Actualitate
Arhanghelul privatizării accelerate
Ludovic Orban e decis. În calitate de premier al României, va lista totul pe bursă. Tot ce mișcă în economia încă aparținând statului român. Iar întreprinzătorii vor scoate banii de la bancă și vor cumpăra. După care se vor comporta responsabil în noile consilii de administrație. Iar economia statului va lua avânt. Un nou paradis terestru. După cel pierdut. Chiar așa?
Orban cel Bun, așa cum îi spun bruxellezii, pentru a-l deosebi de Viktor Orban al Ungariei, proscris pentru că luptă pentru suveranitatea țării sale, a dat el însuși un bun exemplu de ceea ce înseamnă să fi întreprinzător într-o economie de piață. S-a învârtit de un venit lunar de 3.400 de lei de la o societate particulară și a reușit să-și câștige bănișorii pentru el și soția sa fără ocupație, de la o distanță de câteva sute de kilometri de locul de muncă. Semna condica electronic. Și a trăit bine-merci, ca un om modest, din această sumă alocată lunar. Ei bine, acest om politic, care a experimentat pe cont propriu, așa cum s-a priceput, virtuțile economiei de piață, liberal pur sânge, cum pretinde că este, a decis o operațiune de mega-anvergură, pe care până acum niciun Guvern nu a visat-o măcar și anume trecerea în privat a tot ceea ce mai aparține statului din economia României. Această mare traversare, extrem de spectaculoasă, se va face simplu, prin intermediul bursei. Printr-o simplă întorsătură de condei. Ludovic Orban, adică Orban cel Bun, va arunca pur și simplu pe piață societățile deținute de stat, sub forma unor pachete de acțiuni. La început, 10-20%. Apoi, rând pe rând, totul va fi scos la tarabă. Pentru că statul e cel mai prost administrator. Iar privatul, cel mai bun. După care România va înflori. Care sunt premizele acestui demers istoric? Și care sunt capcanele?
Patronul cunoscutei publicații Bursa, Florian Goldstein, cunoscut de toată lumea drept Mache, m-a contactat după primul demers editorial pe care l-am făcut pe această temă. Cu intenția de a-mi stârpi din rădăcină orice reticență. Eu afirmasem că nu prea încurajăm în acest fel capitalul românesc. Pentru că acesta este mult prea modest. Grație unei politici economice și financiare care, în loc să-l încurajeze, l-a descurajat, și a unei politici penale, care l-a stârpit de-a dreptul. Și mi-am manifestat îngrijorarea că statul român își va pierde cu desăvârșire orice urmă de suveranitate, în momentul în care toate asseturile de care dispune orice stat independent vor primi ștampila capitalului străin. Nu este chiar așa, mi-a explicat Florian Goldstein. După care mi-a enumerat, conform propriilor prognoze, miliardele de care mai dispun capitaliștii români în țară, în paradisuri fiscale sau sub saltea, precum și miliardele pe care milioanele de români aflați peste graniță le-ar putea investi în acțiuni cu valoare garantată și asigurată, oferite prin listarea la bursă a companiilor deținute de stat. Și mărturisesc că argumentele sale m-au pus pe gânduri. Și ia să vedem cum ar fi, dacă ar fi.
Cum ar fi dacă românii ar dispune, sub diverse forme, de lichidități în valoare de sute de miliarde de euro? Cam cât ar valora companiile deținute în prezent de stat? Și dacă, seduși fiind de un proiect economic de mare anvergură, în care totul zbârnăie și produce profit, ar decide să cumpere în masă acțiunile care urmează să fie listate la bursă? Ce garanții există că economia României se va transforma astfel într-un paradis?
