Connect with us

Featured

Lumile americane/”Trust the plan!”

Publicat

pe

Lumile americaneSoneria ceasului sunase deja. La 7 dimineața, președintele Trump era trezit de sunetul muzicii pe care fiul său o alesese. Trump o lăsase pe telefonul său doar pentru că sotia îi spusese să o facă. Altfel, cum nu era interesat niciodata de ceea ce copii lui făceau, nici acum nu îl interesa cum crește Baron. Avea o răceală clară, fundamentală, asociată cu un autism parental demn de a fi studiat. Nu își auzea copii decât atunci când vorbeau de cum se produc banii. În rest, era cel mai confortabil tată, tată socru sau soț din lume. Nimic din universul interior al familiei sale nu îl atrăgea. Erau prea lumești, prea simple, prea anodine. Trump era doar unul singur și semi-zeu pe deasupra.
În aceea dimineata, așa cum se întâmpla de peste patru ani, pașii grei ai președintelui nu se auziseră pe parchetul lustruit cu grijă. La actualul președinte fusese destul de simplu, dormitorul principal fusese ocupat de prima doamnă, al doilea, cel mai apropiat de primul, fusese dat fiului Baron, așa că președintele a fost obligat să accepte mica încăpere ocupată altă dată de către atașații militari din Casa Albă și celebra lor valiză nucleară. În patru ani de mandat acesta nu vizitase niciodată dormitorul conjugal, pus la dispoziție cu grație pentru primul cuplu. Incredibil dar orarul prezidențial al lui Trump începea undeva între orele 11 și 12 din dimineață, anulând efectiv o parte importantă din programul oficial al Biroului Oval. Familiaritatea rezidenței prezidențiale nu exista pentru cuplul Trump. Detestată pentru mediocritatea construcției, calitatea mobilierului, pentru senzația de fortăreață permanent asediată, Casa Albă, deci și resedinta privată, era un loc unde cuplul Trump considera că erau doar condamnați să trăiască.În opoziție cu ei, cum aveau ocazia, soții Obama nu ieșeau decât târziu din dormitor, atunci când era week-end sau vre-o sărbătoare legală, copii fostului președinte fiindu-le formal interzis să traverseze livingul pentru a intra neanunțați peste părinți. Scenele de publicitate americană ale copiilor cu ursulețul de pluș în brațe, sărind în patul părinților, plin de voioșie nu exprimau realitatea frustă a unui cuplu prezidențial bine ancorat în conservatorism conjugal. Lumea obamiană era personală, privată, închisă până și celor mai apropiați membrii ai familiei. Pentru cei doi Obama diminețile devreme nu se transformau în fuga după un duș sau pachetul de mâncare al copiilor. Ci de căutare a fiecăruia dintre cei doi. Numai un eveniment cataclismic și mondial ar fi putut să distrugă acele dimineți, iar din fericire adminstrația Obama nu a avut asemenea moment.

Pentru cuplul Trump discuțiile în contradictoriu începeau de la culoarea cravatei sau faptului că valetul personal nu găsea niciodată butonii preferați ai președintelui, aruncați de acesta pe te miri unde. Exilat practic în propria sa rezidență, îmbătrânind încet dar în văzul lumii, ceea ce Melania detesta efectiv, Donald J. Trump, cel de-al 45-lea președinte al SUA, se pregătea pentru începutul ultimei sale zile de președinte. Lumea magică a puterii supreme, a unei case vechi și plină de isorie a națiunii, se pierdeau cu fiecare oră. Lumea imaginară însă, a celui care doar mai ieri dădea lecții de politică lumii întregi, lua locul acestei realități. Donald J. Trump, pleca rușinat, umilit, plin de resentimente dar și cu o speranță. În lumea reală se adunau deja pregătite citațiile de la procurori, copii maturi ai președintelui deja având probleme severe de finanțare a afacerilor imperiului Trump. Mai mult, Ivanka, prințesa iubită și adorată, nu numai că se refugiase pe o insulă din Florida, dar copii ei de aproape șase luni nu mai urmau scoala privată de elită din Washington. Un incident pandemic impicând pe președinte i-a alungat pe cei doi copii, deoarece părinții celorlalti colegi, și ei bogați și puternici, nu doreau să fie infectați.

Elita din New York transmisese clar că nu va mai fi primită bine înnapoi, așa că întreg clanul practic a emigrat în interiorul SUA. Dar pentru Donald Trump acestea nu erau de loc probleme reale. În lumea lui, milioanele de votanți care credeau în el ca într-un messia rasial, heterosexual și plin de bani, îi vor oferi o noua șansă. Acea lumea irațională, acea fantastă colecție de teorii, de sub informații, populate de colonii proteiforme de conspirații care otrăveau efectiv viața națiunii americane, îi ofereau cea mai mare iluzie. Si alături de el, tocmai acești zeloți absoluți ai trumpismul trăiau aceeași drama. În doar ore, trumpismul va fi transportat cu avionul acasă în Florida. Un singur adevăr, și acela perfect filtrat de bizarele forme de viață care populau lumea iraționalului trumpist, le spunea clar că epoca lor, a marilor minciuni aprobate prin tweeter prezindențial se încheia.

Inaugurarea lui Joe Biden miercuri marchează nu numai începutul istoric al unei noi președinții americane, ci și, pentru nenumărați americani, sfârșitul devastator al unei minciuna care a durat de ani de zile . Pentru adulatorii quasi fanatizați din QAnon, celebrul nume al unei si mai infam celebre teorii a conspirației de extremă dreaptă care susține că Donald Trump ar fi o figură asemănătoare cu o divinitate, luptând, în secret, cu o cabală a statului paralel formată exclusiv din pedofili care controlează guvernul, viitorul nu trebuie să fie cel pe care îl vedeau la televizor, în acea dimineață.

