Actualitate
Criteriul național
Este adevărat, nu mai există o dimensiune clar ideologică de natură să separe în campania electorală familiile de partide. Cu mici nuanțe, fiecare lansează același tip de mesaje, cu substanță în general populistă. În schimb, există și va exista un alt criteriu, care va face diferența între PSD și ALDE, pe de-o parte, și partidele din actuala opoziție, pe de altă parte. Criteriul interesului național.
Interesant este că cea mai frapantă deosebire și, ca urmare, cea mai bine percepută, dintre frontul PSD și frontul anti-PSD este cea legată de raportarea la drepturile și libertățile fundamentale ale omului, așa cum e definită tema într-o parte a spectrului politic, sau de așa-numitul stat de drept, cum o definește opoziția. Este o distincție importantă, pentru care a curs și va mai curge mult sânge. Dar, din păcate, nu drepturile omului vor face diferența. A intervenit un criteriu încă și mai dramatic. Cel al raportării la interesul național. Mai întâi, tema respectării drepturilor omului sau a statului de drept, după cum vedem jumătățile goale sau pline ale paharului, a estompat, până la anulare, distincțiile ideologice. Conform cărora Stânga împarte bunstare, în timp ce Dreapta o creează. Iar acum ne aflăm într-o confruntare cu totul și cu totul nouă sub aspect politic.
Singura distincție pe care o vor face cetățenii în cele patru runde electorale care urmează va viza modul în care partidele se raportează la interesul național. Care nu este deloc o noțiune abstractă. Cetățenii României trebuie să opteze între două direcții, ambele cu valoare de certitudine pentru o grupare sau alta. Dar care sunt premizele? România este parte a NATO și a Uniunii Europene. Prin acordurile de aderare și prin întreg efortul de integrare, fiecare stat membru renunță la o parte din atribuțiile sale legate de suveranitate. Se cedează din suveranitatea fiecărui membru în beneficiul suveranității colective. Acest proces de amputare poate fi dureros. Dar este de înțeles. Poate fi dureros, pentru că el vizează atât imaginea unui stat, cât și posibilitatea reprezentanților săi de a decide în chestiuni cardinale, exclusiv în interesul națiunii. Ei bine, acest lucru nu mai este posibil, atunci când discutăm despre exercitarea unei puteri și a unei suveranități colective.
Dacă este adevărat că, teoretic, fiecare trebuie să cedeze câte ceva, la fel de adevărat este că, în fapt, statele cedează în mod diferit elemente ale propriei identități. Să privim împreună harta politică a Europei. Este clar că Germania, care conduce economic și politic, mai voalat sau mai direct Uniunea Europeană, nu sacrifică nimic sau aproape nimic din propria suveranitate pe altarul suveranității colective. Dimpotrivă. Aproape întotdeauna, Berlinul a confundat securitatea colectivă cu propria securitate. Cu alte cuvinte, alții au făcut sacrificii, iar Germaia a fost principalul beneficiar. Cum s-a întâmplat, de exemplu, în criza economică ce a zguduit lumea începând din 2008. Berlinul, pur și simplu, în numele securității colective, a impus adoptarea unor măsuri a căror consecință a fost că Germania și-a exportat criza, respectiv costurile acesteia, către terțe țări. Pentru un stat aflat în cealaltă parte a axei puterii economice și politice, cum este România, pierderea de suveranitate este mult mai consistentă. Dar pierderea de suveranitate înseamnă, așa cum am învățat din exemplul crizei economice, costuri. România și Germania sunt două exemple la extremitate. În realitate, la nivelul Uniunii Europene, vorbim nu numai de state, ci și de grupuri de state. Statele din Est fac sacrificii mai mari pentru interesul comun decât statele din Vest. Nucleul dur absoarbe și utilizează suveranitatea aparținând nucleului slab al Uniunii Europene.
