Actualitate
Remember 19 iulie 1990 – Presa acum 30 de ani
EVRIKA
Într-o dezbatere televizată, un „cadru de răspundere” ne-a explicat că Uzina de aluminiu Slatina nu e rentabilă din cauză că vechiul (sic!) dictator a înzestrat-o cu linii tehnologice depăşite. Să înţelegem că e nevoie de un nou dictator spre a o face rentabilă? Orice limbă are cursele ei…
AZI
1516=2756! Este numai un exemplu al „exactităţii” cifrelor comunicate de U.D.M.R. care au vrut să pună la punct „Vatra Românească”, cu privire la numărul absolvenţilor. O să ajungem ca la fusele orare -ora Bucurestiului, ora Londrei – să spunem „după cifra U.D.M.R.-ului”?
IERI
La cea de-a 22-a ediţie a Olimpiadei internaţionale de Chimie, care a avut loc la Paris, cei patru reprezentanţi ai României au repurtat un frumos succes, obţinind fiecare o medalie de argint. Un care de rigi?
Ziarul Libertatea din 19 iulie 1990 pag. 1-a


Caricatură de ANDO
(INFORMAŢII PENTRU CARE NU BĂGĂM MINA ÎN FOC)
• CONFERINŢA
La Innsbruck, eroina perpetuă Doina (fostă Iuhasz) si actuală Kociş-Kornea a ţinut o conferinţă de presă, după ce îşi îndeplinise în mod exemplar, în fata parlamentarilor din C.E., însărcinările primite din partea domnilor Domokoş, Racz, Pall et Lykeanu.
Scăpărătoarea d-nă Kociş-Kornea a enumerat, în prima parte a conferinţei, condiţiile minimale obligatorii pe care ea le va impune Guvernului si care vor convinge străinii că s-a purces ferm pe calea democratizării udemeristo-umerelisto-gedeSSiste. Pînă la sfîrşitul anului, ca o primă condiţie, va fi proclamată Reg. Aut. Trans-Erdely, care va fi administrată, pînă la viitoarele alegeri din R. Ungară, de un consiliu de coaliţie al reprezentanţilor celor trei avantGĂRZI. Se va desfiinţa graniţa de west garantîndu-se astfel libertatea de circulaţie persoanelor. O a doua condiţie, de natură economică, va consta în preluarea de către Guvern a datoriei externe de 21 miliarde de dolari a Budapestei. Şi, în sfîrşit, a treia condiţie, care va demonstra buna credintă a Bucureştiului, va fi mate-rializată prin sărbătorirea în fiecare an a zilei de 30 august 1940, cînd vor fi arborate şi drapelele României.
Răspunzînd la o întrebare a corespondentului „Vocii Americii” la Budapesta, referitoare la un articol intitulat „Români împotriva României” apărut în presa de la Bucureşti, d-na Kociş-Kornea a subliniat caracterul naţionalist al titlului, arătind că în viitor, pentru ca minorităţile să nu se simtă marginalizate, cuvîntul român” va fi înlocuit cu „olah”. In ce priveşte denumirea de „România”, a continuat d-na Kociş, U.D.M.R. (care de fapt se numeşte U.D.M.) a înaintat deja propuneri de schimbare a acestei şovine, aşteptîndu-se aprobarea Budapestei şi Washingtonului.
• MEDIERI
Agenţiile internaţionale de presă transmit despre refugierea la ambasada Cubei din Tirana a d-lui. prof. S. Brucan, ca urmare a eşecului înregistrat in acţiunea de mediere, cu care fusese însărcinat de dl. James Baker, pe lîngă tovarăşul Ramiz Alia. Se aşteaptă sosirea de la Washington a unui avion „Air Porce” pentru evacuarea profesorului.
In situaţia creată, aflăm din surse R. L. că urmează să decoleze de la Bucureşti la Tirana, via Budapesta, delegaţia grupului pentru dialog social, condusă de mandarinii tienanmen-işti OK Tav Ian şi Li Cea Nu, instruită special de mister A.G.-iunior la indicaţiile d-lui. J.B.
