Actualitate
Unii judecatori, considera intre ei, motivarile drept ,,opere” atunci cand admit/resping “OPERATIV”
Destul de mult interes a suscitat studiul meu privind proportia judecatorilor si procurorilor din Romania care NU DAU DOI BANI PE LEGE. Pentru completarea studiului, mi-a parvenit un caz. Un judecator respinge o cerere a unui justitiabil invocand o TEZA a unui articol din codul de procedura civila CARE NU EXISTA! Justitiabilul face cerere de recuzare intrucat judecatorul a adaugat la lege, teza invocata NEEXISTAND! Dar modalitatea de ,,acoperire” a abuzului motivarii prin adaugare la lege a primului judecator este cea de-a dreptul abracadabranta: ,,Fara a efectua analize de semantica, intrucat termenul ,,teza” are si intelesul de idee principala, iar o norma legala cuprinde mai multe astfel de idei sau cerinte, rezulta deci ca include mai multe teze” (!!!) Probabil ca primul judecator putea sa motiveze respingerea și in baza tezei (um) 0195 a unui articol. Eu ma incapatanez totusi, spre desoebire de judecaotrul investit sa judece recuzarea sa merg la dictionar si la semnatica. Ce spune DEX-ul: ,,teza=afirmatie expusa si sustinuta intr-o discutie, idee principala dezvoltata si demonstrata intr-o OPERA, intr-o cuvantare, etc” De unde rezulta ca unii judecatori, considera intre ei, motivarile drept ,,opere” atunci cand admit/resping OPERATIV. O astfel de motivare nu poate decat sa faca condamnabil faptul ca unii judecatori, acoperiti de imunitate si cand protejati/cand executati de prietenii lor de la Inspectia Judiciara (semnatara de protocol cu SRI) sau procuratura (semnatari de protocol cu SRI), ajung sa se creada divinitati. Motivarile lor sunt opere, iar LEGEA, e doar asa, o chestie, informativa. Ceea ce da si mai multa valoare studiului meu ale carui rezultate preliminare indica urmatoarele, precizeaza analistul Radu Teodor Soviani:
Cel mai recent studiu al meu arată că, în căile definitive, 67% dintre judecătorii din Romania nu dau doi bani pe lege .
În premieră vă anunț că lucrez la un model econometric privind proporția judecătorilor din România care respectă legea. Rezultatele intermediare ale modelului îmi indică faptul că 33% dintre judecători respectă legea integral, 17% mai închid ochii și respectă selectiv legea, iar 50% nu dau doi bani pe lege.
Modelul include sentințe în fond și în calea definitivă de atac. În ceea ce privește calea definitivă de atac, aflată în atenția specială a SRI, care și-a subordonat instituțiile din justiție, situația este mult mai rea: mai puțin de 20% dintre judecători respectă legea integral, 13% mai închid ochii și respectă selectiv legea, iar 67% dintre judecătorii din căile definitive nu dau doi bani pe lege. În model am folosit ca variabilă dummy subordonarea instanțelor de fond sau din calea definitivă față de SRI, prin protocoale. Economiștii știu că variabilele dummy sunt folosite în analiza econometrică a seriilor de date pentru a indica prezența foarte improbabilului, precum războiul. Nu am găsit o variabilă dummy mai bună decât protocoalele ticăloase cu SRI.
Modelul, care desigur este criticabil măcar pentru motivul că până la el nu a mai existat o modelare econometrică a judecătorilor care nu dau doi bani pe lege în România și nu există până la el o referință, folosește o metodologie relativ nouă ,,bucket approach” care în alte studii a reușit să estimeze rezultate care nu au putut fi estimate prin metodele clasice. Spre exemplu în cazul estimării multiplicatorului fiscal, abordarea narativă și bucket approach a reușit să estimeze rezultate chiar și pentru economia României, deși seriile de date sunt grav distorsionate.
Din model pot fie extrase rezultate și în ceea ce privește proporția procurorilor care nu dau doi bani pe lege, dar deocamdată nu le fac publice, întrucât rezultatele sunt, realmente, groaznice, și încerc să văd dacă nu s-a strecurat o eroare esențială.
Ca orice model care folosește instrumente statistice, derivat dintr-o abordare narativă, și modelul creat de mine este criticabil și prin prisma intervalului de referință ales (2015-2019),dar rezultatele preliminare indică o sensibilă îmbunătățire în instanțele civile, după ce SRI nu a mai acordat protecție tuturor magistraților din civil furnizori sau colaboratori ai serviciului, prin devoalarea publică a protocoalelor. Am convingere că, odată ce vor fi lustrați și primii furnizori/colaboratori din justiție ai SRI de către CNSAS, ponderea judecătorilor care nu dau doi bani lege se va reduce.
