Actualitate
Ponta, etichetat drept ”psihopat” si analizat alaturi de mari criminali
(Preluare Inpolitics):
Am avut un eveniment spectaculos și grav, totodată, după dezvăluirile Rise Project privind afaceri neprincipiale ale unui politician de top al momentului, Dan Barna. Dincolo de faptele spectaculoase relatate, marea întrebare, care ar trebui să ne dea tuturor de gîndit, e cum se face că respectivele dezvăluiri despre fapte de acum 8-9 ani apar fix înaintea consultărilor dintre Barna și președinte? Imensă coincidență ori formă de presiune? Vine rîndul unui nou derapaj, de data asta mult mai grav, am spune: un alt lider politic de top, Victor Ponta, e psihanalizat public de un specialist în domeniu și etichetat drept psihopat de marcă, alături de criminali faimoși, precum Ted Bundy.
Pe siteul contributors.ro, respectabil și garnisit cu semnături de prestigiu, de la Liiceanu la Pleșu și Patapievici, este publicat azi un veritabil studiu științific al psihologului clinician Andrada Ilișan și intitulat ”Cum recunoști un psihopat: după nevinovăție!”.
În material, psihologul face o paralelă între cîteva nume sonore, veritabile etaloane ale psihopatologiei, respectivul celebrul criminal în serie Ted Bundy, nu mai puțin odiosul Keith Raniere, creatorul unui cult care practica sclavia sexuală și alte fărădelegi, criminalul român Mircea Buliga, infractorul Sorin Vîntu și liderul Pro România, Victor Ponta.
De ce Ponta lîngă Bundy?
”O să mă folosesc de 5 personaje (lover boy-ul, omul de afaceri încarcerat, politicianul plagiator, ucigașul domestic și ucigașul în serie) ca să evidențiez vicierea (graduală) a mecanismelor și practicilor vinii. Cu siguranța că un plagiator sau un afacerist delapidator sunt de preferat unor ucigași și fărădelegile lor aproape că nu suferă comparație. Cu sigurantă că într-un caz vorbim de sadism malign sau de narcisism malign, iar în cazul celălalt de o formă atenuată de narcisism și incălcare a normelor legale. Însă dacă forma extremă a fărădelegii umane permite în permanență trecerea cu vederea a formei atenuate a fărădelegii, ne paște riscul să ne culcăm fals-liniștiți că am izolat marii vinovații ai societății, să ne punem pe noi la adăpost ridicînd un zid înalt și gros între normal și anormal, între bun și rău și, cel mai important din punct de vedere psihologic, ne permite să omitem nuanțele psihopatiei. Abia nuanțele o răspîndesc, în mod pervaziv, în societate și în relațiile interpersonale, generalizînd caricatura și bîlciul, inversînd raportul de valori și de sens” explică Ilișan.
”O să trec de la guru spiritual la delapidatorul Sorin Ovidiu Vîntu ca să introduc in ecuația psihopatiei complexul și să subliniez o idee esențială pentru psihopatie: psihopatul nu poate trăi autentic vina fiindcă e un mare complexat. Cu cît e mai complexat, cu atît psihopatia e mai periculoasă (și mai insiduoasă). Ca să evidențiez ideea de complex, o să îi pomenesc pe omul de afaceri Sorin Ovidiu Vîntu și pe criminalul domestic din Brașov, Mircea Buliga. Ca să subliniez marea nevinovație a psihopatului, o să închei cu Ted Bundy, trecînd prin sfidările și ostilitățile fostului prim-ministru, Victor Ponta. Sper să îmi fie acceptate aceste excese (în mod voit) asumate: alăturarea dintre un criminal sîngeros și un om de afaceri inchis pentru șantaj și devalizare respectiv alăturarea dintre un sadic și un politician plagiator. Abia în interiorul exceselor pot evidenția gradația mecanismelor care fie favorizează, fie accentuează, fie agravează în mod malign psihopatia. Poți avea un robinet din care apa picură apa, poți avea un robinet din care apa curge de-a binelea si poți avea un robinet care inundă. Intensitatea, frecvența și severitatea diferă. Insă pe noi ne interesează mecanismul: scurgerea de apă din cauza unui racord viciat. Unele scurgeri de apa sunt atît de inofensive încît trec aproape neobservate. Altele, deși nu sunt grave, sunt suparatoare și produc pagube medii. Alte scurgeri (conducta care explodează) sunt devastatoare. Îi alătur pe Mircea Buliga, pe Sorin Ovidiu Vintu, pe Victor Ponta și pe Ted Bundy ca să arăt, așa cum spuneam, gradele vicierii si mecanismele vicierii funcționării psihice și interpersonale prin ne-trăirea sentimentului de vinovăție” mai spune psihologul.
