Actualitate
Simularea cronică a României educate
Articolul care urmează nu este despre România stat de drept, acest articol este despre cum a evoluat învățământul din România, în ultimii 9 ani, la butoane aflându-se turnătorul Petrov și succesorul Iohannis. Cel din urmă a produs o singură maculatură (plâng copacii care au fost tăiați pentru a se face hârtia proiectului ,,României educate”!) În fapt, vorbim despre simularea cronică a României educate. Cine să vrea o Românie educată, în condițiie în care În urmă cu mai bine de doi ani, un alt turnător al Securității care fusese decorat pentru contraperformantele legate de gestionarea crizei financiare, nu se sfia să vorbească despre simularea educației: ,,populația nici măcar nu trebuie să fie educată (financiar)”. Merită să citiți articolul, integral, pentru ca reprezinta, o alta perspectiva, precizeaza analistul Radu Teodor Soviani: https://soviani.com/…/evaluarea-pisa-dupa-9-ani-o-poveste-…/
Evaluarea PISA, după 9 ani. O poveste cu turnatori, cu o camasa de forta si cu SRI – al doilea serviciu NATO. (Video).
În urmă cu 9 ani (decembrie 2010), România era în recesiune profundă. Criza internațională a venit PESTE dezechilibrele interne majore (care au generat propria criza a economiei interne) iar indiferenta, iresponsabiltitatea si incompetenta autoritatilor combinate (monetare, fiscale, șef CSAT) au facut din recesiunea economiei Romaniei, una draconica. La nivelul anului 2015 am făcut și o estimare cât ne-a costat criza din 2008-2012 evaluând șapte criterii.
Am evaluat costul PIB-ului pierdut, scaderea averii gospodăriilor, deteriorarea activelor financiare, pierderile de capital uman în termen de salarii, pierderile de capital uman în termeni de locuri de muncă, costurile asociate cu majorarea TVA și reducerea salariilor bugetarilor, costurile asociate cu majorarea datoriilor publice.
Estimarea a condus la un cost al crizei cuprins între 130,5 miliarde de Euro și 233,5 miliarde de Euro. Costuri asociate politicilor ,,găștii”. Adică, pe cap de locuitor (inclusiv nou- născuți) între 6..529 și 11.675 de Euro. Mai mult decât pune de-o parte, în economisire, într-o viață întreagă, un român mediu.
Gasca sus mentionata (in esenta aceeasi care gestioneaza si acum economia Romaniei) a favorizat criza pana in 2008, a ignorat criza in 2008 si 2009 (ca sa se realeaga Mugur Isarescu guvernator BNR si Traian Basescu – Presedinte al Romaniei) si a luat masuri tardive, draconice si disproporționate in 2010 (majorarea TVA-ului de la 19% la 24%, taierea salariilor cu 25%), care au prelungit recesiunea.
Și despre Isărescu (Manole) și despre Băsescu (Petrov) cărora li se datorează o bună parte din factura de aproape 12.000 de Euro/capita indusă de gestionarea de către ei a crizei, opinia publică a aflat că au fost turnători la Securitate și că și-au clădit identitatile publice, cu cheiță, sau dacă preferați, cu lanț. Unul turna despre divorțuri și despre colegele care ,,enervau colegii” iar celalălat despre are deja decizie instanță că a făcut poliție politică, asigurându-și din timp propagarea până la cel mai înalt nivel al României ,,democrate”.
Turnătorul Petrov a mai prins un mandat, mintind populația in campania electorală din 2009 că ,,nu vom tăia salarii și pensii”. Sicofantului Manole i-a mers chiar mai bine: el a mai prins trei mandate (2009, 2014, 2019) și chiar bonus de 95.000 de Euro de pensionare fără să se pensioneze, mintind populația că nu vom avea niciun fel de criză: ,,poate criză de nervi”.
Turnătorul Petrov a fost succedat la Cotroceni de un beneficiar de escorcherii cu case, Klaus Iohannis, căruia i-a și predat ordinul Steaua României în grad de colan(foto). Averea imobiliară personală a lui Iohannis, originată prin documente false, s-a majorat semnificativ in urma tergiversarii restituirii in patrimoniul statului a sursei alfa a averii sale imobiliare (casa obținută prin fraudă, cu un testament falsificat) și a încasării de chirii în continuare pe perioada tergiversării, prin aportul unui alt turnător al securității: turnătorul Miron, cel care în perioada în care Manole și Petrov turnaseră deja demult pentru prima oară la Securitate, fusese infiltrat în închisoarea de la Aiud, pentru a înrăutăți situați deținuților politici ai regimului comunist.