Teoretic, totul este posibil. Pentru că, nu-i așa, în timp ce statul e un prost administrator, privatul este un bun administrator. Încă de la începutul anilor 1990, am fost hrănit și crescut în această iluzie deseori promovată de regretatul Dinu Patriciu, care o mai însoțea și cu expresia privind tăiatul cozii câinelui. Adică un proces rapid și definitiv de catapultare a economiei României total etatizată într-o economie a viitorului total privatizat. Și mult timp am crezut în această paradigmă extrem de ușor de înțeles. Până când au avut loc primele privatizări. Și apoi următoarele. Urmărind procesul, prin care, de dragul de a accelera ritmul trecerii la economia de piață de tip capitalist, au fost privatizate accelerat o serie întreagă de societăți mari, mijlocii și mici, am înțeles că situația nu este chiar atât de simplă cum pare. Am înțeles că sunt destui funcționari de stat, mergând până la cei mai înalți, guvernanții, dispuși, în schimbul unor câștiguri pe cât de consistente, pe atât de ilegale, să privatizeze nu la liber, ci dirijat și interesat, nu în raport cu efectele ca atare ale privatizării, ci cu câștigurile obținute astfel în mod ilegal. Am mai înțeles că totul o ia alandala, dacă lucrurile sunt scăpate de sub control și nimeni nu mai urmărește în ce măsură au fost respectate condițiile din contractul de privatizare. Mult prea târziu am aflat că funcționarii statului, obligați să verifice modul în care cumpărătorii asseturilor și-au îndeplinit angajamentele, au închis ochii din neglijență, din incompetență sau contra cost și, loviți de orbul găinii, nu au mai observat că România a căzut pradă jafului organizat. Și pentru a nu rămâne doar la o formulare teoretică, voi da exemplul Petrom. Una dintre cele mai mari și mai puternice companii românești dintr-un domeniu strategic, cel energetic, a fost achiziționată de OMV, o companie austriacă de câteva ori mai mică, în baza unui caiet de sarcini și a unor obligațiuni contractuale, care niciodată nu au fost onorate. Și care a fost urmarea? Niciuna. Nici o autoritate a statului român nu a îndrăznit să sancționeze OMV. Ce să mai vorbim de rezilierea contractului de privatizare, care s-ar impune cu vârf și îndesat? Asemenea exemple de nefuncționare a mecanismelor de protecție aflate la îndemâna instituțiilor statului sunt nenumărate. Și aruncă în aer orice proiect de genul celui preconizat de Ludovic Orban, atâta timp cât sistemul de control și de sancțiune nu este bine reglat și bine aplicat.
Ludovic Orban, înainte de a lansa o asemenea nucleară, ar trebui să facă curat în urmă. Să vadă ce nu a funcționat cum trebuie, ce a mers alandala în procesul de privatizare declanșat încă din 1990. Unde și de ce s-a blocat sistemul? Cu ce prejudicii pentru cetățeanul român și pentru suveranitatea statului? Abia după ce facem curat în urmă, știm ce trebuie întreprins, pentru ca experiența dramatică a modului în care a fost jefuită economia României să nu se repete într-o nouă etapă, deși de mai mare anvergură.
Deci Orban cel Bun, înainte de toate și înainte de a-și invoca propriul liberalism, ar trebui să-și facă temele. Începând de la prima, până la ultima lecție. Ultima lecție fiind de dată extrem de recentă. Statul român, prin Banca Națională, a pierdut peste un miliard de euro zilele trecute în urma declarațiilor iresponsabile ale lui Florin Cîțu, ministrul Finațelor, una dintre piesele grele ale Guvernului lui Orban cel Bun. Afirmând, chiar cu susținerea premierului, că finanțele României arată ca un șvaițer, că s-a produs la nivel guvernamental, sub Viorica Dăncilă, o contabilitate dublă și că sume colosale de bani nu se mai regăsesc și că economia intră astfel în picaj, nemaiputând fi păstrat în limte rezonabile deficitul, a creat panică pe piață, le-a dat undă verde speculanților, a determinat o scădere vertiginoasă a valorii leului, eveniment de urma căruia speculanții au câștigat sume colosale – și a determinat BNR să umble la rezerve, pentru a menține cursul. Un miliard de euro, stimați cititori, dintr-o singură lovitură! Iar acest Guvern, cu acest prim-ministru și cu acest ministru al Finanțelor vrea să taie coada câinelui. Și să desăvârșească marea privatizare, pe care înaintașii lor au pilotat-o dezastruos.
