Connect with us

Featured

Lumile americane/”Trust the plan!”

Publicat

pe

Lumile americaneSoneria ceasului sunase deja. La 7 dimineața, președintele Trump era trezit de sunetul muzicii pe care fiul său o alesese. Trump o lăsase pe telefonul său doar pentru că sotia îi spusese să o facă. Altfel, cum nu era interesat niciodata de ceea ce copii lui făceau, nici acum nu îl interesa cum crește Baron. Avea o răceală clară, fundamentală, asociată cu un autism parental demn de a fi studiat. Nu își auzea copii decât atunci când vorbeau de cum se produc banii. În rest, era cel mai confortabil tată, tată socru sau soț din lume. Nimic din universul interior al familiei sale nu îl atrăgea. Erau prea lumești, prea simple, prea anodine. Trump era doar unul singur și semi-zeu pe deasupra.
În aceea dimineata, așa cum se întâmpla de peste patru ani, pașii grei ai președintelui nu se auziseră pe parchetul lustruit cu grijă. La actualul președinte fusese destul de simplu, dormitorul principal fusese ocupat de prima doamnă, al doilea, cel mai apropiat de primul, fusese dat fiului Baron, așa că președintele a fost obligat să accepte mica încăpere ocupată altă dată de către atașații militari din Casa Albă și celebra lor valiză nucleară. În patru ani de mandat acesta nu vizitase niciodată dormitorul conjugal, pus la dispoziție cu grație pentru primul cuplu. Incredibil dar orarul prezidențial al lui Trump începea undeva între orele 11 și 12 din dimineață, anulând efectiv o parte importantă din programul oficial al Biroului Oval. Familiaritatea rezidenței prezidențiale nu exista pentru cuplul Trump. Detestată pentru mediocritatea construcției, calitatea mobilierului, pentru senzația de fortăreață permanent asediată, Casa Albă, deci și resedinta privată, era un loc unde cuplul Trump considera că erau doar condamnați să trăiască.În opoziție cu ei, cum aveau ocazia, soții Obama nu ieșeau decât târziu din dormitor, atunci când era week-end sau vre-o sărbătoare legală, copii fostului președinte fiindu-le formal interzis să traverseze livingul pentru a intra neanunțați peste părinți. Scenele de publicitate americană ale copiilor cu ursulețul de pluș în brațe, sărind în patul părinților, plin de voioșie nu exprimau realitatea frustă a unui cuplu prezidențial bine ancorat în conservatorism conjugal. Lumea obamiană era personală, privată, închisă până și celor mai apropiați membrii ai familiei. Pentru cei doi Obama diminețile devreme nu se transformau în fuga după un duș sau pachetul de mâncare al copiilor. Ci de căutare a fiecăruia dintre cei doi. Numai un eveniment cataclismic și mondial ar fi putut să distrugă acele dimineți, iar din fericire adminstrația Obama nu a avut asemenea moment.

Pentru cuplul Trump discuțiile în contradictoriu începeau de la culoarea cravatei sau faptului că valetul personal nu găsea niciodată butonii preferați ai președintelui, aruncați de acesta pe te miri unde. Exilat practic în propria sa rezidență, îmbătrânind încet dar în văzul lumii, ceea ce Melania detesta efectiv, Donald J. Trump, cel de-al 45-lea președinte al SUA, se pregătea pentru începutul ultimei sale zile de președinte. Lumea magică a puterii supreme, a unei case vechi și plină de isorie a națiunii, se pierdeau cu fiecare oră. Lumea imaginară însă, a celui care doar mai ieri dădea lecții de politică lumii întregi, lua locul acestei realități. Donald J. Trump, pleca rușinat, umilit, plin de resentimente dar și cu o speranță. În lumea reală se adunau deja pregătite citațiile de la procurori, copii maturi ai președintelui deja având probleme severe de finanțare a afacerilor imperiului Trump. Mai mult, Ivanka, prințesa iubită și adorată, nu numai că se refugiase pe o insulă din Florida, dar copii ei de aproape șase luni nu mai urmau scoala privată de elită din Washington. Un incident pandemic impicând pe președinte i-a alungat pe cei doi copii, deoarece părinții celorlalti colegi, și ei bogați și puternici, nu doreau să fie infectați.

Elita din New York transmisese clar că nu va mai fi primită bine înnapoi, așa că întreg clanul practic a emigrat în interiorul SUA. Dar pentru Donald Trump acestea nu erau de loc probleme reale. În lumea lui, milioanele de votanți care credeau în el ca într-un messia rasial, heterosexual și plin de bani, îi vor oferi o noua șansă. Acea lumea irațională, acea fantastă colecție de teorii, de sub informații, populate de colonii proteiforme de conspirații care otrăveau efectiv viața națiunii americane, îi ofereau cea mai mare iluzie. Si alături de el, tocmai acești zeloți absoluți ai trumpismul trăiau aceeași drama. În doar ore, trumpismul va fi transportat cu avionul acasă în Florida. Un singur adevăr, și acela perfect filtrat de bizarele forme de viață care populau lumea iraționalului trumpist, le spunea clar că epoca lor, a marilor minciuni aprobate prin tweeter prezindențial se încheia.

Inaugurarea lui Joe Biden miercuri marchează nu numai începutul istoric al unei noi președinții americane, ci și, pentru nenumărați americani, sfârșitul devastator al unei minciuna care a durat de ani de zile . Pentru adulatorii quasi fanatizați din QAnon, celebrul nume al unei si mai infam celebre teorii a conspirației de extremă dreaptă care susține că Donald Trump ar fi o figură asemănătoare cu o divinitate, luptând, în secret, cu o cabală a statului paralel formată exclusiv din pedofili care controlează guvernul, viitorul nu trebuie să fie cel pe care îl vedeau la televizor, în acea dimineață.

Lună după lună, an după an, „Q” (litera care îl desemnează pe liderul online al grupului și armata de influențatori ai rețelelor sociale Q), le spusese și îi asigurase că Trump rămâne președinte al SUA, că în ultimul minut va avea loc o lovitură de stat, iar armata SUA va co-ordona o operațiune codată sub numele de „marea furtună”. Că Trump va aresta pe toată lumea, de la câștigătorii alegerilor până la membrii Curții Supreme americane, incluzând familiile lui Bush, Clinton și Obama. Imposibilă misiune, iremediabilă distrugere a republicii americane, dar zeci de milioane de oameni din SUA chiar au crezut și s-au rugat pentru distrugerea completă, ireversibilă a țării lor. Și toate acestea doar pentru că un om, necunoscut marelui public, a cultivat și consolidat o cultură de minciună și conspirații care aproape au dărâmat pe 6 Ianuarie mitica clădire a Capitoliului din Washington. A ajunge atât de apropae de îngroparea republicii, este o victorie în sine și reprezinta cea mai reală justificare a lumii conspiraționiste care s-a clădit sub Trump și administrația sa.

Mitologia trumpistă, susținea că miercuri, ziua exacta a inaugurării celui de al 46 președinte al SUA, cu ajutorul soldaților și ofițerilor patrioți din US Army, familiile Biden, Obama și Clinton vor fi arestate, judecate și executate pentru trafic de minori, crime sexuale, trădare a națiunii, a statului și a rasei, alături de o întreagă altă litanie de infracțiuni fianciare și religioase. „The noose day”, adică ziua frânghiei fusese declarată de către votanții lui Trump ca fiind 20 Ianuarie. Ca atare toată aceasta populație a lumii trumpiene era efectiv lipită de televioare pentru a vedea marea furtună. Finalul ei apoteotic era dat de faptul că Trump, după ce a învins, în cele din urmă, răul celular, cancerul structural care invadase prin abluțiuni păgâne puritatea societății albe, neo-creștine și heterosexuale americane, va rămâne la putere prin grație divină.

Religia votanților lui Trump era simplă prin credourile afirmate: Donald Trump devenea eliberatorul spiritului american, continuatorul strictei religii a claselor sociale, apărătorul vânătorului de noi teriotrii americane, apărătorului fermei din preerie și a albului viteaz, promotorul virginității și purității americane, permanentizând diviziunea rasială și discriminarea economică. Visul american absolut, total și fără pete ar fi fost resturat. Cele doua lumi, se intersectau doar în persoana lui Trump, devenind motorul celei mai mari tensiuni interioare pe care vre-odată o președinție americană a cunoscut-o. În interiorul său cel mai ascuns, marele blond chiar a crezut că un asemenea scenariu fantastic se poate întâmpla. La fel și celelălate milioane de votanți ai săi. Marele plan se va fi înfăptuit fără ca nimeni să nu participe la cea mai incredibilă devalizare a puterii unui imperiu. Fantasmul și fantezia luaseră loc realității și adevărului.