Această variabilă în materie de suveranitate cedată se materializează prin costuri. Noi plătim pentru suveranitatea colectivă, pentru că suntem un stat foarte bogat și, în același timp, foarte slab, cele mai mari costuri din Uniunea Europeană. Aceste costuri nu sunt deloc abstracte. Ele înseamnă o uriașă forță de muncă, supercalificată mediu sau necalificată, utilizată în prezent de alții în beneficiul lor. Fără ca statul român să primească vreo compensație. Înseamnă zeci și sute de mii de hectare de pădure tăiate și exportate ca materie primă. Înseamnă aproape jumătate din pământul țării înstrăinat. Înseamnă pierderea resurselor energetice și, rând pe rând, a tuturor utilităților. Înseamnă, în final, o Românie castrată, dar cu cetățeni cu pașaport valabil UE, chiar dacă nu suntem acceptați în spațiul Schengen. Înseamnă o națiune umilită, uneori în exces, căreia partenerii îi dau neîncetat lecții, pe care ei înșiși nu le aplică și nu sunt dispuși să le primească de la alții.
În schimbul acestor umilințe, românii se așteptau să trăiască mai bine. Iar mai bine înseamnă un nivel de viață apropiat de cel al celorlalți cetățeni europeni, despre care nu se poate spune, decât exagerând, că muncesc mai mult sau mai bine.
Ei bine, pe aceste aliniamente se vor desfășura toate bătăliile electorale care urmează. Frontul PSD va invoca pentru conștiința colectivă a propriului electorat, rând pe rând, toate valorile care definesc interesul național și va încerca să explice că se luptă pentru atingerea unor asemenea ținte, de care finalmente ar putea beneficia întreaga națiune. Și va avea un întreg arsenal de argumente și de exemple în acest sens.
În același timp, frontul anti-PSD, care, în plan intern, este mai puțin coerent și mai slab, nu însă și în plan extern, va încerca să prezinte în mod convingător beneficiile globalizării în general și ale europenizării, în special. Va susține cu argumente, și ele puternice, faptul că, pe termen mediu și lung, integrându-se în Uniunea Europeană, cedând o parte din suveranitate sau, cum le place să se exprime, aliniindu-se la marile valori democratice europene și însușindu-și bunele practici UE, vor avea infinit mai mult de câștigat, decât încercând să se izoleze și să-și conserve cu orice preț arsenalul național.
Aceasta va fi noua bătălie în plan ideologic și politic pe care protagoniștii urmează să o ducă cu prilejul viitoarelor examene electorale. Să sperăm că duritatea unui război ideologic de acest tip, suprapusă peste ceea ce numim războul româno-român, nu va rupe literalmente în două această țară.
Am văzut ce se întâmplă în plan intern. În plan extern însă, din perspectiva alegerilor din România, situația este mult mai dramatică. Pentru că, aproape fără excepție, familiile de partide europene, evident cele mari, guvernele statelor membre, patidele politice din aceste state, dar și structurile de la nivelul UE vor milita și vor pune umărul în acest sens împotriva politicilor naționale practicate de frontul PSD, punându-le pe seama excesului de naționalism, a xenofobiei, a izolaționismului, a radicalismului sau chiar a tendinței de a proteja corupția și a îngenunchea statul de drept Și aceste multiple voci, pe care deja le auzim din ce în ce mai concertate, vor conta și ar putea să aibă un semnificativ impact intern, dacă ne referim la cea mai importantă resursă electorală, care este România tăcută.
Sorin Rosca Stanescu
Actualitate
Northrop Grumman se alătură proiectului Hermeus: sisteme de misiune pentru drona supersonică Quarterhorse
Northrop Grumman va furniza sisteme de misiune pentru aeronavele dezvoltate de startup-ul Hermeus, consolidând echipa industrială care lucrează la drona de mare viteză Quarterhorse.
Potrivit unui comunicat publicat joi de Hermeus, Northrop va contribui la proiectarea, dezvoltarea, integrarea și susținerea sistemelor integrate de misiune. Parteneriatul ar putea dota aeronavele companiei cu tehnologii de detecție, comunicații, navigație și comandă-control, astfel încât acestea să poată îndeplini misiuni mai complexe.