Lună după lună, an după an, „Q” (litera care îl desemnează pe liderul online al grupului și armata de influențatori ai rețelelor sociale Q), le spusese și îi asigurase că Trump rămâne președinte al SUA, că în ultimul minut va avea loc o lovitură de stat, iar armata SUA va co-ordona o operațiune codată sub numele de „marea furtună”. Că Trump va aresta pe toată lumea, de la câștigătorii alegerilor până la membrii Curții Supreme americane, incluzând familiile lui Bush, Clinton și Obama. Imposibilă misiune, iremediabilă distrugere a republicii americane, dar zeci de milioane de oameni din SUA chiar au crezut și s-au rugat pentru distrugerea completă, ireversibilă a țării lor. Și toate acestea doar pentru că un om, necunoscut marelui public, a cultivat și consolidat o cultură de minciună și conspirații care aproape au dărâmat pe 6 Ianuarie mitica clădire a Capitoliului din Washington. A ajunge atât de apropae de îngroparea republicii, este o victorie în sine și reprezinta cea mai reală justificare a lumii conspiraționiste care s-a clădit sub Trump și administrația sa.

Mitologia trumpistă, susținea că miercuri, ziua exacta a inaugurării celui de al 46 președinte al SUA, cu ajutorul soldaților și ofițerilor patrioți din US Army, familiile Biden, Obama și Clinton vor fi arestate, judecate și executate pentru trafic de minori, crime sexuale, trădare a națiunii, a statului și a rasei, alături de o întreagă altă litanie de infracțiuni fianciare și religioase. „The noose day”, adică ziua frânghiei fusese declarată de către votanții lui Trump ca fiind 20 Ianuarie. Ca atare toată aceasta populație a lumii trumpiene era efectiv lipită de televioare pentru a vedea marea furtună. Finalul ei apoteotic era dat de faptul că Trump, după ce a învins, în cele din urmă, răul celular, cancerul structural care invadase prin abluțiuni păgâne puritatea societății albe, neo-creștine și heterosexuale americane, va rămâne la putere prin grație divină.

Religia votanților lui Trump era simplă prin credourile afirmate: Donald Trump devenea eliberatorul spiritului american, continuatorul strictei religii a claselor sociale, apărătorul vânătorului de noi teriotrii americane, apărătorului fermei din preerie și a albului viteaz, promotorul virginității și purității americane, permanentizând diviziunea rasială și discriminarea economică. Visul american absolut, total și fără pete ar fi fost resturat. Cele doua lumi, se intersectau doar în persoana lui Trump, devenind motorul celei mai mari tensiuni interioare pe care vre-odată o președinție americană a cunoscut-o. În interiorul său cel mai ascuns, marele blond chiar a crezut că un asemenea scenariu fantastic se poate întâmpla. La fel și celelălate milioane de votanți ai săi. Marele plan se va fi înfăptuit fără ca nimeni să nu participe la cea mai incredibilă devalizare a puterii unui imperiu. Fantasmul și fantezia luaseră loc realității și adevărului.

În interiorul paradisurilor digitale sigure pentru extremiștii de extremă dreaptă, cum ar fi Gab sau Telegram, grupuri masive QAnon s-au transformat în petreceri virtuale, unde particpanții reacționează la ceremonia de miercuri în timp real. Pe măsură ce evenimentul a început, membrii cu greu și-au putut conține bucuria sau dorința de vărsare de sânge. Nerăbdarea acestora nu numai palpabilă era transferată prin ecranul televizorului oricărui participant la realitate.

„Bine ați venit la marea finală !!!” a scris, înveselit, adminul unui grup virtual Gab format din 185.000 de membri. Alt co-ordonator de grup întreba unde ar trebuie să fie executați cei arestați de pe esplanade Capitoliului. Pe fondul fluxului rapid de răspunsuri al grupului său Telegram format din 34.000 de membrii, moderatorul a decis că spânzurătorile să fie publice timp de trei zile în fața memorialul Lincoln, iar școlile și universitățile să fie obligate să îșț aducă elevii și studenții, doar delegațiile acceptate ideologic de către trumpiști, pentru a observa execuțiile. Alții au salivat din cauza ideii decapitării și violenței sexuale impotriva democraților proeminenți. Mai multe mesaje erau prea grotești pentru a fi publicate chiar și de către paltformele de dialog care le adăposteau, așa încăt a fost nevoie de cenzură (ce cuvânt oribil pentru trumpiști, dar atât de necesar atunci cînd ameninți o femeie de 80 de ani cum este Nancy Pelosi cu pedepse din bestiarul animal).

Până la 11:45 dimineața, totuși, în timp ce Kamala Harris își depunea jurământul de vicepreședinte, mulțimile din realitatea paralelă virtuală au devenit neliniștite. „Ei bine, acest popcorn tocmai s-a răcit”, a scris un suporter QAnon . „Când încep arestările?” întreabă un altul. Minutele treceau, ceremonia de inaugurare se apropia de momentul culminant, cel al jurământului lui Joe Biden și totuși, patrioții nu mai apăreau cu armele încărcate să îl aresteze pe uzurpator și pe cei de acolo. Air Force One nu mai primea ordinul de a se întoarce cu un Trump aflat în drum spre pensie. Totuși, au continuat să se agațe de speranță, în timp ce se numărau minutele până la mult așteptata lor „mare trezire”. Dar, pe măsură ce a sosit prânzul, iar un Biden sigur de el a pus mâna pe o Biblie istorică pentru a jura, devenind al 46-lea președinte al Statelor Unite, realitatea celor de la QAnon, ca și cea secretă a lui Trump s-au prăbușit.

Coborând din avion, în Florida, Donald J Trump era simplu cetățen. Fosta primă doamnă deja își dăduse jos taiorul de înmormântare cu care ieșise din Casa Albă și era îmbrăcată într-o rochie multi coloră. Viața sa plină de privilegii și de bogăție revenise la normal. La fel ca un comutator Geiger, care măsoară radioactivitatea, atitudinea din interiorul comunităților online QAnon s-a schimbat de la veselie la șoc și mizerie: „Nimic nu s-a întâmplat!”; „Deci, acum avem dovada că Q a fost un rahat total”; „Mă simt rău, dezgustat și dezamăgit”; „Am fost păcăliți ???”; „Ne-ai jucat pe toți”; „Cum am putut crede cu toții așa ceva? Suntem toți niste idioți?” Era realitatea care deja invada, fără drept de replica, lumea paralelă, fantastă a QAnon.

