Actualitate
Securitatea noastră defilează în genunchi
S-a constatat documentat și implacabil. Sub regimul comunist, capii Securității române au fost vânduți. Inclusiv pe parcursul politicii naționaliste a lui Nicolae Ceaușescu. Dar după? Este inevitabil să se întâmple asta în cazul unui stat slab? Se poate și altfel? Parteneriatul înseamnă colaborare sau subordonare?
Înainte de aducerea României sub controlul Moscovei, serviciul de securitate al statului, după cum reiese din toate lucrările de specialitate, a colaborat strâns, în funcție de perioadele istorice la care ne-am raportat, fie cu serviciul secret francez, fie cu cel britanic sau american, fie cu cel german, mai ales în prima parte a celui de-al Doilea Război Mondial. Nu reiese însă de niciunde, cu exepția câtorva trădări sporadice, că serviciul secret al României ar fi fost preluat la vârf prin racolare de către serviciile secrete ale altor state. Situația s-a schimbat după ce România a întors de voie, de nevoie armele.
Temutele servicii de informații ale Uniunii Sovietice au ocupat și ele România, alături de armata lui Stalin și au creat practic noi servicii de securitate, puse din capul locului sub conducerea unor agenți sovietici, inițial aduși din imperiul sovietic, ulterior racolați dintre cetățenii români. Iar situația a rămas neschimbată și spre finalul mandatului lui Gheorghe Gheorghiu Dej și, ulterior, chiar în condițiile în care Nicolae Ceaușescu încerca să promoveze interesul național. Ultimele dezvăluiri documentate, făcute de istorici calificați în acest domeniu, atestă faptul că vârfurile Securității române nu erau reprezentate de altceva decât de trădători, cei mai mulți în solda Moscovei și care, de altfel, imediat după 1990 au preluat nemijocit conducerea serviciilor secrete, făcând o bună echipă cu „emanații”.
Dar ce s-a întâmplat ulterior? Când România a intrat în NATO și în Uniunea Europeană și s-a angajat, alături de noii aliați, în parteneriate cu Statele Unite și cu statele Europei de Vest? Un răspuns corect la această întrebare ne poate ajuta să înțelegem mai bine natura crizelor politice frecvente pe care le traversează România, precum și extraordinarele surprize electorale de care avem parte, mai ales la capătul campaniilor prezidențiale.
Și din capul locului ne punem o întrebare tranșantă, la care încercăm un răspuns. Premiza este că, până una alta, România nu are capacitatea de a rivaliza din perspectiva forței și eficacității serviciilor secrete cu statele cu tradiție în acest domeniu, aflate de mult timp în prima linie a războiului tăcut. Obiectiv vorbind, în ciuda uriașelor investiții făcute în oameni și în infrastructură și oricât de hiperponderale ar fi devenit serviciile noastre secrete, nu avem capacitatea de a ne bate cu succes nici cu serviciile secrete ale Federației Ruse, stat perceput ca un potențial inamic, și nici cu serviciile secrete ale aliaților noștri, Statele Unite, Germania, Marea Britanie, Israelul și Franța. Cu acestea din urmă și în special cu serviciile secrete ale Statelor Unite și Israelului avem parteneriate solide. Din această perspectivă jucăm – și bine facem – într-o echipă, pentru moment, cea mai puternică de pe planetă. Iar securitatea pe care ne-o dorim și suveranitatea la care visăm au un preț. Prețul constă în primul rând în aportul nostru la securitatea colectivă. Până aici, totul este de înțeles. În sensul că, dacă avem costuri disproporționate în raport cu propriul buget pentru a ne întreține serviciile de securitate, prin aceasta, într-un parteneriat rezonabil și echitabil, încercăm să suplinim deficitul de calitate.
Un parteneriat loial, operat în interes național, presupune însă cu necesitate două condiții pe care mă îndoiesc că le îndeplinim. Prima condiție este să nu ne trădăm partenerii. Așa cum altădată am făcut. Și să nu fim nici măcar duplicitari. A doua condiție este să rămânem parteneri și nu care cumva să ne transformăm în subordonați. Chiar dacă serviciile secrete cu care colaborăm sunt mai puternice și mai performante.
