Actualitate
„STATUL DE DREPT” IN OPINIA D.N.A! Procurorii D.N.A nu cunosc legea! „Curat – murdar” …
[pdf-embedder url=”https://www.incisivdeprahova.ro/wp-content/uploads/2017/04/nr-3-a.pdf” title=”nr 3 a”]
[pdf-embedder url=”https://www.incisivdeprahova.ro/wp-content/uploads/2017/04/nr-3-b.pdf” title=”nr 3 b”]
Din evaluarea si analiza continutului adresei DNA comunicata catre Curtea de Apel Bucuresti reies urmatoarele aspecte:
– un expert INEC deci si a unui expert extrajudiciar (ales de catre un justitiabil) nu are acces la echipamentele tehnice, prin intermediul carora se realizeaza interceptarile telefonice si ambientale, existente in cadrul DNA, Serviciul tehnic, interdictie care nu este prevazuta prin actul normativ incident OG 2/2000 privind organizarea activităţii de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară (art.2 Expertiza tehnică efectuată din dispoziţia organelor de urmărire penală, a instanţelor judecătoreşti sau a altor organe cu atribuţii jurisdicţionale, de către expertul sau specialistul numit de acestea, în vederea lămuririi unor fapte sau împrejurări ale cauzei, constituie expertiză tehnică judiciară.), respectiv prin prevederile vechi cod procedura penala “art.67 Verificarea mijloacelor de probă. Mijloacele de probă prevăzute în prezenta secţiune pot fi supuse expertizei la cererea procurorului, a părţilor sau din oficiu.”
– din asertiunea exprimata de reprezentantii DNA referitoare la “echipamentele utilizate la efectuarea activitatilor prev. de art.911, 931 Cprpen”, din vechiul cpp referitoare la interceptarile si inregistrarile comunicatiilor prin intermediul serviciilor de comunicatii electronice puse la dispozitie de furnizori/operatori publici de comunicatii electronice, rezulta ca acestia nu cunosc legea cu privire la informatiile clasificate sau o ignora cu buna stiinta, respectiv o interpreteaza cum vor ei, intrucat clasa de secretizare “secret de serviciu” a echipamentelor anterior referite nu poate avea “nivel de secretizare strict secret “s” atribuit de catre SRI”, dupa cum explica cei mai sus precizati (reprezentantii DNA semnatari ai adresei), deoaece Legea nr.182/2002 privind protectia informatiilor clasificate la art. 15 prevede cu totul altceva. Adica nivel de secretizare se poate acorda doar informatiilor clasificate din clasa de secretizare secret de stat, deci informatiilor din domeniul securitatii nationale, nu din domeniul judiciar, iar cf. HG 585/2002 pentru nivel secretizare strict secret se aplica codiicare cu “00” in nicun caz cu codificarea “S”, care se aplica strict conform legii doar informatiilor din clasa de secretizare “secret de serviciu”. Din interpretarea expunerii DNA in aceasta situatie rezulta in fapt si in drept ca echipamentele proprii DNA utilizate in activitatea de interceptare si inregistrare a comunicatiilor/comunicarilor persoanelor supuse ingerintei de restrangere a drepturilor si libetatilor fundamentale in baza art.53 constitutie si legile incidente cauzei au clasa de secetizare secret de stat nivel de secretizare strict secret atribuit de catre SRI, conform si propriilor lor afirmatii, deoarece interceptarile erau efectuate strict prin infrastructura SRI, prin Centrul National de Interceptare al comunicatiilor (centru asumat de catre SRI prin documente publice si necontestat nici pana la aceasta data) conform si concluziilor rezultate prin Decizia CCR 51/2016. Dar infrastuctura de interceptare a SRI face parte din activitatea operativa a SRI si deci are caracter secret de stat, conform Legiinr.51/1991, fiin secretizat pe nivel cel putin “secret”. Dar din asertiunea DNA rezulta cu certitudine c a infrastructura SRI are nivel de secretizare “strict secret” si ca atare, infrastructura proprie DNA de interceptare/inregistrare a comuncatiilor/comunicarilor este interconectata cu cea a SRI si, pe cale de consecinta, in baza legii/norme juridiceaplicabile, infrastructura DNA va lua nivelul de clasificare maxim aplicat infratructurii SRI, adica “strict secret” , rezultand din aceata evaluare logica faptul ca infromatiile refirtoare la continutul comunicatiilor/comunicarilor sunt clasificate clasa de secretizare “secret de stat”, nivel de secreizare minim “”strict secret”. Deci rezulta in mod evident faptul ca redarea/continutul comunicarile/convorbirile interceptate, prin proces verbal intocmit in conformitate cu cpp, este clasificat si, nu pot fi depus in rechizitoriu si instanta de judecata fara declasificare in temeiul legii, sens in care si persoanele interesate in procesul penal (ex. inculpati, avocati etc) nu pot avea acces direct la astfle de probe sau la mijloacele de proba/proceduri probatorii pentru ca sunt clasificate secret de stat. Astfel se ingradeste accesul la o justitie al cetateanului interesat ca parte in procesul penal, aspect contrar art.6 CEDO si nu numai.
