Actualitate
SE NASTE UN NOU RAZBOI: IOHANNIS-ORBAN. ARBITRAT DE PSD
(Preluare Inpolitics):
Pentru că în România nimic nu e bătut vreodată în cuie, nici nu e de mirare că la cîteva zile după alegeri apar semnele unor repoziționări neașteptate la vîrful politicii. Unele care fac ca relația Orban-Iohannis să nu mai fie așa de bună, iar cea dintre Orban și PSD să nu mai fie așa rea. Unele care fac ca ideea anticipatelor să nu mai fie atît de fantastică, dar și ca lipsa de interes pentru ele să vină din direcția cel mai puțin așteptată. Și semnele vor continua să apară, în opinia noastră, în zilele care urmează. Se anunță vremuri fierbinți.
Să o luăm metodic cu explicațiile.
Președintele Klaus Iohannis e aproape neîndoielnic că vrea alegeri anticipate în primăvară. Și face totul pentru a le determina.
De ce ar vrea Iohannis anticipate e întrebarea-cheie.
În mod firesc, coabitarea lui, ca președinte, cu un PSD la guvernare i-ar fi venit mănușă și în al doilea mandat, pentru că i-ar fi menținut statutul confortabil de ultimă redută a dreptei împotriva ciumei roșii bla-bla-bla.
Cîteva declarații iritate ici-colo, un îndemn la proteste civice, vreo ieșire în stradă în geacă roșie și se rezolva problema ”activității” la Cotroceni. Iohannis nu s-a omorît cu firea în primul mandat, de ce ar face-o acum, cînd are sacii urcați în căruță? De ce s-a implicat în cursa nebună și dificilă pentru obținerea unui parlament dominat de dreapta și a unui guvern liberal?
Răspunsul nu e decît unul singur: pentru a-și asigura al doilea mandat, Iohannis a trebuit să accepte nu una, ci mai multe ”to do list”. De la americani și de la europeni în egală măsură, poate și de la alții.
Ori, el știe că vine momentul onorării obligațiilor asumate și că pentru asta e imperios necesar să aibă putere politică maximă. Altfel, angajamentele se vor vedea blocate, iar partenerii externi vor ridica, nervoși, din sprîncene.
Anticipatele în martie ar aduce PNL în poziția de cel mai mare partid al țării, iar la redistribuire ar crește parlamentar încă și mai mult, în condițiile în care partide precum PMP, Pro România sau ALDE nu vor trece, probabil, pragul electoral, iar USR are șanse să ia un scor dintr-o cifră.
Pentru provocarea anticipatelor, însă, nu există decît scenariul care începe cu moțiunea de cenzură depusă de PSD.
Și de aici apar problemele.
Noul lider al PSD, Marcel Ciolacu, dă semnalul public că Ludovic Orban nu va fi deranjat prea curînd cu o moțiune de cenzură.
PSD are alte probleme pe cap și nu are chef de anticipate și de dărîmări de guverne. Fie și numai faptul că și-a plasat congresul pe 29 ianuarie denotă că partidul nu vrea anticipate, pentru că nicio formațiune serioasă nu face congres în buza alegerilor.
Premierul liberal nu vrea nici el – se vede cu ochiul liber – procedura anticipatelor, pentru că nu are garanția că va reveni la butoane după demitere, precum Emil Boc în 2009.
Și nu îi surîde ideea să fie premier de sacrificiu. Măcar pînă în decembrie anul viitor să adaste la șefia guvernului.
Există informații neoficiale că Orban și Ciolacu au bătut palma în culise pentru un non-combat al PSD.
De aici, încep problemele dintre Orban și Iohannis, însă.
Astăzi s-a produs un eveniment de maximă importantă, din acest punct de vedere. După o întrevedere cu guvernul, Iohannis a declarat că i se pare fezabilă asumarea răspunderii guvernului pentru bugetul de stat.
„Constituția nu face diferențe între anumite tipuri de lege care pot fi sau nu asumate de guvern, orice lege poate să fie prezentată cu asumarea răspunderii guvernului, dar asta este strict o decizie a guvernului și, dacă se va face, cu siguranță veți primi această informație de la guvern și nu de la mine. Nu doresc să fac eu afirmații despre această chestiune, dar vă spun că ar fi constituțional și este posibil să-și asume guvernul răspunderea pentru orice fel de lege”, a spus el.
Numai că Ludovic Orban are o cu totul altă poziție: bugetul trebuie să meargă în Parlament.
