(Preluare Inpolitics):

În 10 zile, președintele României a avut două derapaje extrem de grave de la normele statului de drept și ale Constituției; primul, cînd în ziua votării moțiunii de cenzură a ieșit cu o declarație în cadrul oficial cerînd respingerea ei de către Parlament, al doilea azi, cînd s-a lansat într-o campanie electorală fățișă și fără precedent ca formă, în favoarea PNL și împotriva PSD. Constatarea neplăcută e nu doar că președintele tratează tot mai mult Constituția ca pe o hîrtie de împachetat, ci și că nu există o opoziție politică ori civică în măsură să îi dea o replică tăioasă.

Ce a spus azi Klaus Iohannis, în conferință de presă, adică în cadru oficial, la Cotroceni, în direct și la oră de vîrf, în plină campanie electorală la fel de oficială:

”Dacă mă întrebați ce așteptări am de la PNL este, fără doar și poate, cel mai important partid în ziua de astăzi pe scena politică din România și trebuie să demonstreze acest lucru și la alegerile locale. Eu mă aștept la un rezultat record din partea PNL. Mă aștept să aibă mai mulți aleși locali, mai multe primării, mai multe consilii județene decât au avut vreodată în ultimii 30 de ani. PSD ocupă peste jumătate din pozițiile din administrația locală la momentul acesta și mă aștept ca PSD să nu mai ocupe jumătate din pozițiile din administrația locală. Există tot felul de sondaje, care arată votul politic, dar știm foarte bine – la alegeri locale contează și candidatul, persoana candidatului, și atunci este bine să avem așteptări rezonabile. Așteptarea mea este ca PNL să obțină, de data aceasta, cele mai multe mandate pe care le-a obținut vreodată”.

Să o luăm metodic.
„Voinţa poporului este fundamentul puterii de stat; această voinţă trebuie să fie exprimată prin alegeri libere, care să aibă loc periodic, prin sufragiu universal egal şi exprimat prin vot secret sau după o procedură echivalentă care să asigure libertatea votului.”
Așa glăsuiește art.21 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

Alegerile libere și democratice sunt însăși temelia statului modern, de drept și civilizat.
Organizarea lor este aproape sacră, nu e de mirare că există atîtea norme și recomandări internaționale în această privință.
Intervenția publică, dură și brutală, în procesul electoral a unui actor politic de calibrul unui președinte de țară, neutru politic și mediator constituțional între puterile statului este, în opinia noastră, un act de o gravitate maximă.

Și nu e doar opinia noastră, ci inclusiv a partidului în favoarea căruia face campanie fățișă Klaus Iohannis, PNL:

Să reamintim cîteva momente.
În octombrie 2004, alianța PNL-PD îl acuza pe președintele Ion Iliescu de încălcarea Constituției pe motiv că participase la o deplasare la Craiova cu liderul PSD, Adrian Năstase, şi cu alţi reprezentanţi ai PSD şi îi cerea să înceteze a mai forţa prevederile legislative şi ”să se comporte măcar acum, la sfîrşit de mandat, ca un preşedinte al românilor, nu al PSD”.

„Deşi s-a angajat că va respecta legea atît în ceea ce priveşte implicarea sa în campania electorală, cît şi atribuţiile de preşedinte în exerciţiu, Ion Iliescu şi-a uitat promisiunea după numai o zi, afişîndu-se la Craiova alături de Adrian Năstase şi alţi reprezentanţi ai PSD”, afirma Ionuţ Popescu, purtătorul de cuvînt al alianței.
”Ion Iliescu nici măcar nu a aşteptat debutul oficial al campaniei electorale pentru a-şi intra în rolul de portavoce a partidului de guvernămînt şi a candidatului Adrian Năstase” mai spunea liberalul şi îi reamintea şefului statului că mandatul său la Cotroceni încă nu s-a încheiat şi că „Legea fundamentală adoptată în 2003 este încă în vigoare şi este obligatorie chiar şi pentru domnia sa”.