Cazul Ponta:
”Cînd am scris in 2018 articolul Portretului psihopatului de la guvernare, i-am pus lui Victor Ponta diagnosticul clinic de Pinocchio. Nu poți să stabilești de la distanță un diagnostic de personalitate antisocială. Îmi pare rău să văd că e din nou pe val, reinventat, votînd moțiunea de cenzură împotriva guvernului Dancila, reformînd social-democrația din România. “În primul rând cred că am făcut ceva necesar pentru România, pentru social-democrație. Doamna Dăncilă chiar nu era potrivită. Acum alături de colegii mei de la Pro România încercăm să facem un guvern social-democrat.” (…)
”Am ascultat și declarația pe care a dat-o, ulterior, după caderea guvernului, in fața jurnaliștilor. Dincolo de tupeu, aroganță, ironie vulgară, iese in evidență OSTILITATEA. Ies în evidență influexiunile malițioase. Am urmărit si o emisiune televizată, de la TVR1, in care fusese invitat să discute dacă l-a “turnat” pe Dragnea la DNA. Explică, vizibil iritat, că a fost chemat în calitate de martor și pregătește atacul. Îl pune imediat la punct pe realizator: “Dvs dacă ai fi chemat la DNA, v-ați duce?”. Realizatorul evită provocarea, dar Victor Ponta revine, in mod stăruitor, la întrebare. “Raspundeți!”. Realizatorul răspunde: “Firește că m-aș duce!”. Ponta, triumfător, atacă: “Turnătorule!”.
Vedem foarte bine, din discursul in Parlament, din declarațiile în fața jurnalistilor, din aparițiile televizate, felul în care se apară Victor Ponta: atacîndu-l cu ostilitate sau cu malițiozitate pe celălalt, fie că celălalt e un jurnalist, un realizator Tv, un fost coleg de partid sau un fost adversar politic. E o inflexiune ostilă în amprenta pe care o asupra cuvintelor: Turnătorule, “securistul ăla de Petrov”. Sigur că Traian Băsescu a colaborat cu Securitatea, dar pe noi ne interesează profilul psihologic al lui Victor Ponta, ne interesează cum lucrează el (din punct de vedere psihologic) cu această informație politică: prin ostilitate triumfătoare. Atitudinea lui psihologică e primitiv-violentă( violentă în sens de vulgaritate, agresivitate, obrăznicie, irascibilitate, infatuare, toate accente tari, neprelucrate). Această agresivitate/infatuare ironie este una menită să îl denigreze pe celălalt, să il desființeze pentru a-și apăra rana narciscă. Cînd mă simt minimalizat (în psihopatie, acest acent al reacției ostile la ostilitate percepută e foarte specific), Vedem felul in care li se adresează jurnalistelor, felul în care o ironizează pe Viorica Dăncilă (e atîta agresivitate și ostilitate reprimate in acele interactiuni și care transpar prin atitudinea rigidă, gonflată, rictus și condescendența ostilă). Nu e o pseudoagresivitate, nu agresivitate accidentală, nu e agresivitate instrumentală, nici sportivă, ci una caracterologică. Pare să o aibă în sînge. În toate prestațiile: ostilitate, sfidare infantilă & atac” mai comentează psihologul Andrada Ilișan.
”Care e cadavrul (incontestabil) – dovada incontestabilă a vinovăției – al lui Victor Ponta? Cadavrul de necontestat al lui Victor Ponta este plagiatul(…)
Faptele negate și realitatea manipulată deschid porțile bîlciului. Hoțul prins se simte jignit și vrea să restabilească bunul mers al lucrurilor. Iar ne aflam în Pinocchio, unde lucrurile-s pe dos. Cînd naiva păpușă, care a crezut că banii se pot insemînța și aduna de pe cîmp, ca fasolea, ajunge la tribunal pentru a-i denunța pe cei doi hoți care îl jefuiseră, aude, din partea judecătorului (“o gorilă bătrînă, care arăta foarte respectabil”) următoarea sentință:
“Acestui biet drăcușor i s-au furat patru monede de aur. Arestați-l și băgați-l la închisoare imediat!”
