Actualitate
Ionuț Vulpescu propune prima platformă pentru relansarea sectorului cultural românesc
Ionuț Vulpescu, Președinte interimar al Consiliului Național al PSD, a lansat platforma #ROMANIANCULTUREAFTERLOCKDOWN, un plan cuprinzând 40 de măsuri pentru redresarea strategică și financiară a sectorului cultural românesc postpandemie.
Analiza este inspirată de evaluarea atentă a guvernării domeniului, care a traversat drumul de la noncultură la anticultură. Miza reală a acestui raport este însă depășirea criteriilor politice în evaluarea administrării și redresării sectorului cultural. Redactat din perspectiva unui fost Ministru al Culturii, raportul analizează măsurile pentru relansarea sectorului cultural după criza provocată de COVID-19, aplicate în 16 state europene, oferind sugestii pentru adaptarea și implementarea acestora în România. Partea finală a raportului oferă o strategie personalizată pentru relansarea sectorului cultural românesc, concentrată în platforma #ROMANIANCULTUREAFTERLOCKDOWN.
Prin măsurile propuse, platforma are potențialul de a genera normalitatea la care domeniul culturii nu se poate întoarce în urma corona-crizei, în absența unui fond de urgență și a unei finanțări viabile și diferențiate a subdomeniilor defavorizate. Raportul Senatorului Ionuț Vulpescu este, prin spiritul său, un manifest împotriva lockdownului culturii române.
În acest moment, sectorul cultural somatizează politic efectele crizei ideologiilor și absența polului de expertiză în administrarea Ministerului Culturii. 2000 de lei pe lună pentru lucrătorii din teatre și 1300 lei pe lună pentru tehnicieni; 75% din salariul minim pe economie pentru angajații sectorului cultural: acestea sunt cifre ale subzistenței, nu existenței. Lupta pentru demnitatea vieții artiștilor este, de fapt, bătălia noastră pentru umanism. La aceste cifre însă, ea a fost transformată într-o luptă pentru umanitate.
În ultimii cinci ani, așadar atât înainte de pandemie, cât și după aceasta, întreaga finanțare a independenților din sectorul cultural a fost susținută preponderent de fondurile obținute de pe urma unei Ordonanțe de Urgență a Guvernului PSD din 2015, promovată de Ionuț Vulpescu. Aceasta a adus AFCN-ului, în perioada 2015-2020, 142.804.159,08 lei. De curând, Comisia Europeană a anunțat că va aloca 33 de miliarde de euro pentru România, dintre care 21 sunt nerambursabile, sub formă de granturi, și 12 reprezintă credite cu dobândă mică. Din acest punct de vedere, inserția proiectelor competitive, propuse în raportul lui Ionuț Vulpescu, sub forma unor platforme de lucru pentru artiști și experți din domeniul culturii, s-ar putea face în această linie bugetară suplimentară, prevăzută în planul Noua Generație U.E., pusă la dispoziția statelor europene, în mod diferențiat, ca parte a programului de relansare economică postpandemie.
Totodată, Rețeaua Institutelor Culturale Naționale din Uniunea Europeană a publicat o platformă centralizată a măsurilor adoptate de statele europene pentru sprijinirea sectorului cultural. România lipsește, rușinos, din această evaluare. Relansarea sectorului cultural nu se poate face pur ceremonial. Măsuri care pot fi aplicate României se desprind, prin caracterul lor urgent și inovativ, din platformele de relansare culturală a unor state precum Franța, Italia, Germania, Grecia, Suedia, U.K. Printre cele mai importante, raportul semnat de Ionuț Vulpescu evidențiază:
- prioritizarea antreprenoriatului artistic ca strategie de redresare economică;
- introducerea unor linii de finanțare competitive și necompetitive diferențiate pentru operatorii culturali din subdomeniile grav afectate de pandemie;
- consultarea ambasadelor și a institutelor culturale în vederea implicării lor în dezvoltarea programelor de sprijinire financiară a operatorilor care desfășoară cooperări culturale internaționale, transfrontaliere;
- solicitarea sprijinului consultativ din partea organizațiilor culturale și guvernamentale pentru reconfigurarea programelor de rezidență artistică și stimulare a mobilității creative;
- dezvoltarea unor propuneri către instituții cheie din mediul corporate care pot, prin programele de CSR, să se implice direct în deschiderea unor forme de finanțare pentru artiștii independenți;
- încurajarea distribuției produselor culturale 100% românești prin creșterea rolului radioului și televiziunii naționale în stimularea acestui tip de consum;
- dezvoltarea burselor de sprijin pentru studenții universităților de arte.