Nu ar fi reușit la Aiud fără sprijinul decisiv al lui Augustin Lazăr, fost procuror comunist, care, în baza turnătoriilor lui Miron, îl mai condamna practic încă o dată pe deținutul politic Iulius Filip, respingându-i dreptul la eliberare condiționată: ,,Te întreb, frate române, chiar dacă faci parte din aparatul de represiune, nu auzi durerea?”, îi scria Iulius Filip lui Augustin Lazăr, din pușcăria unde ,,erai transformat într-un animal. Aveam 39 de kilograme”. Peste mult timp, în România ,,democrată”, Augustin Lazăr avea să ajungă procuror general al României, convingându-l pe Iohannis să îl numească după ce a ,,strecurat” în dosarul de candidatura la cea mai înaltă funcție din Parchet, o hotărâre de clasare a infracțiunilor de escrocherii cu case ale familiei Iohannis.
Acum, Klaus Iohannis poartă epigonic ordinul Steaua României în grad de colan, care i-au fost înmânate de turnătorul Petrov. La dreapta lui, stă doamna Carmen. Despre ei, scrie în sentința definitivă a Curții de Apel Brașov din 2015, prin care familia Iohannis a pierdut casa obținută prin fraudă: ,,(…)pârâtul Klaus Werner Johannis nefiind apărat de prezumția de bună credință față de amploarea operațiunii ilicite, rezultată din hotărârile judecătorești definitiv pronunțate. Actul juridic subsecvent, întemeindu-se pe un act juridic încheiat prin fraudarea legii și fondat pe cauză ilicită, nu ar putea fi validat prin simpla invocare a bunei credințe a terțului, mai ales că acesta este soțul celeilalte părți contractante, care la rândul său a participat la întocmirea actului nul inițial.’‘. Despre colan și despre Steaua României, știm că Iohannis îl are de la turnătorul Petrov. Despre rochia din dreapta Stelei României, probabil că este cumpărată din fructificarae banilor obținuți din chiriile pe case. Într-un stat de drept, probabil că rochia ar fi fost deja executată silită iar Iohannis nu ar fi ajuns vreodată să mai poarte Steaua României în grad de colan. Totuși, doamna Iohannis ar fi putut totuși să poarte rochia de lângă colan, cu unica condiție să fi obținut în instanță suspendarea provizorie a executări silite.
Dar acest articol nu este despre România stat de drept, deși ruperea protocoalelor prin care SRI a subordonat justiția reprezintă premisele pentru construirea cu adevărat a unui stat de drept și nu al unuia simulat, chiar dacă unii încearcă chiar și în aceste momente, restaurația. Acest articol este despre cum a evoluat învățământul din România, în ultimii 9 ani: cu turnătorul Petrov Președinte și cu succesorul Iohannis, a cărui singură maculatură din primul mandat a fost un proiect epigonic, simulat: ,,România educată”. În fapt, simularea României educate. În urmă cu mai bine de doi ani, un alt turnător, la 7 ani după ce fusese decorat și care se află și acum în funcție, nici nu se sfia să vorbească despre simularea educației: ,,populația nici măcar nu trebuie să fie educată (financiar)”. Desigur, decorat:
Știrea de acum este că România a înregistrat cele mai slabe rezultate din ultimii 9 ani (2010-2018), la testele PISA (Programul pentru evaluarea internațională a elevilor), care arată performanța sistemului de învățământ. În aprilie 2018, 5.000 de elevi români în jurul vârstei de 15 ani, ,,eșantionați științific” din 180 de școli au participat la evaluarea internațională. Rezultatul? Analfabetismul funcțional în rândul elevilor de 15 ani este de 44%. Adică, aptitudinile lor de citire și scriere sunt inadecvate pentru ,,a face față traiului de zi cu zi și sarcinilor ca forță de muncă ce le revin și care necesită aptitudini de citire mai mari decât nivelul de bază”.
