„Prezentul fără perdea”, dar cu draperii groase la MEDAT

Istoricul și jurnalistul Marius Oprea avertiza, în rubrica sa „Prezentul fără perdea”, că lozincile reformiste ale noului val politic sunt doar ambalaj de PR pentru vechile reflexe feudale. Ceea ce se întâmplă astăzi la Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului (MEDAT) nu mai este doar confirmare, ci demonstrație de laborator.

Sub paravanul „Bibliotecii de bune practici” fluturate doctrinar de USR, în MEDAT s-au aplicat, cu zel de Școală de Securitate, „Bazele muncii de securitate”: epurări brutale de personal, filaj instituțional, blocaje procedurale calculate, indicii grosolane de fals prin substituire de semnătură și mufarea unei caste de bugetari de lux la mai multe bugete simultan.

Cazul amenzii-record de 104.832 de lei aplicate de AMEPIP (Agenția pentru Monitorizarea și Evaluarea Performanțelor Întreprinderilor Publice – conform listei de sancțiuni oficiale, sursa: https://amepip.gov.ro/sanctiuni-aplicate-apt-de-catre-amepip/) ministrului în funcție transformă MEDAT într-un teatru al absurdului administrativ.

În timp ce ministrul Ambrozie-Irineu Darău plânge teatral pe Facebook (sursa: contul public https://www.facebook.com/irineu.darau/) că este transformat în „acar păun” pentru întârzieri de 700 de zile „moștenite”, adevărații autori ai blocajului râd din spatele funcțiilor: trioul Miron – Mina – Dragomir, protejat direct din anturajul demnitarului.

„Acarul păun de lux”: Ministrul amendat pe persoană fizică

Amenzile vin și pleacă, dar ridicolul rămâne

Sancțiunea de 104.832 de lei, aplicată nominal ministrului în funcție la 31.03.2026, este rezultatul previzibil al unei pasivități organizate: AMEPIP a penalizat nefinalizarea procedurilor de selecție conform OUG 109/2011 la cinci companii strategice din portofoliul MEDAT:

• Conversmin S.A.
• Societatea Națională a Apelor Minerale S.A. (SNAM)
• Societatea Națională Radiocomunicații S.A. (RADIOCOM)
• Telegondola Mamaia S.R.L.
• Romfilatelia S.A.

Citatul din decizia AMEPIP, publică pe site-ul instituției (sursa: https://amepip.gov.ro/sanctiuni-aplicate-apt-de-catre-amepip/), este necruțător:

„Amendă conducătorului APT, ministrului în funcție la data de 31.03.2026, în cuantum de 104.832 lei, conform art. I alin. (1) și (3) din OUG nr. 69/2025, prin raportare la art. 59^1 alin. (2) lit. c) din OUG nr. 109/2011”.

Ministrul Darău răspunde public, pe Facebook, cu lamentația standard: are doar 98 de zile de mandat, „nu e vina lui”, e „omul potrivit sacrificat la locul nepotrivit”. Doar că, potrivit Codului Administrativ și legislației de guvernanță corporativă, un ministru nu stă cu ceasul în mână la proceduri și nu redactează referate tehnice; dar are obligația să-și controleze aparatul și jalonul PNRR.

În realitate, tergiversarea care a generat amenda a fost orchestrată de subordonații săi direcți, protejați cu grijă:

• Adriana-Laura Miron – Secretar General al MEDAT
• directorul general Mina – Resurse Umane / „Resortul blocajelor”
• Adrian Viorel Dragomir – Director General al Direcției Digitalizare

Trioul Miron – Mina – Dragomir: „Executanții” feudei de la MEDAT

1. Adriana-Laura Miron – „Secretarul General și Stăpâna Jaloanelor”

În calitate de Secretar General al MEDAT, ordonator secundar de credite și șef al aparatului funcționarilor publici, Adriana-Laura Miron avea obligația:

• să monitorizeze jaloanele PNRR;
• să convoace comisiile OUG 109/2011;
• să asigure continuitatea și finalizarea procedurilor de selecție la companiile publice vizate.

În loc:

• a deturnat resursele Secretariatului General către un „blitzkrieg” de reorganizări abuzive;
• a coordonat epurări de juriști de carieră;
• și-a construit punți personale, inclusiv prin numirea ca administrator special la CARFIL S.A. (mutare cu iz de autoplasare strategică la uzinele de armament).

În acest timp, dosarele de selecție pentru Conversmin, SNAM, RADIOCOM, Telegondola Mamaia și Romfilatelia au fost lăsate în așteptare, ca bagajele pierdute pe un aeroport politic.

Miron a funcționat ca scutul administrativ al lui Adrian Viorel Dragomir și ca pivot al rețelei interne.