În interiorul paradisurilor digitale sigure pentru extremiștii de extremă dreaptă, cum ar fi Gab sau Telegram, grupuri masive QAnon s-au transformat în petreceri virtuale, unde particpanții reacționează la ceremonia de miercuri în timp real. Pe măsură ce evenimentul a început, membrii cu greu și-au putut conține bucuria sau dorința de vărsare de sânge. Nerăbdarea acestora nu numai palpabilă era transferată prin ecranul televizorului oricărui participant la realitate.

„Bine ați venit la marea finală !!!” a scris, înveselit, adminul unui grup virtual Gab format din 185.000 de membri. Alt co-ordonator de grup întreba unde ar trebuie să fie executați cei arestați de pe esplanade Capitoliului. Pe fondul fluxului rapid de răspunsuri al grupului său Telegram format din 34.000 de membrii, moderatorul a decis că spânzurătorile să fie publice timp de trei zile în fața memorialul Lincoln, iar școlile și universitățile să fie obligate să îșț aducă elevii și studenții, doar delegațiile acceptate ideologic de către trumpiști, pentru a observa execuțiile. Alții au salivat din cauza ideii decapitării și violenței sexuale impotriva democraților proeminenți. Mai multe mesaje erau prea grotești pentru a fi publicate chiar și de către paltformele de dialog care le adăposteau, așa încăt a fost nevoie de cenzură (ce cuvânt oribil pentru trumpiști, dar atât de necesar atunci cînd ameninți o femeie de 80 de ani cum este Nancy Pelosi cu pedepse din bestiarul animal).

Până la 11:45 dimineața, totuși, în timp ce Kamala Harris își depunea jurământul de vicepreședinte, mulțimile din realitatea paralelă virtuală au devenit neliniștite. „Ei bine, acest popcorn tocmai s-a răcit”, a scris un suporter QAnon . „Când încep arestările?” întreabă un altul. Minutele treceau, ceremonia de inaugurare se apropia de momentul culminant, cel al jurământului lui Joe Biden și totuși, patrioții nu mai apăreau cu armele încărcate să îl aresteze pe uzurpator și pe cei de acolo. Air Force One nu mai primea ordinul de a se întoarce cu un Trump aflat în drum spre pensie. Totuși, au continuat să se agațe de speranță, în timp ce se numărau minutele până la mult așteptata lor „mare trezire”. Dar, pe măsură ce a sosit prânzul, iar un Biden sigur de el a pus mâna pe o Biblie istorică pentru a jura, devenind al 46-lea președinte al Statelor Unite, realitatea celor de la QAnon, ca și cea secretă a lui Trump s-au prăbușit.

Coborând din avion, în Florida, Donald J Trump era simplu cetățen. Fosta primă doamnă deja își dăduse jos taiorul de înmormântare cu care ieșise din Casa Albă și era îmbrăcată într-o rochie multi coloră. Viața sa plină de privilegii și de bogăție revenise la normal. La fel ca un comutator Geiger, care măsoară radioactivitatea, atitudinea din interiorul comunităților online QAnon s-a schimbat de la veselie la șoc și mizerie: „Nimic nu s-a întâmplat!”; „Deci, acum avem dovada că Q a fost un rahat total”; „Mă simt rău, dezgustat și dezamăgit”; „Am fost păcăliți ???”; „Ne-ai jucat pe toți”; „Cum am putut crede cu toții așa ceva? Suntem toți niste idioți?” Era realitatea care deja invada, fără drept de replica, lumea paralelă, fantastă a QAnon.

Între timp, câțiva loialiști QAnon au efectuat un exercițiu de gimnastică mentală demn de medalia de aur pentru a-și păstra iluzia în viață. Câțiva au sugerat că videoclipul în care Biden a devenit președinte a fost un fals și că el era deja închis în spatele gratiilor în timp ce televiziunile vândute cabalei elitiste mințeau o întreagă națiune. Alții au susținut că Biden însuși a lucrat de fapt cu Trump pentru a demonta statul paralel tot timpul și că el, de fapt, va fi cel care va pune armata să îi aresteze pe presupușii trădători. Mulți au pledat pur și simplu unul cu celălalt să rămână răbdători: „Q nu ne-ar face asta. Nu ne-a dezamăgit. Nu vă pierdeți speranța „.

Cu siguranță, acesta nu este sfârșitul QAnon. Dar este momentul să evaluăm daunele imense pe care aceast proiect paralel, adevărat stat paralel și mincinos, le-a provocat SUA. Mișcarea, pe care FBI o consideră o amenințare teroristă internă, a evoluat deja și s-a regrupat pentru a își menține loialitatea membrilor săi de-a lungul timpului, plantând rădăcini adânci într-o serie de alte comunități: iubitori de yoga, grupuri bisericești, săli de clasă școlare , rețele anti-vaccinuri, negaționiști ai diferitelor evenimente istorice reale, iar lista poate continua pentru mult timp. Radicalizarea în masă a americanilor de către QAnon face parte integrantă din moștenirea lui Trump. Trump a dorit aceasta radicalizare, i-a oferit, uneori discret, alteori public, nu numai binecuvântarea sa ci și confirmarea unora dintre minciuni. A fost de fapt planul paralel, din lumea trumpistă. Donald J Trump chiar a crezut că preluând atacul la adresa solidității statale americane va putea sa devină noul președinte pentru mai multe mandate a SUA.

Niciodată nu a fost vorba de o scurtă haltă, de doar patru ani, în centrul puterii lumii. Nu, Trump, în lumea sa interioară, dorea să fie un Putin. Nu avea probleme cu democratia. El avea probleme cu schimbarea aceasta permanenta a scaunelor. Iar QAnon i-a convenit de minune. Analiza și rezolvarea acestui cancer conspiraționist va fi probabil una dintre cele mai mari provocări ale administrației Biden. Nu este clar nimănui cum va evolua mecanismul teoria conspirației QAnon, după momentul 20 Ianuarie. Mulți susținători înflăcărați jură să continue să meargă mai departe. Acum însă, realitatea paralelă, statul ascuns, cel fantast cu care Trump a incercat să răstoarne puterea reală, au pierdut. Pentru moment doar, căci a fi capabil să creezi o astfel de fantastică realitate, care să înlocuiască orice ancoră reală pe care mintea umană o are natural, a fi capabil să minți 75 de milioane de oameni înseamnă să ai absoluta putere de a răsturna orice administrație de la Casa Albă.

De aceea Trump a anunțat, că nu știe cum, dar ei vor fi înnapoi. Cine sunt ei, cine îi va rearanja stelele, nimeni încă nu o știe. Grupul QAnon este în pierdere. „Am fost excrocați de către Q!” a declarat un membru al congrației fantaste pe Telegram. Iar întrebarea finală „pentru noi ce urmează acum?” este mult mai periculoasă decât se crede. Acum, după gustul insurecției și al primului martiriu pe altarului jertfei revoluționare, QAnon nu are decât soluția etapei revoluționare violente. Nimic altceva, căci ar însemna autodistrugerea și purgatorial intern. Iar Q nu va dori să fie executat de proprii săi credincioși. Puterea lui virtuală este la fel de narcisistă ca și cea reală pe care a avut-o Trump. Milioane și milioane de oameni au descoperit șocați că ceea ce credeau ei ne era decat produsul unui scenariu regizat spectaculos de bine de către un Q anonim și fără scrupule. Căci în realitatea de zi cu zi a Americii, cel sau cei care au pus la punct, până la a fi perfect, acest scenariu fantastic, au știut că totul este o minciună. Problema este că la intersecția dintre cele doua lumi, care trebuie să fie Trump, în loc de o minte logică și o putere democratică, s-a gasit terenul fertil al loviturii ascunse. În persoana președintelui SUA se oprește fantasma și începe realitatea.