Sigur, păpușa rămîne împietrită la auzul acestei sentințe absurde, dar politiștii ii închid gura și îl duc la închisoare. Abia cînd Pinocchio spune că și el e tîlhar, e eliberat din închisoare, iar paznicul își scoate pălăria în fața lui, aplecîndu-se respectuos. La fel stau lucrurile și in universul instituit de personajele noastre: plagiezi, dar ești prim-ministru și promiti că vei restabili dreptatea, delapidezi dar ești numărul 1 în lume direct de la bulău, ucizi și trimiți îngeri într-o lume mai bună, ucizi în serie și spui că vina e un mecanism de control și o iluzie”.
Cine sunt psihopații puși în conexiune științifică, în viziunea psihologului clinician Andrada Ilișan:
– Keith Raniere este liderul unei secte specializate în sclavie sexuală, arestat în SUA și confruntat cu perspectiva închisorii pe viață.
– Ted Bundy este unul dintre cei mai faimoși criminali în serie din istorie, executat pe scaunul electric după ce mărturisise cel puțin 30 de omoruri.
– Mircea Buliga a fost condamat anul acesta la închisoare pe viață după ce și-a ucis cu toporul soția și copiii, afirmînd că i-a trimis într-o lume mai bună.
– Sorin Vîntu execută mai multe pedepse în acest moment, pentru șantaj, favorizarea infractorului, fraude, devalizarea FNI etc.
– Victor Ponta este liderul Pro România, partid parlamentar avînd un candidat în cursa prezidențială a momentului, în persoana lui Mircea Diaconu.
A-l eticheta de la distanță pe politicianul activ Victor Ponta, în plină campanie electorală, drept psihopat de vîrf, într-o companie deloc măgulitoare de criminali și alți infractori de top, ar putea constitui, în opinia noastră, un derapaj profesional de o gravitate extremă din partea unui specialist în afecțiuni mintale.
Unul care ar trebui, în mod firesc, să genereze reacții majore.
În sprijinul acestei teze să amintim că în SUA funcționează de vreo jumătate de secol așa numita regulă Goldwater, susținută de Asociația Americană a Psihiatrilor, care interzice psihologilor și psihiatrilor să se pronunțe public la adresa politicienilor activi. AAP susține că este complet lipsit de etică să se pună etichete de către specialiști unor persoane publice pe care nu le-au examinat personal și de la care nu au acceptul difuzării informațiilor.
Cînd această regulă a fost încălcată nu demult, în cazul lui Donald Trump, s-a produs un scandal de proporții în interiorul comunității specialiștilor în psihologie.
Actualitate
Cursa pentru supremația orbitală: De ce „inima” noilor sateliți este scrisă în cod, nu turnată în oțel
Spațiul cosmic a încetat de mult să mai fie un sanctuar al cercetării pașnice, devenind un domeniu de conflict deschis. În acest nou peisaj geopolitic, abordarea tradițională axată pe hardware-ul rigid al sateliților a devenit depășită. Statele Unite și aliații săi forțează acum trecerea către arhitecturi definite prin software, unde agilitatea, reziliența și capacitatea de actualizare în timp real sunt noile arme ale dominației orbitale.
Sfârșitul erei „hardware-ului static”: Spațiul ca domeniu cinetic
Timpul în care un satelit era lansat cu o singură misiune, neschimbată pe parcursul a zece ani, a apus. Astăzi, necesitatea de a domina „înălțimea supremă” impune o viteză de reacție care nu poate fi susținută de limitările fizice ale metalului. Strategii militari avertizează: pentru a evita surpriza operațională și pentru a contracara mișcările adversarilor, platformele orbitale trebuie să devină evolutive.
Prin utilizarea unei arhitecturi cu sisteme deschise, sateliții moderni integrează inteligența artificială (IA) și învățarea automată direct în orbită. Astfel, senzorii și capacitățile de luptă sunt îmbunătățite constant prin linii de cod securizate, transformând fiecare activ spațial dintr-un instrument fix într-un nod dinamic de putere.
De la controlul propulsoarelor la super-computerele de pe orbită
Din punct de vedere istoric, vehiculele spațiale erau prizonierele unei capacități de calcul extrem de limitate. Designul era rigid, iar resursele de energie și greutate (SWaP) permiteau doar sarcini de bază, precum controlul orientării. Schimbarea de paradigmă a venit odată cu evoluția calculului de înaltă performanță și a straturilor de abstractizare a software-ului.
Marea inovație a prezentului constă în capacitatea de a face „mai mult cu mai puțin”. Implementarea unui mediu software sofisticat elimină necesitatea de a lansa un vehicul nou de fiecare dată când cerințele misiunii se schimbă. În contextul trecerii spațiului de la un simplu strat de comunicații la un domeniu de confruntare cinetică și non-cinetică, controlul înălțimii depinde de manevre defensive și pivotări tactice executate în timp real, direct din software.
