(PRELUARE INPOLITICS.RO):

În felul lui, congresul USR de ieri a fost o capodoperă politică, și asta în pofida comentariilor majoritar miștocărești care au invadat presa și rețelele sociale. Spunem capodoperă, pentru că, la fel ca Star Trek, GOT ori Matrix, a reușit să livreze de autentice și spectaculoase niște fake-uri totale, create cu ajutorul efectelor speciale de specialiști din umbră. Cam mai mereu, publicul s-a dus după fentă și a ratat aspectele asupra cărora ar fi trebuit să se aplece mai serios.

99% dintre discuțiile produse de congresul USR de ieri țin de pantofii lui Dan Barna, de referirile la filmele SF-fantasy sus pomenite și de confuzia cu pilula albastră, care, oricum, trimitea cu gîndul și la celebra pastilă de potență, alt subiect de glumițe. În plus, fraza ”Brexitul generează distorsiune în forţă” a lui Barna pare o referire un al patrulea SF, Star Wars.

Cu aceste dezbateri amuzate, Barna & comp și-au atins cu brio scopul: au ținut și încă țin afișul în presă, au mai generat nițică simpatie în rîndul tinerilor, și-au consolidat reputația de partid nonconformist.
Dar, cel mai important, au evitat observațiile reale, lucide, care ar fi trebuit să apară în urma evenimentului. Unele deloc măgulitoare.

Asta, pentru că ieri am asistat la un simulacru aproape fără precedent de politică, cel puțin la un asemenea nivel, al unui partid care deține cea mai mare felie din voturile bucureștenilor, care a scos un scor excepțional la europene și care e creditat cu prezența în finala prezidențială.

Să o luăm metodic:

– Zice Roxana Wring, liderul USR București, în deschiderea congresului: „Suntem astăzi aici pentru că USR a crescut și a crescut frumos. Avem mai mulți membri, mai multe voturi, mai multe soluții”.

– Care ”mulți membri”? Un congres cu doar 492 de delegați transmite orice, numai forță nu, mai ales că partidul are deja vreo trei ani și vreo trei rînduri de alegeri la activ.
Au fost doar atîția pentru simplul fapt că numărul total al membrilor USR e mai mic decît decît cel al delegaților la congresele celorlalte partide. De ce nu crește numărul membrilor USR, dacă partidul e atît de bine primit de public, cum se pretinde, a strîns 500.000 de semnături pentru ultimele alegeri și a luat cca.două milioane de voturi? La tribună, Barna a vorbit despre 500 de filiale în țară. Deci, revine abia un delegat per organizație?

– Dintr-un număr atît de mic de delegați, candidatul prezidențial Dan Barna, liderul USR, ia doar 320 de voturi, deși contracandidatul său, Mihai Goțiu, care a luat 134 de volturi, e unul dintre cele mai caricaturale personaje din politica ultimilor ani. Pentru Barna, e un vot de blam atît ca președinte de partid cît și ca potențial candidat, arătînd că nici proprii oameni nu au foarte mare încredere în el. Dacă la cîștigarea președinției unui partid putem accepta o luptă strînsă la vot, la desemnarea unui candidat prezidențial, cu adversari atît de slabi, chiar e o problemă o paritate de 2,3 – 1.

– De aici se naște firesc o altă vulnerabilitate a USR: dacă partidul propune Alianței 2020 un candidat care nu prea stîrnește entuziasm major nici în rîndul membrilor săi, cum va lua fața candidatului propus de celălalt partid, PLUS?

– Un alt aspect: la congres au candidat și ținut discursuri doi competitori pentru Cotroceni despre care nu a auzit nimeni vreodată, un dentist și un pensionar MApN. Oameni fără notorietate, dar și fără realizări (cel puțin nimeni nu le-a relevat). La ce a folosit această strategie mai degrabă penibilă? S-a vrut doar crearea impresiei de diversitate de opinii, s-a vrut să se arate că aproape-partidul USR e un organism viu, efervescent, care vorbește pe multiple voci, democratic?

– La impresia de neseriozitate a contribuit esențial altă trăsnaie: votul privind întreruperea lucrărilor ditamai congresului, manifestare cu o miză crucială, zice-se, pentru viitorul României, doar pentru a urmări meciul de la Wimbledon.

– Discursul candidatului Mihai Goțiu a atacat problema defișării pădurilor de la noi și nevoia introducerii unui model austriac de protejare a lor. Aparent stranie prezența acestei problematici într-un discurs de potențial candidat prezidențial; desigur, dacă nu a fost vorba de o înțepătură intenționată la adresa lui Klaus Iohannis, cam vulnerabil la sintagma păduri-austrieci.

– Candidatul Barna, în schimb, nu a oferit mai nicio lămurire vizavi de ce are de gînd să facă la Cotroceni. Ceva amintiri cu Cioloș, ceva povești despre debutul în politică, cine-metafore și cam atît.