2. Directorul general Mina – „Resurse Umane, Zero Proceduri”

Subordonat pe lanțul direct de execuție, directorul general Mina, responsabil de resurse umane și proceduri OUG 109/2011, a aplicat o „pasivitate strategică” ca la manual:

• fără note de informare transmise la timp;
• fără convocări ferme ale comisiilor de selecție;
• fără redactarea documentațiilor de atribuire;
• fără presiunea minimă necesară pe termenele-limită.

Practic, direcția condusă de Mina a înțepenit din interior procedurile, până când termenul de 31 martie a fost depășit. AMEPIP a avut astfel motivul legal perfect să aplice amenda maximă.

Nu este primul episod în care pasivitatea ministerială „împinge” o companie de stat spre prăpastie: presa a documentat, în alte cazuri, cum inacțiunea ministerului de resort a contribuit la falimentul societății Lido, în beneficiul unor interese private (sursa: România Liberă, analiza despre Lido – https://romanialibera.ro/la-zi/exclusiv-pasivitatea-ministerului-turismului-a-condus-compania-statului-lido-sa-in-faliment-blat-in-favoarea-afacerii-fostului-ministru-bogdan-dragoi/).

De asemenea, conexiuni controversate la Ministerul Economiei, în dosarele IOR – RCDMGI, au fost analizate de Realitatea (sursa: https://www.realitatea.net/stiri/actual/analiza-conexiunile-controversate-de-la-ministerul-economiei-afacerea-ior-rdcmgi), conturând același tipar: pasivitate cu rezultat foarte activ în favoarea clientelei.

3. Adrian Viorel Dragomir – „Domnul Digitalizare și Serverele Patri(e)i”

Adrian Viorel Dragomir, Directorul General al Direcției Digitalizare, omul-cheie pe infrastructură și comunicații, este pilonul tehnic al grupării Miron – Mina – Dragomir.

Rolul lui:

• controlează fluxurile de date din minister;
• gestionează serverele și sistemele informatice;
• asigură „spatele digital” al tuturor operațiunilor obscure.

În timp ce soția sa, Oana Marie Arat, își plimba carnetul de partid USR prin consilii de administrație (vezi mai jos), Dragomir beneficiază de protecție simultană din partea Adrianei Miron și a Danielei Vișoianu, șefa de cabinet a ministrului.

În mod ironic, în perioada în care autorități ale statului erau atacate de hackeri, nimeni nu părea curios să-i adreseze lui Dragomir întrebări serioase privind securitatea cibernetică, deși este responsabil de digitalizare și comunicații la nivel strategic național.

Rețeaua de cumetrie: Galați, Meteo România și carnetul USR

Cabinetul ministrului: „Blindajul” care ține adevărul la ușă

Întrebarea de fond pentru ministrul Irineu Darău este devastatoare:
Cum a reușit să „nu vadă” timp de 6 luni că Miron, Mina și Dragomir sabotează guvernanța corporativă sub nasul lui?

Răspunsul duce spre rețeaua de cumetrie academică și politică, centrată pe Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați și pe propriul său cabinet:

• Daniela Vișoianu – Șefa de Cabinet a ministrului Irineu Darău, soția profesorului Cornel Vișoianu. Din poziția de Șefă de Cabinet:
  • controlează strict agenda demnitarului;
  • funcționează ca filtru și izolator informativ;
  • blochează accesul sesizărilor privind abuzurile trioului Miron – Mina – Dragomir la masa ministrului.

Pe scurt: Darău este ținut într-o orbire selectivă convenabilă, cu porția de adevăr dozată de rețea.

• Oana Marie Arat – soția lui Adrian Viorel Dragomir și colega de catedră a lui Cornel Vișoianu la Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați. Pupila cuplului Miron – Vișoianu, promovată în cercurile de putere ale ministerelor, exemplu clasic de „nou baron tehnocrat”.

Meteo România și „vremea politică”: USR, înscris negru pe alb

Deși USR predică public „depolitizarea”, documentele oficiale din dosarul de cadre al Oanei Marie Arat o contrazic frontal.

În actele publice de la Regia Autonomă Administrația Națională de Meteorologie (ANM – Meteo România), unde Oana Marie Arat a fost membru în Consiliul de Administrație, apare explicit afilierea politică: USR, asumat și recunoscut.

Presa a descris-o drept „pupila lui Dan Barna și noul vătaf financiar din ministere”, poziție din care Oana Arat a folosit carnetul de partid drept bilet VIP către resursele statului:

• coordonatoare a miliardelor din POIM la MIPE și pe proiectele de mediu din PNRR;
• beneficiară de sume consistente din indemnizațiile de membru în Consiliile de Administrație la:
  • ROMATSA RA;
  • Electrica Serv SA;
  • ANM (Meteo România).