Fiind accelerator al unei mișcări sociale profunde, alienate social și cultural de dinamica tehnologică a zilei, scenaristul din spatele QAnon a reușit să zguduie treptele puterii centrale de la Washington. Nu a reușit o revoluție, dar principiul marelui plan, („Trust the plan!” este unul dintre sloganurile simbolice strigate pe culoarele Capitoliului american de către mulțimea insurecțională) și credința totală, oarbă și fanatică într-o conspirație nedovedită vre-odată, toate au devenit reale în istoria națiunii americane. În acel scenariu, invizibil, fluent, perfect coagulat s-a aflat dovada fragilității democrației americane. Iar acest lucru este cel mai grav. Cineva, un om sau un grup de persoane, au reușit să zgălție stabilitatea americană. Deci pericolul există, este real, iar atunci când ai un președinte care se folosește de intersecția dintre real și ireal, dintre clar și obscur, pentru a manipula o statalitate atat de concretă, de amplă și de materială ca cea a SUA, atunci riscul deviației istorice devine imediat și extrem de violent. SUA au trecut exact prin acest risc extrem timp de patru ani. Câte decenii le va trebuie să își revină?

H.D. Hartmann

Exclusiv

Catedrala Jmecheriei: IPJ Prahova între doctorul‑Dumnezeu cu TID, școlărița în fundul gol și cămătăria de la CAR. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (XIV)

Publicat

pe

De

 

Inspectoratul de Protecție al Jmecherului”:
Cum a fost ocupat IPJ Prahova de doctori‑Dumnezeu, școlărițe în fundul gol și cămătari cu epoleți

Județul unde legea e pentru fraieri, iar șmecherii au poliția la buton

În Prahova, statul de drept are două viteze.
Una pentru săteni, bătrâni, tineri fără „spate” și polițiști cu coloană: amendă, dosar, psiholog, umilință.
Alta pentru șefi, „doctori Dumnezeu”, copii de bani gata, protejați politici, agende dezbrăcate și cămătari de interior: protecție, mușamalizări, statistici scoase din burtă și dosare „în lucru” până la pensie.

De ani de zile, ziarul de investigații Incisiv de Prahova documentează cum IPJ Prahova a fost transformat, bucățică cu bucățică, nu în Inspectoratul de Poliție al Județului, ci într-un Inspectorat de Protecție al Jmecherului. Restul – „Siguranță și încredere” – e doar lozincă pentru pliante.

Când Poliția cere presei: „Dați-ne sursele, că așa vrem noi”

Povestea începe acolo unde, teoretic, ar trebui să se rupă filmul: la libertatea presei.

După un articol despre un accident rutier cu o autospecială a Poliției Prahova, IPJ se trezește cu o idee genială:
deschide dosar penal pentru „divulgare de informații secrete de serviciu” și trimite redacției Incisiv de Prahova o adresă oficială prin care cere, relaxat, numele surselor jurnalistice.

Adică exact ce interzic:

  • Regulamentul UE 2024/1083 privind libertatea mass‑media (EMFA);
  • jurisprudența CEDO;
  • ghidurile Consiliului Europei privind art. 10 CEDO.

Într-o scrisoare deschisă, organizații precum ActiveWatch, Centrul pentru Jurnalism Independent, Centrul de Resurse Juridice, CeRe, Centrul FILIA și altele explică, pe limba oricărui elev de clasa a VIII‑a:

  • protecția surselor este drept fundamental;
  • statele NU pot obliga presa să își predea sursele;
  • nici jurnaliștii, nici colaboratorii lor nu sunt oficiu de declarații pentru poliție.

Bruxelles-ul spune: „Nu umblați la surse.”
IPJ Prahova aude: „Scrieți aici, cu nume și prenume, cine v-a spus, că vrem și noi să știm.”

Când instituția care trebuie să aplice legea calcă în picioare EMFA, CEDO și propriul Cod Penal, nu mai e derapaj. E abuz cu antet.

Scorțeni: arde satul, 112 deranjează sistemul

În comuna Scorțeni, România reală arată așa:

  • arderi mari, fum înecăcios, risc pentru gospodării și sănătate;
  • un sătean sună la 112 – exact cum îl învață statul în campanii.

La fața locului vin polițiștii de la Băicoi și cei ai Primăriei Scorțeni. Și ce fac, după cum povestește omul?

  • îl certează că a sunat;
  • îi spun că „asta nu e urgență”;
  • îi sugerează să nu mai sune, chiar dacă arde;
  • și îi dau amendă, ca lecție de „educație civică”.

Spiritul civic se taxează, nu se încurajează.

Body‑cam‑ul, instrument de transparență în țările normale, devine, după relatarea săteanului, întrerupător de conveniență:
off când se discută mizerii, on când trebuie cosmetizată scena pentru raport.

Plângerea săteanului ajunge la Biroul Control Intern (BCI) exact la o ofițeră cu:

  • foști colegi printre cei reclamați;
  • părinți ancorați în aceeași zonă;
  • legături profesionale directe cu oamenii din teren.

La IPJ Prahova, asta nu se cheamă „conflict de interese”. Se cheamă „repartizare ca la carte”.

Mesajul pentru sat:
Nu mai sunați la 112, nu flăcările deranjează sistemul. Voi îl deranjați.

Antonescu, polițistul declarat „nebun” pentru că nu stă în genunchi

În același decor apare un alt „deranjant”: agentul Antonescu Andrei Alexandru, ajutor de șef de post la Scorțeni:

  • un an vechime;
  • tânăr, dezinvolt;
  • nu se lasă călcat pe cap;
  • nu are reflexul „să trăiți, șefu’, scuzați că exist”.

Destul cât să fie trecut la „caz special”.

În loc să fie întrebați de ce:

  • se amendează cetățeanul care sună la 112;
  • body‑cam‑urile se deschid și se închid „la buton”;

șefii găsesc soluția clasică:
Antonescu e trimis la psiholog.

Nu pentru ajutor, ci pentru ștampilă:

  • nu pupă papucul? „instabil”;
  • reacționează când vede abuz? „problemă de comportament”;
  • are coloană vertebrală? „nepotrivit pentru sistem”.

Întrebarea elementară:

  • dacă era cu adevărat „nebun”, cum a trecut de testele psihologice de admitere?
  • cum a funcționat un an fără diagnostic?
  • de ce apar „simptomele” exact după ce îndrăznește să nu mai stea în genunchi?

La IPJ Prahova, psihiatria nu se face cu teste, ci cu nervii șefului.

 Radar pe câmp, cruci în oraș

Un județ cu atâtea morți în trafic ar avea nevoie de Serviciu Rutier treaz, nu de filosofie de birou.

Realitatea:

  • tineri aruncați din mașini și străpunși de garduri de fier;
  • garduri și stâlpi băgați în carosabil, fără avize serioase;
  • străzi îngustate artificial, cu risc de impact frontal.

Unde e radarul?

  • nu în Băicoi, pe străzile unde s‑au produs tragedii;
  • nu în punctele negre reale;

ci în câmp, în „localități” cu:

  • 2 benzi pe sens;
  • 0 case;
  • o livadă;
  • doar indicator de „localitate” pe hârtie.

Exact cum arată și capturile de pe grupurile de radare:
„Schela Băicoi”, „Paralela 45”, DN-ul cu două benzi pe sens, câmp cât vezi cu ochii – acolo pândește radarul, să prindă șoferi cu 70 la oră, în loc să stea unde sunt oameni, pietoni, garduri, copii.

Mai mult: șoferii își fac mișto, pe grupuri, de „forțele impresionante” scoase brusc la blocurile din Băicoi – inclusiv un BMW de la rutieră, apariție rară –, după atâtea articole despre lipsa de acțiune privind morții de pe șosele.
Se fac că muncesc: spectacol de poliție, nu siguranță rutieră.

Exemplu clasic:
un caz relatat în presă – echipaj cu radarul la Bucov pe DN, iar la câteva sute de metri, accident mortal.
Radarul lucra la „statistică”, moartea lucra la timp.

„Doctorul Dumnezeu” cu PH 01 TID și poliția în poziție de preș

Cea mai didactică lecție de slugărnicie instituțională se joacă la Postul de Poliție Păulești.

Decor:

  • semn mare: ACCES INTERZIS;
  • în curte intră, ca la mall, o decapotabilă albă Mercedes cu număr PH 01 TID.