Așa că Mache nu are dreptate, chiar dacă are dreptate. Ca să mă exprim rabinic. Chiar admițând, prin absurd, că românii au sub saltea sume colosale de bani, pe care sunt dispuși să le investească în acțiuni ale marilor companii de stat, dacă primesc și asigurările necesare, mă îndoiesc serios 1). că ei și nu entitățile străine vor avea cea mai mare viteză și 2). că Guvernul este capabil să protejeze și nu să arunce în aer interesele statului român.
Sorin Rosca Stanescu
Actualitate
Fortăreața Australiană: Noua strategie industrială care rescrie regulile apărării la Antipozi
Australia a lansat o strategie revoluționară, marcând cel mai recent efort de a-și consolida baza industrială de apărare suverană. Documentul, intitulat Strategia de Dezvoltare a Industriei de Apărare (DIDS), declanșează o reformă profundă a modului în care statul va dezvolta și achiziționa platforme militare în anii următori, adaptându-se unui context global tot mai volatil.
Infuzie de capital pentru inovație: Miza pe sectorul IMM-urilor
Un pilon central al noii strategii este investiția direcționată către sectorul privat. Guvernul a anunțat suplimentarea cu 80 de milioane de dolari australieni a programului de granturi pentru dezvoltarea industriei de apărare, ridicând plafonul total la 250 de milioane de dolari până în 2030. Această mișcare este concepută pentru a permite companiilor mici și mijlocii să inoveze, să extindă producția și să creeze locuri de muncă, oferind în același timp capacitatea de a scala soluțiile tehnologice conform cerințelor armatei.
„Cazul pentru o bază industrială suverană puternică nu a fost niciodată mai clar”, au subliniat oficialii guvernamentali, punctând necesitatea ca Australia să poată fabrica și susține echipamentele esențiale exact acolo unde și când este nevoie de ele.
Ghost Shark și ofensiva exporturilor: De la subutilizare la lider global
Strategia vizează, de asemenea, revitalizarea unui fond de 3 miliarde de dolari destinat sprijinirii exporturilor, un instrument considerat „subutilizat” de la înființarea sa în 2018. În centrul acestei noi ofensive comerciale se află vehiculul subacvatic autonom Ghost Shark, construit de Anduril, care a fost desemnat drept o capacitate de export prioritară.
Pe lângă promovarea tehnologiei pe piețele externe, marile companii contractante vor fi acum obligate prin lege să se implice activ în creșterea forței de muncă specializate din Australia, punând un accent deosebit pe programele de ucenicie și formare profesională.
Reforma structurală: Adio întârzierilor și depășirilor bugetare
Poate cea mai radicală schimbare este înființarea Grupului de Livrare a Apărării, o entitate care, în decurs de un an, se va transforma într-o agenție mamut. Aceasta va fuziona grupurile existente pentru achiziții, armament și construcții navale, într-o încercare de a corecta deficiențele sistemice care au dus, în trecut, la proiecte livrate cu întârziere și costuri mult peste așteptări.
Obiectivul final este construirea unei organizații de apărare mai agile și disciplinate, capabile să răspundă provocărilor strategice ale viitorului. Prin această resetare, Australia își propune să treacă de la un sistem birocratic greoi la unul bazat pe rezultate și responsabilitate, așa cum o cere actualul mediu de securitate.