Între timp, câțiva loialiști QAnon au efectuat un exercițiu de gimnastică mentală demn de medalia de aur pentru a-și păstra iluzia în viață. Câțiva au sugerat că videoclipul în care Biden a devenit președinte a fost un fals și că el era deja închis în spatele gratiilor în timp ce televiziunile vândute cabalei elitiste mințeau o întreagă națiune. Alții au susținut că Biden însuși a lucrat de fapt cu Trump pentru a demonta statul paralel tot timpul și că el, de fapt, va fi cel care va pune armata să îi aresteze pe presupușii trădători. Mulți au pledat pur și simplu unul cu celălalt să rămână răbdători: „Q nu ne-ar face asta. Nu ne-a dezamăgit. Nu vă pierdeți speranța „.

Cu siguranță, acesta nu este sfârșitul QAnon. Dar este momentul să evaluăm daunele imense pe care aceast proiect paralel, adevărat stat paralel și mincinos, le-a provocat SUA. Mișcarea, pe care FBI o consideră o amenințare teroristă internă, a evoluat deja și s-a regrupat pentru a își menține loialitatea membrilor săi de-a lungul timpului, plantând rădăcini adânci într-o serie de alte comunități: iubitori de yoga, grupuri bisericești, săli de clasă școlare , rețele anti-vaccinuri, negaționiști ai diferitelor evenimente istorice reale, iar lista poate continua pentru mult timp. Radicalizarea în masă a americanilor de către QAnon face parte integrantă din moștenirea lui Trump. Trump a dorit aceasta radicalizare, i-a oferit, uneori discret, alteori public, nu numai binecuvântarea sa ci și confirmarea unora dintre minciuni. A fost de fapt planul paralel, din lumea trumpistă. Donald J Trump chiar a crezut că preluând atacul la adresa solidității statale americane va putea sa devină noul președinte pentru mai multe mandate a SUA.

Niciodată nu a fost vorba de o scurtă haltă, de doar patru ani, în centrul puterii lumii. Nu, Trump, în lumea sa interioară, dorea să fie un Putin. Nu avea probleme cu democratia. El avea probleme cu schimbarea aceasta permanenta a scaunelor. Iar QAnon i-a convenit de minune. Analiza și rezolvarea acestui cancer conspiraționist va fi probabil una dintre cele mai mari provocări ale administrației Biden. Nu este clar nimănui cum va evolua mecanismul teoria conspirației QAnon, după momentul 20 Ianuarie. Mulți susținători înflăcărați jură să continue să meargă mai departe. Acum însă, realitatea paralelă, statul ascuns, cel fantast cu care Trump a incercat să răstoarne puterea reală, au pierdut. Pentru moment doar, căci a fi capabil să creezi o astfel de fantastică realitate, care să înlocuiască orice ancoră reală pe care mintea umană o are natural, a fi capabil să minți 75 de milioane de oameni înseamnă să ai absoluta putere de a răsturna orice administrație de la Casa Albă.

De aceea Trump a anunțat, că nu știe cum, dar ei vor fi înnapoi. Cine sunt ei, cine îi va rearanja stelele, nimeni încă nu o știe. Grupul QAnon este în pierdere. „Am fost excrocați de către Q!” a declarat un membru al congrației fantaste pe Telegram. Iar întrebarea finală „pentru noi ce urmează acum?” este mult mai periculoasă decât se crede. Acum, după gustul insurecției și al primului martiriu pe altarului jertfei revoluționare, QAnon nu are decât soluția etapei revoluționare violente. Nimic altceva, căci ar însemna autodistrugerea și purgatorial intern. Iar Q nu va dori să fie executat de proprii săi credincioși. Puterea lui virtuală este la fel de narcisistă ca și cea reală pe care a avut-o Trump. Milioane și milioane de oameni au descoperit șocați că ceea ce credeau ei ne era decat produsul unui scenariu regizat spectaculos de bine de către un Q anonim și fără scrupule. Căci în realitatea de zi cu zi a Americii, cel sau cei care au pus la punct, până la a fi perfect, acest scenariu fantastic, au știut că totul este o minciună. Problema este că la intersecția dintre cele doua lumi, care trebuie să fie Trump, în loc de o minte logică și o putere democratică, s-a gasit terenul fertil al loviturii ascunse. În persoana președintelui SUA se oprește fantasma și începe realitatea.

Fiind accelerator al unei mișcări sociale profunde, alienate social și cultural de dinamica tehnologică a zilei, scenaristul din spatele QAnon a reușit să zguduie treptele puterii centrale de la Washington. Nu a reușit o revoluție, dar principiul marelui plan, („Trust the plan!” este unul dintre sloganurile simbolice strigate pe culoarele Capitoliului american de către mulțimea insurecțională) și credința totală, oarbă și fanatică într-o conspirație nedovedită vre-odată, toate au devenit reale în istoria națiunii americane. În acel scenariu, invizibil, fluent, perfect coagulat s-a aflat dovada fragilității democrației americane. Iar acest lucru este cel mai grav. Cineva, un om sau un grup de persoane, au reușit să zgălție stabilitatea americană. Deci pericolul există, este real, iar atunci când ai un președinte care se folosește de intersecția dintre real și ireal, dintre clar și obscur, pentru a manipula o statalitate atat de concretă, de amplă și de materială ca cea a SUA, atunci riscul deviației istorice devine imediat și extrem de violent. SUA au trecut exact prin acest risc extrem timp de patru ani. Câte decenii le va trebuie să își revină?

H.D. Hartmann

Exclusiv

Dosarul Antigrindină – Partea I – Programul antigrindină: 39% realizat, 100% finanțat. Antigrindina – gaură neagră bugetară cu acoperire meteo

Publicat

pe

De

Republica gardurilor de aur și a rachetelor de conservare

Există țări care trimit rachete în spațiu.
Și există țări care trimit rachete în garduri, betoane și „pază și conservare”.

În România, Sistemul Național Antigrindină (SNACP) a reușit performanța unicată de a fi mai scump oprit decât pornit. În 2025, când programul era suspendat „de drept”, fără hotărâre de guvern de etapă, fără trageri, fără intervenții, fără nimic – bugetul a curs exemplar: 94,167 milioane lei. Pentru ce?