Agentul Stănică Mihai face exact ce scrie în fișa postului:

  • oprește șoferul;
  • îl întreabă dacă are vreo reclamație – bun, atunci lași mașina AFARĂ;
  • îi explică simplu: curtea Poliției nu e parcare privată.

Din mașină coboară un personaj:

  • extrem de agitat;
  • transpirat „cronic”;
  • cu replici de genul: „n-am unde parca”, „s-a stricat mașina” (deși mașina merge);
  • refuză să se legitimeze;
  • refuză să mute mașina;
  • amenință cu „tata” și cu „Preda”.

Agentul îl sancționează, corect, și cheamă un echipaj cu DrugTest – comportamentul o cere.

Se află cine e „supăratul”:
Toma Iustin Daniel, „mare doctor” – cu profil de Instagram „Endocrinology Doctor – PhD student – Be a king? Think not, why be a king when you can be a God?” – și familie cu influențe în Ploiești și la IPJ.

Vine și „tăticul”:

  • nu să‑l certe pe băiat, ci să‑l spele cu influență;
  • promite că „vor vedea polițiștii cine e el”;
  • aruncă, ca instrument de presiune, numele Preda – nu șeful de post, ci șeful IPJ Prahova, Preda Ginel.

Ce urmează?

  • BCI sare în picioare, vine personal la Păulești;
  • se ridică imaginile de pe camerele Primăriei;
  • un om de la SOP vine special să ridice procesul‑verbal;
  • pe grupul WhatsApp „SPR 3 Blejoi” apar mesaje nervoase, inclusiv unele șterse – clasicul „să nu rămână urme”.

Toate aceste structuri – BCI, SOP, Secția Blejoi – se mișcă mai repede pentru un proces-verbal dat unui răzgâiat cu TID decât s-au mișcat vreodată pentru:

  • un viol;
  • o crimă;
  • un copil mort pe șosea.

Noaptea minții la Blejoi: statistici pe 5 ani doar pentru că a fost testat „cine nu trebuie”

După ce Incisiv de Prahova a expus cazul TID, IPJ intră în modul „damage control”.
Pe WhatsApp-ul Secției Blejoi ajunge o cerere halucinantă de la șefi:

  • pentru 2020–2024:
    • media acțiunilor/raziilor pe droguri;
    • media polițiștilor OP participanți;
    • media persoanelor conduse la sediu pentru droguri, cu câți sub 18 ani;
  • pentru 2025:
    • numărul total de acțiuni/razii droguri;
    • numărul total de polițiști participanți;
    • numărul exact de persoane conduse la sediu pentru droguri (și câți minori);
    • numărul de plângeri formulate împotriva polițiștilor și ce anume au vizat.

Nu pentru o strategie antidrog.
Nu pentru o analiză națională.
Ci pentru că UN singur „God cu TID” a fost testat la droguri.

Polițiștii întreabă, pe bună dreptate:

  • cum să dai statistici pe 5–6 ani când mulți nu mai lucrează, unii s-au pensionat, alții nici nu erau în Poliție în 2020?
  • care e legătura între faptul că tu respecți procedura azi și ce a făcut altcineva acum 4–5 ani?

Răspunsul e simplu:
Nu există nicio legătură.
Se caută doar pretexte pentru a întoarce povestea: din „doctorul tratat ca orice cetățean” în „doctorul persecutat de sistem”.

Pentru băiatul cu TID, IPJ cere medii pe 5 ani.
Pentru bătrânul jefuit la țară – „dosar în lucru”.

„Academia de Cămătărie” IPJ Prahova: semnătura ta, jaful lor

În paralel cu circul, o altă fabrică funcționează bine: caracatița creditelor și a cămătăriei interne, dezvăluită de Incisiv de Prahova (dosarul „WHITE TOWER”, dosarul penal nr. 4621/P/2023) și confirmată ulterior de Mediasud.

Schema, în rezumat:

  • ani la rând, grupări din IPJ Prahova au folosit:
    • credite la CAR-ul inspectoratului;
    • falsuri de semnături;
    • „povești lacrimogene” pentru a stoarce bani de la colegi;
  • prejudiciu:
    • în dosarul 4621/P/2023 – circa 1,7 milioane lei și peste 500 de acte materiale;
    • în alte combinații interne relatate – aproximativ 600.000 de euro, după discuțiile din interior.

Nume pomenite recurent:

  • Matei Tatiana – „șefa promoției de credite”, pensionată, dispărută „prin Olanda”;
  • Neacșu Silviu;
  • Cremeneanu Costel;
  • Hagiu Monica, secretara cu pix de aur.

Metode:

  • cereri de împrumut „umflate” (6.000 deveneau 60.000 printr-un zero în plus);
  • semnături falsificate (Iulică Dascălu, Manea Victor, Bădică Gabriel și mulți alții);
  • împrumuturi pe numele unor polițiști care aflau de ele când veneau popririle pe salariu.

Victimele:

  • zeci de polițiști cu popriri;
  • familii distruse, divorțuri;
  • rușine: „cum ai fost păcălit, dacă ești polițist?”

Autorii?

  • protejați de ani de zile de:
    • Eduard Mirițescu, adjunct IGPR – informat, conform surselor, despre situația de la CAR încă din 2016;
    • Marcel Bălan, adjunct IPJ – implicat în examene, numiri și „diurne morale”;
    • Codruța Șchiopu, fostă șefă SICE – dosare ținute la sertar până la pensia specială.

DGA s-a oprit când a dat de nume mari.
DGPI (fost SIPI), cu sediul în aceeași clădire, n-a văzut nimic.

Miruna de la Băicoi: când poliția devine studio foto și autospeciala – Uber sentimental

În tot acest tablou, agenta Miruna Ciubuciu nu e excepția, ci caricatura perfectă.

Conform informațiilor dezvăluite de Incisiv de Prahova:

  • colegul Andrei Olaru de la Ordine Publică intră în biroul ei și o găsește dezbrăcată în fundul gol;
  • explicația Mirunei: își tratează o boală de piele cu cremă, exact în birou, nu în baie.

În interior se vorbește însă de ședințe foto „naturiste”, „pentru uz personal” sau pentru vreun admirator la distanță.

Nu e singura performanță:

  • la o petrecere de sfârșit de an, apare îmbrăcată în „școlăriță”: fustiță minusculă, codițe, look de film 18+;
  • are, la un moment dat, permisul suspendat, dar se verifică acum dacă nu cumva a condus autospeciale ale Poliției în toată perioada.

Un civil în aceeași situație ar fi făcut deja cunoștință cu un dosar penal.
Miruna, în schimb, era:

  • fata unui fost cadru;
  • protejata unui „tătuc” cu greutate la centru;
  • tolerată de IPJ până când presa a venit cu pozele în dinți.

Când rușinea devine imposibil de cosmetizat, își dă demisia.
Demisia nu spală însă:

  • anii în care uniforma a fost costum de scenă;
  • impunitatea de care a beneficiat;
  • mesajul transmis colegilor corecți: „fă ce vrei, dacă ai spate, nu pățești nimic”.

Cancerul sexual „oficializat”: prădători în uniformă, dosare șterse în 30 de minute

Cel mai grav capitol rămâne însă cel al prădătorilor sexuali în uniformă, mușamalizați la vârf, documentat amplu de Incisiv de Prahova în ancheta:

„I.P.J. Prahova, patul de moarte al legii: Cancerul sexual mușamalizat de comisarii Ginel, Bălan & Co. – Incisiv de Prahova demască rețeaua prădătorilor sexuali din uniformă!”, accesibilă integral aici:
https://www.incisivdeprahova.ro/2025/12/30/i-p-j-prahova-patul-de-moarte-al-legii-cancerul-sexual-musamalizat-de-comisarii-ginel-balan-co-incisiv-de-prahova-demasca-reteaua-pradatorilor-sexuali-din-uniforma/

Două cazuri-simbol:

  1. Comisar‑șef Iordan Ion Laurențiu – Școala de Agenți de Poliție „Vasile Lascăr” Câmpina
    • elevul R.D. reclamă că a fost agresat sexual în biroul ofițerului de serviciu;
    • presiune, constrângere, promisiunea că „revine pentru favoruri sexuale”;
    • Serviciul de Investigații Criminale al IPJ emite, pe 20.12.2025, ora 16.00, un raport crucial;
    • în 30 de minute, raportul este ȘTERS din sistem.