AMBIDEXTRU
Eram foarte îngrijoraţi, de ce să nu o recunoaştem, că nu cunoşteam care este adevărata opinie, cea de inimă, a Doamnei de Fier despre situaţia din România, care este poziţia personală a excelentei sale nu a guvernului englez pe care o cunoaştem – fată de poporul român. Gratie domnului Ion Ratiu, deputat de Cluj (pardon de Turda; cum ii place domniei sale să se numească) am aflat-o între vorbă şi faptă nu-i nici o deosebire. „Români, nu vreţi să vă tîrîţi în genunchi, să ne imploraţi să vă dăm ajutor, nu vreţi să vă alegeţi drept conducători pe cei ce v-au fost trimişi din afară înseamnă că nu respectaţi libertăţile si drepturile omului, principiile democraţiei si atunci vă arătăm clar că acţiunile voastre sunt incompatibile cu dorinţa declarată de a primi ajutor din partea Occidentului. Acesta-i sensul sintetic al mesajului adresat românilor prin scrisoarea adresată domnului Ion Raţiu, publicată în numărul de ieri al celui mai independent ziar de pe piaţa românească – „R.L.” Dar, din scrisoarea primului ministru al Albionului am mai aflat ceva, lucru pe care probabil domnul Raţiu n-ar fi dorit să-l aflăm: intensa corespondentă purtată de domnia sa personal şi onor familia – nora şi fiul – cu mai marii Angliterei în perioada 24 mai – 25 iunie a.c. Cîte alte misive n-or fi fost expediate spre alte eminente cenuşii si politice, spre capete încoronate ale Occidentului, în aceeaşi perioadă.
Si, dacă, totuşi, domnur Raţiu a găsit de cuviinţă, potrivit uzanţelor democratice şi dacă vreţi diplomatice, cum plastic se exprimă domnia sa în interviul acordat aceluiaşi ziar să dea publicităţii scrisoarea doamnei Thatcher; de ce nu a dat, oare, publicităţii si cele trei scrisori expediate în
Anglia semnate de domnia sa pe 25 mai, de doamna Sokolov, noră, pe 24 mai şi domnul Nicolae Ratiu, fiul pe 20 iunie? Aveau tot un caracter diplomatic? Credem că este vorba de cu totul altceva. Dacă ar fi fost publicate am fi avut desigur multe de aflat şi de învăţat! Or, asta nu intră în viziunea dumnealor. Am fi aflat spre exemplu, cum poti să-ti denigrezi si calomniezi tara si poporul. Să măsluiesti faptele, înfăţişîndu-le prin prisma infectată de ură a propriilor dorinti si refulări. Am fi învăţat cum se dau indicaţii privind atitudinea pe care trebuie să o aibă diplomaţii (de către cine si în numele
cui?) fată de guvernele pe lingă care sînt acreditaţi. Ambasadorii occidentali acreditaţi în România, spre exemplu, pot să-si îndeplinească funcţiile încredinţate, inclusiv cele de protocol, numai si numai cu acordul familiei Ratiu, altfel, fiul acestuia va înainta imediat un protest. Ştie el unde! Am fi aflat, în sfîrşit, dacă mai era nevoie, cui datorăm respectul, stima, încrederea, înte-legerea si ajutorul de care nu beneficiem din partea unor state si guverne, care se consideră expresii ale democra-ţiei occidentale şi pe care noi le mai credem încă prietene.
Se pare că aria calomniei mai are acolo ascultare! De ce? Cei ce pot să răspundă se stiu si isi cunosc bine notele!
Gheorghe NICULIŢA
Podurile Dâmboviţei
Se ştie că din ordinul funestrului dictator au fost distruse şi cîteva poduri de pe rîul Dîmboviţa din Capitală. Dar, după cum era firesc, această situaţie gravă a dus la strangularea circulatiei, a transportului în comun aglome-rind traficul către zona centrală.
Trebuie salutată de aceea iniţiativa primăriei municipiului, care a si deschis şantierul de reconstrucţie a podului Cotroceni ce face legătura zonei centrale si a Gării de Nord cu marile cartiere din sectorul 6. Se va realiza astfel descongestionarea arterei de la Răzoare, Opera Română, etc.
