Actualitate
Diaconu – ”iepurele” lui Dancila. Dar daca e invers?
(PRELUARE INPOLITICS.RO):
Cum se cîștigă, de fapt, niște alegeri prezidențiale? Clădind un nume și un prestigiu cu muncă grea în politică, ani de-a rîndul, și convingînd publicul, din timp, că ești cel care merită votul? Asta o fi valabil în țările normale. În România, trecutul post-decembrist ne spune, cu mici excepții, altceva: se cîștigă prin manevre spectaculoase, mai mereu emoționale, care prind marele public pe picior greșit. Și le pierde, mereu, marele favorit. Se va repeta scenariul și anul acesta? Am paria că da.
Prima surpriză am putea spune că a apărut chiar la primele alegeri, atunci cînd Ion Iliescu a anunțat că intră în cursă după ce tot el dăduse asigurări că nu se va implica, la fel și Frontul Salvării.
Marile manevre au început, cu adevărat, în 2000, cînd cu propulsarea lui Vadim în finală. Adversarii stîngii erau pregătiți să-l sfîșîie pe Iliescu; au sfîrșit prin a-l vota masiv, îngroziți de amenințarea extremismului. O piesă excelent regizată, am spune.
În 2004 am avut legendarul show ”adio, dragă Stolo”, cu propulsarea în cursă a lui Băsescu, pînă atunci outsider, în buza campaniei. Năstase, marele superfavorit, a pierdut.
În 2009, Băsescu a mimat grozav slăbiciunea și izolarea pînă acolo încît mulți observatori dădeau ca sigur abandonul lui. Răstimp, Geoană strălucea, susținut de mari partide, de mari trusturi de presă mogulizate șamd. Băsescu și-a anunțat candidatura tîrziu, aproape pe furiș, ca un proscris al politicii. Marele favorit Geoană a pierdut, exact cînd se vedea cîștigător. Încă o piesă de succes.
În 2014, am intrat în vara anului electoral cu marele candidat Crin Antonescu și am ieșit din ea cu aproape anonimul de la Sibiu, victimă sigură a colosului pesedist. S-a orchestrat piesa ”votul din diaspora” și marele favorit Ponta a pierdut, în pofida lansării cu 100.000 de oameni pe stadion.
Acum, marele favorit e Klaus Iohannis.
Citind presa și netul, aproape te întrebi de ce naiba se mai organizează alegeri? Doar pentru ca niște candidați să fie umiliți în fața uriașului de la Cotroceni?
De ce am crede, însă, că anul ăsta va lipsi surpriza?
Spre exemplu, mișcarea produsă în ultimele două zile ne trage serios de mînecă și ne spune că nu, nu vor lipsi bombele.
E stupefiant ce s-a întîmplat.
Un candidat plasat al doilea în toate sondajele de opinie, Tăriceanu, se ambiționează luni de zile să obțină candidatura din partea PSD-ALDE, altfel rupe guvernarea. Finalmente, chiar rupe guvernarea, dar, concomitent, se dă la o parte și de la candidatură, în favoarea unui om care nici măcar nu e membru al partidului său. Și demisionează și de la șefia Senatului, un sacrificiu imens, pentru că procurorii stau la ușă.
Tăriceanu ar avea, în mod normal, serioase explicații de dat. La fel și Ponta: chiar nu a găsit în tot partidul său un om bun pentru președinție? De ce să apelezi la un fost europarlamentar din afară cînd ai la îndemînă un fost comisar european de anvergură, ori doi foști premieri? De ce nu o fi apelat, spre exemplu, la un greu ca Ioan Mircea Pașcu, cel care ar fi fost încîntat, probabil, să plece dintr-un PSD care l-a umilit la europene?
Și de ce comedia asta cu candidatul independent doar susținut de alianța ALDE-Pro România, pentru că așa ar vrea Mircea Diaconu, traseistul politic pe ruta PCR-Alianța Civică -Alternativa 2000-PD-PNL?
Sunt nenumărate mistere care au bulversat toți observatorii scenei politice.