    Cine a condus, în trecut, acest serviciu?
    Marcel Bălan, actual adjunct IPJ, celebru deja în anchetele Incisiv de Prahova.
    Coincidență? Prea scârbosă ca să mai fie credibilă.

  2. Agentul Nicolae Ciprian – fost șef de post la Bătrâni, mutat în „urban” la Măgurele
    • arestat preventiv pe 23.12.2025 pentru agresiune sexuală și tentativă de viol;
    • victime: persoane vătămate din dosare în lucru sau aflate sub ordine de protecție;
    • adică exact oameni vulnerabili, sub „protecția statului”, transformați în pradă.

Tiparul:

  • funcția și ascendentul psihologic folosite ca armă;
  • instituția transformată în paravan;
  • rapoarte șterse;
  • prieteni prin parchete care decid „ce trăiește și ce moare” pe masa de lucru.

Norocul – și rușinea sistemului – e că ambele dosare au ajuns, în final, la o procuroare recunoscută ca profesionistă, Mihoc Iuliana.
Ghinionul prădătorilor: nu toți procurorii sunt „prieteni”.

Strategia conducerii IPJ:

  • să ascundă cazurile;
  • să interzică oricărei structuri să comunice cu presa;
  • să evite orice etichetă de „management defectuos”;
  • să îi permită lui Ginel Preda să iasă „curat” la pensie și lui Bălan să viseze la scaunul de inspector‑șef.

Panourile „Stop Vexler”: când statul apără extremismul prin lene și nepăsare

Pe DN1, la Băicoi, România și-a construit o oglindă completă, relatată de Incisiv de Prahova și preluată de Digi24, Spotmedia, Adevărul

Pe DN1, la Băicoi, România și-a pus în același loc:

  • un mormânt de 5.000 de ani al culturii Yamnaya, scos la lumină de arheologi și lăudat de Consiliul Județean Prahova;
  • două panouri cu mesajul „Stop Vexler”, îndreptate împotriva Legii 241/2025 („Legea Vexler”), care combate antisemitismul, xenofobia și propaganda legionar‑fascistă.

Presa serioasă – Digi24, Spotmedia, Adevărul – a explicat deja ce face legea:
pedepse mai dure pentru:

  • negarea și falsificarea Holocaustului;
  • promovarea cultului criminalilor fasciști/legionari;
  • propaganda rasistă și xenofobă.

Statul spune, oficial: „Nu vrem antisemitism, nu vrem extremism.”
Panourile spun, cu tupeu: „Stop Vexler” – adică „stop legea care ne taie propaganda”.

CNCD, prin vicepreședintele Cătălin Raiu (citat de Spotmedia și Adevărul), spune clar:

  • mesajele „Stop X” pot fi discurs de ură;
  • când „X” este o persoană asociată unei comunități (Silviu Vexler – reprezentant al comunității evreiești), mesajul poate fi perceput chiar ca incitare la violență, până la „lichidare fizică”;
  • panourile StopVexler.ro ridică un risc real de discurs de ură.

IPJ Prahova:

  • înregistrează sesizarea (14.264/09.06.2026);
  • deschide dosar penal (1689/11.06.2026);
  • scrie frumos că „verifică” conținutul și autorizarea.

Între timp:

  • unul dintre panouri stă bine‑merci pe teren al UAT Băicoi, fără drept;
  • ambele ar fi fără autorizații;
  • campania StopVexler.ro – asumată public de Partidul Acțiunea Conservatoare (PAC), al lui Claudiu Târziu, conform Spotmedia – merge mai departe offline și online.

Abia pe 17.06.2026, ora 10:15, un Logan IPJ e surprins de Incisiv de Prahova intrând, în sfârșit, la Primăria Băicoi. După aproape o lună de scandal.

Legea Vexler apără statul de extremism.
Cine apără Legea Vexler de un stat care se mișcă doar când îl ia presa la mișto?

Două Prahove în același județ: una cu dosar „in lucru”, alta cu „Preda la telefon”

Din toate aceste episoade – Scorțeni, Băicoi, Păulești, CAR, Câmpina, Stop Vexler – se văd clar două Românii în același județ:

  1. Prahova fără pile
    • sătenii care sună la 112 – amendați și certați;
    • părinții care pierd copii în accidente – ignorați până când fac scandal public;
    • femeile hărțuite – trântite cu „fapta nu e prevăzută de lege penală”;
    • polițiștii tineri care nu stau ghemuiți – trimiși la psiholog și „lucrați” intern.
  2. Prahova cu pile, bani și relații
    • doctori autoproclamați „God”, cu număr PH 01 TID – protejați cu BCI, SOP și statistici pe 5 ani;
    • agende în fundul gol, cu permis suspendat – ținute în brațe până când se sparge buba în presă;
    • cămătari de interior și falsificatori de semnături – lăsați ani de zile să învârtă sute de mii de euro în CAR;
    • prădători sexuali în uniformă – acoperiți cu rapoarte șterse în 30 de minute și prietenii prin parchete;
    • promotorii mesajelor de tip StopVexler.ro – tratament cu „dosar în lucru” și Logan la relanti.

Întrebările oamenilor simpli sunt de bun‑simț și devastatoare:

  • De ce sunt ținuți mereu în brațe șefii de poliție și cetățenii cu bani și relații?
  • Dacă săteanul X reclamă ceva, de ce nu se întâmplă nimic?
  • De ce pentru un „răzgâiat imatur cu bani” se pune în mișcare BCI, SOP, statistici pe 5 ani și telefoane la Preda?

Pe grupurile de radare, șoferii fac mișto de:

  • patrule scoase brusc la blocuri în Băicoi;
  • BMW‑uri de la rutieră apărute „de decor”, rar, după atâtea articole despre lipsa lor;

dar realitatea rămâne aceeași:

  • radar pe câmp, între două lanuri și o livadă;
  • morți în oraș, între două garduri băgate în drum.

BCI-ul pentru deranjați, nu pentru derbedei

Oficial, Biroul Control Intern ar trebui să fie „poliția poliției”.
În Prahova, BCI pare să fie poliția deranjaților:

  • se mișcă exemplar când un „copil de bani gata” cu TID e testat la droguri;
  • ridică filmări în forță pentru un proces‑verbal perfect legal;
  • intră în fibrilații când un „doctor Dumnezeu” se simte ofensat.

În schimb:

  • nu sare pentru săteanul amendat că a sunat la 112;
  • nu fierb telefoanele când un polițist e trimis la psiholog pentru că refuză să pupe papucul;
  • nu se cere nicio statistică pe 5 ani când un copil moare pe șosea la 300 de metri de un radar plantat în câmp.

Polițiștii de la Secția Blejoi se întreabă, cu oboseală și scârbă:

  • „De unde să știm noi, în 2026, ce a făcut altcineva în 2020?
    Mulți s-au pensionat, mulți nici nu erau în serviciu.
    Cu asta se ocupă IPJ-ul? Cu chestii de noaptea minții, doar ca să spele obrazul unuia cu bani?”

Răspunsul e da.
Exact cu asta se ocupă.

Concluzie: Prahova, județul în care 112 deranjează cariera, nu criminalul

Puse cap la cap – cu nume, date, dosare, rapoarte șterse, panouri, radare pe câmp, BMW de poză, Miruna în fundul gol, TID „God”, Antonescu „nebun”, garduri înfipte în drum, credite false și prădători sexuali în uniformă – tabloul e limpede:

  • IPJ Prahova nu funcționează ca apărător al legii, ci ca apărător al jmecherului;
  • cetățeanul de rând, fie el sătean sau polițist cinstit, e material de consum;
  • presa independentă, precum Incisiv de Prahova, devine singurul „organ de control” real, de care șefii se tem mai tare decât de orice DGA sau DGPI.

Cât timp:

  • Preda Ginel și Marcel Bălan rămân la butoane;
  • academiile de cămătărie, de protecție pentru „doctori Dumnezeu” și „școlărițe”, de mușamalizare a abuzurilor sexuale rămân intacte;
  • DGA, Parchetul, DGPI și restul dorm pe dosare și se trezesc doar când ies pozele în ziar;

Prahova va continua să fie:

  • județul unde legea nu se aplică, se negociază;
  • unde 112 nu salvează, ci deranjează;
  • unde dosarele nu se rezolvă, se lasă să putrezească până la pensie;
  • unde normalitatea e diagnostic de boală psihică, iar decența – act de rebeliune.

