Actualitate
ROMÂNIA ÎN CLEȘTELE AMERICANO-IRANIAN

Neoficial, între Statele Unite și Iran s-a declanșat un război. Acest război, după toate probabilitățile, nu se va purta nici pe teritoriul Statelor Unite și nici pe teritoriul Iranului. Ci în altă parte. Pentru moment, în Irak și în Kenya. Și cine știe unde va mai fi el transferat? E important însă să ne punem întrebarea unde este prinsă România în acest război. Și ce are de făcut.
Putem începe foarte bine cu sfârșitul. România este unul dintre cei mai fideli aliați ai Statelor Unite. Aceasta este linia politicii externe de la București, susținută consecvent de toate forțele politice semnificative. În consecință, și România este expusă războiului nedeclarat, dar declanșat de Washington împotriva Iranului și războiului Teheranului împotriva Statelor Unite. Care a fost anunțat sub forma unui jurământ ferm. Vom avea de făcut față, alături de partenerii americani, tuturor provocărilor care decurg din această situație. Dar aceasta este doar o consecință a unei stări de fapt schițate în linii foarte generale. Care este însă situația de fapt?
Acest conflict în forma lui abruptă de război nedeclarat, dar totuși declanșat, are la bază o decizie luată zilele trecute de președintele Donald Trump. Prin această decizie, s-a dat ordin Pentagonului să lovească printr-un atac cu dronă un grup de militari iranieni aflați pe teritoriul Irakului. A unui stat vecin, în care forțele iraniene au acționat constant atât în timpul dominației lui Saddam Hussein cât și ulterior, pe tot parcursul staționării în Irak a trupelor americane și ale formațiunilor militare aliate. În urma acestui atac cu dronă a fost ucis împreună cu alți militari generalul iranian Qassem Soleimani, o legendă vie a Teheranului. Acesta a fost șeful forțelor de elită ale Iranului Quds și a răspuns de toate operațiunile externe, nu puține, desfășurate de Teheran în statele învecinate. El a fost perceput de autoritățile din Statele Unite drept un adversar deosebit de periculos. Aparent, atacul cu drone este justificat de activitatea anterioară a generalului Soleimani, care a adus prejudicii semnificative Statelor Unite. În realitate, originea acestui atac, care a declanșat războiul dintre Iran și Statele Unite poate avea, așa cum s-a întâmplat de cele mai multe ori în istorie, o cu totul altă cauză. De natură politică.
Asaltul democraților asupra republicanilor lui Donald Trump, acuzațiile care i se aduc președintelui american și posibilitatea ca el să fie demis în urma investigației parlamentare și penale, pot fi de natură să creeze un efect pervers. Un război între Statele Unite și Iran este de natură să strângă rândurile la Washington și să unească din nou o națiune divizată. De aceea este irațional să excludem teza conform căreia atacul ucigaș îndreptat împotriva unei persoane percepute drept erou la Teheran este deliberat și are la bază nu criterii de strategie militară, cât mai degrabă o strategie politică. Dar, așa cum se întâmpă de obicei, adevărul din această perspectivă va fi aflat mult mai târziu. Pentru moment, este război. Iranul susține că acest război a fost declanșat de către Statele Unite. Firește, Statele Unite dezmint această acuzație. Dar se pregătesc intens. Mii de militari americani, care nici nu s-au întors bine din Irak în urma unei decizii luate anul trecut de Donald Trump, parcurg astăzi traseul invers. Ambasada Statelor Unite din Bagdad precum și toate bazele militare sunt întărite și păzite cu strășnicie. La fel se întâmpă și în ceea ce privește bazele militare ale României din Irak, dar, din motive diplomatice sau cine știe, poate de altă natură, despre aceasta se vorbește mai puțin. Cetățenii americani și români sunt chemați de urgență în țară. fiind atenționați că se află în pericol pe teritoriul irakian.
Se așteaptă așadar o contralovitură în forță a Iranului pe teritoriul Irakului. Probabil în baza unor informații obținute de agenții secreți. Sau prin alte mijloace, inclusiv cele de interceptare. Numai că lucrurile nu stau chiar așa.