”Nu am vorbit încă de angajarea răspunderii. Obiectivul nostru este să finalizăm într-un termen cât mai rezonabil proiectul legii bugetului de stat și să-l trimitem pentru dezbatere Parlamentului. Obiectivul nostru este evident acela ca legea bugetului de stat și legea bugetului asigurărilor sociale de stat să fie adoptate până la sfârșitul anului, astfel încât orice român să știe clar la ce să se aștepte în anul 2020 din partea acestor două legi” a spus premierul după întîlnirea cu președintele.
Asumarea răspunderii pentru bugetul de stat ar fi o premieră istorică și încă în cel mai rău sens, pentru că bugetul e cheia de boltă a oricărui guvern, iar fentarea parlamentului e pur și simplu de neconceput.
Implicațiile ar fi de neimaginat, inclusiv de ordin constituțional, pentru că nu e atît de sigur că spusele președintelui au acoperire. Art.138 din Constituție are o mențiune specială în privința legii bugetului:
”Guvernul elaborează anual proiectul bugetului de stat şi pe cel al asigurărilor sociale de stat, pe care le supune, separat, aprobării Parlamentului”.
Ceea ce înseamnă că o eventuală asumare a răspunderii ar ajunge la mîna CCR, cu riscurile de rigoare.
De ce ține morțiș Iohannis ca bugetul să asumat de guvern?
Răspunsul e simplu: președintele știe de blatul Orban-Ciolacu și de refuzul PSD de a depune moțiune de cenzură în cazul vreunei asumări de răspundere a guvernului.
Dar, la fel de bine știe că PSD nu își poate permite luxul de lăsa bugetul să treacă fără moțiune de cenzură, pentru că pur și simplu s-ar autodesființa politic.
Dintotdeauna, dezbaterile la buget au constituit un război între putere și opoziție, ba uneori și în interiorul arcului guvernamental, pentru că e ocazia perfectă de a juca rolul politicianului îngrijorat de soarta banilor țării și, implicit, a cetățeanului.
Miza uriașă a președintelui, deci, e obligarea guvernului să-și asume răspunderea pe o lege care să forțeze, la rîndul ei, mîna PSD în materie de moțiune de cenzură.
Sigur, planul B include mai multe asumări de răspundere, de la legi ale justiției ori economice pînă la transportul elevilor.
Dacă nu merge varianta cu bugetul de stat, se mizează pe imposibilitatea PSD de a refuza să bage moțiune în cazul unor asumări repetate ale răspunderii de către guvernul Orban; ar fi prea greu de explicat propriului electorat asemenea pasivitate fără precedent.
Nu e întîmplător faptul că cea care tot anunță asumări de răspunderi e favorita președintelui, Raluca Turcan. Nu și a lui Orban. Care spune că guvernul poate da OUG pe Justiție atunci cînd Turcan zice că asumarea e singura soluție etc. Nici ministrul Justiției, Cătălin Predoiu, nu e foarte încîntat de anunțurile Ralucăi Turcan, dacă ne amintim rezervele sale recente față de problema recursului compensatoriu.
La nivelul PNL se observă lesne o falie între oamenii lui Iohannis și liberalii ”tradiționali”, care nu sunt încîntați de ideea anticipatelor, deși ar fi principalii avantajați.
Numai că timpul presează și în următoarele zile estimăm că falia va crește: Iohannis își va înteți presiunile, iar Orban va încerca să proptească piciorul în prag cu maximă eficiență. Inclusiv aducînd pesediști în partid, spre a-și întări poziția, deși jurase că nu o va face. Cine va cîștiga noul război?
Actualitate
Fortăreața Australiană: Noua strategie industrială care rescrie regulile apărării la Antipozi
Australia a lansat o strategie revoluționară, marcând cel mai recent efort de a-și consolida baza industrială de apărare suverană. Documentul, intitulat Strategia de Dezvoltare a Industriei de Apărare (DIDS), declanșează o reformă profundă a modului în care statul va dezvolta și achiziționa platforme militare în anii următori, adaptându-se unui context global tot mai volatil.
Infuzie de capital pentru inovație: Miza pe sectorul IMM-urilor
Un pilon central al noii strategii este investiția direcționată către sectorul privat. Guvernul a anunțat suplimentarea cu 80 de milioane de dolari australieni a programului de granturi pentru dezvoltarea industriei de apărare, ridicând plafonul total la 250 de milioane de dolari până în 2030. Această mișcare este concepută pentru a permite companiilor mici și mijlocii să inoveze, să extindă producția și să creeze locuri de muncă, oferind în același timp capacitatea de a scala soluțiile tehnologice conform cerințelor armatei.
„Cazul pentru o bază industrială suverană puternică nu a fost niciodată mai clar”, au subliniat oficialii guvernamentali, punctând necesitatea ca Australia să poată fabrica și susține echipamentele esențiale exact acolo unde și când este nevoie de ele.