Ideea acestui model mi-a venit după o discuție cu persoana pe care o respect cel mai mult în domeniul economic și care m-a întrebat: Care crezi că este adevărata problemă a României, cea care ține economia în subdezvoltare? Am răspuns că mimarea luptei anti-corupție prin subordonarea justiției de către lichele și oameni fără căpătâi care doar mângâie pe creștet mari corupți (atunci când nu îi protejează) și mimarea bunei administrații. Mi-a răspuns: ai dreptate doar parțial. Principala problemă a României este că unei proporții mari din rândul populației nu îi pasă de respectarea legii, chiar și din neînțelegere, dar mai ales că o proporție și mai mare din rândul judecătorilor și procurorilor (raportată la ponderea populației nepăsătoare față lege), la rândul ei, nu dă doi bani pe lege.
Vestea bună este că începe să se diminueze ponderea populației care nu dă doi bani pe lege. Am achiesat, integral și am început să lucrez la model, inspirat și de o intenție a CSM anunțată la finalul anului trecut, de îmbunătățire a imaginii justiției. Concluziv, primele rezultate îmi arată că, în căile definitive, 67% dintre judecători nu dau doi bani pe lege, 13% respectă selectiv legea și doar 20% o respectă integral. Am convingerea că la acest rezultat contribuie lipsa reală a răspunderii magistraților. Vestea bună este că totuși, 20% dintre judecători o respectă, integral.
Notă: Perioada de după denunțarea protocoalelor cu SRI este prea scurtă pentru a avea relevanță statistică și nu poate fi relevantă atâtat timp cât rețelele din justiție subordonate în trecut prin protocol tind să se subordoneze unui soi de mafie, în interesul altor rețele decât cele ,,supravegheate” de SRI.

Later edit:
În România sunt aproximativ 4500 de judecători. Întăresc rezultatele preliminare ale studiului:
Un judecător de la Cluj – Cristi Dănileț. Dacă l-am întreba ce se întâmplă în situațiile când la motivare îș dă seama că a greșit soluția, greu am găsi un alt răspuns decât că nu dă doi bani pe lege, din moment ce a pronunțat o soluție greșită
Un alt judecător, dintr-o altă instanță, judecând pe excepții și care nu intrase pe fond ,,Oricum ar fi, noi trebuie să dăm termen, pentru că noi avem două apeluri, și nu știu cum le resping”.
Un alt judecător, dintr-o altă instanță și care se ghidează și promovează mesajul:,,cunoaște legea ca să știi cum să o încalci”.
Un alt judecător, de la București, care, după ce e întrebat de justițiabil în ședință publică dacă consideră necesar să se abțină și răspunde nu, după ce justițiabilul depune cerere de recuzare, pe care o timbrează cu 100 de lei, în timpul judecării cererii de recuzare își aduce aminte că e incompatibilă și vâră o cerere de abținere, iar apoi recuzarea este respinsă ca rămasă fără obiect, dar suta justițiabilului este pierdută.
Un alt judecător, tot de la București care, atunci când justițiabilul îi argumentează cu o decizie a Curții Constituționale în privința unei executări silite îi explică: ,,Dacă nici noi la judecătoria…. nu știm cum se face o executare silită….’
Un alt judecător, de la Arad care îi spune unei colege judecătoare:: ,fă-te că nu vezi. Dacă nu vezi, nu poți fi acuzată de abuz în serviciu”.
Un alt judecător, de la București, care pronunțându-se pe o cerere de a nu fi amânată judecata, găsește ca argument: ,,n-ați avut noroc cu soțul”.
Un alt judecător, tot de la București, care își judecă singur cererea de recuzare și tot el își scrie motivarea, uitând pentru ce era cererea pe care nu el, ci completul următor era învestit să o judece. Pentru celeritate.
Un alt judecător, dintr-o altă instanță: ,,Eu dacă am greșit o soluție, Curtea de Apel vine și o schimbă în calea de atac”. E atât de simplu! Și dacă pronunți o hotărâre într-o cale definitivă, cine o mai schimbă? Adina Daria Lupea?