Sâmbătă, surpriza a venit din altă parte. Din Kenya. Unde a fost atacată o bază militară din nord, denumită Camp Simba. Atacul, cel mai sângeros din ultimul deceniu, soldat cu 81 de morți, desfășurat cu succes împotriva bazei americane, a fost revendicat de milițiile afiliate Al Qaida, alcătuite din combatanți ai grupării islamiste somaleze al-Shabaab. Până în acest moment, nu se știe dacă există sau nu există o legătură directă între aceste miliții și autoritățile militare iraniene. Dar coincidența este prea mare, pentru a ignora succesiunea celor trei momente: atacul cu drone; angajamentul ferm al Iranului de a riposta; atacul din Kenya.
Începând din acest moment, forțele iraniene, extrem de bine înarmate și antrenate, motivate de o rezistență de decenii în fața celui mai puternic stat al lumii, pot pregăti ordinul de a ataca oriunde. În orice teatru de război în care sunt prezente trupele Statelor Unite și cele ale statelor aliate. Desigur că în ultimă instanță nu este exclus un atac direct și de amploare săvârșit pe teritoriul Statelor Unite. Dar o asemenea decizie ar conduce la o escaladare mult prea dramatică a conflictului și este greu de presupus ca Iranul să-și dorească acest lucru. Deși nu este exclus.
Acest război este luat atât de mult în serios de către Casa Albă, încât președintele Statelor Unite și-a permis să facă o afirmație extrem de provocatoare la adresa Teheranului. Donald Trump a spus cu subiect și predicat că Iranul nu a câștigat nicodată vreun război, atrăgând atenția Teheranului în mod implicit că este exclus să obțină un asemenea succes tocmai într-un conflict cu cel mai puternic stat al luii. Afirmația lui Donald Trump este falsă. De-a lungul istoriei sale milenare, Iranul a câștgat numeroase războaie. În ceea ce ne privește, ne putem aminti cum armata lu Darius a ajuns până în sudul Dunării. Este adevărat însă că, în istoria recentă, Iranul a avut un meci nul cu Irakul, după un război sângeros care a durat mai mulți ani. Alimentat de terțe țări, interesate să slăbească atât regimul de la Bagdad cât și regimul din Teheran. Dar tot pe parcursul acestei istoriii recente, Iranul și-a creat forțe militare redutabile, care au acționat cu succes în numeroase războaie asimetrice, desfășurate pe o arie geografică largă. Mai recent, inclusiv în Somalia.
Fapt este că întreaga lume trebuie să se pregătească pentru a face față eventualelor consecințe ale unui război, care nu se știe unde și în ce condiții se va purta. Iar războiul este și de natură economică. Pentru că numai la câteva zile de la lovitura executată de Statele Unite, prețul petrolului a început să crească vertiginos. Efectele se vor simți în lumea întreagă.
Aflată în prima linie a frontului irakian, prezentă și pe alte fronturi alături de Statele Unite, România trebuie să se pregătească la rândule ei. Nu este suficient să adoptăm și să urmăm strategia trasată de Departamentul de Stat, de Pentagon și de Casa Albă. Pornind de la aceste strategii, este obligatoriu ca autoritățile de la București să stabilească și o strategie proprie. Pornind de la particularitățile prezenței noastre militare și civile în diverse zone sensibile ale planetei, dar și de la realitatea prezenței pe teritoriul României a unor organizații irakiene și a unor oameni de afaceri irakieni, dar și iraniei din ce în ce mai activi. (Sorin Roșca Stănescu)
Actualitate
Realimentarea flotei aeriene americane: KC-46 Pegasus, singura opțiune viabilă până la apariția NGAS

Forțele Aeriene ale SUA se confruntă cu o nevoie stringentă de a-și moderniza flota de avioane cisternă, iar KC-46 Pegasus de la Boeing pare a fi singura soluție disponibilă pe termen scurt, până la introducerea aeronavei de generație următoare, NGAS, la mijlocul anilor 2030. Cu toate acestea, problemele legate de lanțul de aprovizionare și drepturile de acces la date ar putea reprezenta obstacole pe termen lung, conform unui document recent al serviciului.
Decizia controversată de a achiziționa mai multe KC-46
Conform unei notificări de justificare și aprobare (J&A) publicată de Forțele Aeriene pe 2 octombrie, decizia de a comanda până la 75 de aeronave KC-46 suplimentare a fost motivată de nevoia de a înlocui flota îmbătrânită de KC-135 Stratotanker și de a acoperi intervalul de timp până la disponibilitatea NGAS. Această decizie a necesitat o justificare, deoarece serviciul contractează cu Boeing pentru mai multe avioane cisternă fără o competiție deschisă.