Dintre cele mai importante măsuri ale platformei culturale propusă de Ionuț Vulpescu amintim:
- dezvoltarea fondului de urgență al culturii pentru constituirea pachetelor de sprijin financiar alocate operatorilor culturali, prin proiectarea granturilor de salvgardare, stimulentelor financiare și liniilor adiționale de finanțare în mod diferențiat;
- realizarea unui sistem de protecție și asigurare socială a artiștilor;
- dezvoltarea unui fond de pensii pentru operatorii culturali independenți;
- dezvoltarea unor axe de finanțare a proiectelor culturale competitive în baza principiilor generatoare de venituri regionale;
- creșterea ratei de absorbție a fondurilor europene prin accesarea liniilor de finanțare a accesibilizării și digitalizării patrimoniului cultural;
- reconfigurarea Strategiei Naționale pentru Cultură;
- numirea de îndată a unui comisar pentru coordonarea celui mai important proiect cultural pe care România îl are în față, cu potențial turistic, economic și social, pe plan local și național, anume, Timișoara, Capitală Culturală Europeană 2021.
„Sarcina prin excelență a unui guvern liberal era aceea de a salva profesiile liberale. Ceea ce trăim acum este colapsul profesiilor liberale sub o administrare liberală. În prezent, partea cea mai consistentă a finanțărilor acordate operatorilor culturali provine de pe urma unei măsuri adoptată de un guvern de stânga, în baza alocării a 2% din încasările Loteriei Române către Administrația Fondului Cultural Național (AFCN) printr-o Ordonanță de Urgență promovată de Guvernul PSD în martie 2015. În mod similar, platforma #ROMANIANCULTUREAFTERLOCKDOWN este gândită sub semnul unui pachet de măsuri care, pe termen lung, vor aduce surse de finanțare ce vor stimula accesibilitatea și excelența sectorului cultural. Propun 40 măsuri inspirate de 16 state europene, acolo unde miniștrii Culturii sunt principalele voci care, alături de premieri și de miniștrii Sănătății, Finanțelor și Economiei, adresează sferei publice valorile încrederii, solidarității și cooperării, în vederea întoarcerii la normalitate, ceea ce este departe de atmosfera guvernamentală autohtonă. Este regretabil că trebuie să se facă presiune politică pentru protecția socială a artiștilor, în contextul în care lumea artei nu este o lume a partidelor, ci a civilizațiilor, deci a societăților în ansamblul lor”, a declarat Ionuț Vulpescu.
Platforma #ROMANIANCULTUREAFTERLOCKDOWN este singura analiză din România dedicată situației domeniului cultural postpandemie și proiectării unor strategii de redresare financiară a acestuia. Acest document este al doilea raport pe care Ionuț Vulpescu, fost ministru al Culturii și actual senator, îl semnează din poziția de Președinte Interimar al Consiliului Național al partidului, după „PSD, încotro? Analiza evoluției electorale a PSD (2016-2019). Cauze, efecte, recomandări”, elaborată în ianuarie 2020.
Actualitate
Reforma achizițiilor militare intră într-o etapă decisivă: armata americană are nevoie de arme produse rapid și în volume mari
Reforma sistemului american de achiziții pentru apărare a devenit una dintre prioritățile majore ale Congresului și administrației de la Washington. Obiectivul este simplificarea procedurilor, reducerea timpului necesar pentru introducerea noilor tehnologii și creșterea capacității industriei de a reface stocurile militare.
Presiunea este însă tot mai mare. Pentru ca baza industrială de apărare să poată răspunde unei creșteri rapide a cererii, sunt necesare măsuri coerente, finanțare predictibilă și o cooperare strânsă între Pentagon, legislativ și companiile din sector.
Războiul viitor nu mai este o ipoteză: el se desfășoară deja
Actualele conflicte demonstrează că transformările decisive de pe câmpul de luptă nu apar într-un scenariu îndepărtat, proiectat pentru anul 2035. Ele sunt deja vizibile în Ucraina, Orientul Mijlociu și în alte zone de confruntare.
Prima schimbare majoră este reprezentată de războiul asimetric. Dronele și sistemele aeriene fără pilot, relativ ieftine, numeroase și tot mai performante, pot provoca pierderi semnificative unor sisteme militare sofisticate și extrem de costisitoare.