Un alt judecător, dintr-o altă instanță, de la Cluj: Adina Daria Lupea: ,,În vremurile tenebroase de altă dată când între noi mai exista colegialitate, respect și normalitate, solicitam un dosar pe cale scurtă. În vremurile reformate și iluminate, ne amendăm colegii de la alte instanțe pentru nerăspunsul la termen la o adresă”. Doamna Lupea, vă recuz! La fel interpretați și probele din dosare cum vă pronunțați pe internet? Este superioară colegialitatea interesului superior al justițiabilului sau prevederilor legale care prevăd că o revizuire se judecă cu celeritate și cu precădere? Cum apreciați respectarea justițiabililor când 3 termene la rând ,,colega” uită să trimită dosarul și nici măcar nu răspunde la adrese? Cum apreciați faptul că justițiabilul vine special în țară, din vacanța cu familia, doar că să vadă că nici la acest al treilea termen de ,,celeritate și precădere” colega nu a trimis dosarul?
Sincer, dacă considerați că e prioritară colegialitatea față de in justițiabil, nici nu vreau să îmi închipui câți bani dați pe lege, într-o revizuire. (Paul D.).
Actualitate
Tehnologiile spațiale și sistemele antirachetă, în centrul atenției la Huntsville
Industria de apărare își dispută contractele pentru „Golden Dome”
Simpozionul anual dedicat apărării spațiale și antirachetă a început la Huntsville, în statul Alabama, reunind oficiali militari, reprezentanți ai industriei de apărare și specialiști în tehnologii spațiale.
Evenimentul are loc într-un moment în care Statele Unite accelerează dezvoltarea unor proiecte majore pentru spațiu și apărare antirachetă, inclusiv inițiativa „Golden Dome”. Companiile americane și internaționale își expun cele mai noi sisteme și echipamente, încercând să obțină o parte din finanțările alocate acestor programe.
Oficiali militari și lideri ai industriei, față în față
Participanții la ediția din 2026 a simpozionului au asistat la discursurile inaugurale și la prezentările dedicate evoluției tehnologiilor de apărare. Evenimentul oferă un cadru pentru dezbateri privind viitorul operațiunilor spațiale, protecția împotriva rachetelor și integrarea noilor sisteme în arhitectura militară americană.
Printre personalitățile prezente s-a numărat generalul Mike Guetlein, coordonatorul programului „Golden Dome”, surprins în discuții cu generalul-locotenent în rezervă Dan Karbler, fost oficial de rang înalt al armatei americane.
Roboți, muniții inteligente și interceptori de ultimă generație
Zona expozițională a reunit sisteme militare complexe, dar și proiecte demonstrative cu o componentă mai puțin convențională. Echipa de robotică Browncoats, din Huntsville, a prezentat robotul „Vera”, conceput pentru competiții tehnice și capabil să lanseze mingi din plastic.
În același spațiu au fost expuse și echipamente destinate direct operațiunilor militare. Compania L3Harris a prezentat muniția Red Wolf, un sistem proiectat pentru misiuni de atac de precizie și lovirea unor ținte aflate la distanță.
Senzori și interceptori pentru apărarea antiaeriană
Raytheon a adus la Huntsville două dintre sistemele sale importante pentru apărarea antiaeriană și antirachetă. În prim-plan s-a aflat LTAMDS, senzorul Lower Tier Air and Missile Defense Sensor, destinat detectării și urmăririi amenințărilor aeriene și balistice.
În spatele acestuia a fost prezentat interceptorul SM-3, utilizat în arhitectura americană de apărare împotriva rachetelor balistice. Sistemul este proiectat pentru interceptarea țintelor în afara atmosferei sau în faze avansate ale traiectoriei acestora.
Răspunsul la amenințarea rachetelor hipersonice
Northrop Grumman a expus interceptorul Glide Phase Interceptor, cunoscut sub acronimul GPI. Sistemul este conceput pentru apărarea stratificată împotriva rachetelor hipersonice, în special în etapa de planare a zborului.
Dezvoltarea unor asemenea interceptori reprezintă una dintre principalele direcții ale apărării antirachetă americane, în condițiile în care armele hipersonice pot schimba traiectoria, pot zbura la viteze extrem de mari și pot reduce timpul disponibil pentru detectare și reacție.
PAC-3 și THAAD, în centrul expoziției Lockheed Martin
Lockheed Martin a prezentat două dintre cele mai cunoscute sisteme ale sale: racheta PAC-3 și interceptorul THAAD.
PAC-3 este destinat combaterii rachetelor balistice tactice și a altor amenințări aeriene, în timp ce THAAD oferă apărare împotriva rachetelor balistice în faza finală a zborului, atât în atmosferă, cât și în afara acesteia.