În ceea ce privește prima condiție, cel puțin până în trecutul nu prea îndepărtat, capii serviciilor noastre secrete au fost reprezentate de personaje duplicitare. În timp ce încheiam și încercam să consolidăm alianțe politice, militare și economice cu partenerii noștri euroatlantici, vârfuri ale serviciilor secrete de la București continuau să rămână înrolate serviciilor secrete ale Moscovei. Personaje care au jucat roluri cheie în decembrie 1989 și după și care au ocupat funcții de răspundere la vârful serviciilor secrete – nu am să le nominalizez, pentru că se știu – nu numai că au lucrat la ordinul Moscovei, dar au creat prozeliți, pe care i-au implantat la vârful sistemului și care și ei au fost racolați de serviciile secrete rusești. Ce s-a întâmplat ulterior, odată cu intrarea noastră în NATO și în UE? Unii dintre aceștia au rămas pe poziții. În ce măsură au fost ei convertiți? În ce măsură au schimbat cu adevărat tabăra externă? În ce măsură ponderea ofițerilor cu adevărat patrioți din serviciile de informații a devenit dominantă?
Cea mai dureroasă întrebare însă care se pune și căreia mai devreme sau mai târziu trebuie să-i dăm un răspuns este dacă nu care cumva schimbând tabăra am schimbat nu partenerul, ci stăpânul. Cu alte cuvinte, tranșant vorbind, dacă nu care cumva vârfuri ale serviciilor secrete sau ale altor instituții de forță s-au lăsat racolate cu arme și bagaje, devenind subordonate ale serviciilor statelor partenere. Cu alte cuvinte, dacă nu am nimerit din lac în puț.
Trădătorii sunt tot trădători, indiferent pentru cine trădează și în numele cărei cauze o fac. Putem fi parteneri loiali cu statele amice și putem garanta siguranța națională față de statele inamice, fără a depune un dublu jurământ. Unul, formal, în fața tricolorului și altul, real, în fața unui steag străin. Iar dacă vrem cu adevărat să ne consolidăm parteneriatele euroatlantice ar fi bine să știm că aliații noștri nu îi iubesc, ci îi disprețuiesc pe trădătorii pe care și-i subordonează. Pentru partenerii noștri e mai comod să lucreze cu trădători, adăcă cu personaje aflate în mod direct în subordinea lor, dar asta nu înseamnă că nu pot coabora în condiții excelente și altfel. Pentru statele partenere este firește mai comod să aibă un control asupra politicii interne, exercitat în bună măsură chiar prin intermediul președinților României, pe care i-au ajutat să câștige alegerile, dar ei pot lucra la fel de bine și cu un factor politic intern, loial dar nesubordonat. Totul depinde de gradul în care, dincolo de nivelul declarativ, ne iubim țara și ne respectăm pe noi înșine. Până una alta, defilăm în genunchi.
Sorin Rosca Stanescu
Actualitate
Northrop Grumman se alătură proiectului Hermeus: sisteme de misiune pentru drona supersonică Quarterhorse
Northrop Grumman va furniza sisteme de misiune pentru aeronavele dezvoltate de startup-ul Hermeus, consolidând echipa industrială care lucrează la drona de mare viteză Quarterhorse.
Potrivit unui comunicat publicat joi de Hermeus, Northrop va contribui la proiectarea, dezvoltarea, integrarea și susținerea sistemelor integrate de misiune. Parteneriatul ar putea dota aeronavele companiei cu tehnologii de detecție, comunicații, navigație și comandă-control, astfel încât acestea să poată îndeplini misiuni mai complexe.
„Construim o nouă clasă de aeronave, care le oferă militarilor viteză, rază de acțiune și flexibilitate sporite, integrându-se totodată în forța existentă”, a declarat Zach Shore, directorul general al Hermeus. El a adăugat că sistemele Northrop Grumman, testate în condiții operaționale, ar putea extinde capacitățile aeronavelor și accelera intrarea lor în serviciu.