Această evoluție modifică fundamental raportul dintre costul atacului și valoarea țintei. Un sistem de înaltă tehnologie, construit cu resurse considerabile, poate fi amenințat de platforme produse rapid și desfășurate în număr mare.
Pentru Statele Unite și aliații săi, concluzia este clară: apărarea trebuie să se adapteze unei realități în care masa, viteza și flexibilitatea contează la fel de mult ca performanța tehnologică.
Războiul invizibil se poartă în spectrul electromagnetic
A doua dimensiune a conflictelor moderne se desfășoară în spectrul electromagnetic. Nu toate atacurile presupun utilizarea forței cinetice sau distrugerea fizică a unei ținte.
Blocarea comunicațiilor, perturbarea radarelor și neutralizarea sistemelor de avertizare timpurie pot paraliza o forță militară înainte ca aceasta să fie lovită direct. Un adversar care împiedică transmiterea ordinelor sau detectarea amenințărilor poate obține un avantaj decisiv fără să utilizeze muniție convențională.
În acest context, capacitatea de a proteja comunicațiile și de a opera într-un mediu electromagnetic contestat devine la fel de importantă precum numărul avioanelor, rachetelor sau vehiculelor disponibile.
Capacitatea de producție devine noua măsură a puterii militare
Un al treilea factor esențial este viteza cu care o țară poate extinde producția și adapta tehnologiile existente.
Experiența Ucrainei a arătat că o forță aflată inițial într-o poziție defavorabilă poate recupera prin inovare, adaptare rapidă și multiplicarea soluțiilor eficiente. Tehnologiile dezvoltate în condiții de război au ajuns ulterior să fie oferite și altor state, într-un ritm pe care puțini l-ar fi anticipat în urmă cu doar câțiva ani.
Pentru industria americană de apărare, lecția este că performanța unui prototip nu este suficientă. Statele Unite trebuie să poată produce echipamentele necesare la viteza și amploarea cerute de operațiunile militare.
În noua eră a conflictelor industrializate, capacitatea de producție nu mai este doar un element de sprijin pentru capabilități. Ea devine, în sine, o capabilitate strategică.
Washingtonul începe să accepte soluții „suficient de bune”
În instituțiile guvernamentale se observă o disponibilitate mai mare pentru aplicarea unor reforme concrete și pentru obținerea rapidă a rezultatelor.
Printre direcțiile urmărite se numără extinderea utilizării mecanismelor de achiziție destinate produselor comerciale, folosirea autorităților de tranzacționare alternativă și valorificarea contractelor deja existente.
Se schimbă și criteriul după care sunt evaluate unele programe. În locul dezvoltării unor sisteme timp de ani de zile, până la obținerea unei soluții perfecte pentru fiecare scenariu posibil, autoritățile sunt mai dispuse să introducă rapid produse funcționale, care pot fi îmbunătățite ulterior.
O primă versiune poate fi livrată forțelor combatante, testată în condiții reale și perfecționată pe baza experienței utilizatorilor. Într-un domeniu în care tehnologia evoluează accelerat, versiunea inițială și cea maturizată după mai multe cicluri de dezvoltare pot fi foarte diferite.
Așteptarea unei soluții ideale poate deveni, în aceste condiții, un obstacol mai mare decât acceptarea unei variante funcționale și îmbunătățirea ei progresivă.
Contractele multianuale, cheia investițiilor industriale
Pentru ca industria să-și extindă producția, are nevoie de stabilitate financiară și de o perspectivă clară asupra cererii viitoare.
Congresul poate sprijini acest obiectiv prin asigurarea unor bugete stabile și previzibile pentru Pentagon. Contractele multianuale sunt considerate una dintre cele mai eficiente soluții, mai ales în cazul produselor cu cicluri lungi de fabricație, precum motoarele de rachete cu combustibil solid și sateliții.
Un acord care oferă vizibilitate asupra cererii pentru cinci, șapte sau chiar zece ani le permite companiilor să investească în fabrici, linii de producție și furnizori specializați.
Efectele s-ar extinde asupra întregului lanț industrial. Întreprinderile mici și mijlocii aflate la trei, patru sau cinci niveluri în aval față de contractorul principal ar putea să-și planifice mai bine investițiile în personal, echipamente și infrastructură.
Fără un semnal de cerere pe termen lung, aceste companii riscă să evite extinderea capacităților de producție, chiar atunci când Pentagonul are nevoie urgentă de ele.
Continuitatea reformei trebuie protejată de schimbările politice
Schimbarea administrațiilor de la Washington ridică întrebarea dacă reformele vor fi menținute sau dacă fiecare nouă echipă va relua procesul de la zero.