  • Peste 80 de milioane lei pentru „pază și conservare”.
  • Peste 8 milioane pentru personal.
  • Zero rachete trase în nori. Doar bani trași pe nas.

Să traducem pe românește: când sistemul nu face nimic, costă aproape o sută de milioane. Când chiar „funcționează”, să ne imaginăm cât face.

Cum arată un an „mort” la SNACP

Indicator
2025 (sistem suspendat)
Hotărâre de Guvern de etapă Inexistentă
Intervenții cu rachete 0
Cheltuieli totale 94,167 mil. lei
„Pază și conservare” ~80,937 mil. lei
Cheltuieli de personal ~8,357 mil. lei

E un caz școală de „stat social” pentru rachete: rachetele nu mai lucrează, dar primesc pensie de întreținere, pază de lux și protecție socială completă. În timp ce agricultorul este învățat la televizor că „fără rachete, agricultura moare”.

Ironia ultimă: în anii fără trageri, culturile n‑au murit. Dar banii da.

Geometria mincinoasă a hectarului protejat

Pe hârtie, SNACP „protejează” 1,3 milioane ha la un cost decent (circa 18 euro/ha). În realitate, sub lupa devizelor și a suprafețelor efectiv acoperite, ies la suprafață cifrele necosmetizate:

Versiune oficială
Versiune „la rece”
1,3 mil. ha protejate ~403.732 ha reale
Cost 18 euro/ha Cost real > 100 euro/ha
„Program eficient, vital” Program supradimensionat pe hârtie

De aici și sloganul neoficial al sistemului:
„Nu-s multe hectare, doar le vedem în oglindă convectivă.”

Operator unic, producător unic, prețuri unice… de neatins

În centrul schemei se află o structură simplă:

  • un singur mare producător de rachete antigrindină;
  • același jucător, implicat în operarea unităților pilot;
  • același nume, prezent în comitete, proiecte, studii, consilii.

Rezultatul?

  • prețuri la rachete de până la 3–4 ori mai mari decât cele practicate de producătorul bulgar;
  • uneori, diferențe de până la 800%.
Element România (contracte SNACP)
Bulgaria (referință)
Producător rachetă Electromecanica (RO) Producător bulgar
Preț unitar 3–4× mai mare (uneori 800%) Referință regională
Concurență „selectivă”, aproape inexistentă Piață regională normală

Nu e nevoie de teorii conspiraționiste. E suficientă geometria banilor: dacă același actor scrie, furnizează, operează și „evaluează” tehnologia, surpriza nu e că prețurile sunt mari, ci că mai găsim încă ceva bani și pentru altceva în bugetul statului.

Concluzia:

SNACP, în interpretarea articolelor, nu e doar un sistem antigrindină. Este un sistem anti‑bun‑simț:

  • nu funcționează fără bani,
  • funcționează la fel de scump și când nu funcționează,
  • iar când e „mort administrativ”, trăiește financiar mai bine ca niciodată.

Slogan de final, pentru afișele viitoare:

„Rachetele noastre nu știu dacă opresc grindina,
dar sigur nu se opresc din încasat.”

Până la proba contrarie, rămâne valabilă singura concluzie cinstită: Fermierii –  Eroii tragici ai gliei, finanțatori ai adevărului

Restul e doar argint în nori, plumb în minciuni și tăcere grea în instituții.

Până atunci, fermierii rămân în același rol grotesc în care i‑a pus statul:
plătesc impozite, sunt declarați „beneficiari” pe hârtie, dar în realitate sunt doar decor în marele experiment de îmbogățire cu garduri, betoane și rachete păzite cu 82 de milioane pe an.

Consultati arhiva: (aici),  (aici),  (aici), (aici),  (aici),  (aici),  (aici), (aici),  (aici),  (aici),  (aici),  (AICI), (aic),  (aici),  (aici),  (aici),  (aici),  (aici),  (aici),  (aici),  (aici),  (aici),  (aici),  (aici), (aici),  (aici), (aici),  (aici),  (aici),  (aici),  (aici),  (aici),  (aici),  (aici),  (aici),  (aici),  (aici),  (aici),  (aici), (aici), (aici),  (aici),

Citeste in continuare

Exclusiv

Sfântul Ionita de pe Facebook și soborul cu chiloți al Republicii TCE PLOIESTI

Publicat

pe

De

Într-un colț de internet, pe o pagină de Facebook plină de inimioare și rugăciuni, tronează imaginea omului bun: Ionita Florin, membru AGA la TCE, apărător al normelor „creștin ortodoxe”, înger păzitor al copiilor cu ghiozdane noi și al persoanelor cu dizabilități.
Pe online, e aproape sfânt. În ședințele AGA, însă, îngerul își dă jos nimbul, își suflecă mânecile și semnează, cu aceeași mână, concedierea oamenilor cu 40 de ani vechime, trimiși acasă înainte să apuce vârsta de pensionare.

Pe Facebook – „Nu lăsa pe aproapele tău la greu.”
În AGA – „Să se desființeze postul. Cu tot cu aproapele.”

Dar, desigur, o fi fost „în eroare”. S-a rătăcit între o postare cu „Mulțumim, Doamne!” și un vot de concediere. Se mai întâmplă, când ești foarte ocupat să pozezi în salvatorul oropsiților, dar la TCE semnezi ca notarul unui crivăț social.

Ionita – filantrop pe internet, demolator de destine în ședință

Să ne înțelegem:
– Ionita nu concediază personal pe nimeni.
– El doar ridică mâna și apasă butonul: „DA” la organigrama cu chiloti, meșterită de Slăniceanu, la dispoziția lui Nae Comisionaru’ și a președintelui CA, Dobrescu Cătălin.

Rezultatul acelui „DA”:

  • salariați cu 40 ani vechime, scoși din schemă ca niște șuruburi ruginite;
  • posturile lor – „desființate”, ca-n manualul de epurare cu parfum de legalitate;
  • familii care se trezesc, după o viață dată firmei, aruncate la gunoi cu o ștampilă.