Populatia Bucurestiului aşteaptă cu nerăbdare reconstruirea podului Mihai Vodă, lărgirea podului de la Opera Rpmână şi a punţii de la Haşdeu. Pe cînd vor începe si aceste lucrări? (I. CHIRITESCU).
Ziarul Libertatea din 19 iulie 1990 pag. a 2-a

Actualitatea culturală
Opreliştile şi „gîtuirile ideologice” din domeniul culturii au fost abolite, se ştie. Nu chiar toate însă şi nu pentru totdeauna, stăruirea şi revenirea lor fiind mai mult decît evidente. Asta pentru că n-au fost luate în discuţie – si extirpate – şi „gîtuirile economice”.
Editurile, de pildă, funcţionează după „normativele economice de acum douăzeci sau treizeci de ani. Ele nu au voie să calculeze şi să fixeze preţul cărţii în raport cu majorările care au intervenit între timp la hîrtie şi la ma–nopera tipografică. Se aşteaptă, se spune, noi normative. Bine, dar la majorări de ce nu s-a aşteptat, de ce se manifestă atîta grabă, cînd e vorba să cîştige statul (cum se întîmpla şi înainte vreme), şi de ce se lucrează atît de greoi cînd e vorba să cîştige (în sensul unei rentabilităţi reale) şi editura – editura dar şl truditorul care justifică existenţa ei?!
Legea drepturilor de autor, pe de altă parte (mă refer la vechea lege, nu la cea nouă care va fi aprobată cîndva, nu contează cînd, mai ales că „electoralele scriitoriceşti” au trecut cu bine), a fost ciuntită de-a lungul anilor prin tot felul de „instrucţiuni” şi „decizii date şi emise de „înaltele cabinete” şi de Consiliul Culturii. Legea aceasta a fost schilodită, pur şi simplu, în defavoarea scriitorului şi în favoarea statului, în buzunarul căruia intrau toate tirajele (sute de mii de exemplare) care nu erau „luate în calcul” la retributie tipărind şi difuzarea lor făcîndu-se in favoarea lui „Stan-Păpuşă”, nu în favoarea poporului, cum se spunea ori de cîte ori îndrăzneai să te atingi de această „problemă delicată” (imediat ţi se spunea că „umbli după bani” şi că nu ai conştiinţă, cum are tovarăşii!…”).
Era vorba, e cît se poate de clar, de o fărădelege; de o jecmăneală organizată de „forurile compotente” în favoarea cenzorilor şi a culturnicilor, în favoarea, de fapt, unui aparat birocratic (de partid şi de stat), care trebuia întreţinut bine (la „nivel mondial”) producătorului, truditorului de rînd oferindu-i-se şansa de a pune un accent din ce în ce mai mare „pe conştiinţă”.
Dar de ce e şi acum aşa, dacă lucrurile sînt atît de clare?! De ce continuă să existe fărădelegea, de ce sînt încă în vigoare „instrucţiunile” şi „deciziile” unor organisme care au fost desfiintate? E nevoie cumva să-şi rotunjească obrăjorii alte rinduri de dregători culturali, urmînd ca abia după aceea să fie ratificată, eventual, desfiinţarea amintită?
E o absurditate, e limpede abolirea acestei absurdităţi fiind mal mult decît necesară, înţelegînd prin abolire lichidarea tuturor „gîtuirilor economice” din domeniul culturii şi repunerea în drepturi a legii, dindu-se astfel un conţinut real „desferecărilor ideologice”.
Nu e vorba, aşadar, de o revendicare economică, nu se cere nimic „în plus” (cum vor fi zis probabil „tovarăşii e-conomişti”, dar mai ales cei ce au fost învăţaţi să calculeze în defavoarea omuIui si pentru ghiftuirea maşinăriilor birocratice), se cere, pe drept, să se revină la normal, să fie lichidate cu adevărat toate „gîtuirile”.
Sînt aproape sigur că atît domnul Mircea Dinescu, pre-şedintele Uniunii Scriitorilor, cît şi domnul Andrei Pleşu, ministrul culturii, mă vor sprijini în demersul acesta (care interesează, de fapt, întreaga obsţe), dumnealor fiind – nu-i aşa?! – vechi adversari al birocraţiei şi prieteni ai creaţiei.
