăturile.

La TCE, pentru moment, nu s-au tăiat oamenii. S-a tăiat elanul

Victoria de etapă a AGA nu înseamnă că problemele TCE au fost rezolvate. Nu înseamnă că acuzațiile sunt dovedite și nici că reorganizarea nu poate fi necesară.

Înseamnă însă că, potrivit informațiilor furnizate, o structură controversată nu a fost aprobată automat. Înseamnă că reprezentanții acționarilor au refuzat să transforme adunarea într-o simplă mașină de vot. Și mai înseamnă că, măcar de această dată, planul atribuit lui „Nae Comisionaru’” și Consiliului de Administrație s-a împiedicat de o instituție care și-a amintit că trebuie să reprezinte cetățeanul.

Felicitări, Florin Ioniță, Daniel Puiu Neagu și Dragoș Măchițescu.

La TCE, organigrama cu iz de combinație nu a primit încă binecuvântarea. Iar dacă ședința de luni va aduce documente, transparență și verificări reale, atunci poate vom putea spune că, în sfârșit, se poate.

Nu mult. Nu spectaculos. Dar se poate. (Critina T.).

Citeste in continuare

Exclusiv

Operațiunea „Glock-ul de Hârtie”: cum a ajuns un ordin de salarizare să fie tratat ca dosar CIA cu spioni și droguri

Publicat

pe

De

Contabilul-șef al secretelor naționale, chestorul Grecu din MAI, își apără cu disperare „arma letală” OMAI S7/2018, un simplu ordin de salarizare prezentat în instanță ca manual de operațiuni secrete NATO.

Meciul „SPRD vs. Contabilul Grecu”: runda documentelor secrete cu coeficienți la cap

Meciul dintre Sindicatul Polițiștilor „Diamantul” (SPRD) și contabilul-șef al Ministerului Afacerilor Interne, chestorul Grecu, pentru declasificarea OMAI S7/2018 e în plină desfășurare. Și nu e doar un litigiu juridic, e stand-up comedy pe bani publici.

Pe de o parte, ai sindicatul care cere să vadă, ca tot muritorul, metodologia de salarizare din MAI. Pe de altă parte, ai „experții de top” ai lui Grecu, crema Direcției Generale Juridice (DGJ-MAI), care au reușit o performanță istorică: să transforme un ordin cu coeficienți, procente și formule de calcul într-un fel de dosar ultrasecret cu CIA, GRU, spioni, arme și droguri.

Și toate astea se văd negru pe alb în întâmpinarea MAI, la pagina 13 din 17 (pagina 18 din PDF). Acolo, punctul 8 este „argumentul forță”, bomba juridică menită să convingă instanța că OMAI S7/2018 trebuie să rămână îngropat la „strict secret de serviciu”.

Rezultatul? Un text atât de caraghios încât, cum bine observă cei de la Sindicatul Diamantul, „ne fac să ne stricăm de râs”.

Argumentul lor „de beton”: N-avem secrete, dar sunt confidențiale, că așa vrem noi

Citez, cu pietate juridico-umoristică, pasajul-fanion al DGJ-MAI:

„Reclamantul omite să precizeze faptul că, deși actele administrative de numire în funcție și de stabilire a drepturilor salariale nu sunt clasificate, ele sunt confidențiale, fiind comunicate exclusiv beneficiarilor, accesul la aceste documente fiind rezervat, pe cale de consecință doar angajatului și angajatorului, fără diseminarea publică a informațiilor pe care le atestă.”

Traducere în română simplă:
– Da, recunoaștem, actele de salarizare nu sunt clasificate.
– Da, tot acolo se văd frumos toate informațiile pe care le-ar „ascunde” OMAI S7/2018.
– Dar! Le numim „confidențiale” și gata, am rezolvat: nu le arătăm nimănui.

Practic, experții-contabili-juriști recunosc singuri că Ordinul S7/2018 nu conține secrete reale, pentru că „secretele” sunt deja divulgate în actele individuale de salarizare, care ajung – cum e normal – la fiecare angajat: fie că lucrează la tarabă, la Dedeman, la OMV, la Senat sau la MAI.

Și atunci, ce fac strategii DGJ? Mută mingea din „secret de serviciu” (care are condiții legale clare, art. 15 lit. e) din Legea 182/2002 – trebuie să existe un PREJUDICIU real prin diseminare) în „confidențial”, o noțiune elastică, fără temei serios de a fi opusă instanței sau reclamantului.

Altfel spus:
– Nu-i secret de serviciu, că nu prea avem pe ce.
– Dar îl ținem ascuns „că e confidențial”, pentru că așa zicem noi.