Teza cea mai confortabilă e că prin Mircea Diaconu se vrea aplicarea unei lovituri teribile PSD și Vioricăi Dăncilă, pentru că actorul ar lua voturi de la stînga și ar pune și mai grav în pericol accederea premierului în turul doi. Și așa e de așteptat să-i mai ia niște voturi și popularul Liviu Pleșoianu.
Adică, prin candidatura lui Diaconu, se deschide drum lui Dan Barna, care se va înfrunta cu Iohannis în finală.
Alții spun că Diaconu are doar rolul de iepure al lui Dăncilă, agitînd și readucînd la viață un electorat pesedist vizibil amorțit și dezamăgit, doar pentru ca la momentul oportun să se retragă în favoarea candidatului PSD.
Profilul lui Diaconu, să nu uităm, este exact pe gustul alegătorului tradițional pesedist: nu foarte tînăr, nu foarte înstărit, șofer de ARO, bun familist, om din popor, cum s-ar spune, fără fasoane, critic al abuzurilor DNA, ca și al lui Traian Băsescu, pe cînd era președinte, și, mai ales, extrem de popular în ochii generațiilor peste 45 de ani, grație filmelor ante și post-comuniste. Unele de mare priză la public.
Pentru acești oameni, poate că Mircea Diaconu e un prost, vorba – în limbaj de Sorbona – a ultra-prețiosului ultra-educat Paleologu Jr, ”dar e prost de-al nostru”!
Și, foarte important, e personajul care te face să rîzi, ori măcar îți smulge un zîmbet cu exprimările sale gen ”Eu nu vreau o țară ca afară, vreau o țară ca înăuntru” ori ”Băsescu turbează de furie ca o fetiță analfabetă din copilăria mea”. Raportat la rictusurile enervante ale lui Iohannis, e ceva. E un om care își lansează candidatura spre președinție nu pe un stadion cu zeci de mii de oameni și decoruri fastuoase, ci pe niște treptele unui edificiu al culturii. Modest, dar cu profunzime în mesaj.
Da, nu e imposibil ca misiunea lui Diaconu să fie de iepure pentru Viorica Dăncilă.
Dar dacă o fi invers?
Dacă, de fapt, nu Diaconu, ci Dăncilă va fi cea care se va retrage din cursa prezidențială, după modelul dragă Stolo?
Experiența post-decembristă ne învață un lucru: undeva, prin lunile iulie-august ale anului electoral se cam știe cu precizie potențialul de creștere al unui candidat, pe baza cercetărilor sociologice și a proiecțiilor care se fac de către specialiști, pe bani grei.
O asemenea analiză, în august 2004, a dus, de fapt, la înlocuirea lui Stolojan cu Băsescu.
Liberalul își atinsese punctul maxim și se încăpățîna să nu mai crească, lăsînd drum pentru Năstase.
În cazul Vioricăi Dăncilă, nici măcar nu mai e un secret că e mult sub scorul partidului, care partid oricum stă destul de prost.
PSD e cuprins de apatie, s-a văzut și la ultimul congres.
Partidul are nevoie de ceva care să îl trezească.
De un declic.
Acela ceva ar putea fi Mircea Diaconu, atent măsurat în sondaje încă din luna iunie. Presa – inclusiv noi – scria în iulie despre testarea lui de către PSD și se auzea pe surse că nu stă prea bine. Chiar o fi fost așa?
Și de ce ar fi măsurat PSD un personaj care după plecarea din PE dădea impresia că merge liniștit la pensie? Și în condițiile în care partidul are atîtea nume sonore?
O explicație simplă ar fi că studiile de ”laborator” arată de ceva vreme că Diaconu e bine recepționat de public, la fel cum e bine recepționată și ideea unui candidat din afara partidelor actuale.
Mircea Diaconu, să nu uităm, a fost la alegerile din 2014 al patrulea ”partid” al țării, luînd ca independent mai multe voturi decît PMP-ul lui Băsescu, decît UDMR, Partidul Poporului DD ori PRM.
A plasa PSD la remorca lui Diaconu prea devreme, însă, ar fi creat riscuri majore, dînd timp adversarilor să riposteze și să-și regîndească strategiile. S-ar fi marșat pe incapacitatea marelui partid de a găsi pe cineva corespunzător etc.