Realitatea operațională: Centre de date la mii de kilometri altitudine
Ceea ce părea a fi teorie în urmă cu câțiva ani a devenit deja realitate operațională. Primele micro-centre de date orbitale și regiuni de cloud hibrid au fost deja desfășurate pe Stația Spațială Internațională. Aceste etape demonstrează că utilizarea tehnologiilor comerciale de serie (COTS) în spațiu nu este doar posibilă, ci matură.
Secretul succesului rezidă în procesarea datelor la „margine” (edge computing). Volumul masiv de informații generat în orbită necesită o procesare cu latență scăzută chiar la sursă. Prin analiza datelor direct pe satelit, se reduce dependența critică de transportul datelor către sol și se închide „bucla OODA” (Observă-Orientează-Decide-Acționează) în spațiu, oferind autonomia necesară pentru a supraviețui într-un mediu ostil.
O „plasă” de reziliență împotriva amenințărilor hipersonice
Pe măsură ce amenințările hipersonice și tentativele de bruiaj se multiplică, arhitectura spațială trebuie să devină o rețea globală, nu o serie de ținte izolate. Strategia actuală vizează o structură de tip „mesh” multi-constelație și multi-orbitală. Lecțiile din conflictele terestre recente sunt clare: centrele de date centralizate sunt primele ținte. În spațiu, soluția este distribuirea capacităților pe mai multe straturi, astfel încât, dacă un nod este compromis, misiunea să continue neîntrerupt.
Această viziune depășește granițele naționale, necesitând o integrare totală între sistemele aliate. Printr-un standard software global și unificat, datele și capacitățile pot fi partajate instantaneu între partenerii internaționali. În vacuumul spațiului, „timpul real” este un standard greu de atins, dar este singura cale prin care o forță combinată poate asigura succesul misiunii în fața provocărilor de mâine.
Actualitate
Schimbare de gardă în spațiu: Boeing câștigă un contract de 2 miliarde de dolari pentru sateliții MUOS
Într-o mișcare surprinzătoare care modifică peisajul furnizorilor de apărare, Space Force a desemnat compania Boeing pentru a extinde constelația de comunicații critice, preluând ștafeta de la constructorul original al sistemului.
O victorie strategică în fața rivalilor de la Lockheed Martin
Space Systems Command (SSC) a anunțat oficial atribuirea unui contract de 2 miliarde de dolari către Boeing pentru dezvoltarea și livrarea a doi noi sateliți din cadrul sistemului Mobile User Objective System (MUOS). Decizia marchează o schimbare semnificativă de direcție, Boeing reușind să se impună în fața celor de la Lockheed Martin, compania care a proiectat și construit primele cinci unități ale acestei flote orbitale.
Noul acord acoperă întregul proces, de la dezvoltare și integrare până la testarea pe orbită. Această extindere a duratei de viață a serviciului MUOS este rezultatul unei competiții strânse, începută în 2024, când ambii giganți ai industriei au primit contracte inițiale de design în valoare de 66 de milioane de dolari.
Securizarea comunicațiilor navale până în anul 2035
Noile unități spațiale sunt programate pentru lansare începând cu anii 2031 și 2032, urmând să ridice numărul total de sateliți din constelația MUOS la șapte. Această infrastructură este vitală pentru armata americană și aliații săi, oferind comunicații securizate în banda ultra-înaltă (UHF), esențiale în special pentru coordonarea forțelor navale la nivel global.
Odată cu implementarea acestor noi sateliți, sistemul va putea rămâne operațional cel puțin până în 2035. Efortul financiar este unul considerabil, bugetul estimat pentru cercetare, dezvoltare și achiziții ridicându-se la peste 2,6 miliarde de dolari până în anul 2031, reflectând importanța strategică a menținerii unei conexiuni sigure în teatrele de operațiuni.
Orizontul comercial și viitorul comunicațiilor militare
În timp ce Boeing se pregătește pentru faza de construcție, arhitectura viitoare a comunicațiilor militare ar putea suferi transformări profunde. Dincolo de investiția actuală, autoritățile militare explorează o strategie pe termen lung care ar putea implica transferul parțial sau total al misiunilor de comunicații în bandă îngustă către furnizori comerciali.