Iar dacă nu se va întîmpla aşa, dacă acest demers va cădea în balta fără fund a conservatorismului, nu va fi în orice caz, spre ruşinea mea.
Ion LANCRANJAN
Ziarul Libertatea din 19 iulie 1990 pag. a 3-a

Ziarul Libertatea din 19 iulie 1990 pag. a 4-a

Mica publicitate
Un articol intitulat, fără noimă, „Ministerul Afacerilor Externe se substituie comisiei parlamentare?”, publicat în cotidianul ,,România Liberă” din 17 iulie a.c. face referinţă la un text prezentat în „Libertatea” nr. 164 din 6 iulie. Titlul textului din ziarul nostru „Cu privire la evenimentele din 13-15 iunie de la Bucureşti” este redacţional. Materialul ca atare a fost transmis, de Rompres – Redacţia Actualităţi Interne – la 3 iulie, telegrama nr. 28 şi urma telegramei nr. 27 care conţinea Nota Verbală a MAE al României adresată MAE al Republicii Ungare. Nota verbală a fost integral prezentată la noi în ziar în numărul precedent, nr. 163 din 5 iulie, tot în pagina a 4-a. Interesul cert, trezit de această notă este confirmat de prezentarea unor extrase largi chiar şi în cotidianul „România Liberă” (sub un titlu redacţional!), practică, deci, care nu trebuie să mire). Nota menţionează că prezintă în anexă informaţiile solicitate de MAE ungar, în conformitate cu prevederile documentului de la Viena. Această „anexă” o găsim în „Libertatea” din 6 iulie, sub titlul redacţional „Cu privire la evenimentele…”. Nedumeririle formulate de articolul din „România Liberă”, puteau fi aşadar uşor disipate de d-na Florica Ichim sau de dl. Bazil Ştefan, ambii secretari generali de redacţie ai cotidianului. Dacă erau consultaţi.
Autorul articolului din „România Liberă” are obiecţii la informaţiile MAE român. Nu este singurul. Obiecţii a prezentat şi Redacţia emisiunii în limba maghiară a Televiziunii române. De la Bucureşti. Obiecţiile nu se suprapun, se completează. Probabil că vor fi sistematizate de MAE al Republicii Ungare şi le vom afla locul într-o nouă notă verbală a Budapestei, în campania de a ni se demonstra şi de a demonstra lumii că – aşa cum zice dl. A. Goncz, preşedintele interimar al ţării vecine, cu referire la aderarea noastră la organisme europene şi comunitare – „drumul României în Europa trece prin Ungaria”.
„L”
De la trimisul nostru special
„PACEA ACUM” – o organizaţie şi un deziderat
„PACEA ACUM” ‘ este cea mai puternică organizaţie a-politică şi neguvernamentală din Israel. Bazele ei au fost puse acum 12 ani şi este o mişcare sionistă, care are ca principiu esenţial recunoaşterea statului Israel, dar şi a existentei palestinienilor pe acest pămînt. Simpatizantii a-cestei organizaţii (în număr de cîteva zeci de mii) militează pentru pace în ţară, susţinînd propunerile de coexistenţă a celor două popoare in state separate şi cu drepturi egale. Pentru îndeplinirea acestui deziderat, „Pacea Acum” promovează iniţiativele de retragere a forţelor armate din teritoriile ocupate şi începerea tratativelor cu reprezentantul legal al ponorului palestinian – O.E.P. De asemenea, se cere stoparea colonizării teritoriilor şi a extinderii aşezărilor evreieşti actuale din Cisiordania şi Gaza.
Mişcarea „Pacea Acum” a ales ca formă de luptă organizarea de demonstraţii masive cu participarea, în special a evreilor dornici de soluţionare a conflictului is-raeliano-palestinian. Una dintre cele mai mari „ieşiri” în stradă s-a produs în Tel Aviv în 1981, cînd aproximativ 400 000 de oameni au protestat împotriva măcelului din taberele de refugiat) din Liban.