Totuși, lecțiile ultimelor conflicte au depășit deja disputele politice de moment. Necesitatea reformării sistemului de achiziții este susținută de reprezentanți ai ambelor partide, care recunosc faptul că Statele Unite trebuie să fie mai bine pregătite decât au fost în conflictele precedente.
Concluziile rezultate din războaiele recente sunt dificil de ignorat. Adversarii se adaptează rapid, folosesc atacuri informatice, operațiuni de război electronic și alte metode care nu presupun consumul de muniție convențională.
În cazul unui conflict cu un adversar de nivel apropiat, armata americană va avea nevoie nu doar de tehnologii avansate, ci și de capacitatea de a le produce, livra și actualiza într-un ritm susținut.
De ce produsele comerciale au pătruns atât de greu în armată
Acceptarea soluțiilor comerciale de către structurile militare a fost mult timp limitată de două preocupări majore.
Prima era legată de rezistența echipamentelor. Un produs proiectat pentru piața civilă era considerat insuficient de robust pentru condițiile de război. Un avion destinat aviației comerciale, de exemplu, este construit pentru siguranță și eficiență în conformitate cu standardele civile, nu pentru cerințele specifice ale unui teatru de operații militar.
Această diferențiere a creat o separare rigidă între produsele comerciale și cele dezvoltate special pentru apărare.
A doua problemă era stabilirea unui preț corect. Autoritățile doreau să vadă date detaliate despre costuri și prețuri pentru a se asigura că nu plătesc prea mult pentru un echipament sau serviciu.
Dezvoltarea instrumentelor de analiză a pieței schimbă însă această situație. Datele comerciale disponibile permit guvernului să compare prețuri, să evalueze ofertele și să determine mai ușor dacă o achiziție se realizează în condiții rezonabile.
Abordarea „comercial mai întâi” capătă greutate
Una dintre direcțiile centrale ale noii strategii de transformare a achizițiilor este acordarea priorității soluțiilor comerciale atunci când acestea pot răspunde cerințelor militare.
Pentru ca această abordare să funcționeze, este necesară și o interpretare mai largă a noțiunii de „produs comercial”. Extinderea definiției ar permite autorităților să utilizeze mai frecvent proceduri simplificate și să introducă mai rapid tehnologii deja disponibile pe piață.
În acest fel, forțele combatante ar putea primi într-un timp mai scurt echipamente care răspund unor nevoi urgente, fără ca fiecare soluție să fie supusă unor procese de dezvoltare îndelungate.
Primele reforme concrete vizează regulile de contabilitate a costurilor
În 2025, au fost formulate mai multe propuneri pentru modificarea sistemului de achiziții. Unul dintre cele mai vizibile progrese privește Standardele de Contabilitate a Costurilor.
Pragul de aplicare a acestor reguli în cadrul legislației privind negocierea contractelor a fost majorat de la 50 la 100 de milioane de dolari. Dublarea pragului reprezintă un indicator important al intenției de a reduce povara administrativă asupra anumitor contractori.
Însă reforma nu va produce efecte complete dacă avantajele sale sunt limitate la o singură categorie de companii.
Două seturi de reguli pot slăbi competiția
Una dintre preocupările industriei este apariția unei diferențe tot mai mari între contractorii „netradiționali” și furnizorii tradiționali ai sectorului de apărare.
Dacă firmele noi sunt scutite de o parte semnificativă a cerințelor și specificațiilor, în timp ce companiile consacrate beneficiază doar de ajustări limitate, competiția poate fi dezechilibrată.
Într-un asemenea sistem, guvernul riscă să nu mai obțină cele mai bune soluții disponibile. Unele companii tradiționale pot fi descurajate să participe la programe noi, deoarece costurile administrative și obligațiile de conformitate rămân mult mai ridicate decât în cazul competitorilor netradiționali.
Consecința poate fi reducerea concurenței și îndepărtarea unor tehnologii dezvoltate de companii cu experiență relevantă în domeniul militar.
Fragmentarea industriei poate accelera migrația talentului
Pe termen lung, existența a două categorii de companii, supuse unor reguli diferite, ar putea afecta și distribuția forței de muncă.
Dacă unui grup i se creează condiții favorabile pentru dezvoltare, iar celuilalt i se oferă doar o relaxare limitată a obligațiilor, specialiștii și investițiile se vor orienta în mod natural către mediul mai avantajos.