În plus, un candidat de succes trebuie să aibă o susținere cît mai largă, ne amintim că însăși Viorica Dăncilă vorbea de dorința închegării unei alianțe mari, cu partide, sindicate, ONG-uri șamd. Nu s-a mișcat un pai în această direcție pînă acum.
Ba, mai mult, s-a pierdut și alianța cu ALDE, s-a ratat alianța cu Pro România.
PSD pare mai deșirat și mai slăbit ca oricînd.
Adversarii zîmbesc satisfăcuți și se demobilizează, fenomen extrem de periculos.
Pe partea lui, Mircea Diaconu se poate lupta din greu, dar fără un sprijin puternic din spate, e imposibil să răzbească.
Și acum, să ne imaginăm că sprijinul ăsta apare neașteptat, în preajma campaniei, din partea PSD, care se va vedea lăsat – dintr-un motiv sau altul, se găsește lesne! – fără propriul candidat.
Pe scena politică se creează brusc o mare alianță pro-Diaconu formată din PSD, ALDE, Pro România, PNTCD, PER, poate și alții, inclusiv rebelul Pleșoianu, inclusiv Coaliția lui Cumpănașu, și grupată în spatele unui politician fără carnet de partid, cu imagine de poporean și talent de vorbitor, adică exact ce nu are nici Iohannis, nici Dăncilă, nici Barna, nici Cioloș la această oră.
S-a spus, în 2014, că în spatele succesului ca independent al lui Diaconu a stat, de fapt, cedarea de voturi de către PSD. Dovada perfectă, s-ar zice, că rețeta funcționează și că un candidat ”independent” cu carisma lui Diaconu poate face minuni cu oarece sprijin.
Mai pare ridicolă și inexplicabilă, în aceste condiții, decizia lui Tăriceanu și Ponta?
Mai pare inutil sacrificiul ALDE?
Mai pare stranie aparenta canibalizare a unor grupări apropiate SIE, serviciu care dă semne că vrea să-și ia revanșa în fața SRI după eșecul din 2014?
În octombrie 2012, mult înainte să existe ALDE, Varujan Vosganian zugrăvea un tablou foarte interesant actorului-politician, aflat într-un scandal de incompatibilitate:
”Mircea Diaconu a fost un câştig real, nu doar pentru partidul în care a intrat, ci, pentru felul în care, prin prestaţia sa, prin sentimentul civic care l-a animat, pentru întreaga clasă politică. Cum răspundem noi? Mircea Diaconu devine singurul dintre noi pe care-l expulzăm ca fiind un om corupt, un om care a abuzat de funcţiile sale pentru a obţine câştiguri necuvenite, care s-a strecurat pe lângă lege. Tocmai Mircea Diaconu, omul care ne-a bucurat adolescenţa, tinereţea cu filmele sale, care a fost întruchiparea omului bun, de la „Filip cel bun” şi până la „Buletin de Bucureşti”. El este, în conştiinţa colectivă, prototipul omului bun. Noi nu vorbim aici de un om care, după ce-şi încetează activitatea politică sau după un mandat în care eşuează în alegeri, dispare. El este parte a conştiinţei publice. Este un prototip”.
Spectaculos modul în care Vosganian scotea în evidență încă de atunci profilul pe care se va marșa acum în cursa prezidențială. Omul simplu. Omul din popor.
Aproape te face să te întrebi de cîtă o vreme o fi antrenat ”prototipul” Diaconu pentru rolul care i s-a încredințat acum.
Și de către cine?
Actualitate
Orizont 2041: Pușcașii Marini își trasează viitorul aerian în umbra programului F/A-XX al Marinei
Corpul Pușcașilor Marini din SUA (USMC) a început oficial demersurile pentru definirea unui avion de vânătoare de generația a șasea. Deși designul final rămâne o necunoscută, strategia actuală indică o aliniere strânsă cu dezvoltările tehnologice ale Marinei Americane, marcând o nouă etapă în evoluția aviației de luptă.