CCR 101/2018: când invoci o decizie care îți dinamitează singură „secretul”

Apogeul spectacolului juridic este că însuși MAI, prin DGJ, își sparge argumentele cu propria citare a Deciziei CCR 101/2018.

Decizia CCR 101/2018 este una PENALĂ, referitoare la art. 12 lit. b) din Legea 78/2000 (corupția – folosirea de informații nedestinate publicității pentru foloase necuvenite). Curtea Constituțională explică acolo, clar, următoarele:

  • „Informațiile nedestinate publicității” pot fi:
    • (a) clasificate, conform Legii 182/2002
    • sau (b) confidențiale.

Exact CCR spune, în paragrafele 16–19, că informațiile confidențiale sunt DISTINCTE de cele clasificate.

Și acum vine comedia:
MAI citează această decizie ca și cum ar consolida „secretul” OMAI S7/2018, dar de fapt admite, prin propria trimitere, că:

  • Ordinul S7/2018 NU stă în picioare ca „secret de serviciu”;
  • îl împinge singur în zona de „confidențial” – adică tocmai în categoria care NU are același regim juridic și NU poate fi folosită ca pârghie pentru a-l ascunde față de instanță sau față de reclamant.

Cu alte cuvinte, DGJ-MAI își trage singură preșul de sub picioare și strigă apoi: „Uitați ce bine ne apărăm secretul!”

Ordinul de salarizare transformat în dosar cu spioni, arme și droguri

Adevărata perla logică apare când aceiași „experți” încearcă să vândă instanței ideea că dezvăluirea metodologiei de salarizare ar declanșa Apocalipsa operațională în poliție.

Sintetizând ironia Sindicatului Diamantul:

  • Ordinul S7/2018 e o simplă metodologie de salarizare.
  • Cu coeficienți, procente, formule de calcul.
  • E, practic, un OMAI 132/2004 cu un facelift – ordinul vechi, nesecret, dar niciodată publicat și, culmea, ultra-activat „pe hârtie”, deși figurează abrogat.
  • Metodele de calcul pentru sporurile alea înghețate la nivelul lui 2018 sunt în mare parte raportate la OG 38/2003 și OMAI 132/2004 – acte care, oficial, sunt abrogate, dar în realitate bântuie prin realitatea de salarizare.

Ce face însă MAI?
Prezintă acest rahat birocratic cu coeficienți ca pe un dosar penal cu agenți dubli, CIA, GRU, transporturi de arme și droguri acoperite. De parcă în OMAI S7/2018 n-ar fi formule de calcul, ci coordonatele GPS ale depozitelor secrete NATO.

„Nu poate fi explicat” interesul pervers al cetățeanului… de a ști cu cât e plătit polițistul

În logica debusolată a DGJ-MAI, dacă OMAI S7/2018 ar fi dezvăluit:

  • „Nu poate fi explicat” interesul „pervers” al unui cetățean de a identifica polițistul.
  • Se sugerează un fel de transfer dement:
    • De la „metodologie de salarizare”
    • La „manual de vânat polițiști după nume, CNP, conturi bancare și cod PIN”.

Ajung să îți dea impresia că dacă OMAI S7/2018 devine public:

  • Oricine va putea afla numele polițiștilor,
  • CNP-urile,
  • datele nevestei, amantei,
  • conturile bancare
  • și, de ce nu, codul PIN de la telefon.

Totul, doar prin simpla deschidere a unui ordin de… salarizare.

OMAI S7/2018 este prezentat, în retorica absurdă a apărătorilor săi, ca un fel de hartă interactivă cu GPS, camere video și microfoane: deschizi PDF-ul și ți se conectează automat la toți polițiștii din țară.

Misiune imposibilă: Tom Cruise, varianta contabil cu epolet

În această piesă de teatru administrativ, chestorul Grecu apare ca un fel de Tom Cruise al ministerului, erou într-o „Misiune Imposibilă” cu dosare S, seifuri, lacăte și ștampile roșii.

Diferența e că, în loc de pistol și sfoară de rappel, arma lui Grecu este:

  • OMAI S7/2018 = Glock
  • Formulele de calcul și coeficienții de funcție = gloanțele.

Imaginați-vă scena la bloc:

– „Cum e la muncă, domnu’ chestor Răzvan?”
– „Ce să le spun oamenilor? Că am flendurit toată ziua paginile OMAI S/7/2018?”
– Așa că omul salvează aparențele: „Am tras cu Glock-ul până s-a înroșit țeava!”