Schimbări de strategie și priorități
Documentul detaliază planurile inițiale ale Forțelor Aeriene de a recapitaliza flota de avioane cisternă prin intermediul programului KC-135 Tanker Recapitalization Program, pentru care au fost primite răspunsuri din partea mai multor companii, inclusiv un parteneriat între Lockheed Martin și Airbus, care concura cu Boeing. Forțele Aeriene au constatat că doar Airbus și Boeing (după retragerea Lockheed din parteneriat) ar putea „îndeplini parțial cerințele preliminare” ale programului, inclusiv cerința ca o soluție să fie gata de implementare până în anul fiscal 2031.
Cu toate acestea, la începutul anului 2025, Forțele Aeriene și-au schimbat direcția, deoarece „amenințările globale în evoluție și prioritățile concurente ale DoD” au transformat NGAS într-o „prioritate”. În acest proces, documentul menționează că Forțele Aeriene au constatat că atât Boeing, cât și Airbus ar avea nevoie de „dezvoltare semnificativă” pentru a îndeplini cerințele programului inițial de recapitalizare. Prin urmare, Forțele Aeriene au considerat că opțiunea de recapitalizare este prea costisitoare, deoarece era necesară și finanțarea dezvoltării platformei NGAS.
Astfel, serviciul a renunțat la cerințele pentru un nou efort de avioane cisternă și a optat, în schimb, pentru utilizarea celor deja existente pentru KC-46 până când NGAS va fi disponibil, conform documentului. Această decizie a deschis practic calea pentru Boeing, deoarece A330 MRTT propus de Airbus ar avea nevoie de „dezvoltare semnificativă pentru a îndeplini cerințele obligatorii”.
Timpul, factorul decisiv
Un factor cheie în decizia de a utiliza cerințele KC-46, conform documentului, a fost timpul. Forțele Aeriene înlocuiesc în prezent flota îmbătrânită de KC-135 Stratotanker cu KC-46, dar livrările Pegasus în baza unui contract existent sunt programate să se încheie în 2030 – cu aproximativ șase ani înainte ca NGAS să fie gata cel mai devreme. Pentru a continua înlocuirea KC-135 cu avioane cisternă mai noi, Forțele Aeriene au nevoie de un avion cisternă care să poată acoperi acest interval de șase ani, ceea ce, conform serviciului, doar KC-46 poate face.
Problemele persistă
Cu toate acestea, achiziționarea mai multor KC-46 va veni cu probleme. Boeing „va trebui să rezolve” problemele legate de diminuarea surselor de producție și lipsa de materiale (DMSMS), împreună cu uzura pieselor, care, conform documentului, afectează atât programul KC-46 actual, cât și extinderea acestuia. În plus, documentul ridică problema negocierii pentru mai multe drepturi asupra datelor tehnice și a software-ului, în special atunci când drepturile actuale sunt „inferioare nivelului necesar” pentru extinderea producției KC-46.
Airbus rămâne în joc
Într-o declarație pentru Breaking Defense, Airbus a afirmat: „Ne menținem soluția noastră dovedită de avioane cisternă și evoluția sa, MRTT+. Airbus rămâne angajat alături de USAF, pe măsură ce aceștia continuă să evalueze soluția lor de realimentare aeriană de generație următoare.”
NGAS: Înapoi în viitor
Soarta NGAS a fost incertă până de curând, deoarece oficialii din administrația Biden au declarat că platforma ar putea fi prea costisitoare, în timp ce bugetul FY26 al Forțelor Aeriene a alocat resurse limitate pentru eforturile de cercetare și dezvoltare.
După cum reiese clar din document, Forțele Aeriene tratează acum NGAS ca pe o nevoie critică, deși se menționează că „calea finală către NGAS nu a fost încă definită, având în vedere prioritățile concurente ale apărării”. Programul a finalizat o analiză a alternativelor, se arată în document, deși sunt în curs de desfășurare activități suplimentare de colectare a informațiilor pentru a rafina cerințele.
Conform generalului John Lamontagne, șeful Comandamentului de Mobilitate Aeriană al Forțelor Aeriene, serviciul a examinat o gamă largă de platforme potențiale – de la avioane de afaceri la aeronave cu corp fuzelat și avioane cisternă stealth, cu „semnătură gestionată” – pentru misiunea NGAS. Se așteaptă ca platforma să opereze în medii periculoase, cum ar fi Indo-Pacificul, unde pistele de aterizare sunt puține, iar sistemele de apărare aeriană sunt formidabile.