Pe Facebook, Ionita pune citate biblice. În ședință, pune semnătura pe „organigrama cu chiloti”.
Dacă te uiți doar la poze, zici că apără bătrânii. Dacă te uiți la voturi, realizezi că le taie scaunul de sub picioare cu aceeași delicatețe cu care împarte „ghiozdane gratuite”.

Slăniceanu – Preoteasa Resurselor Umane din Biserica lui Nae

Dacă Ionita e icoana de pe perete, Slăniceanu, șefa de Resurse Umane, e „preoteasa” care ține cădelnița cu abuzuri.
Nu se vede, nu dă interviuri, dar de sub stiloul ei ies destine. Unele se ridică, altele se prăbușesc. Întotdeauna, misterios, în favoarea cui trebuie.

Organigrama cu chiloți – nu document, ci armă albă

La întrebarea:
„Aveți vreo organigramă gândită profesionist, după necesitățile unui serviciu public de transport?”
Slăniceanu răspunde practic, nu teoretic:
„Avem organigrama cu chiloti, făcută la comandă pentru feuda lui Nae. E suficient?”

Câteva dintre „bijuteriile” ei:

  1. Secția Transport Autobuze
    • 343 de salariați.
    • Un singur șef: dl Oancea.
    • Unul singur pentru tot ce mișcă: autobuze, oameni, rable, injurături.
      Orice om normal ar spune:
    • „Doamnă, se împarte în Secția Autobuze și Secția Reparații, altfel vă bate logica în cap!”
      Nu și la TCE. Acolo, logica e facultativă, ordinele lui Nae sunt obligatorii.Igienizarea – sport extrem la TCEMijloacele de transport sunt murdare.
      Nu puțin, nu uneori. Sistematic.De ce?
      Pentru că nu există un Serviciu Administrativ cu atribuții clare de igienizare.
      Salariații de la curățenie sunt împrăștiați ca piesele de Lego:

      • 7 bucăți la Resurse Umane,
      • restul pe la sectii, fiecare cum apucă.

      Slăniceanu știe foarte bine că:

      • Contractul de delegare a serviciului de transport obligă la curățenie și calitate.
        Dar în loc să organizeze, preferă să inventeze.Coordinatoarea-fantomă și sporul ilegalDin imaginația Resurselor Umane se naște o funcție:

        • „Coordonator Compartiment Igienizare”.

        Organigrama nu prevede așa ceva? Detalii.
        Slăniceanu face referat, cere numirea uneia dintre salariate „Coordinatoarea igienizării”.
        Nae Comisionaru’ aprobă instant, ca pentru o rudă.

        Ce urmează:

        • salariata primește spor de conducere,
        • se comportă ca un mic „șef de igienizare”,
        • până când vine Controlul Financiar de Gestiune și spune:
          • „Funcția nu există în organigramă. Sporul e ilegal. Banii trebuie dați înapoi.”

        Întrebarea nu e „ce culoare are sporul?”,
        ci: cine dă banii înapoi?

        • Salariata, care a fost folosită ca pion?
        • Slăniceanu, care a inventat funcția?
        • Nae, care a aprobat cu ochii închiși?
        • TCE, care se preface că nu vede?

        Răspunsul Republicii TCE:
        „Nu azi. Poate mâine. Sau poate nu.”

  2. 539 de ore suplimentare – șoferul lui Nae, campion naționalÎn timp ce se caută nod în papură salariaților cu 40 de ani vechime, la control iese la iveală o perlă:
    • șoferul lui Nae Comisionaru’ – unchiul Cătălinei Ciofu Stoica, șefa TVS, fina lui Nae – are 539 de ore suplimentare într-un an.
    • legea permite maxim 352 de ore.

    539 – 352 = 187 de ore în plus, ca un fel de abonament la „sfidat Codul Muncii”.

    Cine trebuia să vadă asta?
    Șeful Serviciului Resurse Umane, aceeași Slăniceanu.
    A deranjat-o? Deloc.

    În Republica TCE, dacă ești șoferul lui Nae, timpul nu mai curge după lege. Curge după relație.

TVS, Fina și Bancomatul Republicii

În timp ce oamenii cu 40 de ani vechime sunt împinși spre ușă, în vârful piramidei TCE se instalează confortabil Fina tuturor banilor:
Cătălina Ciofu Stoica, șefa Serviciului Tarife Vânzări Subvenții (TVS), absolventă de studii politice, nu economice. Dar cine mai stă la specializări, când ai binecuvântarea lui Nae?

TVS, în viziunea normală, ar trebui să fie un serviciu tehnic.
În viziunea lui Nae, e traseul principal al arterei de bani:

  • calculează tarifele,
  • calculează subvențiile,
  • emite facturile către Primărie,
  • gestionează bilete și abonamente,
  • și, dacă trece organigrama cu chiloti, va controla:
    • contractele de închiriere,
    • publicitatea pe autobuze,
    • spațiile, terminalele, tot ce mișcă și produce un leu.

La capătul firului, la Primărie, cine verifică actele și pune „bun de plată”?
Altă fină: Ivan Andreea, până la 1 iulie 2026, șefa Serviciului Mobilitate și Trafic Urban.

Traseul subvenției:

  • Fina 1 (TCE) calculează și facturează,
  • Fina 2 (Primărie) verifică și aprobă,
  • Nae privește mulțumit de pe tronul informal,
  • Pantazi semnează din vârful CV-ului de 11 pagini,
  • Taboi cere rapoarte despre orice, mai puțin despre Raportul 1729, că-l strică la feng-shui.

Dobrescu – Președintele de carton cu foarfecă la salarii

În tot acest tablou grotesc, apare și Dobrescu Cătălin, președintele Consiliului de Administrație.
Nu vorbește mult, nu postează citate sfinte, dar este omul care:

  • a știut de la început ce ascunde organigrama cu chiloti;
  • a dorit să treacă această organigramă;
  • a girat epurarea salariaților cu vechime mare, fără vârstă de pensionare;
  • a avizat mai întâi masacrul,
  • apoi, după ce s-a îngroșat gluma, a cerut „analize pe ore și minute” despre personalul TESA și de conducere, ca să pară că se preocupă de eficiență.