O asemenea migrare ar putea afecta capacitatea generală a industriei de apărare, în loc să o consolideze. Reforma trebuie, prin urmare, să reducă barierele inutile pentru întregul ecosistem industrial, nu doar pentru anumite categorii de furnizori.
Reforma are nevoie de viteză, dar și de reguli coerente
Statele Unite încearcă să răspundă unui tip de război în care tehnologia se schimbă rapid, producția trebuie extinsă într-un timp scurt, iar avantajul obținut astăzi poate dispărea în câteva luni.
Pentru a face față acestor provocări, Pentagonul, Congresul și administrația trebuie să asigure trei lucruri esențiale: finanțare predictibilă, proceduri mai rapide și acces echitabil la oportunități pentru întregul sector industrial.
O soluție care ajunge prea târziu pe câmpul de luptă își pierde valoarea, indiferent cât de performantă este. În același timp, un sistem de achiziții care favorizează artificial anumite categorii de companii poate slăbi exact baza industrială de care armata are nevoie pentru a produce rapid și la scară largă.
Actualitate
Spania și Polonia pregătesc achiziția comună a unor aeronave Airbus A330 MRTT
Madrid aprobă un plan de 5,4 miliarde de euro
Guvernul Spaniei a aprobat un plan de cheltuieli în valoare de 5,4 miliarde de euro, echivalentul a aproximativ 6,3 miliarde de dolari, pentru achiziția în comun cu Polonia a unor aeronave Airbus A330 Multi Role Tanker Transport (MRTT).
Consiliul de Miniștri de la Madrid a autorizat încheierea unui acord-cadru cu o durată de șapte ani. Contractul va acoperi atât cumpărarea aeronavelor, cât și serviciile de sprijin logistic necesare introducerii acestora în serviciu.
Acordul va fi derulat prin intermediul instrumentului european SAFE, destinat consolidării capacităților de apărare ale statelor membre. Documentul include și o anexă referitoare la participarea Poloniei la programul comun de achiziție.
Cel puțin șapte aeronave pentru cele două state
Madridul nu a precizat oficial numărul total de aeronave care vor fi comandate. Ministrul polonez al Apărării și vicepremierul Władysław Kosiniak-Kamysz a anunțat însă că Polonia și Spania intenționează să achiziționeze împreună cel puțin șapte aeronave A330 MRTT.
Potrivit planului prezentat de oficialul polonez, Varșovia ar urma să primească patru aeronave până în anul 2030. În aceste condiții, Spania ar putea achiziționa aproximativ trei aeronave în cadrul aceleiași comenzi.
Pentru partea poloneză a proiectului nu a fost anunțată, deocamdată, o valoare financiară distinctă.
„Următorul pas va fi semnarea acordului final”, a transmis ministrul polonez, subliniind că proiectul reprezintă o decizie importantă pentru securitatea NATO și pentru apărarea Poloniei.
Negocierile pentru contractul final încep în curând
Semnarea contractului comun va fi precedată de negocieri între părțile implicate. Airbus urmează să înceapă în perioada următoare discuțiile pentru stabilirea condițiilor finale ale acordului.
Polonia și-a manifestat de mai mult timp interesul pentru aeronava A330 MRTT. În luna iulie, autoritățile de la Varșovia au decis să își consolideze planurile prin asocierea cu Spania și lansarea unei comenzi comune.
Cooperarea dintre cele două țări urmărește atât reducerea costurilor de achiziție și operare, cât și crearea unui cadru comun pentru pregătirea echipajelor, mentenanță și sprijin logistic.
Spania își extinde flota de realimentare în aer
Noua inițiativă completează prima comandă plasată de Spania pentru trei aeronave A330 MRTT, în anul 2021.
Prima aeronavă din acel lot a intrat în serviciul Forțelor Aeriene și Spațiale Spaniole în 2025, fiind repartizată la Escadrila 45.
Aeronavele A330 MRTT sunt destinate realimentării în aer a avioanelor de luptă și transportului strategic de personal și echipamente. Flota spaniolă este configurată cu un sistem de realimentare de tip furtună și parașută, utilizat pentru alimentarea aeronavelor compatibile.
O rază de acțiune de până la 16.000 de kilometri
A330 MRTT poate rămâne în aer mai mult de 18 ore și are o rază de acțiune de aproximativ 16.000 de kilometri, caracteristici care îi permit să susțină misiuni desfășurate la distanțe mari de bazele de origine.