– pentru asertiune referitoare la echipamentel utilizate in “activitatile prev de art.914 si art.915 (activitati proprii de inregistrari audio video/ambientale) cprpen” cu clase de secretizare “secret de serviciu” si nivel de secretizare “secret” – “s” “atribuit prin Ordin al Procurorului General al Romaniei” se utilizeaza acelasi rationament de mai sus unde din nou nivelul precizat de DNA e nelegal intrucat “secret” cu cod “0” atribuit conform normelor in drept, tine de secretul de stat si nu de secretul de serviciu cu cod atribuit “S”. de altfel, atribuirea prin ordin al Procurorului general al clasei de secetizare seret de serviciu nu este specificat prin legea de infiintare a DNA, OUG 43/2002 ofera doar acces la secretul profesional cu privire la datele şi informaţiile obţinute în această calitate si obliga la respectarea acestuia, fara a face referire la informatiile clasificate ca exceptie etc. ca atare si acest aspect este nelegal cu atat mai mult cu cat procesul penal nu intra sub incidenta legii informatiilor clasificate, intrucat el trebuie sa ofere transparenta si acces celor interesati la actele procesuale pentru opozabilitate,contradictorialitate, egalitatea armelor etc, intr-un cuvant pentru respectarea princiipiilor unui proces echiatabil si corect intr-un stat de drept.
De fapt celelalte asertiuni ale DNA evoca faptul ca DNA limiteaza fara drept accesul la mijloace de proba, procedee probatorii si implicit la probele rezultate atat expertilor cat si partilor interesate altele decat procurori si judecatori, sensin care rezulta o anume dictatura a procurorilor care induc in justie acte contrae legii iar judecatorii nu intreprind conform rolului lor activ instituit prin lege o cenzura in cadrul cercetarii penale a legalitatii activitatilor si actelor produse de catre procurorii DNA sau de catre procurori in general, in special in zona activitatilor de interceptare a comunicatiilor sau pe cea a inregistrarilor audio-video ambientale, situatii cu un grad ridicat de intruziune in viata privata a cetatenilor etc.. dupa cum a stabilit si CCR prin Decizia 51/2016.
Supunem atentiei de verificare a aspectelor semnalate atat CSM care ar fi trebuit sa cunoasca aceste situatii reale din activitatea Ministerului Public, cat si Ministerului Justitiei, CSAT si presedintelui Romaniei, inclusiv asociatiilor profesionale in domeniu AMR si UNJR pentru clarificarea acestor activitati care sunt in stadii de judecare pe vechiul cod de procedura penala in instantele din Romania si care pot avea consecinte semnificative in actul de justitie in statul nostru de drept, in materia dreptului penal.
Pe aceasta speta vom mai detalia in curand si alte aspecte de nelegalitate.
Actualitate
Cursa pentru supremația orbitală: De ce „inima” noilor sateliți este scrisă în cod, nu turnată în oțel
Spațiul cosmic a încetat de mult să mai fie un sanctuar al cercetării pașnice, devenind un domeniu de conflict deschis. În acest nou peisaj geopolitic, abordarea tradițională axată pe hardware-ul rigid al sateliților a devenit depășită. Statele Unite și aliații săi forțează acum trecerea către arhitecturi definite prin software, unde agilitatea, reziliența și capacitatea de actualizare în timp real sunt noile arme ale dominației orbitale.
Sfârșitul erei „hardware-ului static”: Spațiul ca domeniu cinetic
Timpul în care un satelit era lansat cu o singură misiune, neschimbată pe parcursul a zece ani, a apus. Astăzi, necesitatea de a domina „înălțimea supremă” impune o viteză de reacție care nu poate fi susținută de limitările fizice ale metalului. Strategii militari avertizează: pentru a evita surpriza operațională și pentru a contracara mișcările adversarilor, platformele orbitale trebuie să devină evolutive.
Prin utilizarea unei arhitecturi cu sisteme deschise, sateliții moderni integrează inteligența artificială (IA) și învățarea automată direct în orbită. Astfel, senzorii și capacitățile de luptă sunt îmbunătățite constant prin linii de cod securizate, transformând fiecare activ spațial dintr-un instrument fix într-un nod dinamic de putere.