Prezența celor două sisteme subliniază accentul pus pe apărarea stratificată, în care mai multe tipuri de senzori și interceptori sunt conectate pentru a proteja obiectivele militare și infrastructura critică.
Huntsville, punct de întâlnire pentru viitorul apărării spațiale
Deschiderea simpozionului a transformat Huntsville într-un punct de întâlnire pentru principalii actori ai sectorului spațial și antirachetă. Pe durata evenimentului, oficialii și companiile de apărare analizează evoluția amenințărilor, noile soluții tehnologice și modul în care acestea pot fi integrate în proiectele strategice ale Statelor Unite.
Expoziția din prima zi a oferit o imagine asupra direcțiilor care domină în prezent domeniul: detectarea rapidă, interceptarea rachetelor hipersonice, mobilitatea sistemelor, munițiile de precizie și dezvoltarea unor rețele capabile să lege apărarea terestră de operațiunile spațiale.
Actualitate
Armata SUA vrea o „dublură digitală” a rețelelor pentru a testa inteligența artificială în războiul cibernetic
O replică virtuală a întregii infrastructuri informatice
Pentru a valorifica pe deplin potențialul inteligenței artificiale, Armata Statelor Unite intenționează să creeze o simulare complexă a propriilor rețele informatice — un așa-numit „geamăn digital”.
Modelul ar reproduce în detaliu infrastructura reală și ar fi alimentat permanent cu date despre modul în care aceasta funcționează. Într-un astfel de mediu, militarii ar putea antrena atât algoritmii de inteligență artificială, cât și operatorii umani care îi folosesc.
General-maiorul Jacqueline Denise McPhail, șefa Army Network Command (NETCOM), a recunoscut că un asemenea proiect ar fi extrem de dificil de realizat. Cu toate acestea, ea i-a îndemnat pe reprezentanții industriei de apărare să înceapă dezvoltarea lui, considerând că beneficiile ar justifica efortul și amploarea investiției.
Un poligon virtual pentru atacuri cibernetice
Un geamăn digital al rețelelor armatei ar putea deveni un spațiu de antrenament extrem de realist pentru operatorii de rețea, specialiștii în apărare cibernetică și sistemele bazate pe inteligență artificială.
Aceștia ar putea studia modul în care funcționează infrastructura, ar testa reacția acesteia la atacuri și ar identifica metode pentru menținerea operaționalității chiar și în condiții de presiune extremă.
Armata americană se confruntă cu aproximativ 1,2 milioane de atacuri cibernetice în fiecare zi, iar amenințările devin tot mai sofisticate. Atacurile nu mai sunt dominate de metode ușor de recunoscut, precum blocarea masivă a serviciilor prin atacuri distribuite de tip DDoS.
De la atacuri evidente la comportamente suspecte
În prezent, apărarea cibernetică trebuie să detecteze modificări subtile în comportamentul rețelei. Specialiștii sunt nevoiți să analizeze volume uriașe de date pentru a face diferența dintre traficul obișnuit, zgomotul informațional și semnalele care indică o activitate ostilă.
Întrebarea esențială nu mai este doar dacă sistemul a fost atacat, ci ce comportament s-a modificat și de ce.
Inteligența artificială ar putea avea un rol decisiv în această analiză. Un model digital al rețelei DoDIN-A — Departamentul de Rețele Informatice al Apărării pentru componenta terestră — ar permite identificarea vulnerabilităților, a zonelor insuficient protejate și a componentelor care demonstrează reziliență.
Un proiect uriaș, care ar putea începe la scară redusă
McPhail a admis că realizarea unei asemenea replici virtuale reprezintă un obiectiv de proporții.
„Este o solicitare majoră. Știu că este un efort de mare amploare. Cred că trebuie să începem cu o componentă restrânsă și să dezvoltăm treptat sistemul”, a transmis șefa NETCOM.
Strategia ar presupune construirea progresivă a modelului, prin adăugarea succesivă a unor segmente de rețea, a unor fluxuri de date și a unor scenarii de atac.
Ce înseamnă, de fapt, un geamăn digital
În doctrina Pentagonului, un geamăn digital este definit drept o reprezentare computerizată — formată dintr-un ansamblu integrat de modele — care funcționează ca echivalent digital, în timp real, al unui obiect sau proces fizic.