E ca și cum ai da foc unei case, apoi ai veni cu o găleată de apă și ai întreba, solemn: „Hmm, oare câtă apă ar trebui, teoretic, să folosim pentru prevenirea incendiilor?”

Ionita, din nou – între icoană și concediere

Și, peste toate acestea, revine mereu figura lui Ionita Florin.

– Pe Facebook, campanii umanitare:

  • rechizite pentru copii,
  • vizite la centrul de zi pentru persoane cu dizabilități,
  • morală creștin-ortodoxă: „Să nu judecăm, să ajutăm!”

– În AGA TCE, fata morgana dispare:

  • aprobă concedierea oamenilor cu 40 de ani vechime;
  • aprobă organigrama care lasă sectoare vitale chinuite (reparații, igienizare),
  • aprobă mutarea banilor în feuda finilor,
  • aprobă, fără să întrebe public, ce se întâmplă cu Raportul 1729.

Sigur, sigur, domnul Ionita „n-a știut”.
Sigur, sigur, a fost „în eroare”.
Nu a citit. Nu a înțeles. A semnat doar, între o poză cu copii sărmani și un share cu o icoană.

Dar:

  • eroarea repetată cu semnătură se numește complicitate,
  • iar filantropia online nu spală lacrimile oamenilor cu 40 de ani vechime trimiși la poartă.

Slăniceanu și legea: „Există legi? Da, a lui Nae.”

Întrebările care plutesc în aer, adresate direct dnei Slăniceanu, dau fiori:

  • „Aveți cunoștință că există legi?”
  • „Cum procedați la numirile pe post? După lege sau după legea lui Nae?”
  • „Când propuneți concedieri de oameni cu 40 de ani vechime, verificați altă variantă în afară de a-i scoate pe ușă?”
  • „Organigrama în vigoare e făcută pentru serviciu public sau pentru feuda lui Nae?”

Răspunsul lor nu vine, dar faptele vorbesc:

  • a inventat funcții neprevăzute în organigramă (Coordonator Igienizare),
  • nu a semnalat orele suplimentare ilegale ale șoferului lui Nae,
  • nu a spus CL-ului că Serviciul TVS e suprapus peste bancomatul politic,
  • nu a recunoscut că CFG și CFPP nu au ce căuta lipite într-o struțo-cămilă organizatorică.

Concluzie: Republica TCE – între Facebook, feude și fețele adevărate

Republica TCE nu e doar o firmă cu autobuze vechi și toalete cronometrate.
E o piesă de teatru absurd, în care:

  • Nae Comisionaru’ trage sforile,
  • Dobrescu semnează,
  • Slăniceanu decupează oameni din organigramă,
  • Pantazi pune parafa „auditului din neant”,
  • Taboi îneacă TESA în rapoarte fără consecințe,
  • Fina 1 și Fina 2 plimbă banii între TCE și Primărie,
  • Ionita predică iubirea aproapelui pe Facebook,
    în timp ce validează, cu o singură ridicare de mână, concedierea aproapelui în ședință.

Și peste toate tronează Raportul 1729, hârtia-blestem care spune adevărul, dar e tratată ca o legendă urbană:

  • nu există pentru Taboi,
  • nu contează pentru Pantazi,
  • nu preocupă oficial pe Ionita,
  • nu deranjează pe Slăniceanu,
  • și evident îl încurcă maxim pe Nae.

În timp ce ploieșteanul plătește bilet, abonament și taxe locale,
în timp ce salariații cu 40 de ani vechime își strâng dosarele în pungi de plastic,
Republica TCE își vede mai departe de organigrama cu chiloti, CV-urile cu 16 vieți și feuda finilor.

Articolul nu face decât să aprindă lumina. Restul – se vede singur. (Cristina T.).

Citeste in continuare

Exclusiv

Derby-ul care l-a lăsat în offside pe Nae Comisionarul și mafia cailor dopați

Publicat

pe

De

Dacă ar fi existat un premiu pentru „Cel mai tare circ fără clovni, dar cu cai drogați”, Hipodromul Ploiești l-ar fi câștigat detașat. Din fericire pentru cai și din nefericire pentru combinatori, pe pistă a apărut Jockey Club, cu ideea lui criminală și complet ne-românească: să facem o cursă… corectă.

Da, o cursă fără doping. Fără seringi, fără „vitamine” de noapte, fără „las’ că știm noi ce să-i dăm, să meargă ca avionu’”. Șoc și groază pentru „băieții buni” de la hipodrom.

Hipodromul – de la „Prahova Tips & Tricks” la „Prahova Trips & Drugs”

Oficial, hipodromul e „experiență pentru familie”. În realitate, e „laborator pentru combinații”, cu cai în rol de cobai și cu Nae Comisionarul în rol de paznic la poarta dintre lege și combinație.

Sub brandul „Prahova Tips & Tricks”, publicul primește, fără să știe, următorul ghid:

  • Tips: nu paria pe calul curat, e fraier.
  • Tricks: urmărește-l pe ăla care refuză antidoping-ul și rămâne tot campion.

În timp ce copiii fac poze cu „căluții”, pe la grajduri se discută științific:

  • „La ăsta îi mai băgăm ceva, să țină locul 1 fără să crape?”
  • „Ai grijă cu analizele, vine ăla cu probele!”
  • „Stai liniștit, avem noi comisie. Regulament? Avem versiunea Nae.”

Nae Comisionarul – omul care a transformat RATP în pușculiță și hipodromul în laborator

Nae Comisionarul e genul de personaj care, dacă-l pui să administreze o fântână arteziană, în trei luni o găsești:

  • fără apă,
  • cu contract de „mentenanță strategică”,
  • și cu rude angajate să numere stropii.

La RATP, lumea vorbește de „pușculiță de familie”. La hipodrom, lumea vede cum:

  • regulamentul ANARZ, cu articolele 95 și 111, devine decor;
  • în loc de descalificare pentru refuzul antidoping, se dă:
    • amendă de 4.000 lei – cât o ieșire la grătar cu „băieții”,
    • suspendare 60 de zile – vacanță de vară pentru calul dopat,
    • titlul păstrat – să nu se supere Stimatu’.

Iar când 3 membri de comisie nu ajung pentru a salva pielea calului cu „probleme la sânge”, ce facem?