Actualitate
Miza avioanelor F-35: De ce apropierea dintre Donald Trump și Recep Tayyip Erdogan alarmează experții în securitate
Președintele turc, Recep Tayyip Erdogan, pare hotărât să folosească viitorul summit NATO din Turcia pentru a impresiona Washingtonul și Bruxelles-ul. Pregătirile sunt în plină desfășurare, iar oficialii de la Ankara mizează tot mai mult pe relația personală dintre Erdogan și președintele Donald Trump. Obiectivul principal este clar: reintegrarea Turciei în programul avioanelor de luptă F-35, o mișcare ce ar marca o victorie majoră pentru industria de apărare turcă.
Semnale ambigue de la Casa Albă: Donald Trump promite să îl facă „fericit” pe liderul turc
Campania de lobby a Ankarei pare să dea deja roade. Recent, în Biroul Oval, Donald Trump a sugerat că ar putea „face ceva” pentru a-l mulțumi pe Erdogan în privința avioanelor F-35, în timp ce vicepreședintele J.D. Vance a confirmat că Pentagonul analizează căile legale pentru a debloca această situație. Totuși, această deschidere bruscă stârnește controverse aprinse în rândul analiștilor care consideră că o astfel de decizie ar fi o eroare strategică majoră.
Motivul de îngrijorare este simplu: sub conducerea lui Erdogan, Turcia a cultivat relații strânse cu adversarii tradiționali ai Americii, precum Rusia, Hamas și China. Un stat care oscilează între tabere nu poate fi considerat un custode de încredere pentru cea mai avansată tehnologie aviatică a Statelor Unite.
Pericolul tehnologic: Umbra sistemului rusesc S-400 planează asupra securității NATO
Excluderea Turciei din programul F-35 în 2019 nu a fost o decizie arbitrară, ci o necesitate după achiziționarea sistemului rusesc de rachete S-400. Riscurile rămân aceleași și astăzi. Operarea simultană a avioanelor F-35 și a sistemelor S-400 pe teritoriul turc ar putea permite Moscovei să colecteze date critice despre vulnerabilitățile aeronavelor americane. Într-o eră a cooperării militare strânse între Rusia, China, Iran și Coreea de Nord, orice detaliu tehnologic compromis ar putea pune în pericol nu doar piloții americani, ci și întreaga rețea de parteneri NATO.
Legăturile cu Hamas și China: O agendă divergentă față de interesele occidentale
Dincolo de disputa militară cu Rusia, comportamentul politic al Ankarei ridică semne de întrebare serioase. Susținerea declarată a lui Erdogan pentru gruparea Hamas, în special după atacurile din 7 octombrie asupra Israelului, contravine flagrant poziției aliaților occidentali. Mai mult, expansiunea influenței chineze în infrastructura digitală a Turciei și participarea acesteia ca partener de dialog în Organizația de Cooperare de la Shanghai demonstrează o dorință de „autonomie strategică” care subminează coeziunea alianței.
Barierele legale: Congresul american ar putea bloca planurile administrației
Chiar dacă Donald Trump dorește să prioritizeze relația personală cu „respectatul” lider turc, legea americană impune obstacole stricte. Reglementările CAATSA și normele bugetare pentru apărare interzic transferul tehnologiei F-35 atâta timp cât Turcia deține sistemul S-400. În acest context, este de așteptat ca membrii Congresului, din ambele partide, să se opună oricărei tentative de a ignora aceste prevederi legale, cerând în schimb o monitorizare riguroasă a cooperării Turciei cu axa Moscova-Beijing.
Actualitate
Rocket Lab achiziționează Iridium: O mișcare decisivă pentru a deveni liderul integrat al apărării spațiale
Într-o tranzacție care marchează apogeul unei strategii de expansiune de cinci ani, Rocket Lab a anunțat achiziționarea furnizorului de comunicații prin satelit Iridium. Această fuziune transformă compania dintr-un simplu furnizor de servicii de lansare într-un gigant tehnologic integrat pe verticală, capabil să ofere soluții complete pentru piața de apărare și servicii spațiale.