În urmă cu 9 ani (decembrie 2010), sub mandatul turnatorului Petrov erau făcute publice rezultatele PISA din 2009. Dezastruase, și l-am întrebat exact la acel moment pe Băsescu, dacă are ceva să își reproșeze ((VIDEO în articol). Atunci, copii de 15 ani testați în 2018 nu erau nici măcar elevi, ei abia în 2010 urmând să intre în clasa întâi. Evaluarea din 2009 se făcea așadar în urma rezultatelor copiilor care aveau 15 ani atunci și care, în anul 2000, se pregăteau să intre în sistemul de învățământ – când premier al României era turnătorul Manole,
Dar revenind la preșcolarii din 2009 care aveau atunci aveau 6 ani și evaluați acum, ei sunt exact cei care au beneficiat de politica de educație a turnătorului Petrov din al doilea mandat și din primul mandat al lui Iohannis. De ,,România educată”. Cei nouă ani de reforme simulate de Petrov și de Iohannis au asigurat, cu succes, pentru 5 din 10 elevi de astăzi statutul de analfabet funcțional.
În urmă cu 9 ani, bugetul avea grave probleme financiare iar România era în criză bugetară. Pretigiosul The Economist scrisese numeroase articole despre România. Spre exemplu, în 23 octombrie 2010 scrisese deja articolul ,,How NOT TO run a country”. ilustrând cu votul Parlamentului care redusese TVA-ul ,,din greșeală” la foarte puțin timp după ce îl majoraseră de la 19% la 24%. ,,A părut că este glumă de 1 Aprilie” scria The Economist despre parlamentarii care votasera ,,dupa deget”, adica dupa cum le indica liderul de grup, cu degetul in sus, si de fapt liderul de grup ar fi trebui sa arate degetul in jos.
Votul la deget al parlamentarilor români descris în octombrie 2010 (beneficiari acum de pensii speciale) îi determina pe cei de la The Economist să îl parafrezeze pe Petrov, care ne spusese că acordul cu FMI este ,,o centură de siguranță” și să definească extrem de exact ce a reprezentat în fapt acordul cu FMI: ,,o binevenită cămasă de forță externă pentru politicieni nevrotici și agitați nedecisiv’‘.
Articolul survenea exact în perioda în care erau facute publice rezultatele testului PISA din 2009 (decembrie 2010). Pe vremea aia, președinții nu simulau ,,dezbaterile” cu jurnaliștii. Prin urmare l-am întrebat pe Băsescu, la debutul celui de-al doilea mandat și cu înca 4 ani în față în care să se ocupe de educație: ce își reproșează față de educație vis-a-vis de primul mandat. Înainte l-am întrebat însă despre cămașa de forță și puteți să vedeți dialogul, în următorul fișier VIDEO, foarte rar:
Suntem la 9 ani de la acel moment. Anul 2019 a demonstrat fără dubiu că Traian Băsescu – turnătorul Petrov – a fost cel care de fapt a fost întotdeauna ,,în camășă de forță”. În cămașa de forță a Securității.
În această cămașa și-a derulat și al doilea mandat, centrat în fapt pe protocoale ticăloase prin care SRI subordona justiția de facto, în timp ce, declarativ, o dădea cu educația. Rezultanta? 44% dintre copiii de 15 ani sunt analfabeți funcțional.
La fel s-a derulat și primul mandat al lui Iohannis, în care a simulat proiectul ,,România educată”, ocupându-se în fapt cu păstrarea stats-quo-ului în justiție. În al doilea mandat, se ocupă de restaurație.
Concluziv însă, pot spune că rezultatul a 9 ani de prioritate ,,educație” și două mandate prezidențiale este cel pe care îl vedem astăzi: dintre preșcolarii din urmă cu 9 ani, aproape jumătate din ei se încadrează la ,,analfebeți funcțional”.
E prea mult dacă îi rog pe foștii sau actuali Președinți, turnători sau nu, să nu se mai ocupe ei de educație și să se întoarcă la casele lor (aia din Mihăileanu, obținută prin fraudă în cazul lui Petrov respectiv la una dintre cele rămase la Sibiu și care nu vor fi executate silit pentru recuperarea de către stat a sumelor obținute prin fraudarea legii de către familia Iohannis)? E prea mult?