  • Simplu: inventăm „democrația combinatorie”.
  • De la 3 membri, hai la 5. Cu doi băieți noi, cu votul știut dinainte.
  • Articolul din regulament? Nu contează. Important e articolul „nașu’ nu se refuză”.
  • Stimatu’ – Călăul cailor și impăratul seringilor

Stimatu’, crescătorul de serviciu, pare să fie omul care a citit manualul de creștere a cailor cu markerul în mână, doar la capitolul „stimulente”. Pentru el:

  • calul nu e prieten, e „proiect”;
  • nu e suflet, e „investiție”;
  • nu aleargă pentru sport, ci pentru „scos combinația”.

Caii lui funcționează în două versiuni:

  • varianta „eco” (fără injectabil) – cai normali, cu limite;
  • varianta „turbo chimic” – cu șocuri pe vene, rup pista până vine vorba de analize.

În derby-ul clasic:

  • unul dintre cai câștigă,
  • vine momentul recoltării probelor antidoping,
  • și brusc, calul „refuză”.

Nu știm exact cum se formalizează refuzul unui animal, dar imaginea e clară:

  • Veterinarul: „Trebuie să luăm sânge.”
  • Calul (telepatic): „Nu, boss, că se supără Stimatu’ când vede rezultatele.”

Comisia, cu lacrimi în ochi pentru „băiatul de aur”:

  • „E păcat de titlu. Hai doar cu o amendă, o suspendare ușoară și gata. Să nu stricăm frumusețe de derby.”

Jockey Club intră în scenă – „Se poate și fără doping? Blasfemie!”

Apare Jockey Club Român, cu ideea sinistră de a organiza:

  • o cursă refăcută,
  • cu cai de 3 și 4 ani,
  • sub supraveghere reală,
  • fără laborator în anexă.

Brusc, mafia dopingului de pe hipodrom intră în ședință de criză:

  • „Ce facem, fraților, dacă nu-l mai putem ‘vitaminiza’ pe cal?”
  • „Hai să blocăm cursa, să intrăm în ceilalți cai, să facem haos!”
  • „Ori nu se mai ține cursa, ori se ține cum vrem noi!”

De data asta, nu le iese:

  • Jockey Club stă cu lupa pe toți,
  • autoritățile încep, ușor-ușor, să miște,
  • combinatorii rămân doar cu fantezia: seringa trebuie lăsată acasă.

Și, pentru prima dată:

  • calul lui Stimatu’ intră pe pistă fără „pastila magică”. Rezultat:
  • din „tanc nuclear”, devine căluț de pluton;
  • iese la suprafață valoarea lui REALĂ: un cal bun, dar nicidecum „zeu al trapului”.

Intră în scenă calul câștigător și driverul – lecția de sport curat

Și acum, partea care doare în sufletul combinatorului:
în acea cursă curată, fără doping:

  • Calul câștigător nu e al mafiei seringilor, nu e „proiectul de laborator”.
    Este un cal crescut și antrenat corect, care nu are nevoie de chimie ca să-și facă treaba.
    Un cal care, în derby-ul Jockey Club, a arătat ce înseamnă valoare adevărată: rezistență, ritm, cap, nu doar pompă pe inimă.
  • Driverul (jocheul de trap) care îl conduce este cel mai bun de pe hipodrom, după titlurile obținute în 2025 și 2026.
    Omul care:

    • a adunat liniuțe și victorii în clasamente NU pentru că și-a lipit seringa de brațul calului,
    • ci pentru că știe meserie: simte ritmul, citește cursa, își dozează efortul, își respectă calul.

În cursa asta de referință:

  • calul curat + driverul campion „i-au bătut la mișto” pe caii mafiei dopingului;
  • i-au bătut la handicap, fără să aibă în spate comisii trucate sau Nae care să le facă vânt în clasament;
  • le-au dat fix ce merită: o umilință sportivă demnă de afișat la intrarea pe hipodrom, cu subtitlul:

    „Așa arată rezultatul când nu decide seringa, ci sportul.”

Și atunci, scena e clară:

  • De o parte: calul dopat de altădată, slab fără chimie, umilit pe bună dreptate.
  • De cealaltă parte: calul câștigător și driverul cu titluri 2025–2026, care arată că:
    • se poate și prin muncă,
    • se poate și prin respect pentru animal,
    • se poate și fără „laborator sub tribune”.

Clasamentele care dor – tăblița de „Formații” și „Conductori”

Pe foaia cu „FORMAȚII 2026” și „CONDUCTORI 2026” se văd nume și cifre.
Nu sunt cifre de cont, sunt cifre de muncă.

  • „Marciu A” apare cu cele mai multe semne, cele mai multe victorii.
    Omul e vârf în statistici, nu pentru că i-a șoptit Nae la ureche, ci pentru că a stat ani de zile pe pistă, nu prin birouri.

În timp ce unii:

  • adunau liniuțe la curse,
  • își construiau palmaresul în trap adevărat,

alții:

  • adunau combinații la RATP,
  • își construiau palmaresul în dosare și plângeri penale.

Clasamentele reale arată exact ce încearcă combinatorii să ascundă:

  • că există oameni și cai care câștigă pe bune,
  • și există „eroi” care au nevoie de seringi și de Nae ca să se agațe de podium.

Nae, unde ți-ai parcat morala?

Întrebările rămân, chiar dacă pamfletul face haz de necaz:

  • Nae, când calul câștigător al cursei curate, condus de cel mai bun driver al ultimilor ani, a făcut praf „vedeta” ta preferată, n-ai simțit o ușoară jenă în colțul ștampilei?
  • Când vezi clasamentele pe 2025–2026 și vezi cine are, de fapt, rezultate, nu te întrebi dacă nu cumva ai stat în tabăra greșită?
  • Când îți aduci aminte de RATP, de motorină, de „pușculiță de familie”, și te uiți apoi la hipodrom, nu vezi același film reluat, cu cai în loc de autobuze?

Stimatu’, când seringa nu te mai iubește

Pentru Stimatu’, cursa Jockey Club a fost ca un adevăr aruncat în față fără anestezie:

  • când nu mai ai doping,
  • când nu mai ai comisie aranjată,
  • când nu mai ai frică în ochii medicului veterinar,
    ce-ți mai rămâne?

