Actualitate
Marele eșec al proiectului Uniunii Europene
Unul dintre examenele dure pe care le are de trecut Uniunea Europeană este răspunsul la uriașa provocare a migrației. Sunt 3,5 milioane de refugiați de război, toate cazuri umanitare, care intenționează să părăsească teritoriul mai puțin ospitalier al Turciei, stat NATO, dar nu și stat al Uniunii Europene, pentru a se deplasa spre Vest. Țintele finale sunt statele prospere din Uniunea Europeană. Ceea ce noi numim „nucleul dur”. Numai că nucleul dur încearcă să abată viitura. Către statele de la periferia comunității. Solidaritatea este instantaneu pulverizată. Iar umanitatea, trădată. Egoismul e rege.
Niciunul dintre războaiele acestui secol, războaie care au generat uriașe mase de refugiați, nu a fost declanșat de vreun stat din Balcani sau din Europa Centrală și de Est. Niciunul dintre milionalele de refugiați nu și-a pus traista în băț și a plecat în bejanie, din motive care țin de interesele egoiste ale unor state ca Grecia, Bulgaria, România sau Ungaria. Niciunul dintre statele enumerate nu a profitat până la un punct de mâna ieftină de lucru furnizată de acești migranți, pentru a-și asigura propriul succes economic, după care a spus „halt, de ajuns, noi nu mai primim migranți, să primească alții”. Și iată că acum tocmai aceste state sunt cele aflate în prima linie și într-un moment cu totul și cu totul special, a unui asalt fără precedent în materie de migrație.
Sunt 3,5 milioane de năpăstuiți ai sorții, refugiați în urma unor războaie în special din Siria, din Afganistan și din Irak și locați în prezent în Turcia, pe teritoriul singurului stat care s-a arătat dispus să-i primească într-un număr atât de mare. Dar Turcia singură nu poate rezista acestui uriaș val de oameni năpăstuiți, care și-au pierdut întreg avutul. Oameni apărați de toate legile internaționale, pentru că sunt refugiați de război. Persoane cărora, conform acestei legislații internaționale cu caracter umanitar, niciun stat nu le poate refuza dreptul de azil. Nu Turcia este responsabilă pentru acest exod. Sau, în orice caz, nu doar Turcia. Întrucât ținta acestor milioane de nefericiți este Uniunea Europeană, responsabilă de soarta lor, ne place sau nu ne place, este această comunitate. Turcia este membru NATO, dar nu e membru UE. Acum este momentul să încercăm un răspuns la câteva întrebări cheie. 1). De ce Turcia a decis să-și deschidă granițele, declanșând exodul către Uniunea Europeană a 3,5 milioane de persoane? 2). Care este responsabilitatea statelor din nucleul dur UE, a Europei primei viteze, și care este responsabilitatea statelor considerate a se afla la periferia UE și funcționând cu o altă viteză? 3). De ce Germania doamnei Angela Merkel, care a dat în trecut tonul acestui exod, tace și se face că plouă? Să o luăm pe rând.
Pentru a-și asigura liniștea, Uniunea Europeană la inițiativa Germaniei, care, fiind cea mai prosperă țară din Uniunea Europeană, este și principala țintă a migrației, i-a promis Turciei, printr-un angajament ferm, o consistentă susținere financiară, pentru ca aceasta să poată face față valurilor de migranți și să le poată asigura acestora condiții minime de viață, menținându-i pe cât posibil în interiorul granițelor. Transformarea Turciei într-o țară de azil pentru milioane de refugiați este o operațiune extrem de costisitoare, dar care presupune nu numai cheltuirea de către țara gazdă a unor sume uriașe de bani, ci și eforturi la fel de mari în plan logistic. Dar Berlinul nu s-a ținut de cuvânt. Și, urmând exemplul Berlinului, nici alte state prospere din Uniunea Europeană nu au înțeles să facă sacrificile financiare necesare pentru ca Turcia lui Erdogan, un lider din ce în ce mai blamat de UE în ultimii ani, să poată face față acestei uriașe provocări. Nu numai că Europa nu s-a ținut de cuvânt față de Turcia în această chestiune a migranților. Europa de Vest a lucrat pervers. Când a avut nevoie de migranți, în