În timp ce Oana Arat încasa bani din consilii, pe filieră politică USR, soțul său, Adrian Viorel Dragomir, era apărat la MEDAT de Daniela Vișoianu și Adriana Miron, cu acces la infrastructura digitală strategică a statului.

Semnătura „săgeată”: Orbirea ministrului și fantoma falsului prin substituire

Două semnături, un singur ministru?

Apariția ministrului Irineu Darău în rolul de „victimă inocentă” pe Facebook se prăbușește la o analiză minimală a actelor MEDAT emise în 2026.

O simplă examinare grafoscopică, accesibilă oricărui expert, ridică semne grave de întrebare:

• Pe documentele banale, de rutină, semnătura lui Darău este:
  • fluidă, cursivă, rotunjită;
  • cu numele „Darău” complet lizibil.
• Pe ordinele de forță, asociate cu:
  • epurări interne;
  • numiri abuzive (de exemplu, la CARFIL S.A.);
  • delegări masive de atribuții către Secretarul General Adjunct Marian Niculescu,
    semnătura se transformă într-o parafă agresivă, în zigzag, de tip „săgeată”, din care numele dispare.

Coincidență „perfectă”: acest tip de semnătură apare pe acte emise în perioadele în care ministrul se afla în deplasări externe, precum vizita nefinanțată de la Kiev din aprilie 2026.

Rezultatul:
Există o suspiciune rezonabilă de fals prin substituire de persoană, realizat chiar de rețeaua care îl înconjoară pe Dragomir și protejează trioul Miron – Mina – Dragomir. Dacă se confirmă, nu mai vorbim doar de imoralitate administrativă, ci de potențiale fapte penale.

Final de reprezentație: când „Fără compromisuri” devine „Fără rușine”

Amenda AMEPIP – nota de plată a unei feude politice

Amenda istorică de 104.832 de lei aplicată de AMEPIP nu e un accident birocratic, ci nota de plată a unui sistem de cumetrie instalat la MEDAT sub flamura falsă a reformei.

În timp ce Irineu Darău:

• contestă amenda în instanță, evident cu bani publici, nu din buzunarul personal;
• se victimizează în spațiul online;

adevărații artizani ai blocajului și beneficiarii rețelei –

• șefa de cabinet Daniela Vișoianu;
• Secretarul General Adriana Miron;
• directorul general Mina;
• directorul general al Direcției Digitalizare Adrian Viorel Dragomir;

– au mizat cinic că se vor putea ascunde la nesfârșit în spatele ministrului.

Sloganul „Fără compromisuri” al USR se prăbușește definitiv în fața unei realități simple:
Un minister strategic a fost transformat într-un sindicat de protecție pentru soți, soții, colegi de catedră și camarazi de partid de la Galați, mufat la buget prin carnetul USR.

Ce urmează: de la „Biblioteca de bune practici” la dosare penale

În acest punct, nu mai e vorba de morală politică, ci de obligații legale:

• Corpul de Control al Guvernului are datoria să intre de urgență în MEDAT, să verifice:
  • dosarele OUG nr. 109/2011 gestionate de Miron și Mina;
  • traseul decizional și cronologia întârzierilor;
  • procedurile de numire și epurările interne.
• DNA are obligația să ridice:
  • serverele și infrastructura digitală gestionate de Adrian Viorel Dragomir;
  • actele semnate cu „semnătura săgeată”, pentru expertiză grafoscopică;
  • documentele care atestă cumulul de funcții și beneficii al Oanei Marie Arat pe filieră politică.

Dacă statul de drept încă mai există dincolo de comunicatele de presă, caracatița din MEDAT – Miron, Mina, Dragomir, Vișoianu, Arat și protectorii lor politici – trebuie scoasă din apele tulburi ale cumetriei și trimisă acolo unde legea nu se mai joacă de-a reforma: în fața instanței. (Cristina T.).

Ingineria transferului: din „fără penali” în „fără concurs”

În România anului 2026, „transferul în interesul serviciului” a devenit noua teleportare administrativă: bagi la intrare o „cunoștință” sau o șefă de cabinet, scoți la ieșire un „specialist” în agricultură, apărare sau ce mai pică pe hârtie.