Quarterhorse țintește viteze de până la Mach 3
Înființată în 2018, Hermeus dezvoltă drona Quarterhorse cu finanțare de la Unitatea de Inovare în Apărare a Pentagonului. Oficialii militari și-au exprimat un interes puternic față de proiect, iar compania urmărește ca aeronava să atingă viteze de până la Mach 3, printr-un proces de dezvoltare bazat pe testare și îmbunătățiri succesive.
Drona a depășit viteza sunetului la începutul acestui an. Northrop Grumman a precizat, într-un comunicat separat, că va integra propriile sisteme de misiune pe Quarterhorse.
Kyle Mimken, manager de program la Northrop, a declarat că firma va contribui cu tehnologii de război electronic, comunicații, detecție și navigație, precum și cu experiența necesară pentru integrarea încărcăturilor utile și proiectarea sistemelor. El nu a dezvăluit ce echipamente specifice vor fi instalate, dar a spus că acestea ar trebui să sporească supraviețuirea și eficiența aeronavei.
Prioritatea imediată, a explicat Mimken, este integrarea sistemelor de misiune și coordonarea cu Hermeus pentru pregătirea testelor de zbor. Northrop estimează că va începe, în timpul verii, testarea unor componente ale kitului de misiune în propriile medii de testare.
Anduril și Pratt & Whitney completează echipa
Intrarea Northrop Grumman în proiect vine după ce Hermeus a anunțat, în septembrie, un acord cu firma de tehnologie militară Anduril, care va furniza software de autonomie pentru viitoarele teste de zbor.
Quarterhorse este propulsată de motorul F100, fabricat de Pratt & Whitney. La scurt timp după anunțarea parteneriatului cu Anduril, reprezentanții Hermeus au declarat că au ajuns la un acord cu Pratt pentru a produce motorul F100 sub licență — o premieră pentru o companie americană. Hermeus consideră că înțelegerea ar putea să o transforme într-unul dintre foarte puținii constructori de aeronave cu integrare verticală aproape completă.
De la drona supersonică la aeronava hipersonică
Hermeus dezvoltă și un motor propriu de tip ciclu combinat bazat pe turbină — TBCC — pornind de la F100. Acest tip de propulsie combină o turbină cu reacție și un motor ramjet într-un sistem integrat, conceput pentru a împinge aeronava la viteze hipersonice, de peste Mach 5.
Conceptul TBCC al companiei, numit Chimera, este destinat aeronavei hipersonice pe care Hermeus o proiectează sub numele Darkhorse.
Publicitate: accelerarea inovării în domeniul apărării
L3Harris promovează o abordare bazată pe produse, cu soluții configurabile și testate, menite să poată fi adaptate mai multor platforme și misiuni. Printre exemple se numără receptorul GPS anti-bruiaj TruNav și răcitorul criogenic B5000.
Compania susține că astfel de soluții pot accelera livrarea tehnologiilor verificate către militari.
Actualitate
Revoluție la Pentagon: Planul radical de a ridica forțele speciale la rang de putere militară
Secretarul american al Apărării a inițiat o ofensivă strategică menită să transforme radical influența forțelor speciale în cadrul arhitecturii militare. Printr-o directivă ce promite să redeseneze raporturile de putere la vârful Pentagonului, este vizată ridicarea rolului civil principal pentru operațiuni speciale la un rang echivalent cu cel al secretarilor departamentelor militare, o schimbare ce ar conferi acestui segment o autoritate fără precedent în procesul decizional și în alocarea resurselor.
O ambiție legislativă de calibru înalt
Obiectivul central al acestei restructurări este transformarea funcției de asistent al secretarului apărării pentru operațiuni speciale și conflicte de intensitate redusă (ASD-SOLIC) într-o poziție de subsecretar pentru servicii strategice (OSS). Această mutare fundamentală, care ar plasa forțele speciale într-o sferă de influență mult mai extinsă, necesită însă un gir parlamentar ferm. Echipa legislativă a departamentului a primit deja sarcina de a elabora propunerile necesare pentru a transpune această viziune în realitate juridică. Până la obținerea aprobărilor din partea Congresului, biroul va adopta, neoficial, titulatura de „asistent al secretarului de război pentru Biroul Serviciilor Strategice”, o strategie menită să pregătească terenul pentru validarea oficială ulterioară.