Îți rămâne:

  • un cal obosit,
  • o reputație de „călău al cailor”,
  • și o umilință publică: calul tău, fără chimie, învins clar de calul crescut normal, condus de driverul-campion.

Acolo s-a decis, de fapt, Derby-ul:

  • nu în cursa murdară, cu refuz de antidoping,
  • ci în cursa curată, în care Jockey Club a pus lupa,
    și în care sportul adevărat a dat cu dopajul de gard.

Epilog: „Se poate și fără doping” – cu nume, cal și driver

Cursa refăcută, cu:

  • calul câștigător crescut corect,
  • driverul cu titluri în 2025 și 2026,
  • supravegherea Jockey Club,

a demonstrat negru pe alb:

  • că „zeiții” de pe podiumul vechi erau, de fapt, statui din ghips chimic;
  • că, pus față în față cu sportul curat, combinatorul se dezbracă de mit și rămâne doar „Stimatu’ Călăul Cailor”;
  • că Nae Comisionarul nu mai poate „judeca” realitatea cu ștampila, oricât ar mări comisia de la 3 la 5.

Iar la intrarea în Hipodrom ar trebui, într-o zi, să stea scris:

„Aici, un cal curat și un driver adevărat au dovedit că dopingul e pentru lași, iar combinațiile se topesc la prima cursă cinstită.” (Cerasela N.).

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusiv15 ore ago

Dosarul Antigrindină – Partea I – Programul antigrindină: 39% realizat, 100% finanțat. Antigrindina – gaură neagră bugetară cu acoperire meteo

Republica gardurilor de aur și a rachetelor de conservare Există țări care trimit rachete în spațiu. Și există țări care...

Exclusiv15 ore ago

Sfântul Ionita de pe Facebook și soborul cu chiloți al Republicii TCE PLOIESTI

Într-un colț de internet, pe o pagină de Facebook plină de inimioare și rugăciuni, tronează imaginea omului bun: Ionita Florin,...

Exclusiv15 ore ago

Derby-ul care l-a lăsat în offside pe Nae Comisionarul și mafia cailor dopați

Dacă ar fi existat un premiu pentru „Cel mai tare circ fără clovni, dar cu cai drogați”, Hipodromul Ploiești l-ar...

Exclusiv15 ore ago

Cum a ratat Ploieștiul trenul miliardelor europene: epopeea fondurilor UE și PNRR sub Polițeanu

Constatări din Raportul Curții de Conturi a României – Camera de Conturi Prahova privind situațiile financiare consolidate ale U.A.T.M. Ploiești...

Exclusiv2 zile ago

Mafia Antigrindină, rachetele de aur și ministra U.S.R. care se ascunde după nori

Într‑un colț de Europă numit România, cineva a avut o idee genială: „Dacă tot nu putem conduce agricultura, hai măcar...

Exclusiv2 zile ago

Republica T.C.E. PLOIEȘTI:  CV-ul cu 16 vieți, fina tuturor banilor și Raportul care nu există

  Dl. Taboi, omul-orchestră care cântă doar la… raport În imperiul lui Nae Comisionaru’, unde clanul conduce iar autobuzele crapă...

Exclusiv2 zile ago

Ploiești, orașul „regenerat” pe hârtie: Imperiul neregulilor sub Polițeanu, disecat de Curtea de Conturi

 Raportul Curții de Conturi a României – Camera de Conturi Prahova privind situațiile financiare consolidate ale U.A.T.M. Ploiești la 31.12.2025....

Exclusiv3 zile ago

Lovitura Curții de Conturi în „Mafia Antigrindină” –  Fermierii din Prahova și Vrancea nu mai sunt „nebunii” din câmp, ci martorii-cheie (DOCUMENTE)

MAFIA ANTIGRINDINĂ ÎN COLȚUL RINGULUI – Cum trage statul cu rachete în nori, cu facturi în buget și cu noroi...

Exclusiv3 zile ago

REPUBLICA T.C.E. PLOIESTI – FEUDA LUI NAE COMISIONARU’, FEMEIA-ORCHESTRĂ ȘI ORGANIGRAMA CU CHILOȚI

 Republica TCE – de la societate publică la birt de gară Într-un colț de oraș numit pompos “societate de transport...

Exclusiv4 zile ago

Republica permanenței pe dos: la IPJ Brașov, șefii încasează, fraierii veghează

Permanență de lux pentru șefi, „patriotism” gratis pentru subalterni În timp ce polițiștii de execuție din IPJ Brașov sunt împinși...

Exclusiv5 zile ago

M.A.I. – „Concursul-fantomă” de la Dinamo: când posturile se dau, dar nu se prea iau

Concurs cu final anunțat: „Se caută ofițer, preferabil deja ales” Clubul Sportiv Dinamo București a reușit, încă o dată, performanța...

Exclusiv5 zile ago

Sanatate, frate! Politia Română descoperă, după trei ani de basme, că sediile chiar au nevoie de autorizație sanitară

Trei ani ne-au ținut lecții cu „nu trebuie autorizație, totul e în regulă”, iar acum un răspuns oficial al Poliției...

Exclusiv5 zile ago

113 polițiști, salvați în ultimele 14 zile de la „destituire cu acte în regulă”. Statul român, specialist în oameni cu termen de expirare

Când nu mai ai bani, tai de la investiții. Când nu mai ai idei, tai de la dreptate. Când nu...

Exclusiv5 zile ago

„Polițiști de penitenciare cu apucături de infractori” – sau cum a ajuns Facebook noul gard al pușcăriei

Libertatea de exprimare cu cagula pe față Federația Sindicatelor din Administrația Națională a Penitenciarelor (FSANP) lovește cu o întrebare care...

Exclusiv6 zile ago

Marele frate digital și mica ușă din spate: Legea 123/2026 și aventura românească a supravegherii „cu bună-credință”

Despre imunități cibernetice, mandate devenite decor legislativ și breșe care par să aibă mai mulți spectatori decât proprietarul sistemului atacat...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Taxi Heathrow London

Top Articole Incisiv