În mediul militar, astfel de modele pot reproduce aeronave, lanțuri logistice sau chiar pacienți virtuali utilizați pentru pregătirea personalului medical.
Scopul este ca fiecare componentă și interacțiune să fie simulate cu suficientă precizie încât replica virtuală să reacționeze la fel ca sistemul real în orice situație dată.
Teste imposibile în lumea reală
Un asemenea model ar permite armatei să supună rețeaua unor teste extreme, fără riscul de a afecta infrastructura operațională. Specialiștii ar putea simula atacuri, testa configurații noi, evalua modernizări și analiza consecințele unor modificări înainte ca acestea să fie aplicate în sistemele reale.
Geamănul digital ar putea fi folosit inclusiv pentru anticiparea incidentelor și identificarea unor soluții preventive.
În cazul rețelei militare, avantajul este cu atât mai important cu cât cea mai mare parte a activității care trebuie analizată se desfășoară la nivel software, chiar dacă infrastructura are la bază echipamente fizice precum procesoare, cabluri de fibră optică, routere și centre de date.
Rețeaua trebuie protejată fără a fi destabilizată
Obiectivul nu este doar descoperirea componentelor defecte. La fel de important este ca armata să înțeleagă ce funcționează corect, pentru a evita ca o intervenție sau o actualizare să provoace noi probleme.
În logica proiectului, geamănul digital ar deveni un instrument permanent de verificare: ar arăta ce trebuie reparat, dar și ce trebuie păstrat intact pentru ca reziliența rețelei să nu fie compromisă.
Actualitate
Avantajul decisiv se câștigă prin viteza informației Comandanții nu-și mai permit întârzieri
În conflictele moderne, accesul rapid la informații esențiale poate face diferența dintre succes și eșec. Comandanții au nevoie de date disponibile instantaneu, dar și de certitudinea că acestea sunt corecte, sigure și suficient de clare pentru a susține o decizie imediată.
Atunci când rapoartele de informații indică apariția unei amenințări, fiecare secundă devine importantă. Timpul pierdut pentru verificarea, interpretarea sau corelarea datelor îi oferă adversarului ocazia de a-și ajusta poziția și de a acționa primul.
În acest context, problema nu mai este doar accesul la informații despre misiune, ci capacitatea de a stabili rapid dacă acestea pot fi utilizate cu încredere. Viitorul câmpului de luptă va aparține forței capabile să transforme informațiile protejate în decizii operative înaintea adversarului.
Decizia rapidă nu depinde de un singur sistem
Avantajul decizional nu poate fi obținut printr-o platformă izolată. El trebuie construit prin integrarea mai multor capabilități, de la sateliții aflați pe orbite geosincrone, la rețelele de comunicații și sistemele terestre.
O astfel de arhitectură trebuie să permită detectarea amenințărilor, transmiterea sigură a datelor, confirmarea informațiilor și coordonarea reacției pe întregul lanț operațional.
Supraveghere permanentă de pe orbita geosincronă
Orice decizie începe cu o imagine clară a situației operative. În domeniul apărării antirachetă, această imagine presupune supraveghere permanentă și informații verificate.
De ani de zile, sistemul spațial cu senzori infraroșii SBIRS reprezintă una dintre componentele principale ale avertizării și urmăririi rachetelor de pe orbită. Acesta asigură monitorizarea continuă a unor regiuni extinse și reflectă experiența acumulată în dezvoltarea sistemelor de detectare a lansărilor și de urmărire a traiectoriilor.
Următoarea etapă este reprezentată de sateliții Next-Generation OPIR GEO, cunoscuți sub denumirea NGG. Concepută pentru a răspunde unor amenințări tot mai sofisticate, inclusiv rachete hipersonice, noua generație urmărește să îmbunătățească atât capacitatea de detecție, cât și rezistența sateliților în fața tentativelor de perturbare sau atac.
Sateliții NGG sunt construiți pe platforma LM2100 Combat Bus, proiectată pentru un nivel ridicat de supraviețuire în mediul spațial. Obiectivul este furnizarea unor informații sigure și permanente exact în punctele în care acestea sunt necesare.
Datele trebuie să circule fără întreruperi
Informația poate deveni un avantaj militar doar dacă este transmisă rapid, protejat și fără discontinuități între toate componentele forței.
Sateliții Transport Layer, construiți pe platforma LM50, sunt destinați transportului securizat al datelor între senzori, operatori și sistemele de misiune. Prin comunicații reziliente, cu latență redusă, aceștia pot distribui aproape instantaneu informațiile provenite de la rețelele de detecție și urmărire.