Realitatea: a fluturat hârtii cu procente, a protejat cu dantelă juridică un ordin de salarizare și a apăsat cu disperare pe sigiliul de „strict secret”, ca nu cumva cetățeanul să vadă cum arată de fapt arhitectura salariilor în MAI.

„Profesioniștii” de la DGJ-MAI: când confunzi dreptul administrativ cu scenarii SF

Sindicatul Diamantul rezumă plastic:
„Observați cât de profi sunt experții de la DGJ-MAI!”

„Profesionalismul” se vede în:

  • Contradicțiile interne: recunosc că actele nu sunt clasificate, dar le trântesc eticheta de „confidențial”, ca să le ascundă.
  • Citarea CCR 101/2018 în favoarea lor, când decizia arată exact invers: diferența clară dintre informațiile clasificate și cele confidențiale, scotând Ordinul S7/2018 din aria „secretelor de serviciu”.
  • Transformarea unei metodologii de salarizare într-un potențial pericol pentru siguranța polițiștilor, de parcă salariul și sporul de noapte ar fi echivalentul traseului unui transport de armament strategic.

Concluzie: când „secretul de serviciu” acoperă mai degrabă rușinea de salarizare, nu siguranța națională

Din tot spectacolul juridico-contabil rezultă câteva evidențe jenante:

  • OMAI S7/2018 nu e un document strategic, ci o piesă-cheie în înțelegerea modului în care sunt plătiți polițiștii.
  • Secretizarea lui pare să protejeze mai degrabă opacitatea, haosul și improvizațiile din salarizarea MAI, nu securitatea vreunei operațiuni speciale.
  • Invocarea confidențialității actelor de salarizare – care ORICUM sunt comunicate fiecărui angajat, în orice domeniu – este o glumă proastă juridic și o palmă pe obrazul transparenței.

În „țara dacilor, unde contabilul e polițist”, așa cum mușcător observă Emil PASCUT de la Sindicatul Diamantul, OMAI S7/2018 a devenit „Glock-ul” cu care se împușcă orice tentativă de transparență.

Nu vorbim despre spioni, CIA, GRU, arme și droguri.
Vorbim despre coeficienți, sporuri înghețate la nivelul lui 2018 și formule de calcul care, dacă ar deveni publice, ar arăta cât de „creativă” este, de fapt, contabilitatea respectului față de polițiști.

Iar asta, spre deosebire de „secretele de serviciu”, ar produce, într-adevăr, un prejudiciu. Nu siguranței naționale, ci imaginii Ministerului Afacerilor Interne. (Cristina T.).

Citeste in continuare

Exclusiv

Vesta antiînjunghiere și creierul anti-logică: cum arată „uniforma modernă” văzută din birou

Publicat

pe

De

Uniformă de catalog, piele de cobai

Acestea sunt reacțiile pielii unui polițist din cadrul Poliției Capitalei după 8 ore de „glorie operațională”, timp în care, conform dispozițiilor șefilor săi ierarhici, a fost obligat să poarte vesta antiînjunghiere peste cămașa de intervenție.

Nu vorbim de un detaliu „opțional”, ci de un element din componența acelei uniformei de poliție mult prea lăudate și prezentate ca „modernă”, „occidentală”, „ca-n filme” – „asemănătoare poliției din SUA”, ca să cităm un clasic în viață, așa cum remarcă Sindicatul Europol.

Din birouri, în fotografii, în prezentări PowerPoint, uniforma arată impecabil. În comunicate, este „reformă”. Pe teren, în viața reală, pe pielea oamenilor, se transformă într-un experiment dermatologic forțat.

Pe teren: transpirație, căldură și viziune de birou

În realitate, o zi de muncă pentru un polițist nu înseamnă defilare la paradă și ședințe foto pentru Instagramul instituției. Înseamnă:

  • intervenții,
  • deplasări permanente,
  • urcat și coborât din autospecială,
  • stat ore întregi în picioare,
  • căldură,
  • transpirație,
  • stres,
  • risc.

În asemenea condiții, echipamentul trebuie să fie, în mod normal, practic, funcțional și adaptat misiunii, nu fanteziilor estetice ale vreunui „strateg” din birou care confundă patrula reală cu un poster de promovare instituțională.

Dar între realitatea din stradă și imaginația confortabilă din birouri se cască un hău pe care nu-l acoperă nici vesta, nici cămașa, nici sigla „modernă”.

Șefi cu vestă pe polițist și ochelari de cal pe logică

Ne întrebăm, evident retoric:
De ce ar trebui ca un șef din Poliția Capitalei să nu facă diferența între:

  • momentul în care un polițist are real nevoie de vesta antiînjunghiere
    și
  • momentul în care aceasta ar trebui să stea depozitată în mașina de poliție, gata de folosit la nevoie, nu lipită de pielea omului 8 ore în șir?