Ghost Shark și ofensiva exporturilor: De la subutilizare la lider global
Strategia vizează, de asemenea, revitalizarea unui fond de 3 miliarde de dolari destinat sprijinirii exporturilor, un instrument considerat „subutilizat” de la înființarea sa în 2018. În centrul acestei noi ofensive comerciale se află vehiculul subacvatic autonom Ghost Shark, construit de Anduril, care a fost desemnat drept o capacitate de export prioritară.
Pe lângă promovarea tehnologiei pe piețele externe, marile companii contractante vor fi acum obligate prin lege să se implice activ în creșterea forței de muncă specializate din Australia, punând un accent deosebit pe programele de ucenicie și formare profesională.
Reforma structurală: Adio întârzierilor și depășirilor bugetare
Poate cea mai radicală schimbare este înființarea Grupului de Livrare a Apărării, o entitate care, în decurs de un an, se va transforma într-o agenție mamut. Aceasta va fuziona grupurile existente pentru achiziții, armament și construcții navale, într-o încercare de a corecta deficiențele sistemice care au dus, în trecut, la proiecte livrate cu întârziere și costuri mult peste așteptări.
Obiectivul final este construirea unei organizații de apărare mai agile și disciplinate, capabile să răspundă provocărilor strategice ale viitorului. Prin această resetare, Australia își propune să treacă de la un sistem birocratic greoi la unul bazat pe rezultate și responsabilitate, așa cum o cere actualul mediu de securitate.
Actualitate
Miza avioanelor F-35: De ce apropierea dintre Donald Trump și Recep Tayyip Erdogan alarmează experții în securitate
Președintele turc, Recep Tayyip Erdogan, pare hotărât să folosească viitorul summit NATO din Turcia pentru a impresiona Washingtonul și Bruxelles-ul. Pregătirile sunt în plină desfășurare, iar oficialii de la Ankara mizează tot mai mult pe relația personală dintre Erdogan și președintele Donald Trump. Obiectivul principal este clar: reintegrarea Turciei în programul avioanelor de luptă F-35, o mișcare ce ar marca o victorie majoră pentru industria de apărare turcă.
Semnale ambigue de la Casa Albă: Donald Trump promite să îl facă „fericit” pe liderul turc
Campania de lobby a Ankarei pare să dea deja roade. Recent, în Biroul Oval, Donald Trump a sugerat că ar putea „face ceva” pentru a-l mulțumi pe Erdogan în privința avioanelor F-35, în timp ce vicepreședintele J.D. Vance a confirmat că Pentagonul analizează căile legale pentru a debloca această situație. Totuși, această deschidere bruscă stârnește controverse aprinse în rândul analiștilor care consideră că o astfel de decizie ar fi o eroare strategică majoră.
Motivul de îngrijorare este simplu: sub conducerea lui Erdogan, Turcia a cultivat relații strânse cu adversarii tradiționali ai Americii, precum Rusia, Hamas și China. Un stat care oscilează între tabere nu poate fi considerat un custode de încredere pentru cea mai avansată tehnologie aviatică a Statelor Unite.
Pericolul tehnologic: Umbra sistemului rusesc S-400 planează asupra securității NATO
Excluderea Turciei din programul F-35 în 2019 nu a fost o decizie arbitrară, ci o necesitate după achiziționarea sistemului rusesc de rachete S-400. Riscurile rămân aceleași și astăzi. Operarea simultană a avioanelor F-35 și a sistemelor S-400 pe teritoriul turc ar putea permite Moscovei să colecteze date critice despre vulnerabilitățile aeronavelor americane. Într-o eră a cooperării militare strânse între Rusia, China, Iran și Coreea de Nord, orice detaliu tehnologic compromis ar putea pune în pericol nu doar piloții americani, ci și întreaga rețea de parteneri NATO.
Legăturile cu Hamas și China: O agendă divergentă față de interesele occidentale
Dincolo de disputa militară cu Rusia, comportamentul politic al Ankarei ridică semne de întrebare serioase. Susținerea declarată a lui Erdogan pentru gruparea Hamas, în special după atacurile din 7 octombrie asupra Israelului, contravine flagrant poziției aliaților occidentali. Mai mult, expansiunea influenței chineze în infrastructura digitală a Turciei și participarea acesteia ca partener de dialog în Organizația de Cooperare de la Shanghai demonstrează o dorință de „autonomie strategică” care subminează coeziunea alianței.
Barierele legale: Congresul american ar putea bloca planurile administrației
Chiar dacă Donald Trump dorește să prioritizeze relația personală cu „respectatul” lider turc, legea americană impune obstacole stricte. Reglementările CAATSA și normele bugetare pentru apărare interzic transferul tehnologiei F-35 atâta timp cât Turcia deține sistemul S-400. În acest context, este de așteptat ca membrii Congresului, din ambele partide, să se opună oricărei tentative de a ignora aceste prevederi legale, cerând în schimb o monitorizare riguroasă a cooperării Turciei cu axa Moscova-Beijing.