Iar IPJ Prahova va rămâne ceea ce a devenit deja, după cum o arată investigațiile repetate ale Incisiv de Prahova:

nu Inspectoratul de Poliție al Județului, ci Inspectoratul de Protecție al Jmecherului Prahovean. Vom reveni. (Cristina T.).

Citeste in continuare

Exclusiv

Polițist la ONU, destituit de pe hârtie: cum a încercat IGPR să dea afară România din legalitate

Publicat

pe

De

În 2015, un comisar de poliție român aflat de ani de zile în misiuni internaționale ale ONU și UE s‑a trezit că, în timp ce reprezenta țara în lume, țara – prin IGPR – îl dă afară pentru „absență nemotivată”.
Un detaliu „minor”: omul era în misiune, cu contract ONU, iar raportul de serviciu îi era suspendat de drept.

Speța, documentată și prezentată public ca „material informativ” de Sindicatul Polițiștilor Români „Diamantul” (SPR „Diamantul”), s‑a încheiat definitiv în 2018 cu o palmă juridică zdravănă pe fața Ministerului de Interne și a IGPR: destituirea anulată, articol de ordin ministerial anulat, polițistul repus în funcție.

Cum dai afară un polițist aflat în misiune ONU: „absență nemotivată” de la logică

Ofițerul – comisar – lucra de ani buni în misiuni ONU și UE, cu raportul de serviciu suspendat de drept, an de an, prin dispoziții individuale emise de IGPR. Procedura era simplă: misiune internațională, cerere, suspendare de drept constatată prin act administrativ. Totul legal, repetitiv și plictisitor de corect.

La sfârșit de 2015, ofițerul cere prelungirea suspendării raportului de serviciu de la 15.12.2015 pentru un nou contract ONU (15.12.2015 – 14.12.2016).
IGPR, brusc inspirat, decide să „inoveze”:

  • respinge prelungirea printr-o simplă adresă de informare, fără motivare;
  • îi cere să reia activitatea în țară, invocând art. 45 alin. 3 din OMAI nr. 298/2011 (modificat prin OMAI nr. 163/2014), articol care transforma suspendarea de drept într-o suspendare „cu aprobarea șefilor”;
  • după care îl acuză de „absență nemotivată” și îl destituie disciplinar în baza art. 58 alin. 1 lit. e din Legea nr. 360/2002.

Pe scurt: statul îl trimite în lume, îl lasă acolo, apoi îl dă afară că nu mai vine înapoi la un ordin bazat pe un text ilegal.

Polițistul dă IGPR în judecată: „misiune imposibilă” devine manual de drept

În dosarul nr. 41261/3/2016 (reclamant reprezentat de SPR „Diamantul”, președinte Emil Păscuț), comisarul cere instanței un pachet complet:

  1. Anularea OMAI nr. 298/2011, în special art. 45 alin. 3;
  2. Constatarea prelungirii suspendării de drept a raportului de serviciu pentru perioada 15.12.2015 – 14.12.2016;
  3. Obligarea IGPR să emită actul de constatare a acestei suspendări;
  4. Anularea dispoziției de destituire disciplinară;
  5. Reintegrarea în funcție și repunerea părților în situația anterioară;
  6. Daune morale de 20.000 lei și publicarea hotărârii pe site‑ul IGPR.

Pe lângă acestea, în cererea introductivă sunt ridicate probleme de competență, calitate procesuală și constituționalitate, cu trimiteri punctuale la Constituție, Legea contenciosului administrativ, Legea 188/1999, Legea 360/2002, jurisprudența CCR, ÎCCJ și a curților de apel.

Tribunalul București: ordin ilegal, destituire nulă, IGPR în offside

În 2017, Tribunalul București (Secția de contencios administrativ și fiscal) admite acțiunea în parte:

  • anulează OMAI nr. 298/2011;
  • constată că raportul de serviciu a fost suspendat de drept pe perioada 15.12.2015 – 14.12.2016;
  • obligă IGPR să emită actul administrativ individual de constatare a prelungirii suspendării;
  • anulează dispoziția de destituire disciplinară;
  • dispune reintegrarea comisarului pe funcția deținută anterior;
  • acordă daune morale de 2.000 lei (mult sub cei 20.000 lei ceruți) și respinge cererea de publicare a hotărârii pe site‑ul IGPR.

De ce?

Instanța constată:

  • Refuzul IGPR de a prelungi suspendarea a fost arbitrar și nemotivat: timp de patru ani, aceeași situație a fost soluționată prin suspendare de drept, brusc, în 2015, IGPR „descoperă” altă interpretare, fără explicații.
  • OMAI nr. 298/2011 fusese emis în baza art. 78 din Legea nr. 360/2002, text între timp declarat neconstituțional de CCR prin Decizia nr. 244/2016. Rezultatul: ordinul ministerial rămâne fără temei legal.
  • Se aplică, deci, dreptul comun, respectiv Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, art. 95 alin. 1 lit. c și alin. 4: suspendarea raportului de serviciu pentru cei care desfășoară activități în organisme/instituții internaționale operează de drept, la inițiativa funcționarului, nu la bunul plac al șefului.

Altfel spus: legea spune clar „de drept”, ordinul ministerial a încercat să spună „cu aprobarea noastră”. Tribunalul alege legea, nu fițele administrative.

Curtea de Apel București: decapitarea articolului otrăvit din OMAI 298/2011

În recurs, Curtea de Apel București (Secția a VIII‑a CAF) reanalizează și, în 2018, pronunță soluția definitivă:

  • anulează doar art. 45 alin. 3 din OMAI nr. 298/2011 – restul cererii de anulare a ordinului este considerat lipsit de interes, deoarece problema concretă a reclamantului era legată de acest alineat;
  • respinge acordarea de daune morale – instanța apreciază că recunoașterea dreptului și reintegrarea constituie o satisfacție echitabilă suficientă;
  • menține:
    • constatarea suspendării de drept a raportului de serviciu,
    • obligarea IGPR de a emite actul de constatare,
    • anularea destituirii,
    • reintegrarea în funcție.

Curtea respinge și excepția de necompetență materială, reținând că:

  • Tribunalul este instanța competentă în baza art. 109 din Legea nr. 188/1999, normă specială, în litigiile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici (prin analogie și pentru polițiști);
  • capătul de cerere privind nulitatea ordinului este un capăt accesoriu, nu o excepție de nelegalitate care să mute competența la curtea de apel.

Anatomia juridică a unui abuz: ce a susținut reclamantul

1. Competența materială – cine judecă?

În cererea introductivă, reclamantul a invocat:

  • art. 109 și art. 117 din Legea 188/1999 – competență specială a tribunalului în litigiile de serviciu ale funcționarilor publici;
  • Decizia civilă nr. 4782/11.12.2014 a ÎCCJ – soluționarea unui conflict de competență privind anularea OMAI nr. 400/2004;
  • precedente în care Tribunalul București a anulat OMAI nr. 400/2004 ca instanță de fond.

Mesajul: nu te poți ascunde în spatele competenței ca să scapi de controlul legalității.

2. Cine răspunde pentru ordinul ministerial?

Pentru calitatea procesuală pasivă a ministrului, reclamantul a arătat:

  • art. 7 alin. 5 din OUG nr. 30/2007: ministrul, ca autoritate unipersonală, emite ordinele normative;
  • ministerul, ca instituție, doar elaborează și avizează (art. 3 alin. 1 lit. c pct. 1);
  • analogie cu Președintele (decrete), Prim‑ministrul (decizii), Avocatul Poporului (ordine): răspunde autoritatea care semnează actul, nu clădirea.