Un comunicat al DNA din 24 iulie 2026 (vezi comunicatul Direcției Naționale Anticorupție: https://www.dna.ro/comunicat.xhtml?id=13871) vorbește de un prejudiciu de 148.542 de lei, doi inculpați și un dosar trimis în judecată. În paralel, o serie de articole de presă, între care Incisiv de Prahova (https://www.incisivdeprahova.ro/2026/03/27/farsa-fara-penali-cum-usr-transforma-legea-in-carpeta-rosie-pentru-numiti-politici-serviciul-dezvoltarea-industriei-de-aparare-directia-industria-nationala-de-aparare-in-cadrul-medat/) și Gazeta de Cluj (https://gazetadecluj.ro/puscariasa-userista-miron-adriana-laura-a-aterizat-la-ministrul-darau-in-poala/), descriu cum o șefă de cabinet USR sare, fără examene, direct în fotoliul de funcționar public într-un minister economic-cheie.

Instituțiile sunt diferite, oamenii sunt diferiți, unul e deja la DNA, celălalt e deocamdată doar în presă. Dar dacă pui cele două povești una lângă alta, îți sare-n ochi: șablonul este identic. Doar antetul instituției se schimbă.

Dosarul de la Suceava: șapte zile până la „specialistul” fitosanitar

În colțul „penal” al scenei avem dosarul de la Suceava. Potrivit procurorilor DNA, în decembrie 2024, Adrian Pintea, pe atunci secretar de stat la Ministerul Agriculturii, ar fi făcut ce știe administrația românească mai bine: a „aranjat”.

L-a determinat, spun anchetatorii, pe directorul general al Autorității Naționale Fitosanitare (ANF), Romeo Șoldea, să aprobe rapid transferul unei cunoștințe de la Camera Deputaților la un post de secretariat în cadrul ANF. Un pas mic pentru fișa postului, un salt uriaș pentru „ingineria transferului”.

Conform DNA, toată șmecheria a durat ȘAPTE zile. Atât. Deși legea pretinde, timid și teoretic, un anunț public de minimum 30 de zile înainte de verificarea competențelor pentru o funcție publică. Legea vorbește de „minimum 30 de zile”, practica răspunde: „maximum o săptămână, dacă știi pe cine trebuie”.

Etapa a doua vine la fel de sprinten: persoana este mutată definitiv, împreună cu postul, la Oficiul Județean Fitosanitar Botoșani, fix în localitatea ei de domiciliu, pe o funcție cu atribuții de control tehnic fitosanitar. Fișa postului se îndoaie frumos ca origami, astfel încât persoana să poată fi „încadrată”.

Detaliul delicios din rechizitoriul DNA: persoana NU are studii de specialitate în agricultură, horticultură, biologie sau chimie. Dar ce mai contează? În România, competența e facultativă, loialitatea e obligatorie.

Rezultatul, potrivit procurorilor: un prejudiciu de 148.542 de lei, adică salariile luate de cineva care nu putea legal și nici efectiv să facă ce scria în fișa postului. Dosarul a ajuns la Tribunalul București. Desigur, cei doi inculpați beneficiază de prezumția de nevinovăție. Sistemul, în schimb, beneficiază de prezumția de bătaie de joc.

Dosarul de la minister: „fără penali”, dar cu transfer expres

În cealaltă parte a scenei, într-o lumină mai „useristă”, se joacă varianta fără DNA (deocamdată). Contextul: Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului (MEDAT), condus de ministrul USR Irineu Darău.

Conform investigațiilor din presa online, inclusiv Incisiv de Prahova, DeFapt.ro, Solid News și Gazeta de Cluj, Adriana Laura Miron începe ca șefă de cabinet a ministrului Darău, dar nu rămâne mult acolo. La începutul lunii martie 2026 renunță la funcția de șefă de cabinet și își reconfigurează traseul: de la consilier parlamentar la grupul USR din Senat, la funcționar public într-un minister strategic. Nu prin concurs, nu prin examen, ci prin „magia” transferului.

Cronologia, așa cum reiese din relatările presei:

• 19 martie – ministrul Irineu Darău trimite o cerere către Senat pentru transferul „în interesul serviciului” al Adrianei Miron către MEDAT.
• 23 martie – Senatul aprobă transferul.
• 25 martie – prin ordin de ministru, Miron este încadrată pe o funcție publică de consilier superior la Serviciul Dezvoltarea Industriei de Apărare din cadrul MEDAT.

În doar câteva zile, traseul e complet. Uităm de concurs, de dosar, de examen scris, de interviu. Toată procedura clasică pentru ocuparea unei funcții publice devine o piesă de muzeu. Mecanismul de transfer ocolește elegant tot ce ar putea semăna a verificare a competenței.

Întrebată direct de jurnaliștii DeFapt.ro dacă a susținut vreun examen, Adriana Miron explică liniștită că, pentru statutul special al funcționarului public parlamentar, legislația nu cere așa ceva. Adică nu-i nevoie să demonstrezi că știi; e suficient să demonstrezi că ești „de-ai noștri”.