De la controlul propulsoarelor la super-computerele de pe orbită
Din punct de vedere istoric, vehiculele spațiale erau prizonierele unei capacități de calcul extrem de limitate. Designul era rigid, iar resursele de energie și greutate (SWaP) permiteau doar sarcini de bază, precum controlul orientării. Schimbarea de paradigmă a venit odată cu evoluția calculului de înaltă performanță și a straturilor de abstractizare a software-ului.
Marea inovație a prezentului constă în capacitatea de a face „mai mult cu mai puțin”. Implementarea unui mediu software sofisticat elimină necesitatea de a lansa un vehicul nou de fiecare dată când cerințele misiunii se schimbă. În contextul trecerii spațiului de la un simplu strat de comunicații la un domeniu de confruntare cinetică și non-cinetică, controlul înălțimii depinde de manevre defensive și pivotări tactice executate în timp real, direct din software.
Realitatea operațională: Centre de date la mii de kilometri altitudine
Ceea ce părea a fi teorie în urmă cu câțiva ani a devenit deja realitate operațională. Primele micro-centre de date orbitale și regiuni de cloud hibrid au fost deja desfășurate pe Stația Spațială Internațională. Aceste etape demonstrează că utilizarea tehnologiilor comerciale de serie (COTS) în spațiu nu este doar posibilă, ci matură.
Secretul succesului rezidă în procesarea datelor la „margine” (edge computing). Volumul masiv de informații generat în orbită necesită o procesare cu latență scăzută chiar la sursă. Prin analiza datelor direct pe satelit, se reduce dependența critică de transportul datelor către sol și se închide „bucla OODA” (Observă-Orientează-Decide-Acționează) în spațiu, oferind autonomia necesară pentru a supraviețui într-un mediu ostil.
O „plasă” de reziliență împotriva amenințărilor hipersonice
Pe măsură ce amenințările hipersonice și tentativele de bruiaj se multiplică, arhitectura spațială trebuie să devină o rețea globală, nu o serie de ținte izolate. Strategia actuală vizează o structură de tip „mesh” multi-constelație și multi-orbitală. Lecțiile din conflictele terestre recente sunt clare: centrele de date centralizate sunt primele ținte. În spațiu, soluția este distribuirea capacităților pe mai multe straturi, astfel încât, dacă un nod este compromis, misiunea să continue neîntrerupt.
Această viziune depășește granițele naționale, necesitând o integrare totală între sistemele aliate. Printr-un standard software global și unificat, datele și capacitățile pot fi partajate instantaneu între partenerii internaționali. În vacuumul spațiului, „timpul real” este un standard greu de atins, dar este singura cale prin care o forță combinată poate asigura succesul misiunii în fața provocărilor de mâine.
Actualitate
Schimbare de gardă în spațiu: Boeing câștigă un contract de 2 miliarde de dolari pentru sateliții MUOS
Într-o mișcare surprinzătoare care modifică peisajul furnizorilor de apărare, Space Force a desemnat compania Boeing pentru a extinde constelația de comunicații critice, preluând ștafeta de la constructorul original al sistemului.
O victorie strategică în fața rivalilor de la Lockheed Martin
Space Systems Command (SSC) a anunțat oficial atribuirea unui contract de 2 miliarde de dolari către Boeing pentru dezvoltarea și livrarea a doi noi sateliți din cadrul sistemului Mobile User Objective System (MUOS). Decizia marchează o schimbare semnificativă de direcție, Boeing reușind să se impună în fața celor de la Lockheed Martin, compania care a proiectat și construit primele cinci unități ale acestei flote orbitale.
Noul acord acoperă întregul proces, de la dezvoltare și integrare până la testarea pe orbită. Această extindere a duratei de viață a serviciului MUOS este rezultatul unei competiții strânse, începută în 2024, când ambii giganți ai industriei au primit contracte inițiale de design în valoare de 66 de milioane de dolari.
Securizarea comunicațiilor navale până în anul 2035
Noile unități spațiale sunt programate pentru lansare începând cu anii 2031 și 2032, urmând să ridice numărul total de sateliți din constelația MUOS la șapte. Această infrastructură este vitală pentru armata americană și aliații săi, oferind comunicații securizate în banda ultra-înaltă (UHF), esențiale în special pentru coordonarea forțelor navale la nivel global.
Odată cu implementarea acestor noi sateliți, sistemul va putea rămâne operațional cel puțin până în 2035. Efortul financiar este unul considerabil, bugetul estimat pentru cercetare, dezvoltare și achiziții ridicându-se la peste 2,6 miliarde de dolari până în anul 2031, reflectând importanța strategică a menținerii unei conexiuni sigure în teatrele de operațiuni.
Orizontul comercial și viitorul comunicațiilor militare
În timp ce Boeing se pregătește pentru faza de construcție, arhitectura viitoare a comunicațiilor militare ar putea suferi transformări profunde. Dincolo de investiția actuală, autoritățile militare explorează o strategie pe termen lung care ar putea implica transferul parțial sau total al misiunilor de comunicații în bandă îngustă către furnizori comerciali.