Actualitate
Rocket Lab achiziționează Iridium: O mișcare decisivă pentru a deveni liderul integrat al apărării spațiale
Într-o tranzacție care marchează apogeul unei strategii de expansiune de cinci ani, Rocket Lab a anunțat achiziționarea furnizorului de comunicații prin satelit Iridium. Această fuziune transformă compania dintr-un simplu furnizor de servicii de lansare într-un gigant tehnologic integrat pe verticală, capabil să ofere soluții complete pentru piața de apărare și servicii spațiale.
O strategie de cinci ani care culminează cu o achiziție istorică
Tranzacția oferă Rocket Lab o prezență imediată în domeniul aplicațiilor bazate pe sateliți, realizând viziunea pe termen lung a fondatorului său, Sir Peter Beck. Prin această mutare, compania nu mai depinde doar de fabricarea și lansarea rachetelor, ci trece către un model de business bazat pe venituri recurente din servicii de date. Integrarea patrimoniului tehnologic al Iridium cu capacitățile de producție ale Rocket Lab promite să deblocheze piețe complet noi, sub conceptul de „spațiul ca serviciu” (space as a service).
Tehnologii critice pentru viitorul apărării și comunicațiilor
Dincolo de conectivitatea globală, această achiziție vizează dezvoltarea unor capacități esențiale pentru securitatea națională. Printre aplicațiile vizate se numără accesul la internet din spațiu, conexiunea directă către dispozitive mobile (direct-to-device) și sisteme avansate de poziționare, navigație și cronometrare (PNT). Acestea din urmă sunt de un interes vital pentru Space Force, oferind alternative la sistemele GPS tradiționale, care sunt vulnerabile la bruiaj în zonele de conflict.
Neutron și Electron: Pilonii infrastructurii orbitale
Pentru a susține această nouă rețea, Rocket Lab mizează pe flota sa de rachete. Vehiculul de transport greu Neutron, programat pentru lansare la finalul acestui an, este considerat soluția ideală pentru reaprovizionarea și desfășurarea noilor constelații de sateliți. În paralel, racheta Electron va continua să fie utilizată pentru lansarea rapidă a demonstratoarelor tehnologice, permițând o inovare accelerată.
Un arsenal de achiziții pentru dominația digitală a spațiului
Succesul de astăzi este rezultatul unei campanii agresive de achiziții începute în 2020. De la specialiști în hardware precum Sinclair Interplanetary, până la experți în robotică (Motiv Space Systems) sau sisteme laser de comunicare (Mynaric), Rocket Lab și-a construit metodic capacitatea de a construi, lansa și opera propriile vehicule spațiale. Această independență tehnologică îi permite să concureze direct cu jucători majori precum SpaceX sau Blue Origin pentru contracte militare de miliarde de dolari, consolidându-și poziția ca partener strategic de elită pentru Departamentul Apărării.
-
Exclusivacum 2 zileCursa rușinii la Penitenciarul Tulcea: doi deținuți la atac, trei ofițeri la fugă, o singură poartă cu coloană vertebrală (Documente)
-
Exclusivacum 2 zile„Abonamentul la șmecherie”. Cum își făceau plinul la buget familia comisarului‑șef Popescu – «Grădinița de cadre» IPJ Prahova (XVI)
-
Exclusivacum 2 zileAlarmă la IPJ Prahova: dosarele penale ascunse prin sertare cer aer și cătușe– «Grădinița de cadre» IPJ Prahova (XVII)
-
Exclusivacum 5 zileCând poliția fuge de propriile cuvinte: Sindicatul Diamantul îi dă în judecată să afle ce a vrut să spună Drăgan
-
Ancheteacum 5 zileElena Udrea, ironie devastatoare după nominalizarea lui Siegfried Mureșan: „L-am pus pe listă la rugămintea Elenei Băsescu și pe banii lui Pinalty”
-
Exclusivacum 2 zileRepublica Foișoarelor Unite: ANP regionalizează hărți, dar nu vede gardul din fața nasului
-
Featuredacum 5 zileRăzboi total la Apele Române: Ministrul Diana Buzoianu, acuzată de „sclavagism modern” și „minciuni ordinare” de către sindicaliști
-
Exclusivacum 3 zileMafia de la Volan”: Cum ar fi fost jefuit IGPR la carburant și piese, sub semnătura Prim‑ministrului și sub nasul “șefilor cu ochii închiși”