Trebuie spus că situația nici măcar nu era similară celei de acum. Ion Iliescu era candidat oficial al PSD la Senat, și o lege în exercițiu îi permitea acțiuni de campanie. (În plus, era vorba de o acțiune electorală indirectă, deghizată în discuții cu autoritățile locale, chiar dacă tertipul nu era scuzabil)
Dar liberalii contestau inclusiv legea respectivă:

„În România există legi speciale elaborate pentru Ion Iliescu. Un astfel de act normativ este Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României, care îi permite să participe la campania electorală a partidului de guvernămînt, deşi Constituţia îi interzice explicit orice implicare politică”, se mai arăta în comunicat.

Cîțiva ani mai tîrziu, aceiași liberali criticau implicarea electorală a altui președinte, Traian Băsescu.
În octombrie 2007, liderii PNL criticau pînă  și  faptul că Băsescu doar dădea semnale că va susține PD în alegerile europarlamentare: „Înţeleg că va merge la lansarea campaniei electorale a PD-ului. Au apărut ca ciupercile după ploaie tot felul de zile ale oraşelor care se ţin taman la sfârşit de octombrie şi început de noiembrie în mod excepţional. E opţiunea domniei sale şi domnia sa va face campanie electorală pentru Partidul Democrat. Trebuie să ne obişnuim cu toţii cu această idee”, declara vicepreședintele Bogdan Olteanu. Și tot el explica de ce nu se temea Băsescu de repercusiuni:
„Presupun că domnul preşedinte îşi asumă riscul pornind de la premisa că l-am suspendat odată şi n-o să-l mai suspendăm. E responsabilitatea domniei sale. În 2009, când vor fi alegeri prezidenţiale, bănuiesc că va fi întrebat şi de ce a făcut campanie electorală pentru un partid şi presupun că are şi nişte răspunsuri de vreme ce merge în această campanie”.

Și îi ținea isonul fix Ludovic Orban:

„Sper că nu se va implica în campania electorală pentru că nu cred că este cel mai indicat să arate românilor un comportament european. N-am văzut niciun lider european să se şteargă cu mâneca la gură, să bea şampanie din sticlă, să scuipe seminţe pe jos, să conducă maşina băut… Nu cred că Traian Băsescu poate să ofere lecţii în materie de comportament european, în materie de instituţii europene”, declara el.

În mai 2014, venea rîndul liderului PSD, Victor Ponta, să sesizeze CCR pentru implicarea nepermisă a președintelui Traian Băsescu în campania electorală. Ne amintim cu toții cum Băsescu se pozase, nu mult înaintea începerii campaniei electorale, cu un tricou al PMP, alături de Elena Udrea, și anunțase public la o televiziune că va vota acel partid. Nimic în cadru oficial, totuși.

Răspunsul CCR era că problema respectivă nu ținea de competențele sale, indicînd că singura soluție ar fi suspendarea președintelui de către parlament.

”Această cerere adresată Curţii Constituţionale excedează competenţei sale de soluţionare în cadrul atribuţiei referitoare la soluţionarea unui conflict juridic de natura constituţională dintre autorităţile publice. Astfel, prin pronunţarea unei decizii în condiţiile solicitate de prim-ministrul României, Curtea nu ar soluţiona un conflict între autorităţile publice, ci ar urma să aprecieze, în mod independent de existenţa vreunui conflict, dacă conduita şi declaraţiile publice ale Preşedintelui constituie activitate de propagandă cu scopul de a determina alegătorii să îşi exprime voturile în favoarea unor competitori electorali, şi, subsecvent, să stabilească dacă o atare activitate este sau nu conformă cu Constituţia”.

Pentru că mandatul lui Băsescu era, oricum, la final, PSD nu a mers mai departe, dar măcar putem spune că a reacționat prompt și instituțional.
Acum, după un derapaj al președintelui mai grav decît toate cele mai sus menționate – în plină campanie, în cadru oficial și fără calitatea de candidat -, PSD, prin liderul său Marcel Ciolacu, se limitează la o mică urecheală amicală: ”Să nu mai faceți campanie deșănțată de la pupitrul prezidențial, să renunțați la amenințările la adresa opoziției și să îmbrăcați haina de președinte, nu geaca galbenă”.
Am paria că Iohannis deja tremură de frică. Ori de rîs?