Cireașa de pe tort, potrivit Solid News și Incisiv de Prahova: fișa postului ar fi fost semnată înainte de aprobarea oficială a ordinului de transfer, iar poziția de consilier ar reprezenta doar o treaptă intermediară spre adevărata țintă – funcția de secretar general al ministerului. O numire de rang înalt, care se face, conform legii, de către premier, la propunerea ministrului.

Și, conform relatărilor din presă, această etapă „de perspectivă” chiar s-a și întâmplat: Miron Laura ar fi fost numită în funcția de secretar general al MEDAT de către premierul Bolojan, la propunerea ministrului Darău. De la resurse umane în MAI și studii de poliție, direct în vârful administrației unui minister cu „industria de apărare” în titulatură. România, țara tuturor posibilităților… dacă ești în cerc.

Până în acest moment, nu există informații publice despre vreo anchetă penală sau administrativă pe acest caz. Doar opinia publică, care se uită la „fără penali în funcții publice” și vede, în practică, „fără concurs în funcții publice”.

Instituții diferite, aceeași piesă: „Funcția potrivită pentru omul nepotrivit”

Dacă dai la o parte siglele de pe ușă, în ambele cazuri apare același tipar, aceeași „inginerie a transferului”.

1. Omul de încredere, nu omul de meserie
   În dosarul de la Suceava, vorbim de o cunoștință a unui secretar de stat. În povestea Miron-Darău, de șefa de cabinet a ministrului. Punctul comun: nu avem la bază o carieră în domeniul funcției finale, ci o relație de proximitate cu un demnitar. Meritele profesionale sunt opționale, loialitatea personală – obligatorie.
2. Instituția-releu, pentru schimbare de regim
   Atât DNA, cât și presa descriu același truc: o instituție-pontență, folosită ca punte de lansare. La Suceava, Camera Deputaților este rampa de transfer spre ANF. În cazul Miron, grupul parlamentar USR din Senat devine treapta intermediară spre MEDAT. Scopul? Să nu fie „angajare nouă supusă concursului”, ci „transfer în interesul serviciului”. Noua magie: nu se scoate postul la concurs, se scoate din joben.
3. Viteză record: de la luni la zile
   Șapte zile în dosarul Pintea-Șoldea, sub două săptămâni în cazul Miron-Darău. În loc de luni de anunțuri publice, examene și evaluări, avem o administrație turbo când e vorba de „ai lor”. Când e vorba de muritorii de rând, procedurile redevin grele, stufoase și lente.
4. Funcție tehnică pentru oameni fără pregătire tehnică
   La Suceava, persoana este plasată pe un post de control tehnic fitosanitar fără studii în agricultură, horticultură, biologie sau chimie (conform rechizitoriului DNA). La MEDAT, Adriana Miron ajunge consilier superior la Serviciul Dezvoltarea Industriei de Apărare cu experiență declarată în studii de poliție și resurse umane în MAI. Concluzia: în România, nu contează ce știi, contează la cine răspunzi la telefon.
5. Miza reală: nu primul post, ci următorul nivel
   În dosarul DNA, mutarea definitivă la Oficiul Fitosanitar Botoșani îi consolidează persoanei o poziție pe termen lung, acasă, la domiciliu.
   În cazul Miron, funcția de consilier superior la industria de apărare e doar covorul roșu spre secretariatul general al ministerului, o numire grea ce ajunge pe masa premierului. Și, potrivit relatărilor de presă (Incisiv de Prahova, Gazeta de Cluj), mutarea finală chiar a avut loc: Miron ajunge secretar general al MEDAT, cu binecuvântarea premierului Bolojan și la propunerea ministrului Darău.

Două finaluri (provizorii): unul la DNA, celălalt la… „mai vedem”

În dosarul Pintea-Șoldea, rechizitoriul DNA demonstrează că astfel de scheme nu sunt doar „folclor administrativ”, ci pot ajunge în fața procurorilor și a judecătorilor. Avem inculpați, prejudiciu, sechestru, trimitere în judecată.

În cazul Miron-Darău, scenariul este, deocamdată, doar în ograda presei, cu detalii publicate de Incisiv de Prahova, Solid News, Gazeta de Cluj și DeFapt.ro. Niciun organism de control nu a confirmat public vreo verificare. Încă. Până atunci, rămâne valabil principiul: „tot ce nu e penal e, probabil, doar premisa pentru următorul comunicat DNA”.

Concluzie: „Transferul în interesul serviciului” – portița legală pentru ocolirea competenței

Dincolo de nume, culori politice și antete de instituții, ambele povești scot la lumină aceeași vulnerabilitate structurală: regimul juridic diferențiat al transferurilor „în interesul serviciului” față de angajările prin concurs.