„Construim o nouă clasă de aeronave, care le oferă militarilor viteză, rază de acțiune și flexibilitate sporite, integrându-se totodată în forța existentă”, a declarat Zach Shore, directorul general al Hermeus. El a adăugat că sistemele Northrop Grumman, testate în condiții operaționale, ar putea extinde capacitățile aeronavelor și accelera intrarea lor în serviciu.
Quarterhorse țintește viteze de până la Mach 3
Înființată în 2018, Hermeus dezvoltă drona Quarterhorse cu finanțare de la Unitatea de Inovare în Apărare a Pentagonului. Oficialii militari și-au exprimat un interes puternic față de proiect, iar compania urmărește ca aeronava să atingă viteze de până la Mach 3, printr-un proces de dezvoltare bazat pe testare și îmbunătățiri succesive.
Drona a depășit viteza sunetului la începutul acestui an. Northrop Grumman a precizat, într-un comunicat separat, că va integra propriile sisteme de misiune pe Quarterhorse.
Kyle Mimken, manager de program la Northrop, a declarat că firma va contribui cu tehnologii de război electronic, comunicații, detecție și navigație, precum și cu experiența necesară pentru integrarea încărcăturilor utile și proiectarea sistemelor. El nu a dezvăluit ce echipamente specifice vor fi instalate, dar a spus că acestea ar trebui să sporească supraviețuirea și eficiența aeronavei.
Prioritatea imediată, a explicat Mimken, este integrarea sistemelor de misiune și coordonarea cu Hermeus pentru pregătirea testelor de zbor. Northrop estimează că va începe, în timpul verii, testarea unor componente ale kitului de misiune în propriile medii de testare.
Anduril și Pratt & Whitney completează echipa
Intrarea Northrop Grumman în proiect vine după ce Hermeus a anunțat, în septembrie, un acord cu firma de tehnologie militară Anduril, care va furniza software de autonomie pentru viitoarele teste de zbor.
Quarterhorse este propulsată de motorul F100, fabricat de Pratt & Whitney. La scurt timp după anunțarea parteneriatului cu Anduril, reprezentanții Hermeus au declarat că au ajuns la un acord cu Pratt pentru a produce motorul F100 sub licență — o premieră pentru o companie americană. Hermeus consideră că înțelegerea ar putea să o transforme într-unul dintre foarte puținii constructori de aeronave cu integrare verticală aproape completă.
De la drona supersonică la aeronava hipersonică
Hermeus dezvoltă și un motor propriu de tip ciclu combinat bazat pe turbină — TBCC — pornind de la F100. Acest tip de propulsie combină o turbină cu reacție și un motor ramjet într-un sistem integrat, conceput pentru a împinge aeronava la viteze hipersonice, de peste Mach 5.
Conceptul TBCC al companiei, numit Chimera, este destinat aeronavei hipersonice pe care Hermeus o proiectează sub numele Darkhorse.
Publicitate: accelerarea inovării în domeniul apărării
L3Harris promovează o abordare bazată pe produse, cu soluții configurabile și testate, menite să poată fi adaptate mai multor platforme și misiuni. Printre exemple se numără receptorul GPS anti-bruiaj TruNav și răcitorul criogenic B5000.
Compania susține că astfel de soluții pot accelera livrarea tehnologiilor verificate către militari.
Actualitate
Revoluție la Pentagon: Planul radical de a ridica forțele speciale la rang de putere militară
Secretarul american al Apărării a inițiat o ofensivă strategică menită să transforme radical influența forțelor speciale în cadrul arhitecturii militare. Printr-o directivă ce promite să redeseneze raporturile de putere la vârful Pentagonului, este vizată ridicarea rolului civil principal pentru operațiuni speciale la un rang echivalent cu cel al secretarilor departamentelor militare, o schimbare ce ar conferi acestui segment o autoritate fără precedent în procesul decizional și în alocarea resurselor.