E prea mult dacă îl rog pe Iohannis sau pe paiața lui, Ludovic Orban, să evalueze dacă declarația ministrului educației: ,,Nu trebuie să ne îngrijorăm neapărat de această evaluare a testelor PISA … Accentul la aceste evaluări nu cade neapărat pe ceea ce știu elevii ci pe aplicarea cunoștințelor în situații concrete de viață” se încadrează în definiția analfabetismului funcțional? Adică dacă aptitudinile ei de citire a evaluării PISA sunt la un nivel mai mare decât cel de bază și dacă face față sarcinilor ce îi revin ca ministru al educației și cercetării. Pentru că sincer, faptul că nu o îngrijorează faptul că aproape 5 din 10 elevi de 15 ani sunt anlafabeți funcțional, mă face să mă întreb: dar eu cum este?
E prea mult dacă rog Serviciul Român de Informații (SRI) să accelereze procesul de lustrație a celor aflați încă în funcții de decizie și a paiațelor lor?
E prea mult dacă învederez SRI-ului că este o problemă MAJORĂ de securitate națională faptul că ,,excepțiile care privesc securitatea națională” în ceea ce privește ,,deconspirarea securității” sunt încă pe la butoane direct sau indirect prin paiațele lor și rezultatele le vedem în fiecare zi?
Dar poate că SRI-ul este mulțumit că 5 din 10 copii de 15 ani sunt analfabeți funcțional. Unii cu siguranță le pot deveni colegi, după ce vor face 18 ani, în legătura unor paiațe denumite legal și ,,excepții”. Și atunci, poate SRI-ul consideră că nu este prea mult și achiesează la opinia că nu este îngrijorător faptul că 5 din 10 copii de 15 ani eșuează ,,în privința aplicării cunoștințelor în situații concrete de viață”. Aprops, doamna Anisie, soție de procuror ,,partener” cu domnu’ Cumpănașu, are aviz de la SRI? (Paul D.).
Actualitate
Ruptură pe axa Washington-Berlin: Pentagonul ordonă retragerea a 5.000 de militari din Germania
Într-o mișcare ce riscă să zdruncine din temelii arhitectura de securitate a NATO, Secretarul Apărării, Pete Hegseth, a dispus oficial retragerea a aproximativ 5.000 de militari americani staționați în Germania. Decizia, confirmată recent de oficialii de la Pentagon, marchează un punct de cotitură în relațiile transatlantice și semnalează o reconfigurare brutală a prezenței americane pe continentul european.
O reconfigurare sub semnul „cerințelor din teren”
Purtătorul de cuvânt al Pentagonului, Sean Parnell, a descris măsura drept rezultatul unei „revizuiri amănunțite a posturii forțelor Departamentului în Europa”. Potrivit declarațiilor oficiale, retragerea este justificată de noile condiții strategice și de necesitățile actuale ale teatrului de operațiuni. Calendarul este deja stabilit: procesul de repatriere sau relocare urmează să fie finalizat într-un interval cuprins între șase și douăsprezece luni.
În timp ce 30.000 de soldați vor rămâne, cel puțin momentan, pe teritoriul german, Pentagonul a păstrat o tăcere strategică în privința impactului pe care această decizie îl va avea asupra trupelor din alte state membre NATO. Incertitudinea planează acum asupra întregului Flanc Vestal, în contextul în care alianțele tradiționale par să fie reevaluate prin prisma unor noi interese de securitate.
Diplomația „ințepăturilor”: De la amenințări la fapte
Acest anunț nu vine într-un vid politic, ci după luni de tensiuni acute între administrația de la Casa Albă și aliații săi europeni. Atmosfera a fost otrăvită succesiv de dispute comerciale privind tarifele vamale și de episoade diplomatice bizare, precum controversata intenție a președintelui Donald Trump de a achiziționa Groenlanda.
Relația dintre Washington și Berlin a atins însă un prag critic în ultimele zile. Un schimb dur de replici între președintele Trump și cancelarul german Friedrich Merz a precedat acest ordin de retragere. După ce Merz a afirmat public că Washingtonul a fost „umilit” de Iran, Donald Trump a ripostat imediat, sugerând că prezența militară americană în Germania nu mai este un dat imuabil. Retragerea celor 5.000 de militari apare astfel nu doar ca o necesitate tactică, ci și ca un semnal politic clar trimis Berlinului.