Oare nu este elementar ca polițistul să se echipeze cu vesta antiînjunghiere atunci când primește o sesizare și se deplasează la un eveniment unde există un risc concret?

Nu pentru unii șefi. Ei par să lucreze după un alt Cod: Codul Dispozițiilor Absurd-Rigide, în care logica este articolul 1 – abrogat.

„Poartă vesta non-stop!” – filozofia ergonomiei made in birou

După „mintea” unora dintre șefii din Poliția Capitalei, polițistul trebuie să poarte vesta non-stop, ca un fel de armură de carton rigidă, indiferent de activitatea desfășurată:

  • dacă se află la sediul unității,
  • dacă stă la birou și completează documente,
  • dacă așteaptă repartizarea unei lucrări,
  • dacă doar conduce autospeciala.

Nu contează disconfortul, nu contează sănătatea pielii, nu contează riscul de suprasolicitare sau de probleme medicale. Important este să fie bifată „dispoziția”.

Pentru că, în mintea acestor șefi, mai important decât siguranța și sănătatea polițistului este ca o hârtie să fie respectată orb, ca o dogmă. Logica? Echilibrul? Preocuparea autentică pentru oamenii din stradă? Termeni exotici, necunoscuți.

Vesta antiînjunghiere: echipament de protecție, nu medalie de decor

Realitatea de bun-simț, enunțată clar de Sindicatul Europol, dar aparent imposibil de înțeles la anumite niveluri de comandă:

O vestă antiînjunghiere este un echipament de protecție, nu un accesoriu estetic de uniformă.

Nu este cravată, nu este insignă, nu este breloc de pus la chei. Este ceva ce:

  • se folosește când situația o cere,
  • se îmbracă în funcție de risc,
  • se adaptează misiunii, nu programului de birou al șefului.

Să obligi un polițist să poarte vesta în mod permanent, indiferent de activitate, doar ca să „dea bine” în ordinele interne și în poze, înseamnă să confunzi protecția cu tortura lentă.

O zi de teren pentru șefii „strategi” – cel mai bun curs de perfecționare

Poate că, înainte de a emite asemenea dispoziții rupte de realitate, unii șefi ar trebui să facă un mic experiment educativ:

  • să petreacă o singură zi în teren,
  • îmbrăcați exact ca polițiștii cărora le dau ordine,
  • cu vesta antiînjunghiere peste cămașa de intervenție,
  • în aceleași condiții de căldură, transpirație, oboseală, deplasări și stat în picioare.

Fără aer condiționat de birou, fără „pauză la mapă”, fără prezentări frumos editate. Doar ei, echipamentul și realitatea.

Este posibil ca, după această experiență, brusc, logica să redevină o calitate managerială, iar empatia să nu mai fie privită ca un moft.

Între pozele lucioase și pielea distrusă: adevărata față a „modernizării”

Între o uniformă „modernă”, prezentată impecabil în fotografii, în powerpoint-uri și în discursuri de PR, și realitatea celor 8 ore petrecute în stradă de un polițist de la Poliția Capitalei este o prăpastie pe care nu o poate acoperi niciun comunicat.

Sindicatul Europol a arătat clar: reacțiile pielii colegului lor nu sunt un moft, ci o consecință directă a unei dispoziții stupide, rigide și complet rupte de misiunea reală a polițistului.

Și atunci, întrebarea se pune simplu și usturător:
Avem o uniformă „ca în SUA” doar în poze, sau avem șefi care ar trebui trimiși la recalificare în logică elementară și respect față de oamenii din prima linie?

Până nu se înțelege că polițistul nu este manechin de catalog, ci om aflat în serviciu, orice „modernizare” va rămâne un ambalaj frumos pus peste o atitudine profund înapoiată. Iar pielea celor din stradă va continua să plătească prețul „viziunilor” de birou. (Cerasela N.).

Pe baza dezvăluirilor făcute de Sindicatul Europol privind condițiile reale de purtare a noii uniforme „moderne” a Poliției Capitalei

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusiv4 ore ago

La TCE Ploiești, organigrama cu iz de „chiloteală” a rămas fără aplauze: AGA a tras frâna de mână

Într-o administrație în care normalitatea a devenit motiv de sărbătoare, orice gest de responsabilitate merită remarcat. Iar de această dată,...