urmă cu mai mulți ani, doamna Angela Merkel și-a deschis larg brațele și a primit, e drept, selectiv, valuri succesive de oameni – se pare că s-a ajuns la un milion de persoane – cu care și-a acoperit deficitul de forță de muncă. După care Berlinul a închis robinetul. Și a așteptat ca celelalte milioane de refugiați, unii rude ale celor care astăzi sunt mână de lucru ieftină în Germania, să fie stopați în Turcia. În al doilea rând, e bine să ne reamintim că Turcia face parte dintre cei mai vechi candidați la Uniunea Europeană, statutul de membru al acesteia fiind mereu și mereu, sub diferite pretexte, amânat. De cele mai multe ori, din rațiuni egoiste. Intrarea Turciei în Uniunea Europeană ar putea modifica dramatic, din perspectiva axei Berlin-Paris, raporturile interne de putere. Și atunci, sub pretextul că Turcia nu ar îndeplini standardele minime, dar și sub pretextul că aceasta este o țară majoritar musulmană, Ankara a fost în mod consecvent ținută în afara spațiului UE. Dar în permanență momită cu această perspectivă. În urmă cu câțiva ani, a existat un complot politico-militar împotriva lui Erdogan iar despre lovitura de stat preconizată serviciile europene de informații, la fel ca și serviciile secrete ale Statelor Unite, au fost informate în detaliu. Dar niciunul dintre oficialii statelor aliate NATO ale Turciei nu l-au avertizat pe Erdogan că urma să aibă loc o lovitură de stat, iar acesta urma să fie asasinat. Dimpotrivă. Invocând așa zisul set de valori ale lumii occidentale, în mod insistent și nu suficient de discret, s-a încercat, în paralel, și un fel de revoluție îndreptată împotriva liderului turc. Erdogan a fost salvat practic de un telefon primit de la Putin. Care l-a avertizat asupra modului în care se derula lovitura de stat și i-a prezentat și detaliile necesare pentru ca acesta să poată, în ceasul al 12-lea, să facă față acestei provocări majore. Și cu toate acestea Erdogan a rămas un partener NATO relativ consecvent și loial și iată, zilele trecute, a intrat într-un conflict deschis cu Moscova, care din păcate deschide un nou front în războiul sirian. Statele Unite au declarat fără prea multe ezitări că susțin Turcia în acest conflict, în timp ce Uniunea Europeană, condusă ferm de Merkel, asistată de Macron, ezită să-i acorde Turciei susținerea necesară. Care, să fim bine înțeleși, este mai mult de ordin moral.
Ei bine, tocmai acest complex de politici duplicitare, perfide chiar, ale nucleului dur din Uniunea Europeană, sunt cele care, în final, l-au determinat pe Erdogan să accepte ca valuri succesive de migranți să părăseasc teritoriul Turciei, pentru a se îndrepta spre Europa.
Și ce face Europa în al 12-lea ceas? Ce face Europa împărățită de cancelarul Merkel? Decide, cruciți-vă, să-și deplaseze reprezentanții la frontiera balcanică, pentru a găsi soluții de stopare sau de diminuare relativ pașnică a acestui asalt. De fapt, dacă citim printre rânduri, vom observa că Germania intenționează ca, treptat, migranții să fie descărcați pe teritoriul statelor din Sud-Estul Uniunii Europene. Dar cine cunoaște cât de cât situația știe că, sub acest asalt, Grecia se sufocă. Sunt insule din Grecia cu zece mii de locuitori care, în perioada de vârf turistic, mai pot primi 20-30 de mii de persoane, dar care în acest moment sunt invadate de 60-70 de mii de migranți. Grecii se luptă eroic să facă față acestei provocări, dar prea mult nu mai pot rezista. Vine rândul Bulgariei. Va veni cu certitudine și rândul României. Apoi provocarea va merge mai departe spre Ungaria.
Când grupuri mici de persoane încearcă să ia cu asalt o frontieră de stat, granițele pot fi cât de cât securizate. Când se depășește o masă critică, nu mai e nimic de făcut. Vasele nu pot fi scufundate de către grăniceri iar zecile, sutele, milioanele de familii cu copii mici nu pot fi exterminate, sub pretextul că își caută un refugiu legitim. Și perfect legitimat de normele internaționale.