Reformă birocratică pentru acces la decizia de vârf
În paralel cu demersurile legislative, se acționează intern pentru a consolida imediat autoritatea acestui birou. Printr-o reîncadrare în „Codul 2” al ordinii de precedență a Pentagonului, structura va beneficia de un acces privilegiat la consiliile de decizie de cel mai înalt nivel. Astfel, reprezentanții forțelor speciale vor fi prezenți direct în forumurile de planificare strategică, în gestionarea cerințelor comune și în supravegherea programelor sensibile, alături de secretarii serviciilor militare, asigurându-se că interesele acestui segment sunt integrate în inima strategiei de apărare.
Resurse financiare și umane: O prioritate strategică
Implementarea acestei paradigme include și un transfer masiv de capacități. Într-un interval de 60 de zile, 75 de civili și 25 de membri ai personalului întrunit vor fi realocați acestui birou, consolidând substanțial baza sa operațională. Totodată, a fost impusă identificarea a 45 de milioane de dolari anual, proveniți din fondurile de operațiuni și întreținere, pentru a asigura sustenabilitatea noii structuri. Totodată, se impune o evidență distinctă a forțelor speciale în documentele oficiale de planificare, cerându-se prioritate maximă pentru investițiile în modernizare și dotări. Acest semnal clar indică intenția de a crește semnificativ ponderea operațiunilor speciale în bugetul total al apărării, aliniind resursele cu obiectivele dinamice ale noii conduceri.
Vocile sceptice: Eficiența, sub semnul întrebării
Proiectul nu este lipsit de critici, ridicând semne de întrebare asupra limitelor autorității executive în raport cu legislativul. Experții subliniază că atât restructurarea de amploare, cât și alocarea fondurilor necesită un proces riguros de autorizare și aprobare bugetară în Congres, proces care ar putea întâmpina rezistențe. Mai mult, voci din mediul academic și strategic pun la îndoială însăși oportunitatea acestei concentrări de putere, argumentând că o investiție disproporționată în forțele speciale ar putea neglija nevoile forțelor convenționale. În final, această inițiativă reaprinde dezbaterea clasică privind echilibrul corect între forțele de elită și capacitatea militară generală în atingerea obiectivelor de securitate națională.
Actualitate
Kievul cere extinderea acoperirii Starshield pentru a contracara atacurile balistice rusești
Ucraina vrea acces la rețea dincolo de graniță
Producătorul ucrainean de rachete Fire Point solicită extinderea licențelor pentru rețeaua militară Starshield, operată de SpaceX, astfel încât aceasta să poată fi folosită și în zone aflate la 200–300 de kilometri dincolo de teritoriul Ucrainei. Directoarea executivă a companiei, Iryna Terekh, susține că o asemenea schimbare ar putea ajuta Kievul să identifice și să urmărească lansatoarele rusești de rachete balistice aflate în apropierea graniței.
Solicitarea vine în contextul discuțiilor dintre Kiev și Washington privind reînnoirea contractului de utilizare a rețelei. Acordul actual ar urma să expire la mijlocul anului 2027, iar negocierile pentru o nouă înțelegere au început în această lună.
În prezent, acoperirea Starshield este limitată la teritoriul Ucrainei. Potrivit lui Terekh, restricția permite folosirea sistemului în misiuni desfășurate în teritoriile ocupate temporar, dar nu și pentru urmărirea țintelor de pe teritoriul rus, de unde, afirmă ea, sunt lansate numeroase rachete balistice.
Starshield, sub controlul Ministerului Apărării
Terekh a precizat că Ucraina utilizează Starshield în scopuri militare, nu serviciul civil Starlink. Licențele pentru terminale sunt emise și administrate de Ministerul Apărării ucrainean, care păstrează controlul guvernamental asupra utilizării lor. Fire Point are voie să instaleze echipamentele, dar nu să le pună la dispoziția altor entități.