Exclusiv13 ore ago

Operațiunea „Glock-ul de Hârtie”: cum a ajuns un ordin de salarizare să fie tratat ca dosar CIA cu spioni și droguri

Contabilul-șef al secretelor naționale, chestorul Grecu din MAI, își apără cu disperare „arma letală” OMAI S7/2018, un simplu ordin de...

Exclusiv13 ore ago

Vesta antiînjunghiere și creierul anti-logică: cum arată „uniforma modernă” văzută din birou

Uniformă de catalog, piele de cobai Acestea sunt reacțiile pielii unui polițist din cadrul Poliției Capitalei după 8 ore de...

Exclusiv13 ore ago

TCE Ploiești, cetatea lui Nae: organigrama croită pentru rude, fini și oameni de încredere

La TCE Ploiești, reorganizarea nu mai pare să aibă ca obiectiv principal eficiența unei societăți de transport public, ci consolidarea...

Exclusiv13 ore ago

Coca‑Cola HBC România – fabrica din Ploiești: „Coca‑Rola la cap – cum se spală imaginea cu verde 100%, iar gunoiul, oamenii și banii se duc pe câmp”

„Green” în prezentări, maro în realitate În broșurile lucioase și campaniile de PR, Coca‑Cola HBC România pozează în campion al...

Exclusiv13 ore ago

IPJ Prahova – „Grădinița de cadre” – Episodul 51: MOCANU, „CAVALERU’ P..II”, LAUTARUL CU EPOLEȚI

Într-o țară normală, cu poliție normală, cuvintele „onoare”, „uniformă” și „ofițer” ar încăpea în aceeași frază fără să roșească nici...

Exclusivo zi ago

IPJ Prahova – „Grădinița de cadre”, Episodul 50. Mocanu Horia – manelistul cu epoleți, drogatul cu grade și șantajistul cu interpuși

Serialul „IPJ Prahova – Grădinița de cadre” continuă. Dacă până acum am vorbit despre lăutarul cu epoleți, despre petrecerile lui...

Exclusivo zi ago

Digitalizare cu pixul și hârtia. Cronica unei „revoluții digitale” blocate la Direcția Rutieră

Tabletă la poză, pix la treabă De peste doi ani, polițiștii rutieri se chinuie cu aceeași problemă pe care Sindicatul...

Exclusivo zi ago

IPJ-ul cu papadia-n dotare: lecția de management „doi proști bat un deștept”

Papadia – noul instrument de lucru în Poliția Română Într-o scenă demnă de un sketch de comedie, relatată de Sindicatul...

Exclusivo zi ago

Adjunctul inspectoratului a uitat de polițiștii ultragiați?

Întrebări privind reacția conducerii IPJ Bacău după incidentul de la Buhuși Polițiștii agresați și amenințați în timpul unei intervenții la...

Exclusiv2 zile ago

IPJ Prahova – „Grădinița de cadre” – Episodul 49: Manelistul cu epoleți s-a ofilit, proxeneta cu insignă se ascunde, iar ofițerul făcut cu șpagă își ia examenele la plic

EPISODUL 49 din serialul „IPJ Prahova – Grădinița de cadre” „Mocanu, manelistul cu epoleți, s-a ofilit; Iolanda, proxeneta cu insignă,...

Exclusiv2 zile ago

Organigrama cu chiloți de la TCE: Nae Comisionaru’ își mută imperiul pe banii fraierilor de la capăt de linie

În Ploieștiul anului 2026, caii sunt dopați, troleele decapitate, mecanicii dorm beți în vestiar, iar juriștii sunt vânați ca dăunătorii....

Exclusiv2 zile ago

De la cizmarul cu patru clase la dactilografa cu ștampilă: cum resuscită MAI secretomania lui Ceaușescu în 2026

Statul cu bocanci: atunci și acum Pe vremuri, când România era ținută sub bocancul unui regim dictatorial condus de cizmarul...

Exclusiv3 zile ago

Episodul 48 – IPJ Prahova – „Grădinița de cadre”. „Troaca de aur” – TCE Ploiești: „Nae Comisionaru”, boxeri pe bani publici, mecanici beți și polițiști cu fini la butoane

Cai dopați, trolee decapitate, mecanici care dorm beți în vestiar, juriști vânați în C.A., boxeri decontați pe firmă de stat...

Exclusiv3 zile ago

Ministerul Economiei și „Digitalizării” își taie singur internetul la cap – cum să faci praf o direcție strategică cu un simplu proiect de HG

Ministerul reorganizării pe genunchi Un document intern adresat ministrului Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului, Ambrozie-Irineu Darău, pune pe jar întreaga...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Taxi Heathrow London

Top Articole Incisiv