Un joc ambiguu, la fel de prost, a făcut și face și România. Conform Constituției, este strict interzisă primirea pe teritoriul României a unor grupuri compacte de persoane. România, conform Legii Fundamentale, nu poate accepta decât refugiați luați individual. Inițial, președintele Klaus Iohannis a declarat ferm și pe bună drepate că România nu poate accepta cote de refugiați. A plecat la Bruxelles cu această declarație pe buze și s-a întors cu decizia luată. În sens contrar. Așa cum i-a cerut principalul lui protector, doamna Merkel. În paranteză fie spus, este la fel cu ceea ce s-a întâmplat zilele trecute, când nucleul dur al Uniunii Europene, introducând o chichiță într-un regulament, le-a creat o gaura de peste 6 miliarde de euro transportatorilor români, beneficiarii fiind transportatorii din nucleul dur UE.
Cu asemenea politici egoiste, duplicitare, de tip imperialist, mascate sub forma unui aparent consens și a unei false coeziuni, proiectul Uniunii Europene nu poate căpăta consistență. Dimpotrivă. Mai devreme sau mai târziu se va dezintegra. Refuz să mai intru pe moment în detalii, pentru că această provocare este de fapt mult mai complexă decât am descris-o eu mai sus. Încercați singuri să puneți în ecuație și efectele epidemiei de coronavirus, care se poate transforma în pandemie, și să anticipați cum va putea fi amplificat acest fenomen prin pătrunderea pe teritoriul european a unor grupuri din ce în ce mai consistente de migranți. Iar în acest amestec exploziv mai introduceți și criza economică mondială, care este declanșată în mod implacabil. Iar la sfârșit întrebați-vă ce mai rămâne din marele proiect european.
Sorin Rosca Stanescu
Actualitate
NGA alocă 708 milioane de dolari Startup-ului Enabled Intelligence: Viziunea artificială, cheia noii generații de informații geospațiale!
Agenția Națională de Informații Geospațiale (NGA) a acordat startup-ului Enabled Intelligence un contract masiv, evaluat la până la 708 milioane de dolari pe o perioadă de maxim șapte ani. Parteneriatul strategic vizează antrenarea sistemelor de viziune computerizată bazate pe inteligență artificială, un pilon esențial pentru viitorul informațiilor geospațiale americane.
Programul Sequoia: Etichetarea datelor pentru ochiul AI din spațiu
Sub umbrela programului Sequoia, Enabled Intelligence va furniza servicii de etichetare a datelor. Această sarcină fundamentală permite sistemelor de inteligență artificială (AI) și învățare automată (ML) să discrimineze cu precizie între diverse obiecte în imagini. Concret, efortul implică învățarea sistemelor să proceseze imagini satelitare complexe și să identifice ținte de interes specifice, o capacitate crucială pentru monitorizarea globală.
O investiție record: Cel mai mare proiect de etichetare AI al Guvernului SUA
Efortul de etichetare a datelor reprezintă o capacitate fundamentală, în special pentru vastul program Maven al NGA. Oficialii NGA confirmă că acest contract reprezintă cel mai mare proiect de etichetare a datelor AI al guvernului american până în prezent. NGA a preluat gestionarea programului Maven de la Departamentul Apărării în 2022, integrând astfel această componentă vitală în strategia sa.
Contribuția NGA și parteneriatele strategice
„Contractul SEQUOIA va sprijini activitățile de etichetare a datelor pentru capabilitățile de AI și învățare automată (AI/ML) în domeniul informațiilor geospațiale (GEOINT) în cadrul mai multor programe și direcții din cadrul NGA și al membrilor comunității mai largi a Departamentului de Război (DoW) și a Comunității de Informații,” se arată într-un comunicat de presă emis luni de Enabled Intelligence. NGA, responsabilă cu colectarea și analiza imaginilor satelitare și aeriene, diseminează produse GEOINT, precum hărți 3D, către utilizatori din întregul guvern american, inclusiv lideri ai DoD și comandanți militari.
Un Startup specializat, in miezul securității naționale
Fondată în 2020 și finanțată prin capital de risc, Enabled Intelligence, cu sediul în Virginia, este specializată în etichetarea datelor AI pentru sistemele clasificate. Pentru programul Sequoia, firma a încheiat parteneriate strategice cu giganți precum BAE Systems, Vantor (fostul Maxar Intelligence), Whiteboard Federal și alți jucători importanți din industrie, consolidându-și astfel rolul esențial în modernizarea infrastructurii de informații a Statelor Unite.