Dincolo de F-35: Primele schițe pentru generația a șasea
Deși atenția actuală este concentrată pe modernizarea flotei către standardul F-35 Block 4, Corpul Pușcașilor Marini privește deja peste pragul anului 2041. Planul de Aviație pentru 2026, publicat recent, include primele referințe oficiale la un succesor de generație a șasea, un proiect ce începe să prindă contur în cadrul discuțiilor strategice de la Quantico.
Generalul-locotenent William Swan, adjunctul comandantului pentru aviație, a subliniat că viitoarea aeronavă va reflecta probabil nevoile specifice operațiunilor de pe portavioane. „Dacă ar fi să decidem acum, cred că va semăna mult cu ceea ce face Marina, deoarece operăm de pe aceleași platforme navale”, a explicat Swan. Acesta a clarificat însă că misiunile de înaltă complexitate strategică vor rămâne apanajul Forțelor Aeriene, Pușcașii Marini optând pentru o soluție care să augmenteze eficient forța actuală de generația a cincea.
Strategia „Fast Follower”: Monitorizarea giganților și adaptarea la amenințări
Pușcașii Marini nu se grăbesc să dezvolte o platformă izolată, ci adoptă rolul de „urmăritor rapid” al programelor majore. În timp ce Forțele Aeriene avansează cu programul F-47, iar Marina explorează conceptul F/A-XX, USMC își acordă un răgaz de cinci până la zece ani înainte de a lua o decizie finală. Această perioadă este considerată critică pentru a evalua modul în care va evolua amenințarea globală și ce tehnologii vor deveni mature.
Prioritatea imediată rămâne consolidarea flotei de F-35, un proces estimat să mai dureze un deceniu. Totuși, includerea voluntară a conceptului de generație a șasea în planul de aviație are rolul de a forța gândirea strategică a Corpului spre noi modalități de atingere a superiorității aeriene în deceniile următoare.
Finanțarea viitorului: Sute de milioane pentru programul F/A-XX
În ciuda incertitudinilor bugetare anterioare, viitorul aviației de generația a șasea pare securizat prin proiectul de lege privind cheltuielile de apărare pentru anul fiscal 2026. Acesta include aproape 900 de milioane de dolari pentru programul F/A-XX, fonduri destinate accelerării capacității operaționale inițiale.
Deși Casa Albă și-a exprimat în trecut îngrijorarea cu privire la sustenabilitatea dezvoltării simultane a două avioane de vânătoare de generație nouă, alocările recente, care includ și fonduri de reconciliere, confirmă angajamentul Pentagonului pentru modernizarea radicală a flotei aeriene a Marinei. Această infuzie de capital oferă cadrul necesar pentru ca Pușcașii Marini să își poată calibra propriile cerințe în funcție de succesul platformei F/A-XX.
Actualitate
Giganții mărilor își unesc forțele: Parteneriat strategic între TKMS și Navantia pentru viitorul apărării europene
O alianță împotriva blocajelor: Răspunsul industrial la noua realitate geopolitică
Într-o mișcare strategică menită să redefinească peisajul industriei de apărare de pe continent, doi dintre cei mai importanți constructori navali din Europa, grupul german ThyssenKrupp Marine Systems (TKMS) și compania spaniolă Navantia, au semnat oficial un memorandum de înțelegere. Această colaborare istorică deschide calea pentru un proiect ambițios: posibilitatea ca submarinele proiectate de germani să fie construite direct pe șantierele navale din Spania.
Acordul vine într-un moment critic, marcat de o presiune fără precedent asupra sectorului maritim european. Escaladarea tensiunilor geopolitice din ultimii ani a generat o explozie a cererii de tehnică navală modernă, însă industria se lovește de un obstacol major: deficite severe de capacitate de producție și resurse tehnologice limitate la nivel continental.
Eficiență sub presiune: Obiectivele colaborării germano-spaniole
Parteneriatul dintre TKMS și Navantia nu este doar o formalitate, ci o tentativă de a găsi soluții pentru implementarea proiectelor militare într-un mod mai rapid și mai rentabil. Cele două companii au inițiat deja discuții la nivel de management, bazate pe o încredere reciprocă și pe respectarea strictă a reglementărilor privind concurența și controlul exporturilor.