Industria se pregătește pentru NGAS
Industria se pregătește să ofere Forțelor Aeriene candidați pentru realimentarea de generație următoare. Conform lui Roderick McLean, vicepreședinte și director general al misiunilor de mobilitate aeriană și maritime la Lockheed, compania se așteaptă ca un avion nou, capabil să supraviețuiască, să fie necesar pentru misiune.
Actualitate
Armata SUA recunoaște și remediază problemele de securitate cibernetică la Platforma NGC2

Armata SUA a anunțat că a atenuat o serie de riscuri de securitate cibernetică descoperite într-o versiune incipientă a platformei sale Next Generation Command and Control (NGC2), potrivit unui memo intern obținut de Breaking Defense.
Alarma trasă de ofițerul sef pentru tehnologie
Documentul, datat 5 septembrie și semnat de Gabriele Chiulli, ofițerul șef pentru tehnologie din cadrul Biroului Șefului pentru Informații al Armatei, avertiza că platforma NGC2 „în starea sa actuală, prezintă deficiențe critice în ceea ce privește controalele fundamentale de securitate, procesele și guvernanța.”
Chiulli a scris că armatei „îi lipsește vizibilitatea și controalele necesare pentru a asigura securitatea și integritatea platformei”. El a adăugat că „se pare că există o grabă de a introduce capabilități în sistem fără o supraveghere reală sau un proces adecvat, ceea ce crește riscul pe măsură ce acest sistem îl amplifică și mai mult.”
Reacție rapidă și măsuri corective
Cu toate acestea, oficialii armatei au declarat pentru Breaking Defense că, în cele trei săptămâni de la redactarea și distribuirea documentului, problemele au fost rezolvate. „Problemele au fost atenuate imediat”, a declarat Leonel Garciga, șeful pentru informații al armatei, într-un comunicat. El a adăugat că „procesele simplificate de securitate cibernetică au fost capabile să identifice rapid și să asiste biroul programului și furnizorul în trierea vulnerabilităților de securitate cibernetică și în implementarea măsurilor de atenuare.”
Integrarea securității cibernetice de la inceput
Generalul-locotenent Jeth Rey, șeful adjunct de stat major la G-6, departamentul armatei responsabil cu securitatea cibernetică și rețelele, a susținut că identificarea timpurie a acestor deficiențe face parte din procesul intenționat al serviciului și că au fost luate măsuri pentru a le corecta.
„Trebuie să includem securitatea cibernetică de la început în proces și cred că asta am făcut”, a spus Rey într-un interviu recent. „Aceasta este o nouă capacitate și am găsit un risc și l-am atenuat imediat. Cred că este o veste bună pentru noi în viitor. Dacă vom continua să privim lucrurile în acest mod și procesele noastre funcționează, sunt mulțumit.”
NGC2: Prioritatea numărul unu pentru modernizare
NGC2 este prioritatea numărul unu a serviciului în materie de modernizare și este conceput pentru a oferi comandanților și unităților o nouă abordare a gestionării informațiilor, a datelor și a comandamentului și controlului cu arhitecturi agile și bazate pe software.
În iulie, armata a acordat aproape 100 de milioane de dolari companiei Anduril și unei echipe de furnizori pentru a dezvolta un prototip al sistemului, care va fi extins la nivelul întregii divizii la Project Convergence Capstone 6 în această vară, cu Divizia 4 Infanterie. Un prototip a fost testat la evenimentul de anul trecut la nivel de batalion. Mai recent, Lockheed Martin și echipa sa au obținut, de asemenea, un contract pentru a dezvolta un strat de date integrat cu Divizia 25 Infanterie.
Ivy Sting: Testare incrementală și adăugare de capabilități
Pe măsură ce armata urmărește să extindă prototipul Anduril la nivelul întregii divizii, Divizia 4 Infanterie a început o serie de evenimente de tip sprint între acum și Project Convergence pentru a adăuga incremental capabilități. Aceste evenimente sunt numite seria Ivy Sting.
Deficiențe identificate în Memo-ul Chiulli
Memo-ul Chiulli, care a fost redactat cu 10 zile înainte de primul eveniment, enumera o serie de preocupări, al căror „efect cumulativ” era că NGC2 părea mai degrabă o „cutie neagră” în care serviciul nu putea controla ce utilizatori fac sau văd pe rețea.