Mai recent, pe 30 decembrie 1989, 25.000 de evrei si arabi şi-au unit mîinile pentru a înconjura Oraşul Vechi dintr-un „Lanţ al Păcii”, demonstrând paşnic pentru prietenia dintre cele două popoare. Poliţia, însă, nu a recepţionat „mesajul” şi a intervenit cu brutalitate, răpind 70 de persoane si arestînd alte 60. O altă manifestare importantă s-a produs în semn de solidaritate cu Ebi Natan, cetătenn israelian care a fost arestat pentru că s-a întîlnit cu Yasser Arafat, încălcînd interdictia generală de a avea contacte cu conducătorii O.E.P. Ebi Natan este o personalitate publică în Israel, cunoscut si ca proprietar al unui post neguvernamental de radio ce emite o navă din largul Mării Meditarene.
Ce este cert că fiind o mişcare foarte puternică şi cu relaţii internaţionale, „Pacea Acum” nu poate fi ignorată prin impactul ce-l produce asupra opiniei publice. Interesant este că mulţi simpatizanţi sînt ofiţeri ai armatei israeliene care nu împărtăşesc politica de ocupare a teritoriilor si doresc pur şi simplu, pacea.
În dorinţa de a demonstra lumii întregi că dialogul israeliano posibil, „Pacea Acum” se va înscrie la sfîrşitul acestei veri cu o nouă acţiune de amploare: prezentarea unei petiţii de pace semnată, deopotrivă de israelieni şi de palestinieni. Va fi încă o dovadă, că în timp ce popoarele suferă, dar găsesc, soluţii de convieţuire, factorii, de decizie se împiedică în continuare de proiecte exclusiviste, în drumul lung spre masa tratativelor!
Răzvan MITROI
Actualitate
Rocket Lab achiziționează Iridium: O mișcare decisivă pentru a deveni liderul integrat al apărării spațiale
Într-o tranzacție care marchează apogeul unei strategii de expansiune de cinci ani, Rocket Lab a anunțat achiziționarea furnizorului de comunicații prin satelit Iridium. Această fuziune transformă compania dintr-un simplu furnizor de servicii de lansare într-un gigant tehnologic integrat pe verticală, capabil să ofere soluții complete pentru piața de apărare și servicii spațiale.
O strategie de cinci ani care culminează cu o achiziție istorică
Tranzacția oferă Rocket Lab o prezență imediată în domeniul aplicațiilor bazate pe sateliți, realizând viziunea pe termen lung a fondatorului său, Sir Peter Beck. Prin această mutare, compania nu mai depinde doar de fabricarea și lansarea rachetelor, ci trece către un model de business bazat pe venituri recurente din servicii de date. Integrarea patrimoniului tehnologic al Iridium cu capacitățile de producție ale Rocket Lab promite să deblocheze piețe complet noi, sub conceptul de „spațiul ca serviciu” (space as a service).
Tehnologii critice pentru viitorul apărării și comunicațiilor
Dincolo de conectivitatea globală, această achiziție vizează dezvoltarea unor capacități esențiale pentru securitatea națională. Printre aplicațiile vizate se numără accesul la internet din spațiu, conexiunea directă către dispozitive mobile (direct-to-device) și sisteme avansate de poziționare, navigație și cronometrare (PNT). Acestea din urmă sunt de un interes vital pentru Space Force, oferind alternative la sistemele GPS tradiționale, care sunt vulnerabile la bruiaj în zonele de conflict.
Neutron și Electron: Pilonii infrastructurii orbitale
Pentru a susține această nouă rețea, Rocket Lab mizează pe flota sa de rachete. Vehiculul de transport greu Neutron, programat pentru lansare la finalul acestui an, este considerat soluția ideală pentru reaprovizionarea și desfășurarea noilor constelații de sateliți. În paralel, racheta Electron va continua să fie utilizată pentru lansarea rapidă a demonstratoarelor tehnologice, permițând o inovare accelerată.
Un arsenal de achiziții pentru dominația digitală a spațiului
Succesul de astăzi este rezultatul unei campanii agresive de achiziții începute în 2020. De la specialiști în hardware precum Sinclair Interplanetary, până la experți în robotică (Motiv Space Systems) sau sisteme laser de comunicare (Mynaric), Rocket Lab și-a construit metodic capacitatea de a construi, lansa și opera propriile vehicule spațiale. Această independență tehnologică îi permite să concureze direct cu jucători majori precum SpaceX sau Blue Origin pentru contracte militare de miliarde de dolari, consolidându-și poziția ca partener strategic de elită pentru Departamentul Apărării.