Prin achiziția comună, Spania și Polonia își propun să își îmbunătățească semnificativ capacitățile de realimentare aeriană, transport strategic și sprijin pentru operațiunile NATO. Repartizarea primelor aeronave către Polonia până în 2030 ar urma să fie una dintre principalele etape ale programului.
Actualitate
Marina americană înființează un nou birou pentru consolidarea bazei industriale de apărare
Marina Statelor Unite lansează o structură dedicată consolidării bazei industriale de apărare, cu obiectivul de a-și securiza lanțul de aprovizionare și de a accelera integrarea tehnologiilor inovatoare în cadrul flotei.
Un nou responsabil pentru industria navală americană
Andrew Magliochetti, fost director al Biroului pentru Programe Destinate Întreprinderilor Mici din cadrul Marinei, va conduce noul Birou pentru Baza Industrială de Apărare. Numirea sa a fost anunțată luni de secretarul interimar al Marinei, Hung Cao.
În noua funcție, Magliochetti va acționa ca principal consilier civil al secretarului adjunct al Marinei pentru Cercetare, Dezvoltare și Achiziții. El va avea responsabilitatea de a coordona dezvoltarea și stabilitatea lanțului industrial care susține activitatea Marinei și a Corpului Pușcașilor Marini.
Accent pe producția internă și reducerea vulnerabilităților
Potrivit lui Hung Cao, noul responsabil va coordona măsuri menite să extindă ecosistemul național de producție, să reducă vulnerabilitățile lanțurilor de aprovizionare și să accelereze adoptarea tehnologiilor comerciale cu utilizare duală.
Aceste tehnologii, care pot fi folosite atât în domeniul civil, cât și în cel militar, ar urma să contribuie la creșterea capacității operaționale a forțelor navale americane.
„Va conduce inițiativele pentru extinderea ecosistemului de producție internă, reducerea vulnerabilităților lanțurilor de aprovizionare și integrarea tehnologiilor comerciale cu utilizare duală, astfel încât să crească eficiența operațională a echipei formate din Marină și Corpul Pușcașilor Marini”, a declarat Cao.
Decizia vine după un memorandum prezidențial
Numirea lui Magliochetti are loc după emiterea unui memorandum prezidențial privind securitatea națională, prin care Pentagonului i s-a cerut să refacă atât capacitatea de producție, cât și nivelul concurenței din industria navală de apărare.
Măsura face parte dintr-un plan mai amplu de extindere a structurii forțelor navale americane și de creștere a capacității industriei de a susține viitoarele programe de înzestrare.
Tehnologiile comerciale, aduse mai rapid pe câmpul de luptă
Magliochetti a declarat că o bază industrială flexibilă și sigură reprezintă fundamentul pregătirii pentru luptă. El a precizat că își propune să accelereze livrarea unor lanțuri de aprovizionare reziliente și a unor tehnologii avansate către militarii americani.
Obiectivul final este ca marinarii și pușcașii marini să dispună rapid de echipamente și soluții tehnologice capabile să le susțină într-un conflict de mare intensitate.
-
Exclusivacum 2 zileEPISODUL 52 – „IPJ Prahova – Grădinița de Cadre: Nepoți, kile și vile”
-
Exclusivacum 4 zileIPJ Prahova – „Grădinița de cadre”, Episodul 50. Mocanu Horia – manelistul cu epoleți, drogatul cu grade și șantajistul cu interpuși
-
Exclusivacum 2 zileORGANIGRAMA CU CHILOȚI” DE LA TCE, RUȘINEA PLOIEȘTIULUI: CUM ÎȘI DĂ NAE COMISIONARU’ SINGUR CONTROL, JUSTIȚIE ȘI AUDIT, CU NEAMURILE LA BUTOANE
-
Exclusivacum o ziTCE Ploiești – Minunea de luni și groaznicul coșmar al clanului Nae: AGA de pe 31 sau ziua eliberării din robie?
-
Exclusivacum 3 zileIPJ Prahova – „Grădinița de cadre” – Episodul 51: MOCANU, „CAVALERU’ P..II”, LAUTARUL CU EPOLEȚI
-
Exclusivacum 3 zileLa TCE Ploiești, organigrama cu iz de „chiloteală” a rămas fără aplauze: AGA a tras frâna de mână
-
Exclusivacum 3 zileTCE Ploiești, cetatea lui Nae: organigrama croită pentru rude, fini și oameni de încredere
-
Exclusivacum 3 zileOperațiunea „Glock-ul de Hârtie”: cum a ajuns un ordin de salarizare să fie tratat ca dosar CIA cu spioni și droguri