Pe hârtie, totul poate fi perfect legal. În realitate, exact acest mecanism devine portița prin care se fentează scopul concursului: verificarea competenței profesionale a celui care va exercita o funcție publică.

Într-o Românie normală, „interesul serviciului” ar trebui să însemne interesul instituției și al cetățeanului. În România descrisă de DNA și de presa de investigație, „interesul serviciului” pare să fie, prea des, interesul pilei care trebuie pusă pe post. Rapid, discret și, de preferință, „fără concurs”. (Cristina T.).

Tăcerea instituțională: 20 de luni pentru două „da” și un „nu”

După o sentință a Tribunalului București, un recurs respins definitiv de Curtea de Apel București și o notificare oficială de punere în întârziere, Secretariatul General al Guvernului a făcut, în sfârșit, ceea ce ar fi trebuit să facă în câteva zile: a trimis către SPR „Diamantul” memorandumul prin care Ministerul Afacerilor Interne a cerut Guvernului bani pentru salariile lunii iulie 2023.

Documentul confirmă ceea ce sindicatul a susținut de la început: pentru recalcularea și plata corectă a majorării prevăzute de art. 15 alin. (1) din Anexa VI la Legea-cadru nr. 153/2017 nu s-a cerut niciun leu în iunie 2023. Zero lei. Zero intenție. Zero rușine.

Minciuna „oficială”: n-avem bani, deci n-avem lege

Totul pleacă de la punctul de vedere nr. 603022/08.03.2024 al Direcției Generale Financiare din MAI, transmis către unitățile centrale și teritoriale de poliție. De acolo, roboțeii juridici ai inspectoratelor – „spălați pe creier” pe linie ierarhică – au copiat mecanic aceeași frază în zeci de întâmpinări și recursuri:

„După data de 1 iunie 2023, în condițiile în care în semestrul II al anului 2023 bugetul alocat Ministerului Afacerilor Interne pentru cheltuielile de personal (inclusiv pentru drepturile salariale) a fost insuficient, fiind nevoie în acest sens de suplimentări de la Fondul de Rezervă Bugetară (ex. Hotărârea Guvernului nr. 1147/2023), nu erau îndeplinite toate condițiile legale pentru modificarea modalității de determinare a majorării prevăzute la art. 15 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017.”

Traducere în româna de bază: „Nu vă calculăm corect majorarea pentru lucrări de excepție pentru că… surpriză, nu ne-a dat Guvernul bani”.

Sindicatul Polițiștilor „Diamantul” a întrebat simplu, prin petiția nr. 241/24.11.2024, în baza Legii nr. 544/2001:

1. A cerut MAI, în 2023, sume suplimentare pentru cheltuielile de personal generate de O.U.G. nr. 54/2023?
2. A anunțat MAI Guvernul că nu are fonduri pentru aplicarea art. 15 alin. (1) din Anexa VI și a primit, da sau nu, bani în plus pentru asta?

Două întrebări. Se răspunde cu „da” sau „nu”.

Răspunsul Guvernului: nimic.

Guvernul – organ „colegial”, fără obligații, dar cu recurs

SGG, prin adresa nr. 15C/453/RP/2024, a bifat clasicul joc birocratic: „am redirecționat cererea la MAI, pa și la revedere”, invocând art. 24 din Normele metodologice ale Legii nr. 544/2001.

Guvernul a fost acționat în instanță la 08.01.2025.

Tribunalul București, Secția a II-a Contencios Administrativ și Fiscal, prin Sentința civilă nr. 5006/14.05.2025:

• admite acțiunea SPR „Diamantul”;
• obligă Guvernul să comunice informațiile;
• constată că acestea privesc gestionarea fondurilor publice și aplicarea legislației salariale, deci sunt de interes public;
• stabilește că simpla redirecționare nu șterge obligația Guvernului de a răspunde, mai ales când cererea vizează chiar acțiuni ale Guvernului (ex. HG nr. 1147/2023);
• reține că Guvernul nu a invocat nicio excepție legală pentru refuz.

Guvernul nu s-a lăsat. A declarat recurs, susținând, esențial, că… nu are calitate procesuală pasivă: e un organ colegial, poate fi dat în judecată doar când îi sunt contestate hotărârile și ordonanțele, nu și când i se cere să răspundă la întrebări neplăcute.

Curtea de Apel București, Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, prin Decizia civilă nr. 1733/05.05.2026, definitiv:

• respinge recursul ca nefondat;
• reține că, în contenciosul administrativ, contează capacitatea administrativă, iar Guvernul o are, conform Codului administrativ și altor acte normative;
• constată că informațiile cerute nu intră în niciunul dintre cazurile de secretizare enumerate la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 544/2001;
• califică refuzul drept nejustificat.