„Lipsa de guvernanță înseamnă că nu există o persoană sau o entitate responsabilă pentru acceptarea acestui risc în numele armatei”, se arată în document. „Având în vedere postura actuală de securitate a platformei și a aplicațiilor terțe găzduite, probabilitatea ca un adversar să obțină acces persistent nedetectabil la platformă necesită ca sistemul să fie tratat ca fiind cu risc foarte ridicat.”
Problemele enumerate includ lipsa controlului accesului și a responsabilității, codul sursă neverificat și vulnerabil pentru aplicațiile terțe, lacune critice în guvernanță și igiena de bază a securității și lipsa guvernanței datelor.
Prima deficiență evidențiată a menționat că sistemul nu avea control al accesului bazat pe roluri, ceea ce înseamnă că, odată ce unui utilizator i se acordă acces, acesta ar avea acces nerestricționat la toate aplicațiile și la toate datele – o anatema pentru principiile mai largi de încredere zero ale Pentagonului. Memo-ul a descris acest lucru ca fiind o defecțiune critică de securitate care ar putea duce la un potențial acces și utilizare abuzivă a informațiilor clasificate.
În ceea ce privește aplicațiile terțe, memo-ul notează că Serviciul Federal de Cloud Palantir care găzduiește aplicațiile într-o metodologie de găzduire a containerelor nu a fost evaluat de armată sau de o politică a CIO a armatei care să susțină funcția de conductă deținută/operată de contractant. Niciuna dintre aplicații nu a fost supusă scanării de rutină a securității aplicațiilor web.
Memo-ul a susținut că sistemul funcționează cu vulnerabilități cunoscute, neatinuate, similar cu desfășurarea unui sistem de arme cu defecte cunoscute. Fără un proprietar clar al misiunii care să își asume responsabilitatea pentru securitatea operațională a sistemului, memo-ul a avertizat că securitatea va fi compromisă.
Măsuri concrete și rezultate pozitive
Oficialii armatei nu au precizat exact cum sau când a fost abordată fiecare presupusă deficiență, dar, la Ivy Sting pe 15 septembrie, NGC2 a funcționat bine, potrivit lui Garciga. El a menționat că procesele simplificate de securitate cibernetică au permis ca Ivy Sting 1 să „avanseze fără întârziere.”
Maiorul Sean Minton, un purtător de cuvânt al armatei, a declarat că „armata este într-o transformare unică în generație pentru a oferi soldaților noștri capabilitățile de care au nevoie rapid.”
„După cum s-a demonstrat în acest caz, postura noastră proactivă de securitate cibernetică este concepută pentru a identifica riscurile și a le atenua, minimizând în același timp efectele asupra forței”, a spus el.
Actualitate
Cursa pentru motoare mai mici: Companiile se luptă pentru contracte pe piața UAV-urilor attritabile, în ciuda incertitudinilor privind CCA
-
Exclusivacum 4 zile
PANICĂ LA MITITELU! Corupții din Poliția Penitenciară, în corzi! Vine DNA-ul?!
-
Exclusivacum 4 zile
Penitenciarul Ploiești: De la gunoaie de lux la instagramul promisiunilor pierdute – Un director cu „APT Limitat” la decență!
-
Exclusivacum 15 ore
Dezamăgire în Poliție: Tineri polițiști vor să renunțe din cauza presiunii, lipsei de sprijin și salarizării precare
-
Exclusivacum 3 zile
Justiția imobiliară română: O nouă modă – Morții dau case, judecătorii pupă cruci, poliția acoperă hoții!
-
Exclusivacum 3 zile
Marioara „ciuruitoarea”, Nichita „smecherul” și justiția „somnoroasă”: Ploieștiul, capitala fraudelor imobiliare?
-
Exclusivacum 5 zile
Panică în MAI: Guvernul vrea creșterea vârstei de pensionare, sindicatul Diamantul avertizează asupra riscurilor și inechităților
-
Exclusivacum 2 zile
Prahova sub asediu: Cum mafia imobiliară ne vinde sicrie cu vedere. „White Tower”, „City Gate”, „Mărășești”: Triunghiul Bermudelor imobiliare
-
Exclusivacum 4 zile
Coca-Cola: Sifonul penalității de la Ploiești – Cum Nan și gașca au transformat „băutura fericirii” într-un cocktail Molotov de otrăvuri și minciuni!