Miza este uriașă: explorarea unor noi modele de cooperare industrială care să permită Europei să își onoreze contractele de apărare fără a sacrifica performanța sau termenele de livrare, în ciuda limitărilor actuale ale șantierelor navale.
Dincolo de protocol: Managementul unor portofolii complexe
Deși entuziasmul este mare, rămâne de văzut cum vor prioritiza cei doi coloși noile oportunități de afaceri, având în vedere portofoliile lor actuale extrem de încărcate. TKMS este angrenată în prezent în producția submarinelor Type 212CD pentru Germania și Norvegia, model care se află și pe lista scurtă pentru proiectul canadian de patrulare submarină.
De cealaltă parte, Navantia își concentrează eforturile pe finalizarea celor patru submarine din clasa S-80 destinate marinei spaniole. În afara sectorului subacvatic, ambele companii gestionează game vaste de nave de suprafață, de la fregatele germane din clasele 123 sau 125, până la distrugătoarele de clasă Hobart și nava strategică de proiecție „Juan Carlos I” din portofoliul spaniol. Această fuziune de expertiză promite să creeze un pol de putere capabil să susțină suveranitatea maritimă a Europei în deceniile următoare.
Actualitate
Când tratamentul nu e de ajuns: cum descoperă tot mai mulți români medicina integrativă Newmedicine.ro
Andreea are 38 de ani, lucrează în publicitate și a luat pastile pentru anxietate timp de doi ani. Nu se simțea mai bine, se simțea amorțită. „Am ajuns la un punct în care am zis că trebuie să existe și altceva,” povestește ea. A ajuns pe NewMedicine.ro căutând pe Google ceva despre tehnici de respirație. A rămas pentru că, spune ea, „în sfârșit cineva explica lucrurile fără să mă facă să mă simt ori naivă, ori bolnavă.”
Povestea Andreei nu e singulară. Ea reflectă o schimbare care se petrece discret, dar constant, în felul în care românii se raportează la propria sănătate.
Un concept vechi, o nevoie nouă
Medicina integrativă nu este o invenție recentă. Ideea că trupul și mintea funcționează împreună, că stilul de viață contează la fel de mult ca rețeta medicului, există de secole în diverse culturi. Ce s-a schimbat este că acum știința confirmă ceea ce tradiția intuia cu foarte mult timp in urma.
Daca nu stiai sunt statistici foarte relevante precum cele de la National Center for Complementary and Integrative Health (NCCIH), care spune ca aproximativ 38% dintre adulții americani au inglobat deja terapii complementare în paralel cu medicina convențională, iar aceasta tendința este în creștere. In intreaga lume, mai exact la nivel global, piața medicinei alternative și complementare a depășit valoare de 100 de miliarde de dolari și crește anual cu peste 20%, potrivit Global Market Insights. Sunt cifre si statistici care spun o realitate clară: oamenii caută mai mult decât un diagnostic și o rețetă.
În România, această tranziție este încă la început, dar se simte. Stresul cronic, burnout-ul, problemele de somn, alimentatia deficitara, poluarea toate acestea au împins mulți oameni să caute răspunsuri dincolo de cabinetul medical tradițional.
Ce face NewMedicine.ro diferit
NewMedicine.ro nu este un forum de remedii populare și nici un site care să promită vindecări miraculoase. Este o revistă digitală serioasă, dedicată medicinei integrative, adică acelei zone de mijloc în care medicina clasică și terapiile complementare nu se contrazic, ci se completează.
Platforma pornește de la o premisă simplă: un pacient informat ia decizii mai bune. Studiile confirmă și asta ca pacienții cu acces la informații de calitate au o apartenenta mai bună la tratamente și rezultate medicale superioare.
Conținutul de pe NewMedicine.ro acoperă mai multe paliere:
Medicina integrativă explicată accesibil — fără jargon inutil, fără promisiuni exagerate. Articolele despre echilibrul minte-corp sau rolul emoțiilor în boala fizică sunt scrise pentru omul obișnuit, nu pentru medicul specialist.