Criza din Hormuz și dilema aliată
Dincolo de granițele Europei, operațiunile militare americano-israeliene împotriva Iranului au adâncit falia dintre SUA și partenerii săi din NATO. Deși între Teheran și Washington există teoretic un acord de încetare a focului, ambele națiuni mențin o blocadă agresivă în Strâmtoarea Hormuz, o arteră vitală pentru comerțul global cu energie.
În timp ce aliații europeni, inclusiv Spania și Marea Britanie, au cerut o intervenție coordonată pentru securizarea apelor și deminarea rutelor maritime, poziția oscilantă a Casei Albe a creat frustrare în capitalele europene. Refuzul Washingtonului de a acționa predictibil, dublat de criticile la adresa partenerilor care nu își cresc contribuțiile la apărare, a transformat cooperarea militară într-un instrument de negociere politică.
În acest climat de instabilitate, retragerea trupelor din Germania reprezintă mai mult decât o simplă mișcare de personal; este simptomul unei noi ere în care loialitățile de decenii sunt puse la încercare de pragmatismul rece al noii strategii americane.
Actualitate
Pariul lui Zelenskyy: Ucraina deschide porțile exportului de armament pentru a-și finanța rezistența
Într-o mișcare strategică menită să resusciteze industria națională de apărare, președintele Volodimir Zelenskyy a anunțat ridicarea parțială a embargoului asupra vânzărilor de arme produse intern. Decizia marchează o schimbare majoră de paradigmă: Kievul nu mai privește producția proprie doar ca pe o resursă exclusivă pentru front, ci ca pe un motor economic capabil să finanțeze tehnologiile viitorului.
„Drone Deals”: Prioritate pentru front, surplus pentru aliați
Noul mecanism propus de liderul ucrainean se bazează pe așa-numitele „acorduri pentru drone” — contracte speciale care permit exportul de rachete, muniție, software și sisteme fără pilot, dar cu o condiție nenegociabilă: nevoile armatei ucrainene trebuie satisfăcute primele. Companiile locale vor putea vinde peste graniță doar ceea ce depășește comanda de stat, asigurându-se astfel că fluxul de aprovizionare al soldaților din prima linie nu este periclitat.
„Companiile ucrainene vor primi o oportunitate reală de a intra pe piețele țărilor partenere”, a subliniat Zelenskyy. Această deschidere vine după doi ani de restricții totale impuse la începutul invaziei din 2022, perioadă în care toate resursele militare au fost canalizate strict către efortul de război imediat.
Infuzie de capital pentru inovație sub asediu
Decizia răspunde presiunilor exercitate de producătorii locali, care au avertizat că restricțiile de export le limitează capacitatea de a atrage capital străin. Fără aceste fonduri, investițiile în cercetare și dezvoltare (R&D) și extinderea liniilor de producție ar fi stagnat, afectând pe termen lung tocmai apărarea patriei.
Oficialii de la Kiev au sugerat deja că primele parteneriate ar putea viza țările din Forța Expediționară Întrunită (JEF), o coaliție condusă de Marea Britanie. Printre sistemele cele mai căutate, gata de export, se numără dronele navale, vehiculele terestre fără pilot și sistemele avansate de navigație, tehnologii care și-au dovedit eficiența letală în conflictul actual.
Filtrul de securitate: Nicio tehnologie nu trebuie să ajungă la Moscova
Cea mai mare provocare a acestui plan rămâne riscul ca tehnologiile critice să cadă în mâinile Kremlinului. Pentru a preveni acest scenariu, Ucraina a instituit un mecanism de control riguros. Ministerul Afacerilor Externe, în strânsă colaborare cu serviciile de informații, va elabora o „listă neagră” a statelor care cooperează cu Rusia, acestora fiindu-le interzis orice acces la armamentul ucrainean. Exporturile vor fi permise exclusiv către națiuni care au demonstrat o atitudine non-cooperantă cu regimul de la Moscova, transformând astfel comerțul cu arme într-un instrument de presiune diplomatică.
Actualitate
Viitorul recunoașterii blindatelor: Pușcașii marini SUA conturează a doua etapă a programului ARV
Corpul Pușcașilor Marini pregătește terenul pentru o nouă eră a mobilității pe câmpul de luptă, anunțând că dezvoltarea celei de-a doua etape a Vehiculului de Recunoaștere Avansat (ARV) va debuta la finele acestui deceniu. Cu un accent sporit pe tehnologii contra-dronă și foc de precizie, programul promite să redefinească modul în care forțele expediționare interacționează cu amenințările moderne.