O strategie de cinci ani care culminează cu o achiziție istorică
Tranzacția oferă Rocket Lab o prezență imediată în domeniul aplicațiilor bazate pe sateliți, realizând viziunea pe termen lung a fondatorului său, Sir Peter Beck. Prin această mutare, compania nu mai depinde doar de fabricarea și lansarea rachetelor, ci trece către un model de business bazat pe venituri recurente din servicii de date. Integrarea patrimoniului tehnologic al Iridium cu capacitățile de producție ale Rocket Lab promite să deblocheze piețe complet noi, sub conceptul de „spațiul ca serviciu” (space as a service).
Tehnologii critice pentru viitorul apărării și comunicațiilor
Dincolo de conectivitatea globală, această achiziție vizează dezvoltarea unor capacități esențiale pentru securitatea națională. Printre aplicațiile vizate se numără accesul la internet din spațiu, conexiunea directă către dispozitive mobile (direct-to-device) și sisteme avansate de poziționare, navigație și cronometrare (PNT). Acestea din urmă sunt de un interes vital pentru Space Force, oferind alternative la sistemele GPS tradiționale, care sunt vulnerabile la bruiaj în zonele de conflict.
Neutron și Electron: Pilonii infrastructurii orbitale
Pentru a susține această nouă rețea, Rocket Lab mizează pe flota sa de rachete. Vehiculul de transport greu Neutron, programat pentru lansare la finalul acestui an, este considerat soluția ideală pentru reaprovizionarea și desfășurarea noilor constelații de sateliți. În paralel, racheta Electron va continua să fie utilizată pentru lansarea rapidă a demonstratoarelor tehnologice, permițând o inovare accelerată.
Un arsenal de achiziții pentru dominația digitală a spațiului
Succesul de astăzi este rezultatul unei campanii agresive de achiziții începute în 2020. De la specialiști în hardware precum Sinclair Interplanetary, până la experți în robotică (Motiv Space Systems) sau sisteme laser de comunicare (Mynaric), Rocket Lab și-a construit metodic capacitatea de a construi, lansa și opera propriile vehicule spațiale. Această independență tehnologică îi permite să concureze direct cu jucători majori precum SpaceX sau Blue Origin pentru contracte militare de miliarde de dolari, consolidându-și poziția ca partener strategic de elită pentru Departamentul Apărării.
-
Exclusivacum 2 zileCursa rușinii la Penitenciarul Tulcea: doi deținuți la atac, trei ofițeri la fugă, o singură poartă cu coloană vertebrală (Documente)
-
Exclusivacum 2 zile„Abonamentul la șmecherie”. Cum își făceau plinul la buget familia comisarului‑șef Popescu – «Grădinița de cadre» IPJ Prahova (XVI)
-
Exclusivacum 2 zileAlarmă la IPJ Prahova: dosarele penale ascunse prin sertare cer aer și cătușe– «Grădinița de cadre» IPJ Prahova (XVII)
-
Exclusivacum 5 zileCând poliția fuge de propriile cuvinte: Sindicatul Diamantul îi dă în judecată să afle ce a vrut să spună Drăgan
-
Ancheteacum 5 zileElena Udrea, ironie devastatoare după nominalizarea lui Siegfried Mureșan: „L-am pus pe listă la rugămintea Elenei Băsescu și pe banii lui Pinalty”
-
Exclusivacum 2 zileRepublica Foișoarelor Unite: ANP regionalizează hărți, dar nu vede gardul din fața nasului
-
Featuredacum 5 zileRăzboi total la Apele Române: Ministrul Diana Buzoianu, acuzată de „sclavagism modern” și „minciuni ordinare” de către sindicaliști
-
Exclusivacum 3 zileMafia de la Volan”: Cum ar fi fost jefuit IGPR la carburant și piese, sub semnătura Prim‑ministrului și sub nasul “șefilor cu ochii închiși”