Această abordare hibridă ar putea oferi o mai mare flexibilitate și reziliență, într-un moment în care spațiul devine un domeniu din ce în ce mai contestat. Până la implementarea noilor viziuni comerciale, sateliții MUOS construiți de Boeing vor rămâne coloana vertebrală a dialogului criptat pentru forțele de intervenție rapidă.
Actualitate
O nouă frontieră pentru marina italiană: Pierroberto Folgiero anunță planurile Fincantieri pentru propulsia nucleară
Într-o mișcare strategică menită să redefinească puterea navală a Italiei, cel mai mare constructor de nave din țară explorează integrarea reactoarelor nucleare de ultimă generație, în timp ce armata studiază fezabilitatea primelor sale forțe navale propulsate atomic.
Tehnologie de ultimă generație pe mare: Proiectul Minerva și viitorul reactoarelor nucleare
Pierroberto Folgiero, CEO-ul Fincantieri, a confirmat recent interesul major al companiei pentru propulsia nucleară, subliniind că studiile actuale vizează reactoarele din generațiile a treia și a patra. Deși o implementare imediată nu este iminentă, constructorul italian caută activ parteneriate pentru a acoperi întregul lanț de valoare al acestei tehnologii complexe. Această inițiativă se aliniază cu Proiectul Minerva, lansat de Ministerul Apărării din Italia, care evaluează modul în care reactoarele nucleare mici pot asigura atât propulsia, cât și producția de energie electrică pentru navele de suprafață și submarinele viitorului. În prezent, în Europa, doar Franța, Marea Britanie și Rusia dețin astfel de capacități, însă oficialii italieni consideră că este momentul ca Roma să adopte o atitudine vizionară în acest domeniu.
Inovație sub presiune: Lecțiile din Ucraina și revoluția comunicațiilor subacvatice
Dincolo de ambițiile nucleare, Fincantieri își îndreaptă atenția către tehnologiile fără echipaj, inspirându-se din dinamica războiului din Ucraina. Folgiero a evidențiat faptul că interesul principal nu rezidă neapărat în construcția dronelor de suprafață, ci în sistemele sofisticate de comandă și control. Abilitatea de a menține legături satelitare sigure în zone fără acoperire telecom reprezintă lecția esențială preluată de pe frontul ucrainean. În acest sens, compania colaborează deja pentru integrarea tehnologiilor wireless în dronele subacvatice destinate protecției infrastructurii critice, un sector considerat esențial pentru securitatea maritimă modernă.
O singură flotă pentru Europa: Colaborarea multinațională prin programul corvetei europene
O altă prioritate pe agenda constructorului italian este consolidarea cooperării la nivel continental pentru a evita duplicarea costurilor de cercetare și producție. Programul Corvetei Europene de Patrulare (EPC), care implică Italia, Franța, Spania și Grecia, este oferit ca exemplu de succes în armonizarea cerințelor militare. Conform conducerii Fincantieri, standardizarea platformelor navale este singura cale logică pentru viitor, argumentând că nu există „valuri italiene sau franceze”, ci un singur mediu maritim care necesită soluții comune. Această abordare colaborativă urmărește să creeze nave interconectate, capabile să opereze eficient în cadrul unei arhitecturi de apărare europene integrate.
-
Exclusivacum 4 zile„Prestij” cu reacție întârziată: după ani de Maneliadă în centru, IPJ Prahova scoate din joben… 4 percheziții
-
Exclusivacum 3 zileO feuda numită MEDAT: cumetrie, falsuri și caracatița bugetarilor de lux sub mantia lui Irineu Darău (USR)
-
Exclusivacum 3 zilePrahova sub talpa clanurilor: Polițiști cu dosare la comandă, interlopi cu protecție la purtător
-
Exclusivacum 2 zileDe la „Frumușelu’ Sifon” la Maneliadă pe Bulevard: cum se eliberează trotuarul doar când vor clanurile, nu IPJ Prahova
-
Exclusivacum 4 zileCatedrala ipocriziei reformiste: Cum „reorganizarea către eficiență” ascunde dublă semnătură și epurări la Ministerul Economiei/ Documente
-
Exclusivacum 3 zileBebe-chestorul și CIRP-ul de buzunar: cum a ajuns Drăgan stăpân pe informarea publică a Poliției Române
-
Exclusivacum 4 zileCoca-Cola Ploiești – O nouă eră în reciclarea “transparentă”: cum se reciclează banii, nu doar sticlele
-
Exclusivacum 4 zilePoliția fără curent: Șefii se ascund în birouri, iar agenții fug de cuțitar prin intersecție