Această abordare hibridă ar putea oferi o mai mare flexibilitate și reziliență, într-un moment în care spațiul devine un domeniu din ce în ce mai contestat. Până la implementarea noilor viziuni comerciale, sateliții MUOS construiți de Boeing vor rămâne coloana vertebrală a dialogului criptat pentru forțele de intervenție rapidă.
Actualitate
O nouă frontieră pentru marina italiană: Pierroberto Folgiero anunță planurile Fincantieri pentru propulsia nucleară
Într-o mișcare strategică menită să redefinească puterea navală a Italiei, cel mai mare constructor de nave din țară explorează integrarea reactoarelor nucleare de ultimă generație, în timp ce armata studiază fezabilitatea primelor sale forțe navale propulsate atomic.
Tehnologie de ultimă generație pe mare: Proiectul Minerva și viitorul reactoarelor nucleare
Pierroberto Folgiero, CEO-ul Fincantieri, a confirmat recent interesul major al companiei pentru propulsia nucleară, subliniind că studiile actuale vizează reactoarele din generațiile a treia și a patra. Deși o implementare imediată nu este iminentă, constructorul italian caută activ parteneriate pentru a acoperi întregul lanț de valoare al acestei tehnologii complexe. Această inițiativă se aliniază cu Proiectul Minerva, lansat de Ministerul Apărării din Italia, care evaluează modul în care reactoarele nucleare mici pot asigura atât propulsia, cât și producția de energie electrică pentru navele de suprafață și submarinele viitorului. În prezent, în Europa, doar Franța, Marea Britanie și Rusia dețin astfel de capacități, însă oficialii italieni consideră că este momentul ca Roma să adopte o atitudine vizionară în acest domeniu.
Inovație sub presiune: Lecțiile din Ucraina și revoluția comunicațiilor subacvatice
Dincolo de ambițiile nucleare, Fincantieri își îndreaptă atenția către tehnologiile fără echipaj, inspirându-se din dinamica războiului din Ucraina. Folgiero a evidențiat faptul că interesul principal nu rezidă neapărat în construcția dronelor de suprafață, ci în sistemele sofisticate de comandă și control. Abilitatea de a menține legături satelitare sigure în zone fără acoperire telecom reprezintă lecția esențială preluată de pe frontul ucrainean. În acest sens, compania colaborează deja pentru integrarea tehnologiilor wireless în dronele subacvatice destinate protecției infrastructurii critice, un sector considerat esențial pentru securitatea maritimă modernă.
O singură flotă pentru Europa: Colaborarea multinațională prin programul corvetei europene
O altă prioritate pe agenda constructorului italian este consolidarea cooperării la nivel continental pentru a evita duplicarea costurilor de cercetare și producție. Programul Corvetei Europene de Patrulare (EPC), care implică Italia, Franța, Spania și Grecia, este oferit ca exemplu de succes în armonizarea cerințelor militare. Conform conducerii Fincantieri, standardizarea platformelor navale este singura cale logică pentru viitor, argumentând că nu există „valuri italiene sau franceze”, ci un singur mediu maritim care necesită soluții comune. Această abordare colaborativă urmărește să creeze nave interconectate, capabile să opereze eficient în cadrul unei arhitecturi de apărare europene integrate.
-
Exclusivacum 4 zile„Prestij” cu reacție întârziată: după ani de Maneliadă în centru, IPJ Prahova scoate din joben… 4 percheziții
-
Exclusivacum 4 zileO feuda numită MEDAT: cumetrie, falsuri și caracatița bugetarilor de lux sub mantia lui Irineu Darău (USR)
-
Exclusivacum 4 zilePrahova sub talpa clanurilor: Polițiști cu dosare la comandă, interlopi cu protecție la purtător
-
Exclusivacum 2 zileDe la „Frumușelu’ Sifon” la Maneliadă pe Bulevard: cum se eliberează trotuarul doar când vor clanurile, nu IPJ Prahova
-
Exclusivacum 5 zileCatedrala ipocriziei reformiste: Cum „reorganizarea către eficiență” ascunde dublă semnătură și epurări la Ministerul Economiei/ Documente
-
Exclusivacum 4 zileBebe-chestorul și CIRP-ul de buzunar: cum a ajuns Drăgan stăpân pe informarea publică a Poliției Române
-
Exclusivacum 5 zileCoca-Cola Ploiești – O nouă eră în reciclarea “transparentă”: cum se reciclează banii, nu doar sticlele
-
Exclusivacum 5 zilePoliția fără curent: Șefii se ascund în birouri, iar agenții fug de cuțitar prin intersecție