– La congres s-au decis anumite modificări în Statut, dintre care una – deja abandonată de alte partide care au experimentat-o – are aceeași menire de a masca lipsa membrilor, e vorba de alegerea președintelui nu de către congres, ci de către tot activul de partid. Abia astfel, liderul USR ar ajunge să fie votat de un număr rezonabil de cca.5000 de persoane.

– O a doua modificare frizează ridicolul: mandatul președintelui e fixat la 4 ani și nimeni nu poate sta la șefie mai mult de 10 ani. Altfel spus, la jumătatea celui de al treilea mandat președintele trebuie să demisioneze.(?!!)

– O alta permite înființarea de organizații teritoriale cu doar 5 membri. Asta, apropo de dezvoltarea ”explozivă” a partidului.

– În discursul său, Dan Barna a rostit o frază extrem de spectaculoasă, care merită atenție maximă: „Opţiunea pentru România e menţinerea axei Washington-Londra. Brexitul generează distorsiune în forţă şi va trebui să dezvoltăm relaţii mai bune şi pe partea asta cu ceea ce se prefigurează a fi politica europeană de apărare Berlin-Paris, în principal”. Din axa lui Barna lipsesc Germania și Franța, ba chiar el pare – spunem asta pentru că exprimarea e cam încîlcită – să sugereze nevoia unei contraponderi la ideea armatei europene susținute de binomul franco-german. Or, despre Barna se vorbește că ar fi macronist. Care ar fi explicația poziționării sale neașteptate?
Asemenea nuanțe, atragem atenția, trebuie luate serios în seamă; ne amintim cum, după alegerile din 2014, Klaus Iohannis și Eduard Hellvig vorbeau despre noua axă București-Berlin- Washington și Germania chiar a ajuns să facă legea, în mandatul lor, la noi.

– Poate cea mai mare problemă a congresului de ieri, care trebuie analizată la sînge, este cea a procedurii aiuritoare de desemnare a candidatului prezidențial al Alianței USR-PLUS.
Regula la noi, cînd două partide decideau susținerea unu candidat comun, era ca acesta să fie desemnat în funcție de anumite criterii de către tabere, uzual pe baza sondajelor, apoi, cel ales era validat în forurile înalte ale partidelor, de preferat la comun. În 2014, spre exemplu, Klaus Iohannis a fost votat drept candidat prezidențial de conduceri de nivel doi ale PNL și PDL (cu doar un vot împotrivă), pe baza rezultatelor sondajelor, apoi cele două conduceri s-au reunit într-o ședință comună pentru a bate în cuie candidatura acestuia. Theodor Stolojan, de asemenea, a devenit candidatul Aliantei PNL-PD la prezidentialele din 2004 prin decizia Consiliului National al PD si a Delegatiei Reprezentantilor Nationali (DRN) a PNL. Niciunul dintre partide nu a trecut decizia prin congres tocmai pentru a evita un impas politico-juridic ulterior.

– La USR-PLUS lucrurile se petrec foarte neortodox: congresul USR decide că Barna va fi candidatul partidului, iar PLUS, după Consiliul Național de ieri, anunță că desemnarea propriului candidat va fi stabilită prin vot de către toți membrii partidului. ”Cei care doresc să candideze se pot înscrie în perioada următoare. De pe 22 şi până pe 27 iulie vom avea vot deschis, electronic, pentru candidaţii la preşedinţia României şi a celui la Primăria Generală a Capitalei”, a declarat Dacian Cioloş.

Legitimări maxime, ceea ce creează o problemă imensă, însă, pentru că membrii PLUS nu îl pot desemna pe Barna pentru prezidențiale, întrucît acesta nu s-ar putea înscrie, din afara partidului, pe lista candidaților la alegerile interne.

Odată ales Cioloș, să zicem, înseamnă că unul dintre cele două partide trebuie să sfideze voința propriilor membri, exprimată la cel mai înalt nivel – congres, respectiv alegeri interne -, și să susțină un alt candidat. Foarte probabil, sfidînd chiar și sondajele, care îl dau pe Cioloș mult peste Barna.

Ce alt for afară de congres ori de noi alegeri interne ar putea invalida respectivele decizii?

Concluzia ar fi că cele două partide se confruntă cu probleme majore în acest moment, încă departe de rezolvare, și că cele două foruri organizate ieri nu au decît menirea de a-l forța, fiecare, pe celălalt să cedeze într-un război al candidaturilor.
Iar asta ar putea semnifica și disensiuni între forțele plasate în spatele celor două grupări-marionetă, USR și PLUS. Fie că e vorba de serviciile secrete fie, mai grav, de anumite cancelarii străine, de unde și povestea cu axa Londra-Washington.

Desigur, toate astea ar urma să fie clarificate după ce publicul se lămurește cum e cu pantofii ecosez și cu pilula lui Neo.