Directoarea companiei a afirmat că o modificare recentă a funcționării rețelei a coincis cu defecțiuni ale unor drone și sisteme de apărare, soldate cu pierderi militare și civile. Ucraina ar fi găsit o soluție alternativă pentru a depăși limitările impuse de Statele Unite, însă aceasta ar asigura doar 15–20% din capacitatea Starshield, potrivit estimării sale. Terekh nu a oferit detalii despre metoda folosită.
Ea a subliniat că alternativa nu poate înlocui rețeaua nici ca preț, nici ca posibilitate de extindere. Totodată, a susținut că licențierea Starshield pentru utilizarea pe platforme mobile este un avantaj față de Starlink, ale cărui terminale civile ar fi destinate, în principal, utilizării statice. Terminalele Starshield pot fi instalate pe drone, vehicule și alte platforme aflate în mișcare, în anumite limite de viteză.
Kievul mizează pe un nou sistem antirachetă
În timp ce Ucraina se confruntă cu atacuri balistice repetate și cu întârzieri în livrarea sistemelor americane Patriot, Fire Point lucrează la sistemul antirachetă Freya, dezvoltat împreună cu compania suedeză Saab și alți parteneri.
Terekh a declarat că testele sistemului sunt prevăzute pentru acest an, iar interceptarea unei ținte balistice este așteptată anul viitor. Ea a descris Freya drept o soluție interoperabilă, fără dependența de un singur furnizor, și a susținut că sistemul ar putea fi produs în masă la un cost mai redus decât Patriot.
Rachetele FP-7 și FP-9 se apropie de noi teste
Pe plan ofensiv, Fire Point afirmă că racheta balistică tactică FP-7, cu o rază de acțiune de până la 250 de kilometri, a trecut recent printr-o primă lansare în condiții de luptă. Compania spune că a analizat datele obținute, a actualizat sistemul și se pregătește pentru o nouă etapă de testare, după care ar putea încheia un contract de producție în serie.
Pentru racheta FP-9, despre care Fire Point afirmă că poate atinge ținte aflate la distanțe de până la 850 de kilometri, Terekh anticipează un prim test de luptă până la sfârșitul anului.
Compania a mai revendicat o serie de lovituri la mare distanță în interiorul Rusiei, prezentate în materiale video furnizate de aceasta. Printre atacurile menționate se numără lovituri asupra unor obiective industriale și logistice din Omsk și Togliatti, asupra unor depozite de petrol, a unui centru de date și a unui pod feroviar din Sankt Petersburg, precum și asupra unui centru de date al Sberbank din Balakovo.
-
Exclusivacum 2 zileIPJ Prahova, sezon nou, aceeași mizerie. Agent rutier cu permisul suspendat trimis să păzească… la volanul autospecialei
-
Exclusivacum 4 zileComuna Drăgănești (Prahova) – paradis fiscal pentru șmecheri, iad pentru prostul care plătește (I) – DOCUMENTE
-
Exclusivacum 2 zileTribună fantomă, buget ninja și excursii exotice: cum arată „buna guvernanță” la Brebu – Prahova, văzută prin lupa Curții de Conturi
-
Exclusivacum 3 zileDirectorul din borcanul cu mercur și Generalul Gărzii de Fum – Cum s-au transformat APM Prahova și Garda de Mediu în firmă de pază pentru mafia deșeurilor
-
Exclusivacum 4 zilePolițistul Vlăduț, făcut «șoferul primarului». În realitate își făcea treaba. Restul e politică ieftină
-
Exclusivacum 4 zileParadisul fiscal și deșeurile „de lux” de la Coca‑Cola Ploiești
-
Exclusivacum 4 zileRepublica Ceptura – Prahova: canalizare pe hârtie, milionul la sertar și salariul mai mare ca la viceprimar (I) -DOCUMENTE
-
Ancheteacum 3 zileCoincidențe la Ploiești: când „doar ne uitam” devine fir roșu