Actualitate
Orizonturi noi pentru Honeywell Aerospace: Compania devine oficial entitate independentă pe piața de capital
Honeywell Aerospace a marcat astăzi începutul unei noi etape în evoluția sa, finalizând procesul de desprindere și devenind o companie publică independentă, listată la bursa Nasdaq. Această transformare strategică vizează consolidarea poziției de lider în sectoarele apărării și aviației comerciale, oferind noii entități agilitatea necesară pentru a răspunde provocărilor complexe dintr-o industrie aflată în continuă schimbare.
Divizarea strategică a gigantului industrial în trei entități distincte
Separarea segmentului de aviație este rezultatul unei strategii ambițioase anunțate la începutul anului 2025, prin care grupul mamă a decis fragmentarea operațiunilor în trei piloni principali. Aceștia includ Honeywell Technologies, axat pe automatizare, Solstice, o unitate dedicată materialelor avansate, și actuala companie Honeywell Aerospace. Obiectivul central al acestei restructurări este de a permite fiecărei divizii să urmărească strategii de creștere personalizate, maximizând astfel veniturile și eficiența operațională.
O forță globală în aviație cu 36.000 de angajați
Sub conducerea directorului executiv Jim Currier, noua entitate independentă își asumă misiunea de a proteja și avansa promisiunea zborului într-o lume tot mai conectată. Cu o forță de muncă de 36.000 de specialiști, Honeywell Aerospace continuă să producă sisteme esențiale, de la motoare și avionică, până la componente critice pentru tehnologiile de apărare. Independența financiară îi va permite companiei să aloce resursele mai eficient către inovație și cercetare.
Tranziția financiară și perspectivele de raportare pe termen scurt
Procesul de separare a fost finalizat prin distribuirea acțiunilor de către Honeywell Technologies, deschizând calea pentru tranzacționarea liberă pe bursă. Deși Honeywell Aerospace funcționează acum separat, următoarele rezultate financiare trimestriale, programate pentru 23 iulie, vor include încă cifrele segmentului de aviație ca parte a structurii consolidate anterioare. Această raportare va oferi investitorilor o ultimă privire de ansamblu asupra performanței sectorului înainte de a evalua evoluția sa ca entitate de sine stătătoare.
Actualitate
Investiții în infrastructură: cum susțin capacele de canalizare pentru infrastructura urbană proiectele marilor orașe
Marile orașe investesc constant în drumuri, rețele de utilități, parcări subterane, pasaje și cartiere noi. În planurile tehnice apar structuri complexe, calcule de rezistență, soluții pentru trafic intens și cerințe stricte de siguranță. În acest ansamblu, capacele de canalizare par detalii minore. În practică, ele influențează direct durabilitatea carosabilului, accesul la rețelele subterane și costurile de exploatare.
Dacă proiectezi sau execuți lucrări de infrastructură urbană, știi că o alegere greșită la nivelul unui capac poate genera tasări, infiltrații sau intervenții repetate. Articolul următor clarifică modul în care capacele de canalizare susțin proiectele marilor orașe și ce criterii tehnice merită analizate înainte de a le include în caietul de sarcini.
Înțelege funcția tehnică a capacelor în rețelele urbane
Un capac de canalizare asigură accesul controlat la căminele de vizitare pentru canalizare menajeră, pluvială, telecomunicații, apă sau gaze. În același timp, protejează rețeaua împotriva infiltrării apei de suprafață, a deșeurilor și a accesului neautorizat.
În majoritatea cazurilor, capacul preia sarcinile transmise de trafic și le distribuie către rama și structura căminului. Dacă dimensionezi greșit acest element, apar:
- Fisuri în jurul ramei și degradarea asfaltului.
- Deplasări ale capacului sub trafic repetat.
- Vibrații și zgomote care afectează confortul urban.
Pentru rezultate stabile, tratează capacul ca parte integrată din structura rutieră, nu ca accesoriu montat la final.