O foaie de parcurs strategică: Orizontul anului 2029
Dezvoltarea pentru „Incrementul 2” al programului ARV este programată să înceapă oficial în anul 2029, desfășurându-se în paralel cu finalizarea selecției pentru prima fază a proiectului. Colonelul Christopher Stephenson, manager de program pentru sistemele de vehicule, a subliniat că această suprapunere este esențială pentru a menține ritmul cu evoluția rapidă a tehnologiei militare.
În prezent, prima etapă a programului se află în faza de dezvoltare pre-producție, giganții General Dynamics Land Systems (GDLS) și Textron fiind sub contract pentru a livra câte 16 vehicule fiecare până în 2028. Decizia finală privind producătorul care va adjudeca contractul principal pentru prima etapă va fi luată în 2029, urmând ca producția de serie să fie demarată spre sfârșitul anului 2030.
Arsenalul viitorului: De la vânătoarea de drone la lovituri de precizie
Dacă prima fază a programului se concentrează pe variante de logistică, comandă-control (C4/UAS) și vehicule dotate cu tunuri automate de 30 mm, „Incrementul 2” ridică miza tehnologică. Această a doua etapă va introduce trei variante specializate, menite să ofere unităților de recunoaștere o versatilitate fără precedent:
- Sistemul Counter-UAS: Un vehicul optimizat pentru amenințări aeriene, capabil de acțiuni kinetice și non-kinetice, activ 24 de ore din 24, dar capabil în același timp să angajeze ținte la sol.
- Varianta de recuperare: Un vehicul de suport echipat cu macarale și trolii performante, dotat cu sisteme de debitare și sudură a metalelor pentru reparații pe front.
- Foc de precizie: O platformă capabilă să ofere sprijin prin foc dincolo de raza vizuală, până la o distanță de 40 de kilometri, integrând capacități de atac electronic și recunoaștere avansată.
O flotă adaptabilă într-un mediu volatil
Planurile actuale prevăd achiziția unui total de 654 de vehicule ARV, dintre care 426 vor aparține primei etape, iar 228 celei de-a doua. Totuși, conducerea programului avertizează că aceste cifre nu sunt bătute în cuie. Într-o lume unde amenințările se schimbă de la o lună la alta, structura forței trebuie să rămână flexibilă.
„Vom construi aceste vehicule timp de zece ani, ceea ce ne oferă numeroase oportunități pentru ajustări și modificări ale cerințelor,” a explicat Stephenson. Această abordare iterativă face parte dintr-o strategie mai largă de design a forței, fiind descrisă ca o „călătorie” în care experimentarea constantă dictează configurația finală a arsenalului militar american.
-
Exclusivacum 4 zileMarea „Spartaniadă” de la TCE Ploiești: Cum să păzești praful de pe tobă cu agenți „invizibili” și binecuvântarea binomului Nae-Zaharia
-
Exclusivacum 3 zileOrizonturi încețoșate la IOR: Cum se lichidează industria de apărare sub „privirea oarbă” a turistului ministerial Ambrozie Darău
-
Exclusivacum 4 zileVÂNĂTOAREA DE „IVANI” ÎN CURTEA MAI: Cum să fabrici un spion dintr-un polițist care știe să citească și nu are stăpân
-
Exclusivacum 4 zileEVANGHELIA DUPĂ BARBU: RACHETELE AU TĂCUT, GRÂUL A CRESCUT ȘI STATUL „POLIȚIST” A RĂMAS CU BUZA UMFLATĂ!
-
Exclusivacum 4 zileOPERAȚIUNEA „CUIBUL DE VIESPI”: Cum a fost amanetat Ministerul Economiei în timp ce ministrul Darău „elibera” Ucraina pe banii altora
-
Exclusivacum 2 zileMarea bubuitură a incompetenței: Cum a dinamitat Statul Român investițiile americane pentru o Fabrică de Pulberi care există doar pe hârtie
-
Ancheteacum 4 zileScandal de proporții în magistratură: Sursa „scurgerilor” de informații împotriva președintei ICCJ, Lia Savonea, localizată la Curtea de Apel București
-
Exclusivacum 2 zileAdio, „Secret de Stat” la budă! Sindicatul Diamantul dă stingerea paranoiei din Ministerul Afacerilor Interne