Pe scurt: Guvernul trebuie să răspundă. Însă, după hotărârea definitivă, ce se întâmplă?

Nimic. Din nou.

România, stat de drept cu somație: „Vă rugăm respectuos să respectați legea”

A fost nevoie de notificarea SPR „Diamantul” nr. 20/10.06.2026, de punere în întârziere a Guvernului, cu invocarea art. 622 C.proc.civ., care spune negru pe alb că obligațiile din titlurile executorii se îndeplinesc de bunăvoie.

Abia atunci s-a mișcat ceva, în două tranșe:

• iunie 2026 – SGG transmite notele de fundamentare ale H.G. nr. 869/2023, H.G. nr. 990/2023 și H.G. nr. 1147/2023;
• 24 iulie 2026 – prin adresa nr. 15C/295/RP/2026, „în completare la răspunsul transmis anterior”, SGG comunică Memorandumul cu tema: „Suplimentarea limitelor de credite bugetare aprobate în luna iulie 2023 pentru Ministerul Afacerilor Interne”.

Douăzeci de luni de la petiție. Un proces pe două grade. O punere în întârziere. Totul, pentru niște cifre bugetare.

Actul care „arde”: cine a cerut bani și pentru ce

Memorandumul este semnat de Marian-Cătălin Predoiu, viceprim-ministru, ministrul afacerilor interne, avizat de Marcel-Ioan Boloș, ministrul finanțelor, și de Marian Neacșu, viceprim-ministru. Poartă mențiunea de aprobare a prim-ministrului Ion-Marcel Ciolacu (ștampile din 23 și 27 iunie 2023).

Temeiul: art. I alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2023, prin derogare de la art. 49 alin. (4) din Legea nr. 500/2002 – mecanismul prin care, în 2023, începând cu iunie, Guvernul aprobă lunar, prin memorandum, limitele de credite pentru ordonatorii principali.

Necesarul declarat de MAI pentru iulie 2023, la Titlul I „Cheltuieli de personal”, arată așa:

• Necesar lunar (înainte de majorările salariale): 1.242.000 mii lei
• Obligații de plată neachitate în iunie (contribuții, transport concediu de odihnă, servicii turistice): 420.915 mii lei
• Majorări salariale conform O.U.G. nr. 45/2023 – personal civil, Anexa VIII: 10.000 mii lei
• Majorări salariale conform O.U.G. nr. 54/2023 – militari și polițiști, Anexa VI: 74.000 mii lei
• Total credite bugetare necesare: 1.746.915 mii lei

Există deja aprobată o limită de 1.500.000 mii lei (ședința de Guvern din 22.06.2023). MAI cere suplimentarea cu 246.915 mii lei.

Guvernul aprobă integral suma.

Primul verdict al hârtiei: bani AU fost. Toți.

1.500.000 + 246.915 = 1.746.915 mii lei. Exact cât a cerut ministerul.

Niciun leu tăiat. Niciun „nu sunt bani”. Nicio criză macro-invocată.

Mecanismul din O.U.G. nr. 34/2023 nu e un zid de beton, e un ușaș cu sonerie: ordonatorul principal sună (face cerere argumentată), Guvernul aprobă lunar. Iar când MAI a sunat, Guvernul a deschis larg. De fiecare dată.

Inclusiv H.G. nr. 1147/2023 – folosită retoric de MAI drept „proba” lipsei fondurilor – demonstrează fix invers: bugetul se suplimentează atunci când MAI cere suplimentare.

Altfel spus:
– Vreți bani? Cereți.
– Nu vreți să plătiți polițiștilor ce spune legea? Nu cereți.

Al doilea verdict: pentru lucrări de excepție nu s-a cerut NIMIC

Cei 74.000 mii lei sunt specificați clar: „Majorări salariale conform O.U.G. nr. 54/2023, militari și polițiști, Anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017” – adică doar aducerea soldelor/salariilor de funcție la nivelul prevăzut de lege pentru 2022, din 1 iunie 2023.

Atât. Nimic pentru recalcularea majorării de până la 50% prevăzută de art. 15 alin. (1) din Anexa VI, aplicată la noul salariu de funcție.

În recursul DGPMB nr. 545401/17.03.2026 (dosar nr. 2375/104/2024), Direcția Generală de Poliție a Municipiului București recunoaște negru pe alb:

• impactul financiar al O.U.G. nr. 54/2023 „a vizat strict acordarea diferențelor aferente salariilor de funcție, nu și al altor componente salariale care și-au schimbat natura juridică de stabilire”.