Un asemenea sistem permite ca datele despre o amenințare să ajungă rapid la centrele de comandă și la unitățile responsabile de reacție, menținând ritmul operațiunilor chiar și în condiții de bruiaj sau degradare a infrastructurii.
Apărarea antirachetă se extinde pe mai multe orbite
Rezistența unei arhitecturi spațiale nu poate fi asigurată prin utilizarea unei singure orbite. Pentru a îmbunătăți continuitatea supravegherii și pentru a menține urmărirea rachetelor tot mai avansate, Forța Spațială a Statelor Unite dezvoltă o componentă de avertizare și urmărire pe orbita medie a Pământului, denumită MEO.
Această capacitate este introdusă treptat, prin mai multe etape de dezvoltare. Ea ar urma să completeze sistemele de avertizare amplasate pe orbita geosincronă și capabilitățile de urmărire de pe orbita joasă, cunoscută drept LEO.
Prin combinarea celor trei niveluri orbitale, arhitectura urmărește să ofere o acoperire mai persistentă, mai multe surse de date și o redundanță sporită în cazul pierderii sau perturbării unei componente.
Lockheed Martin participă la competiția pentru contractul aferent celei de-a doua etape de dezvoltare, cunoscută drept Epoch 2. Compania își consolidează astfel implicarea în evoluția sistemului american de avertizare, urmărire și apărare împotriva rachetelor.
O arhitectură integrată pentru întregul lanț de reacție
Fiecare legătură dintre detectarea unei amenințări și răspunsul militar trebuie proiectată astfel încât să consolideze etapa următoare.
Supravegherea permanentă din orbita GEO, senzorii distribuiți pe orbita LEO și rețelele de comunicații sunt completate de noile capabilități MEO. Împreună, aceste elemente pot forma o arhitectură capabilă să detecteze amenințările din timp, să transmită informații verificate, să scurteze procesul decizional și să coordoneze reacția pe întregul lanț operațional de lovire la distanță.
Această abordare este ilustrată și în scenariile de operațiuni comune în toate domeniile, cunoscute sub acronimul JADO, unde datele provenite din spațiu sunt integrate cu sistemele terestre și cu celelalte componente militare.
Integrarea sistemelor devine esențială
În calitate de integrator de sisteme pentru întregul spectru al misiunilor, Lockheed Martin promovează o abordare bazată pe conectarea tuturor capabilităților într-o singură arhitectură operațională.
Pe măsură ce timpul disponibil pentru luarea deciziilor se reduce, obiectivul devine tot mai clar: dezvoltarea unor sisteme capabile să deplaseze informația rapid, să reziste atacurilor și perturbărilor și să permită acțiuni coordonate într-un timp cât mai scurt.
Privite separat, fiecare capabilitate aduce un avantaj important. Proiectate să funcționeze împreună, acestea pot genera un efect superior: avantajul decizional care permite unei forțe să observe prima, să înțeleagă mai repede situația și să acționeze înaintea adversarului.
-
Exclusivacum 4 zileEpisodul 53 din serialul nostru „IPJ Prahova – Grădinița de cadre”: Nașul de la Rutieră, finul de pe folii negre și „plavanul” mutat de la criminal de căruțași la Protecția Animalelor
-
Exclusivacum 19 ore„IPJ Prahova – Grădinița de cadre”, episodul 54: Noaptea, ca hoții. Subcomisarul fără numere și fără rușine
-
Exclusivacum 5 zileTCE Ploiești – Minunea de luni și groaznicul coșmar al clanului Nae: AGA de pe 31 sau ziua eliberării din robie?
-
Exclusivacum 11 oreFamiglia Teoroc, lovită din interior: “Ajunge!” – Directorul general al ANP confirmă mafia sindicală din penitenciare
-
Exclusivacum 4 zileTCE Ploiești: Consiliul de administrație, captiv clanului lui Nae Comisionaru’. Doar AGA și salariații mai pot opri dezastrul
-
Exclusivacum 2 zileTCE Ploiești în ajun de AGA: De la organigrama „chilotel” la liderul de sindicat prins la furat de pește – probitate morală la conservă (VIDEO)
-
Exclusivacum 3 zileMătura onoarei: cum a trebuit să fie dat IPJ Brăila în judecată ca să descopere că există firme de curățenie
-
Exclusivacum 4 zileCum fac aleșii locali dintr-un om nevinovat țap ispășitor, ca să nu recunoască ce-au votat ieri