3. Ordin abrogat, dar încă ilegal: „mortul legal” care mai poate fi judecat

Un alt punct cheie: admisibilitatea anulării unui act normativ chiar abrogat. Reclamantul a invocat:

  • art. 126 alin. 6 din Constituție și art. 11 alin. 4 din Legea nr. 554/2004: actele normative nelegale pot fi atacate oricând;
  • abrogarea înseamnă doar ieșirea din vigoare, nu dispariția juridică;
  • abrogarea nu poate sustrage actul de la controlul de legalitate, tocmai pentru că interesează efectele sale în trecut;
  • jurisprudența: CA Cluj, Sentința civilă nr. 114/2011 (definitivă, publicată în M. Of. nr. 308/2012).

Cu alte cuvinte: faptul că ordinul nu mai e în vigoare nu șterge abuzurile pe care le‑a produs.

4. Nulitatea OMAI nr. 298/2011 – emis pe un articol căzut la CCR

Sprijinindu‑se pe Decizia CCR nr. 244/2016, reclamantul a arătat:

  • OMAI nr. 298/2011 a fost emis în baza art. 78 alin. 1 din Legea nr. 360/2002, text declarat neconstituțional;
  • un ordin care se sprijină pe o normă neconstituțională își pierde temeiul legal și devine nul;
  • model de practică: patru hotărâri de anulare a OMAI nr. 400/2004 în baza Deciziei CCR nr. 392/2014, pronunțate de ÎCCJ – Secția de contencios administrativ și fiscal și de Curtea de Apel București – aceeași secție.

5. Art. 45 alin. 3 – alineatul care „a adăugat la lege”

Textul‑cheie, art. 45 alin. 3 din OMAI 298/2011 (modificat prin OMAI nr. 163/2014), a fost atacat punctual:

  • legea generală, Legea 188/1999, art. 95 alin. 1 lit. c, prevede constatarea suspendării de drept a raportului de serviciu pentru funcționarii aflați în activități la organisme internaționale;
  • ordinul ministerial a transformat această constatare într‑o suspendare condiționată de aprobarea autorității – adăugând un filtru discreționar pe care legea nu îl cerea;
  • astfel, s‑a încălcat ierarhia normelor (art. 13 și 78 din Legea nr. 24/2000), un ordin neputând modifica sau restrânge drepturile conferite de lege;
  • textul a creat și discriminare între polițiștii trimiși în misiune cu aprobarea șefilor și cei care îndeplineau condițiile legale, dar fără „binecuvântare ierarhică”.

Rezultatul: un alineat folosit ca barieră discreționară, ras la controlul de legalitate.

6. De ce a fost nulă destituirea

Nulitatea dispoziției de destituire disciplinară a fost fundamentată pe mai multe paliere:

  • derivă din nulitatea OMAI nr. 298/2011 și, în special, a art. 45 alin. 3: dacă temeiul refuzului de suspendare e ilegal, „absența nemotivată” devine o ficțiune;
  • necompetența IGPR de a destitui un ofițer (comisar): potrivit art. 58 alin. 6, art. 69 alin. 1 lit. g și art. 15 lit. b, c din Legea nr. 360/2002ministrul este singurul competent să dispună destituirea în astfel de cazuri;
  • actele pregătitoare bântuite de vicii: s‑a invocat neconstituționalitatea art. 59 alin. 2 lit. a din Legea nr. 360/2002, text apreciat ca vag și imprecis;
  • încălcarea art. 95 alin. 1 lit. c și alin. 4 din Legea nr. 188/1999 – suspendarea trebuia recunoscută de drept, fără marjă de apreciere pentru IGPR;
  • lipsa actului de reluare a activității: conform art. 96 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 și art. 27²⁸ din Legea nr. 360/2002, reluarea nu se produce automat („ipso iure”), ci doar prin act administrativ individual. Fără un astfel de act, polițistul nu poate fi declarat „absent”;
  • tratament discriminatoriu față de alți ofițeri în situații similare, pentru care suspendarea a fost prelungită fără probleme.

7. Reintegrare și daune morale – drepturi, nu favoruri

Reclamantul și SPR „Diamantul” au fundamentat cererile de reintegrare și reparații morale pe:

  • art. 21 și 52 din Constituție – accesul liber la justiție și răspunderea statului pentru prejudiciile cauzate;
  • principiul restitutio in integrum;
  • art. 30–35 și 253 din Codul civil – protecția drepturilor nepatrimoniale și reparația pentru prejudiciile morale;
  • art. 106 din Legea 188/1999 și art. 18 din Legea 554/2004 – efectele anulării actelor administrative;
  • art. 6 CEDO – dreptul la un proces echitabil;
  • jurisprudență: ÎCCJ, Decizia nr. 5880/2011, privind marja de apreciere a judecătorului și criteriul echității, inclusiv prin raportare la practica CEDO privind „satisfacția echitabilă”.

A fost invocat și un precedent direct: o speță similară câștigată la Brașov, în care Curtea de Apel Brașov a constatat, în 2016, suspendarea de drept a raportului de serviciu pentru un polițist aflat într‑o misiune UE.

De ce contează speța: „abrogat” nu înseamnă „iertat”

Materialul informativ al SPR „Diamantul” extrage din această cauză câteva concluzii cu valoare de precedent:

1. Abrogarea nu spală păcatele unui act normativ

Abrogare ≠ anulare.

Chiar dacă un ordin este abrogat, acțiunea în anulare rămâne:

  • admisibilă;
  • utilă, pentru că produce efecte asupra actelor individuale emise în baza lui.

Temei: art. 11 alin. 4 din Legea 554/2004 și art. 126 alin. 6 din Constituție.
Retroactivitatea nulității lovește întreaga „piramidă” de acte individuale construite pe baza unei norme nelegale.

2. Efectul deciziilor CCR: când cade temelia, cade și construcția

Un ordin emis în temeiul unui articol de lege declarat neconstituțional de Curtea Constituțională rămâne fără temei:

  • decizia CCR nu se limitează la viitor;
  • afectează situațiile juridice pendinte, care nu au devenit „fapte trecute” (facta praeterita) prin lipsa contestării;
  • astfel, un polițist aflat încă în litigiu poate folosi decizia CCR pentru a demola un ordin ministerial născut pe un articol neconstituțional.

3. Când ordinul „adaugă la lege”, instanța taie

Transformarea unui drept legal – suspendare de drept la inițiativa funcționarului – într‑o favoare acordată după bunul plac al autorității reprezintă:

  • adăugare la lege, interzisă normelor de tehnică legislativă (Legea nr. 24/2000);
  • încălcare a ierarhiei normative, în care ordinul trebuie să se conformeze legii, nu invers.

Sancțiunea: anularea dispoziției din ordin care contrazice legea.

4. Cine judecă litigiile polițiștilor

Curtea statuează clar: în litigiile privind raporturile de serviciu ale polițistului:

  • se aplică art. 109 din Legea 188/1999 ca normă specială;
  • faptul că, „pe lângă”, se cere și anularea unui act normativ nu mută competența la Curtea de Apel, atâta timp cât acel capăt este accesoriu.

Altfel spus: nu schimbi instanța doar pentru că, pe lângă destinul unui om, e implicat și un ordin.

5. Controlul de legalitate se oprește la ce e concret aplicat

Curtea limitează anularea la art. 45 alin. 3 din OMAI 298/2011, pentru că:

  • doar acest text a fost efectiv aplicat reclamantului;
  • interesul și obiectul cauzei nu justifică radierea întregului ordin.

Principiu: instanța nu face „curățenie generală” din oficiu, ci sancționează norma în măsura în care a produs efecte concrete asupra reclamantului.

Epilog: când un comisar dă lecții de drept propriului minister

Speța, așa cum este prezentată de Sindicatul Polițiștilor Români „Diamantul”, arată cum:

  • un comisar trimis la ONU poate deveni, fără voia lui, cobaiul unei inginerii administrative bazate pe un ordin ilegal;
  • IGPR și MAI pot ajunge să confunde suspendarea de drept cu „favorul pe pile”, sub acoperirea unui articol de ordin care „calcă” legea și Constituția;
  • un singur proces, bine dus, poate:
    • anula un articol de ordin ministerial (art. 45 alin. 3 din OMAI 298/2011),
    • spulbera o destituire abuzivă,
    • clarifica competențe,
    • și fixa, în jurisprudență, ideea că abrogarea nu spală ilegalitatea.

În final, Curtea de Apel București a restabilit ceea ce ar fi trebuit să fie evident de la început:
un polițist aflat în misiune ONU, cu suspendare de drept, nu e „absent nemotivat”, ci victima unui sistem care confundă legea cu dispoziția internă și dreptul cu moftul birocratului.