Actualitate
Alertă de la supraveghetori: Programul naval de miliarde al Gărzii de Coastă, riscă blocaje și costuri exorbitante
Un organism de supraveghere guvernamental trage un semnal de alarmă serios cu privire la programul de construcție navală al Gărzii de Coastă, destinat să livreze o nouă clasă de nave esențiale pentru misiuni de aplicare a legii și de căutare-salvare. Biroul de Responsabilitate Guvernamentală (GAO) avertizează că decizia Gărzii de Coastă de a începe construcția înainte de a avea un design stabil al navelor Offshore Patrol Cutter (OPC) amenință cu „reparări costisitoare” și „întârzieri de program”.
Programul în cauză vizează înlocuirea vaselor învechite cu o nouă clasă de nave OPC, vitale pentru operațiunile de patrulare și siguranță maritimă. Pentru realizarea acestora, Garda de Coastă a contractat două companii: Eastern Shipbuilding Group din Florida pentru faza 1 și Austal USA din Alabama pentru faza 2.
Faza 2: Început sub amenințarea instabilității designului
Conform raportului GAO publicat marți, constructorul din faza 2, Austal USA, și Garda de Coastă au adoptat unele „bune practici” în timpul dezvoltării designului pentru faza a doua, inclusiv revizuiri colaborative care au facilitat decizii rapide. Însă, avertismentul principal al GAO este că „construcția OPC 5 a început în august 2024 fără un design stabil”. Continuarea construcției altor nave OPC din faza a doua înainte de stabilizarea designului, așa cum intenționează Garda de Coastă, „mărește riscul ca și faza a doua să se confrunte cu reparații costisitoare și întârzieri de program”.
Miliarde de dolari și intârzieri cronice
Programul de construcție navală, care prevede achiziționarea a 25 de nave OPC, va costa Departamentul de Securitate Internă (DHS) peste 17 miliarde de dolari. Raportul GAO a fost elaborat la solicitarea Comitetului pentru Transport și Infrastructură al Camerei Reprezentanților.
Anterior, în acest an, Garda de Coastă a oprit construcția a două dintre cele patru nave OPC pe care Eastern Shipbuilding le avea contractate ca parte a primei faze. Mai mult, programul pentru prima navă este întârziat cu cinci ani, conform GAO, semne îngrijorătoare ale problemelor structurale din program.
Faza 3: Decizii premature și lipsa de testare
Serviciul maritim plănuiește un contract pentru o a treia fază „după testarea dacă designurile existente îndeplinesc obiectivele de performanță ale OPC, ceea ce este în concordanță cu politica Departamentului de Securitate Internă”, se arată în raport.
Cu toate acestea, „este puțin probabil ca programul să aibă rezultatele testelor înainte de a începe activitățile de achiziție pentru faza 3, cum ar fi dezvoltarea cererii de propuneri”, se subliniază în noul raport. GAO sugerează că „încorporarea cunoștințelor dobândite din testare – precum și alte practici de vârf în construcția navală – în procesul de achiziție pentru faza 3 ar putea ajuta Garda de Coastă să ia decizii de investiții mai bune și ar putea îmbunătăți punctualitatea livrărilor viitoare de OPC.”
Reacția DHS: Respingere și flexibilitate asumată
Jeffrey Bobich, directorul de management financiar al DHS, a apărat decizia agenției de a autoriza construcția în faza a doua înainte de atingerea parametrilor de stabilitate a designului sugerați de GAO. El a susținut că Garda de Coastă a stabilit „cerințe minime suficiente pentru maturitatea designului înainte de construcție”.
De asemenea, Bobich nu a fost de acord cu o recomandare GAO de a stabili un acord formal privind modul în care atât Marina, cât și Garda de Coastă vor supraveghea activitățile de construcție ale Austal pe viitor. „Garda de Coastă menține că coordonarea existentă cu supraveghetorul de construcție, conversie și reparații este suficientă și prezintă un front unit contractorului”, conform unui răspuns scris inclus în raportul GAO.
Totuși, Bobich a fost de acord cu două recomandări separate: revizuirea obiectivelor de cost de bază ale programului și evaluarea planurilor pentru un contract de faza a treia, ținând cont de problemele apărute până în prezent. „Ca parte a acestei evaluări, orice planuri dezvoltate pentru Faza 3 trebuie să rămână flexibile pentru a ține cont de condițiile în evoluție ale programului”, a scris el.