Alege materialul potrivit pentru aplicația corectă
Materialul influențează comportamentul în exploatare, frecvența intervențiilor și siguranța. Cele mai utilizate soluții în infrastructura urbană sunt fonta ductilă, polipropilena (PP) și materialele compozite pe bază de fibră de sticlă.
Fonta ductilă
Fonta ductilă rămâne o opțiune frecvent utilizată pe drumuri publice și în zone cu trafic intens. Oferă rezistență ridicată la sarcini mari, comportament bun la șocuri și uzură. Se încadrează ușor în clasele superioare prevăzute de SR EN 124 (de exemplu D400 sau F900).
Limitări:
- Greutate mare, care îngreunează manipularea fără echipamente adecvate.
- Valoare de reciclare, ceea ce poate încuraja furtul în anumite zone.
Polipropilenă (PP)
Capacele din PP se folosesc pentru zone pietonale, spații verzi sau aplicații rezidențiale cu trafic redus. Sunt ușoare, rezistente la coroziune și simplu de montat.
Limitări:
- Capacitate redusă de preluare a sarcinilor.
- Sensibilitate la deformare dacă le utilizezi peste clasa pentru care au fost proiectate.
Materiale compozite (fibră de sticlă)
Compozitele oferă rezistență mecanică bună raportată la greutate și nu prezintă valoare de recuperare a metalului. Rezistă la coroziune și la medii agresive.
Limitări:
- Preț inițial mai ridicat față de soluțiile din PP.
- Necesită respectarea strictă a indicațiilor de montaj pentru a evita deformările în timp.
Pentru utilizare uzuală în proiecte urbane complexe, analizează fișele tehnice și certificările produselor, nu doar materialul declarat.
Respectă clasele de sarcină și standardele aplicabile
Standardul SR EN 124 clasifică capacele în funcție de sarcina maximă pe care o pot suporta. În proiectele publice, această clasificare nu este opțională. Autoritățile solicită produse certificate și testate conform normelor.
Orientativ:
- Clasa A15 – zone pietonale, spații verzi.
- Clasa B125 – trotuare, parcări ușoare.
- Clasa C250 – rigole de bordură, zone adiacente carosabilului.
- Clasa D400 – drumuri publice cu trafic intens.
- Clasa E600 și F900 – zone industriale, portuare, platforme logistice.
Dacă instalezi un capac subdimensionat într-o intersecție aglomerată, riști cedarea acestuia sub sarcină repetată. În schimb, utilizarea unei clase superioare în zone exclusiv pietonale poate crește inutil bugetul.
La etapa de proiectare, verifică planul de trafic și corelează-l cu clasa de rezistență. Colaborează cu proiectantul de drum și cu inginerul de rețea pentru a evita supradimensionarea sau subdimensionarea.
În procesul de selecție, consultă gama de capace de canalizare de la Vodaland pentru infrastructura urbană, unde găsești produse încadrate clar pe clase de sarcină și aplicații. Analizează datele tehnice și corelează-le cu cerințele din caietul de sarcini.
Integrează corect capacul în structura rutieră
Performanța pe termen lung depinde nu doar de produs, ci și de montaj. În multe situații, problemele apar din cauza execuției necorespunzătoare a zonei din jurul căminului.
Pentru o integrare corectă:
- Asigură fundația stabilă a căminului, fără tasări diferențiale.
- Montează rama la cota finală a carosabilului, fără denivelări.
- Utilizează mortar sau beton de fixare adecvat clasei de trafic.
- Respectă timpii de întărire înainte de deschiderea circulației.
În zonele cu trafic greu, ia în calcul utilizarea unor rame cu sistem anti-vibrație sau garnituri elastice care reduc zgomotul și uzura la contactul capac-ramă.
Dacă execuți lucrări de reabilitare, verifică starea căminului existent. Înlocuirea doar a capacului, fără consolidarea structurii suport, poate genera probleme recurente.
Redu costurile de mentenanță prin alegere și planificare corectă
Bugetul inițial reprezintă doar o parte din costul total al investiției. Intervențiile repetate pentru reglaj, înlocuire sau remedierea tasărilor cresc cheltuielile și afectează traficul.