O ambiție legislativă de calibru înalt
Obiectivul central al acestei restructurări este transformarea funcției de asistent al secretarului apărării pentru operațiuni speciale și conflicte de intensitate redusă (ASD-SOLIC) într-o poziție de subsecretar pentru servicii strategice (OSS). Această mutare fundamentală, care ar plasa forțele speciale într-o sferă de influență mult mai extinsă, necesită însă un gir parlamentar ferm. Echipa legislativă a departamentului a primit deja sarcina de a elabora propunerile necesare pentru a transpune această viziune în realitate juridică. Până la obținerea aprobărilor din partea Congresului, biroul va adopta, neoficial, titulatura de „asistent al secretarului de război pentru Biroul Serviciilor Strategice”, o strategie menită să pregătească terenul pentru validarea oficială ulterioară.
Reformă birocratică pentru acces la decizia de vârf
În paralel cu demersurile legislative, se acționează intern pentru a consolida imediat autoritatea acestui birou. Printr-o reîncadrare în „Codul 2” al ordinii de precedență a Pentagonului, structura va beneficia de un acces privilegiat la consiliile de decizie de cel mai înalt nivel. Astfel, reprezentanții forțelor speciale vor fi prezenți direct în forumurile de planificare strategică, în gestionarea cerințelor comune și în supravegherea programelor sensibile, alături de secretarii serviciilor militare, asigurându-se că interesele acestui segment sunt integrate în inima strategiei de apărare.
Resurse financiare și umane: O prioritate strategică
Implementarea acestei paradigme include și un transfer masiv de capacități. Într-un interval de 60 de zile, 75 de civili și 25 de membri ai personalului întrunit vor fi realocați acestui birou, consolidând substanțial baza sa operațională. Totodată, a fost impusă identificarea a 45 de milioane de dolari anual, proveniți din fondurile de operațiuni și întreținere, pentru a asigura sustenabilitatea noii structuri. Totodată, se impune o evidență distinctă a forțelor speciale în documentele oficiale de planificare, cerându-se prioritate maximă pentru investițiile în modernizare și dotări. Acest semnal clar indică intenția de a crește semnificativ ponderea operațiunilor speciale în bugetul total al apărării, aliniind resursele cu obiectivele dinamice ale noii conduceri.
Vocile sceptice: Eficiența, sub semnul întrebării
Proiectul nu este lipsit de critici, ridicând semne de întrebare asupra limitelor autorității executive în raport cu legislativul. Experții subliniază că atât restructurarea de amploare, cât și alocarea fondurilor necesită un proces riguros de autorizare și aprobare bugetară în Congres, proces care ar putea întâmpina rezistențe. Mai mult, voci din mediul academic și strategic pun la îndoială însăși oportunitatea acestei concentrări de putere, argumentând că o investiție disproporționată în forțele speciale ar putea neglija nevoile forțelor convenționale. În final, această inițiativă reaprinde dezbaterea clasică privind echilibrul corect între forțele de elită și capacitatea militară generală în atingerea obiectivelor de securitate națională.
Actualitate
Kievul cere extinderea acoperirii Starshield pentru a contracara atacurile balistice rusești
Ucraina vrea acces la rețea dincolo de graniță
Producătorul ucrainean de rachete Fire Point solicită extinderea licențelor pentru rețeaua militară Starshield, operată de SpaceX, astfel încât aceasta să poată fi folosită și în zone aflate la 200–300 de kilometri dincolo de teritoriul Ucrainei. Directoarea executivă a companiei, Iryna Terekh, susține că o asemenea schimbare ar putea ajuta Kievul să identifice și să urmărească lansatoarele rusești de rachete balistice aflate în apropierea graniței.
Solicitarea vine în contextul discuțiilor dintre Kiev și Washington privind reînnoirea contractului de utilizare a rețelei. Acordul actual ar urma să expire la mijlocul anului 2027, iar negocierile pentru o nouă înțelegere au început în această lună.
În prezent, acoperirea Starshield este limitată la teritoriul Ucrainei. Potrivit lui Terekh, restricția permite folosirea sistemului în misiuni desfășurate în teritoriile ocupate temporar, dar nu și pentru urmărirea țintelor de pe teritoriul rus, de unde, afirmă ea, sunt lansate numeroase rachete balistice.
Starshield, sub controlul Ministerului Apărării
Terekh a precizat că Ucraina utilizează Starshield în scopuri militare, nu serviciul civil Starlink. Licențele pentru terminale sunt emise și administrate de Ministerul Apărării ucrainean, care păstrează controlul guvernamental asupra utilizării lor. Fire Point are voie să instaleze echipamentele, dar nu să le pună la dispoziția altor entități.