Actualitate
Planul de pace Trump pentru Ucraina: Garanțiile de securitate, piatra de incercare a unui acord secret
Zvonurile privind un acord preliminar între Ucraina și Statele Unite pentru a pune capăt războiului cu Rusia au agitat scena internațională marți, însă marea întrebare rămâne forma viitoarelor garanții de securitate, potrivit analiștilor de la Atlantic Council. Săptămâna trecută, administrația Trump a șocat lumea, prezentând Kievului un „plan de pace” în 28 de puncte. Acesta includea cereri controversate, considerate de unii parlamentari americani drept o „listă de dorințe” a Rusiei, cum ar fi cedarea de către Ucraina a unor teritorii pe care Moscova nu le controlează în prezent și interdicția de a adera la NATO.
Haosul inițial și rafinarea diplomatică
O serie de activități diplomatice intense au urmat, culminând cu întâlniri la nivel înalt la Geneva și Abu Dhabi. Oficiali americani și ucraineni au semnalat că au depășit unele dintre cele mai spinoase puncte de divergență. Cu toate acestea, alte aspecte rămân de rezolvat, iar acest lucru se întâmplă înainte ca Moscova să-și exprime oficial punctul de vedere. Karoline Leavitt, secretarul de presă al Casei Albe, a declarat pe platforma X că „există câteva detalii delicate, dar nu insurmontabile, care trebuie soluționate și vor necesita discuții suplimentare între Ucraina, Rusia și Statele Unite.”
În timp ce negocierile continuă, experți de la Atlantic Council au oferit o actualizare a situației. Deși nimeni nu a văzut planul actual, redus la 19 puncte, în totalitate, există sentimentul că acesta ar putea reprezenta un moment de cotitură în război. Daniel Fried, fost ambasador american în Polonia și Asistent al Secretarului de Stat pentru Europa, a rezumat reacția inițială la plan: „Proiectul inițial a fost un haos total.” Totuși, el și-a exprimat speranța că „conturul unui acord sustenabil există. Haosul, graba, titlurile sunt distracții… nu este prima dată când o administrație americană se angajează într-o diplomație grăbită.”
Scepticismul Kievului și lipsa angajamentului Rusiei
Desigur, în ciuda modului în care s-au desfășurat negocierile, acesta nu este un plan de pace între SUA și Ucraina, ci unul între Ucraina și Rusia. În acest sens, a existat un scepticism generalizat că Moscova va accepta altceva decât capitularea totală la cererile sale. „Din perspectiva ucraineană, ei nu văd acest plan în 19 puncte ca pe ceva pe care Rusia îl va accepta,” a declarat Myroslava Gongadze, cercetător asociat în Ucraina, menționând că a petrecut noaptea într-un adăpost antiaerian din cauza atacurilor rusești. „Cu toate acestea, scopul acestui exercițiu nu a fost exact de a ajunge la un acord, ci de a respinge acel plan în 28 de puncte și de a include unele interese ucrainene într-o posibilă negociere și de a arăta că Ucraina este cu adevărat dispusă să discute pacea.”
Garanțiile de securitate: Nodul gordian al păcii
Cea mai mare întrebare, au convenit experții, a fost cum ar arăta o garanție de securitate dacă Ucraina nu poate adera la NATO. Este esențial ca aceasta să asigure o siguranță reală pentru Kiev, atât din partea SUA, cât și a Europei. Planul inițial de 28 de puncte discuta garanțiile de securitate pentru Ucraina, dar într-un mod vag. „Din perspectiva mea, întrebarea esențială pe care trebuie să o punem aici este cea a garanțiilor de securitate. Cine va oferi aceste garanții? Cine va fi responsabil?” a spus Gongadze. „Deci, dacă răspunsurile sunt slabe și nu clare, atunci Ucraina este pregătită pentru o nouă criză.”
Fried a subliniat că orice garanție de securitate trebuie să includă atât SUA, cât și Europa. „Indiferent dacă SUA lucrează cu Coaliția Celor Dispuși sau cu NATO, sau cu ambele, garanțiile de securitate vor trebui să fie definite într-un mod credibil,” a declarat Fried. „Putin le va urî. Va încerca să ia acest acord ostatic pentru a le elimina. Așadar, în cele din urmă, Trump va trebui să-l înfrunte pe Putin pentru a obține acordul său într-o formă decentă.”