Iar speța aceasta, câștigată definitiv în 2018, rămâne – așa cum subliniază materialul informativ pregătit de SPR „Diamantul” – nu doar o reparație individuală, ci un avertisment scris cu litere groase pentru toți cei care cred că un ordin de ministru poate rescrie legea, Constituția și bunul‑simț juridic: când statul „inovează” abuziv, mai devreme sau mai târziu se întâlnește cu judecătorul. (Cerasela N.).

 

Citeste in continuare

Featured

Erou în timpul liber: Un polițist din Satu Mare a salvat o femeie dispărută după ce i-a recunoscut chipul din memorie

Publicat

pe

De

Povestea unei dispariții care s-ar fi putut termina tragic a căpătat un deznodământ fericit datorită spiritului de observație ieșit din comun al unui polițist sătmărean. Felix, un angajat al Ministerului Afacerilor Interne, a reușit să identifice o femeie de 60 de ani, căutată cu disperare de familie, deși acesta se afla în timpul său liber. Potrivit informațiilor publicate de Sindicatul Europol, intervenția sa promptă a pus capăt unui calvar care dura deja de două zile.

Cursă contra cronometru pentru o viață: Disperarea unei familii din Satu Mare

Femeia, care suferă de o afecțiune medicală delicată, părăsise domiciliul în urmă cu 48 de ore, fără a lăsa vreun indiciu despre direcția în care s-a deplasat. Situația era cu atât mai critică cu cât persoana dispărută nu avea capacitatea de a se îngriji singură, iar expunerea prelungită la pericolele străzii, fără tratament sau supraveghere, creștea exponențial riscul unei tragedii. Familia trăia momente de agonie, fiecare oră scursă diminuând șansele unei regăsiri miraculoase, până în momentul în care norocul s-a intersectat cu profesionalismul.

Fler de polițist și memorie fotografică: Momentul întâlnirii salvatoare

Deznodământul a venit într-un mod aproape neașteptat, pe o stradă din municipiul Satu Mare. Aflat în timpul liber și deplasându-se ca un simplu cetățean, polițistul Felix a observat o femeie care trecea pe lângă el, prezentând semne vizibile de dezorientare. Ceea ce ar fi putut părea pentru un trecător obișnuit doar o persoană grăbită, pentru Felix a reprezentat o declanșare a instinctului profesional.

Sursa citată subliniază că polițistul posedă o memorie fotografică remarcabilă; acesta a reușit să coreleze instantaneu trăsăturile femeii cu imaginea pe care o văzuse cu două zile înainte, pe fișa de dispariție consultată la intrarea în serviciu. Fără să ezite, Felix a interpelat persoana și, confirmându-și suspiciunile, a solicitat de urgență sprijinul colegilor săi prin sistemul de intervenție.

Final fericit: Dedicarea care depășește barierele orelor de program

Datorită intervenției sale, un echipaj de poliție a ajuns imediat la fața locului. Din fericire, starea de sănătate a femeii a fost găsită ca fiind stabilă, ea fiind ulterior transportată și predată în siguranță familiei.

Reprezentanții Sindicatului Europol au ținut să evidențieze faptul că meseria de polițist este, înainte de toate, o vocație care nu se suspendă odată cu ieșirea din schimbul de serviciu. „Îl felicităm pe Felix pentru flerul și dedicarea de care a dat dovadă. Este o muncă ce nu se termină odată cu ieșirea din schimb”, au transmis aceștia, oferind publicului un exemplu rar de vigilență și devotament față de siguranța comunității. (Sava N.).

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusivo oră ago

Catedrala Jmecheriei: IPJ Prahova între doctorul‑Dumnezeu cu TID, școlărița în fundul gol și cămătăria de la CAR. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (XIV)

  Inspectoratul de Protecție al Jmecherului”: Cum a fost ocupat IPJ Prahova de doctori‑Dumnezeu, școlărițe în fundul gol și cămătari...

Exclusivo oră ago

Polițist la ONU, destituit de pe hârtie: cum a încercat IGPR să dea afară România din legalitate

În 2015, un comisar de poliție român aflat de ani de zile în misiuni internaționale ale ONU și UE s‑a...

Exclusiv22 de ore ago

INSPECTORATUL DE PROTECȚIE AL JMECHERULUI PRAHOVEAN. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (XIII)

Cum calcă IPJ Prahova legea în picioare ca să nu se șifoneze șefii, doctorii‑Dumnezeu și „școlărițele” în fundul gol Prahova,...

Exclusiv23 de ore ago

Comisii de disciplină la mișto și destituiri din concediu medical in M.A.I.: manualul de abuz „made in instituție”

Când e de tăiat în carne vie prin destituiri, instituțiile merg cu 200 la oră. Când e de dovedit că...

Exclusiv2 zile ago

IPJ Prahova, manual de distrus un județ: când „deranjantul” e bolnav, mortul e vinovat. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (XII)

În Prahova, siguranța și încrederea nu mai sunt slogan de minister, ci banc prost spus la parastas. Pentru că de...

Exclusiv2 zile ago

Judecătorul „culoarului negru”, promovat vicepreședinte: cum se răsplătește în Prahova călcatul în picioare al unui handicapat

De la „băiatul de sistem” SRI–Penitenciar la angajarea fortata cu handicap: același judecător, aceeași semnătură, același dispreț Există judecători care...

Exclusiv2 zile ago

Penitenciarul Târgșor, noua agenție de plasare în sindicate: Șefa de secție face casting cu subalternele

Comisia de disciplină chemată să stingă „incendiul sindical” de la Târgșor La Penitenciarul de Femei Ploiești – Târgșorul Nou, pe...

Exclusiv2 zile ago

Asociație PRIVATĂ, coordonată de STAT: Cum își ține M.A.I. rezerviștii la căldură pe banii contribuabililor

Când un secretar de stat devine „șef de ONG” Cine „coordonează” o asociație de drept privat? În România, răspunsul e...

Exclusiv2 zile ago

Ședință de „dialog social”: când liniștea e obiectiv de serviciu

La sediul Direcției de Poliție Transporturi din cadrul IGPR s-a bifat, recent, o nouă ședință de „dialog social”. De o...

Exclusiv2 zile ago

Republica TID: Cum se face poliția (I.P.J. Prahova) preș în fața unui doctor autoproclamat Dumnezeu. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (XI)

CURTEA POSTULUI, PARCAREA LUI „FĂ-TE CĂ NU VEZI” Ieri, 17.06.2026, în jurul orei 9 dimineața, curtea Postului de Poliție Păulești...

Exclusiv3 zile ago

Primăria Curcubeu SA PLOIESTI: Cum se ascund „Noi, ploieștenii” după steag, dar fug de întrebări

De la „nu știm nimic” la fotografia care spune tot Cercul ipocriziei din Primăria Ploiești s-a închis oficial. După câteva...

Exclusiv3 zile ago

IPJ Prahova, fabrica de deranjați: de la cetățeanul care sună la 112, la polițistul călcat pe cap și rutieriștii ieșiți la păscut pe câmp. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (X)

Arde satul, stingeți cetățeanul: 112, linia de „deranjat șefii” În comuna Scorțeni, județul Prahova, România reală a făcut ce i...

Exclusiv3 zile ago

Operațiunea „Frigiderul”: Cum transformă conducerea IPJ Sibiu polițiștii în hamali de lux pe banii destinați misiunilor operative

De la escortarea infractorilor la cărat frigidere: „management operativ” marca IPJ Sibiu Ce ar trebui să facă un polițist dintr-un...

Exclusiv3 zile ago

Cameră de tortură cu pixul: Cum a transformat Poliția „ofițerul de serviciu” în sclav universal cu stație, ștampilă și coloana vertebrală pe avarie

„Sună la poliție!” – dar nu deranja, că omul de la serviciu ține tot statul pe un scaun de birou...

Exclusiv4 zile ago

Clinica „AS de Bani Publici” din Ploiești: când rețeta medicală devine rețetă de decontare

Descinderi cu stetoscopul la buzunar: medicină sau contabilitate creativă? Descinderile de miercuri, 17 iunie, la Clinica AS Medical din Ploiești...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Taxi Heathrow London

Top Articole Incisiv