Combinat cu memorandumul semnat de ministru și aprobat de premier, rezultatul e clar: neplata la nivel corect a majorării pentru lucrări de excepție nu a fost cauzată de lipsa banilor, ci de decizia de a nu-i cere.

Decizie generată – arată SPR „Diamantul” – de incompetența contabilului-șef din aparatul central, chestorul Grecu Răzvan, șeful DGF, și de protectoarea sa, Ioana Dorobanțu, prezentată de sindicat drept „Campioana împuterniciților” din MAI, cu „doar” trei funcții:

• director adjunct DGJ (titular);
• împuternicită secretar general adjunct MAI (din 2017, continuu);
• desemnată în secret de Marian-Cătălin Predoiu, din 2023, să exercite și atribuțiile funcției vacante de secretar general plin MAI.

Toată această „arhitectură” este descrisă public de SPR „Diamantul”, prin Emil Păscuț, ca motor al deciziei de a nu bugeta corect drepturile polițiștilor.

Ce a spus deja instanța, chiar fără să vadă hârtia-bombă

Curtea de Apel Craiova, Secția Contencios Administrativ și Fiscal, prin Decizia civilă nr. 1119/24.06.2026 (dosar nr. 2375/104/2024), a respins recursul DGPMB și a menținut obligația recalculării majorării prin raportare la salariul de funcție aflat în plată.

Curtea spune, în esență:

Faptul că DGPMB a interpretat eronat legea și a acordat majorarea într-un cuantum mai mic decât cel prevăzut, nebugetând corect cheltuiala, nu poate avea ca efect acordarea majorării cu încălcarea legii.

Adică: bugetul se face după lege, nu se rescrie legea ca să intre în buget.

La acel moment, memorandumul nu se afla la dosar. Curtea a folosit doar logica. Acum, documentul obținut de SPR „Diamantul” vine ca probă factuală, care confirmă scenariul teoretic descris de judecători:

• interpretarea greșită a legii → bugetare incompletă;
• bugetarea incompletă → folosită ulterior ca „pretext” pentru neaplicarea legii.

Un lanț de erori administrativ-financiare generate în aparatul central, pe care înscrisul smuls, practic, Guvernului de către sindicat, cu ajutorul instanței, îl face incontestabil – alături de celebra corespondență ascunsă cu Ministerul Muncii din ianuarie 2024, invocată public de SPR „Diamantul”.

Ce urmează: hârtia intră în dosare

Memorandumul va fi depus ca înscris nou în toate dosarele în curs privind:

• majorarea prevăzută de art. 15 alin. (1) din Anexa VI la Legea-cadru nr. 153/2017;
• majorarea prevăzută de art. 23 din aceeași anexă.

Vor fi însoțite de note scrise care exploatează cele două răspunsuri esențiale:

1. MAI a cerut bani pentru O.U.G. nr. 54/2023 și i-a primit integral;
2. MAI nu a cerut niciun ban pentru recalcularea majorării pentru lucrări de excepție.

Majorarea „de până la 50%” și ordinul secret pe salariile polițiștilor

Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 75/18.11.2024 (publicată în M.Of. nr. 1218/04.12.2024), a stabilit, cu caracter obligatoriu:

• majorarea de până la 50% prevăzută de art. 15 alin. (1) din Anexa VI nu este supusă plafonării la nivelul lunii decembrie 2018.

Mai există un detaliu halucinant semnalat de SPR „Diamantul”: metodologia de calcul a acestei majorări este cuprinsă în O.M.A.I. S/7/2018, un ordin clasificat. Polițiștii nu au voie să-l citească, deși le stabilește salariul.

Campania SPR „Diamantul” pentru declasificarea acestui ordin continuă, pe același principiu pe care sindicatul a forțat și memorandumul:

Un drept salarial pe care nu îl poți verifica este un drept potențial fraudat de structura financiară a MAI, condusă de șeful DGF și modelată după „bunele practici” consolidate în această direcție de ani de zile – acuză public Emil Păscuț, Sindicatul „Diamantul”.

Concluzie: nu lipsa banilor, ci excesul de impostură

Din povestea aceasta nu rezultă un stat „sărac”, ci un stat comod:

• bani s-au cerut când a convenit ministerului;
• bani s-au primit integral;
• pentru drepturile polițiștilor s-a decis pur și simplu să nu se ceară.

Restul – recursuri, întâmpinări, formule juridice reciclate – nu sunt decât decor pentru o realitate simplă: nu bugetul a încălcat legea, ci oamenii care au ales cum să-l scrie. Iar acum, hârtia lor oficială, smulsă după 20 de luni de bătălie, îi contrazice punct cu punct. (Cerasela N.).