Leslie Shedd, cercetător asociat al Consiliului, a menționat că, în funcție de modul în care este formulată o garanție de securitate, aceasta ar putea necesita ratificarea Senatului SUA. Chiar dacă nu este o cerință legală, ar trimite un semnal important dacă Congresul și-ar arăta sprijinul. „Implicarea atât a Camerei Reprezentanților, cât și a Senatului ar putea fi un mesaj chiar mai puternic decât simpla ratificare a unui tratat prin Senat. Cred că acesta este un pas crucial. Cred, de asemenea, că ar trece cu un sprijin bipartizan semnificativ în ambele camere,” a spus ea. „Rămâne o mare parte a oamenilor de ambele părți ale spectrului politic care sunt foarte frustrați de Rusia, care nu cred că Rusia este prietenul nostru, și, prin urmare, cred că ar exista sprijin pentru asta.” Potrivit Financial Times, acordul va plafona forțele militare ale Ucrainei la 800.000 de soldați. Deși un plafon al forțelor ar părea o victorie pentru Rusia, există întrebări serioase dacă Ucraina ar putea menține oricum o forță atât de mare pentru o perioadă lungă de timp în afara războiului activ.
Ascensiunea lui Dan Driscoll: Secretarul Armatei, jucător cheie neașteptat
De-a lungul acestui proces, Secretarul Armatei, Dan Driscoll, a apărut ca un interlocutor cheie, o apariție rară pentru un secretar de ramură. Driscoll a livrat planul Ucrainei, s-a deplasat la Geneva pentru negocieri cu națiunile europene, iar apoi a călătorit la Abu Dhabi pentru consultări directe cu rușii și ucrainenii. Rolul lui Driscoll în această negociere este puțin probabil să liniștească zvonurile din Washington care îl indică drept viitor secretar al apărării, dacă Pete Hegseth ar părăsi Pentagonul.
Shedd l-a numit pe Driscoll „o stea în ascensiune a administrației,” care a „câștigat încrederea președintelui” până la punctul în care este lăsat să participe la negocieri. „Sunt de acord că este cu siguranță neconvențional, dar Președintele Trump tinde să conducă un cabinet neconvențional, o administrație neconvențională. Și, știți, cred că adesea există părți foarte bune în asta,” a spus Shedd. „Nu vrei să trimiți aceiași oameni în mod repetat dacă simți că a existat un blocaj în negociere.” Fried a fost de acord că Driscoll pare să aibă influență în cadrul administrației și a declarat că, în cele din urmă, este un lucru bun că se află acolo. Cu toate acestea, „aș adăuga că ai nevoie de cineva ca Driscoll, care înțelege detaliile, deoarece rușii se pot aștepta să arunce diverse șiretlicuri deghizate în oferte tentante. Ai nevoie de cineva care să detecteze bombele mirositoare în ambalajul frumos.”
-
Exclusivacum 5 zilePenitenciarul Târgșor: UN NOU ÎNCEPUT DEZVĂLUIT! Interviu EXCLUSIV și reportaj incendiar cu Adrian Grigoroiu, liderul EQUITAS – Marca Incisiv de Prahova
-
Exclusivacum 4 zileSINAIA, MONARHIA ABSOLUTĂ MARCA OPREA: Sora „impăratului” cade în cap, Prefectul se „trezește” la Parchet, iar PNL Prahova fierbe în suc propriu!
-
Exclusivacum o ziCircul macabru al absurdității la Poliția Capitalei: SAS-ul bâjbâie, sefii manelizează, iar adevărul e declarat „delict”! Saga agentului-șef Wilhelm Constantin Bendriș
-
Exclusivacum 4 zileLegea pumnului în gură la SAS: Cum a devenit „vagabond” un delict de 20% din salariu, sub privirea ironică a manualului de Mobbing al MAI! Saga agentului-șef Wilhelm Constantin Bendriș
-
Exclusivacum 3 zilePrahova, tărâmul reîncarnării: „Metoda Portocală” revine, dar acum e sub licență politică!
-
Featuredacum 4 zileScandal de proporții la vârful Poliției Române: Sindicatul Diamantul cere DNA să ancheteze o mușamalizare de patru ani
-
Exclusivacum 7 oreIPJ Prahova: Circul ielelor, trompeților și „ofițerilor” reciclați! Balul mascat al incompetenței atinge noi culmi de patos!
-
Exclusivacum 4 zileCIRCUL JUSTIȚIEI ROMÂNE: Dosarul POP IONUȚ-COSTIN, RECLASAT LA CATEGORIA „PROBLEME REZOLVATE… DE NOI” – CHIAR ȘI CU INSTANȚA LA UȘĂ!