Psihoterapia ca pilon central precum ne spune Organizația Mondială a Sănătății (OMS) care estimează că depresia și anxietatea afectează peste 300 de milioane de oameni la nivel global. Conexiunea dintre stres, traumă emoțională și afecțiuni fizice nu mai poate fi ignorată. NewMedicine.ro tratează psihoterapia nu ca pe un lux, ci ca pe o componentă esențială a sănătății moderne.
Terapii alternative analizate obiectiv precum acupunctura, homeopatia, terapia Bowen, medicina tradițională chineză, yoga, Tai Chi toate sunt prezentate atât din perspectivă tradițională, cât și prin prisma cercetărilor recente. Fără misticism nejustificat, fără respingere reflexivă.
Nutriție și stilul de viață echilibrat astfel ca un studiu publicat în The Lancet arată că peste 11 milioane de decese anual sunt asociate cu alimentația nesănătoasă. NewMedicine.ro oferă recomandări practice, nu diete-minune.
Echilibrul pe care medicina modernă îl caută
Unul dintre miturile persistente este că medicina alternativă și cea clasică sunt dușmani. Realitatea e mai nuanțată: un tratament medicamentos poate fi completat cu psihoterapie, recuperarea fizică poate include meditație sau yoga, iar nutriția poate accelera vindecarea. Medicii din ce în ce mai mulți recunosc asta.
Aproximativ 70% dintre pacienții cu boli cronice caută la un moment dat terapii complementare, potrivit unor studii realizate de Harvard Health Publishing. Problema nu e că le caută ci adevarata problema e că o fac adesea fără informații corecte, fără să înțeleagă ce funcționează și ce nu, fără să știe când o terapie completează tratamentul și când îl sabotează.
Asta este golul pe care NewMedicine.ro încearcă să îl acopere cu informatiile relevante.
O comunitate, nu doar un site
Dincolo de articole, platforma conectează medici, terapeuți, pacienți și oameni pur și simplu curioși despre sănătatea lor. Secțiunile dedicate specialiștilor și evenimentelor fac din NewMedicine.ro un ecosistem real, nu doar o colecție de texte.
Andreea, cea din introducerea acestui articol, a ajuns în cele din urmă la un psihoterapeut recomandat prin comunitatea platformei. Mai ia pastile dar mai puține. „Nu am renunțat la medic,” spune ea. „Am adăugat și altceva.”
Poate că asta e cel mai bun rezumat al medicinei integrative: nu în loc de, ci și altceva.
Descoperi mai multe pe NewMedicine.ro — ghidul modern pentru sănătate integrativă.
-
Exclusivacum 22 de oreJUSTIȚIA DIN VĂLENII DE MUNTE: „PROTECȚIE” CU PORȚIA ȘI CITARE PRIN TELEPATIE (I)
-
Exclusivacum 3 zileMISIUNEA „OARBA” LA NATO/DOCUMENTE: CUM SĂ CUCEREȘTI BRUXELLES-UL CU UN CAZIER „REPUTAȚIONAL” ȘI DOUĂ FUNCȚII ÎN BUZUNAR
-
Exclusivacum 4 zileRăzboi total între IGPR și Sindicatul Europol: Poliția Română denunță o campanie de dezinformare privind concursurile de management
-
Exclusivacum 2 zilePoliția, transformată în agent de asigurări: Proiectul legislativ care pune în pericol siguranța publică pentru a proteja interesele electorale ale primarilor
-
Exclusivacum 22 de orePloieștiul, între ghenă și tribunal: Cum a ajuns „Republica lui Caragiale” un „Bingo” penal pe 10 milioane de euro, sub bagheta Magicianului-Fanfară!
-
Featuredacum 4 zilePariul de 1,5 trilioane de dolari: Pentagonul forțează limitele Industriei de apărare cu o creștere de 188% a achizițiilor de rachete
-
Ancheteacum 2 zileVerdict amânat în „războiul” ierarhic: Răsturnare de situație în dosarul disciplinar al procurorului militar Bogdan Pîrlog
-
Featuredacum 3 zileUnda de șoc a prețurilor: Facturile la apă și energie explodează sub „dictatul” Băncii Mondiale și al PNRR-ului negociat de USR