Pentru a limita costurile de exploatare:
- Alege materiale rezistente la coroziune, mai ales în zone cu apă sărată sau agenți chimici.
- Optează pentru sisteme cu blocare sau balamale în zone expuse furtului.
- Planifică inspecții periodice ale capacelor amplasate în intersecții și sensuri giratorii.
Un capac blocat sau dificil de deschis întârzie intervențiile la rețea. În situații de urgență, fiecare minut contează. De aceea, verifică și ergonomia produsului, nu doar rezistența la sarcină.
Pentru proiecte mari, include în documentație cerințe clare privind marcajele, codurile de identificare și trasabilitatea produselor. Aceste detalii simplifică mentenanța ulterioară.
Corelează alegerea capacelor cu cerințele de siguranță și mediu
Siguranța publică rămâne prioritară. Un capac instabil poate provoca accidente grave pentru pietoni, bicicliști sau șoferi. Suprafața antiderapantă și fixarea fermă în ramă reduc riscurile.
În zonele industriale, verifică rezistența la substanțe chimice și la temperaturi ridicate. În parcări subterane, analizează cerințele privind comportamentul la incendiu și evacuarea fumului, conform reglementărilor naționale aplicabile.
Impactul asupra mediului merită, de asemenea, evaluat. Materialele compozite sau polimerice nu corodează și nu necesită tratamente suplimentare anticorozive. Fonta, în schimb, permite reciclarea la finalul ciclului de viață, ceea ce poate susține o abordare responsabilă a resurselor.
Consultă întotdeauna un inginer structurist sau un proiectant de specialitate înainte de a lua decizia finală. Normativele locale și condițiile specifice ale amplasamentului pot impune cerințe suplimentare.
Planifică pe termen lung în proiectele majore ale orașelor
Reabilitarea bulevardelor, extinderea rețelelor în cartiere noi sau dezvoltarea parcurilor industriale implică sute sau mii de capace de canalizare. O abordare unitară simplifică atât execuția, cât și mentenanța ulterioară.
Stabilește de la început:
- Clasele de sarcină pentru fiecare tip de zonă.
- Materialele acceptate și criteriile de performanță.
- Procedura de montaj și verificare în șantier.
Uniformizarea soluțiilor într-un proiect amplu facilitează aprovizionarea și reduce riscul de erori. În plus, personalul de întreținere va lucra cu sisteme cunoscute, ceea ce scade timpul de intervenție.
Pentru marile orașe, capacele de canalizare influențează direct calitatea infrastructurii rutiere, siguranța traficului și eficiența intervențiilor la rețea. Dacă tratezi aceste elemente cu aceeași atenție acordată structurilor majore, vei obține o infrastructură coerentă, durabilă și ușor de administrat pe termen lung.
-
Exclusivacum 3 zileCând poliția fuge de propriile cuvinte: Sindicatul Diamantul îi dă în judecată să afle ce a vrut să spună Drăgan
-
Exclusivacum 5 zile„Purul adevăr” al chestorului Drăgan: cum se împuternicește Minciuna și se desemnează Nerușinarea
-
Ancheteacum 3 zileElena Udrea, ironie devastatoare după nominalizarea lui Siegfried Mureșan: „L-am pus pe listă la rugămintea Elenei Băsescu și pe banii lui Pinalty”
-
Featuredacum 4 zileFocile politice și pușculița de la Palat: cum a ajuns George Simion să-l țină în brațe pe Ilie Bolojan
-
Exclusivacum 2 zileMafia de la Volan”: Cum ar fi fost jefuit IGPR la carburant și piese, sub semnătura Prim‑ministrului și sub nasul “șefilor cu ochii închiși”
-
Featuredacum 3 zileRăzboi total la Apele Române: Ministrul Diana Buzoianu, acuzată de „sclavagism modern” și „minciuni ordinare” de către sindicaliști
-
Administratieacum 4 zileInvestiții în patrimoniul național: Ministerul Culturii lansează programul de finanțare a cercetării arheologice sistematice pentru anul 2026
-
Featuredacum 3 zileErou pe crestele munților: Polițistul Moisil Lazăr-Doru, decorat cu Emblema de Onoare a MAI după o misiune dramatică de salvare