Directoarea companiei a afirmat că o modificare recentă a funcționării rețelei a coincis cu defecțiuni ale unor drone și sisteme de apărare, soldate cu pierderi militare și civile. Ucraina ar fi găsit o soluție alternativă pentru a depăși limitările impuse de Statele Unite, însă aceasta ar asigura doar 15–20% din capacitatea Starshield, potrivit estimării sale. Terekh nu a oferit detalii despre metoda folosită.
Ea a subliniat că alternativa nu poate înlocui rețeaua nici ca preț, nici ca posibilitate de extindere. Totodată, a susținut că licențierea Starshield pentru utilizarea pe platforme mobile este un avantaj față de Starlink, ale cărui terminale civile ar fi destinate, în principal, utilizării statice. Terminalele Starshield pot fi instalate pe drone, vehicule și alte platforme aflate în mișcare, în anumite limite de viteză.
Kievul mizează pe un nou sistem antirachetă
În timp ce Ucraina se confruntă cu atacuri balistice repetate și cu întârzieri în livrarea sistemelor americane Patriot, Fire Point lucrează la sistemul antirachetă Freya, dezvoltat împreună cu compania suedeză Saab și alți parteneri.
Terekh a declarat că testele sistemului sunt prevăzute pentru acest an, iar interceptarea unei ținte balistice este așteptată anul viitor. Ea a descris Freya drept o soluție interoperabilă, fără dependența de un singur furnizor, și a susținut că sistemul ar putea fi produs în masă la un cost mai redus decât Patriot.
Rachetele FP-7 și FP-9 se apropie de noi teste
Pe plan ofensiv, Fire Point afirmă că racheta balistică tactică FP-7, cu o rază de acțiune de până la 250 de kilometri, a trecut recent printr-o primă lansare în condiții de luptă. Compania spune că a analizat datele obținute, a actualizat sistemul și se pregătește pentru o nouă etapă de testare, după care ar putea încheia un contract de producție în serie.
Pentru racheta FP-9, despre care Fire Point afirmă că poate atinge ținte aflate la distanțe de până la 850 de kilometri, Terekh anticipează un prim test de luptă până la sfârșitul anului.
Compania a mai revendicat o serie de lovituri la mare distanță în interiorul Rusiei, prezentate în materiale video furnizate de aceasta. Printre atacurile menționate se numără lovituri asupra unor obiective industriale și logistice din Omsk și Togliatti, asupra unor depozite de petrol, a unui centru de date și a unui pod feroviar din Sankt Petersburg, precum și asupra unui centru de date al Sberbank din Balakovo.
-
Exclusivacum 2 zileIPJ Prahova, sezon nou, aceeași mizerie. Agent rutier cu permisul suspendat trimis să păzească… la volanul autospecialei
-
Exclusivacum 4 zileComuna Drăgănești (Prahova) – paradis fiscal pentru șmecheri, iad pentru prostul care plătește (I) – DOCUMENTE
-
Exclusivacum 2 zileTribună fantomă, buget ninja și excursii exotice: cum arată „buna guvernanță” la Brebu – Prahova, văzută prin lupa Curții de Conturi
-
Exclusivacum 3 zileDirectorul din borcanul cu mercur și Generalul Gărzii de Fum – Cum s-au transformat APM Prahova și Garda de Mediu în firmă de pază pentru mafia deșeurilor
-
Exclusivacum 4 zilePolițistul Vlăduț, făcut «șoferul primarului». În realitate își făcea treaba. Restul e politică ieftină
-
Exclusivacum 4 zileParadisul fiscal și deșeurile „de lux” de la Coca‑Cola Ploiești
-
Exclusivacum 4 zileRepublica Ceptura – Prahova: canalizare pe hârtie, milionul la sertar și salariul mai mare ca la viceprimar (I) -DOCUMENTE
-
Ancheteacum 3 zileCoincidențe la Ploiești: când „doar ne uitam” devine fir roșu




