După primele luni de COVID-19, în care atenția acordată statisticilor internaționale a fost imensă, subiectul s-a stins din cauza supra-expunerii.

Privesc acum, la finele zilei de duminică, datele furnizate de worldometers.info prin prisma numărului de decese cauzat de virus / milion locuitori. Acest indicator aduce la un numitor comun toate națiunile, indiferent de numărul cetățenilor. Am scos totuși din calcul țările micuțe, ale cărei populație este mai mică de un milion de locuitori, și în care un deces sau zece ar avea un impact disproporționat de mare. Astfel rezultă următoarea situație:

1. Belgia este pe locul unu în ceea ce privește pierderile umane provocate de virus raportat la totalul populației. 1813 belgieni din fiecare milion au decedat din cauza COVID.

2. Țările din est și sud-est, dacă îți amintești, păreau a se descurca foarte bine în stadiile inițiale ale pandemiei.

Totul s-a făcut praf din acest punct de vedere.

Prin prisma deceselor/milion locuitori, Slovenia este pe locul doi la nivel global, Cehia pe locul patru, Bosnia pe locul șase, Macedonia de Nord pe locul șapte, Bulgaria pe locul nouă, Ungaria pe locul zece, Croația pe locul 13, Polonia pe locul 25, iar România este pe locul 27.

Diferențele sunt semnificative. Dacă am fi avut rata Sloveniei, numărul deceselor ar fi fost dublu față de cel înregistrat în realitate, ajungând în jurul valorii de 37 de mii.

2b. Mai bine decât noi, adică având mai puține decese/milion locuitori, sunt Germania (nicio surpriză), Israel, Danemarca, Turcia, Olanda, Slovacia, cam tot Orientul Mijlociu și … planeta ca atare. La nivel global s-au înregistrat 287 decese / milion. În România: 957 decese / milion.

2c. Dacă ai prin cercul de cunoscuți fani ai modelului suedez, poți să-i informezi că Suedia este pe locul 19 pe glob în ceea ce privește numărul de decese/milionul de locuitori. Imunitatea de turmă pe care s-a pariat în țara nordică s-a dovedit un mare fâs: doar 567 de mii de suedezi au fost diagnosticați cu COVID-19 dintr-un total de 10,1 milioane. În genere se estimează că atunci când 60% din populația unei țări a dobândit imunitate circulația virusului se restricționează puternic. Aproximativ 6% din suedezi au trecut prin experiența COVID-19, adică de zece ori mai puțini decât era nevoie – într-un an întreg. În absența unui vaccin, Suediei i-ar mai fi trebuit ani buni ca să dobândească imunitate de turmă. Paradoxal, eficacitatea strategiei a suferit întrucât virusul s-a răspândit și se răspândește prea lent pentru ca imunitatea de turmă să fie fezabilă.

Rata cea mai mare de penetrare a COVID-19 (din nou scoțând din calcul țările liliputane) este Republica Cehă: 9,1% din locuitorii țării au fost testați pozitiv de când am început să aflăm de virus și până acum.

2d. Situația relativă a Suediei este apropiată de cea a Braziliei – o altă țară-etalon pentru o atitudine relaxată cu privire la virus. România stă mai bine decât amândouă, cel puțin până în acest moment.

3. Informațiile din paragrafele anterioare trebuie filtrate cu grijă. Un sistem de sănătate extrem de precar, care nu are nevoie să raporteze Uniunii Europene tot ce se întâmplă, poate rata cauza reală a deceselor. În alte cuvinte, COVID-19 ucide în țara respectivă, poate chiar mai mult decât în alte țări, dar cauza decesului este prost identificată și chiar, în multe națiuni de pe glob, poate fi cazul că decesul nu este înregistrat oficial cu nicio autoritate. Motivul pentru care aduc în discuție această posibilitate este situația aparent și relativ bună a țărilor estice din afara Uniunii Europene, precum și a țărilor africane. Pot exista și explicații alternative – națiunile Africii au în genere o populație tânără; izolarea relativă a Serbiei, Rusiei și Ucrainei de marile fluxuri economice și sociale europene le protejează și le-a protejat într-o oarecare măsură etc.

Și totuși… când privești o listă în care țările dezvoltate din punct de vedere economic și tehnologic sunt în top (un top al răului) iar Tadjikistan, Rwanda și Haiti stau bine, nu poți să nu-ți pui întrebări.

4. După Europa de Est, în topul pierderilor umane raportate proporțional la populație se află America de Sud. Această veste este îngrozitoare și semnalează că, peste câteva luni, situația din țările acelui continent va fi tragică.

De ce? În acest moment, în emisfera sudică este vară. Lumea socializează în aer liber. Odată cu venirea iernii (lunile iunie-august), viața socială își va schimba coordonatele, oamenii retrăgându-se în interiorul locuințelor sau chiar barurilor și restaurantelor dacă acestea rămân deschise. Temperaturile scăzute vor descuraja orice inițiativă de aerisire. Virusul – ca orice alt virus în aceste condiții de altfel – va prolifera. Practic, acum ne aflăm în momentul mai liniștit al pandemiei pentru America de Sud, mai liniștit decât ce va fi la vară. Și chiar și în aceste condiții relativ liniștite, situația din America de Sud nu este relativ bună.

5. China, de care nu mai auzim multe în ultima vreme, are un număr total de 89522 cazuri și 4636 decese. Aceste numere, trebuie subliniat, includ tot ce s-a întâmplat de la începutul pandemiei și până acum. România are de 8 ori mai multe cazuri înregistrate și de 4 ori mai multe decese. Până și Indonezia (1 milion de cazuri, 30 de mii de decese) i-a depășit.

Ori valorile sunt editate, ori China face ceva foarte bine – și încă de foarte mult timp.

6. Finlanda, Japonia și Australia au o situație foarte bună prin comparație cu restul țărilor ale căror statistici sunt de încredere. Datorită concentrării atenției publicului asupra vaccinurilor, nimeni nu mai este interesat să vadă ce fac acele țări bine, și mai ales ce ar putea fi emulat. Și este păcat: virusul produce constant mutații, mai mici sau mai mari, fiind posibil ca în viitorul mai îndepărtat unele vaccinuri (și deci vaccinări) să nu fie foarte eficace.