Generalul care nu se mai termină din scandaluri

Florian Coldea, fostul număr doi din Serviciul Român de Informații, pare genul de personaj care, odată apărut în viața publică, nu mai găsește ieșirea. De data aceasta, după ce ani de zile a fost pomenit în România drept „creierul” a tot felul de combinații, numele său răsare voios și prin Albania, unde, potrivit presei citate de Lumea Justiției și Inpolitics.ro, a prestat ca „super-consultant” pentru premierul Edi Rama.

Ironia sorții: după ce ani în șir s-a vorbit în România despre „binomul SRI–DNA”, acum umbra binomului pare să se lungească peste Adriatică. În loc de liniște la pensie, generalul-jurist-fără-barou se trezește cu spectrul unui dosar penal în Albania, pe lângă cel din România. Export de know-how, dar și, posibil, de belele.

De la SRI București la „SRI-ul albanez”: prietenii, prieteni, dar dosarele curg

Conform relatărilor prezentate de Inpolitics.ro, care citează Euronews Albania, procurorii de la SPAK – adică DNA-ul albanez – ar putea ajunge să-l pună sub acuzare pe fostul prim-adjunct al SRI, în legătură cu colaborarea sa cu Vlora Hyseni, fosta șefă a SHISH, serviciul de informații al Albaniei.

Euronews Albania a dedicat un spațiu consistent unei dezbateri despre cazul Coldea–Hyseni:

• Vlora Hyseni, fosta șefă a SHISH, a fost arestată;
• Coldea, potrivit relatărilor, i-a fost apropiat colaborator, ambii fiind consultanți ai lui Edi Rama;
• cei doi ar fi împărțit chiar același birou, pentru ca eficiența „consultativă” să fie maximă.

Makis Hoxha, expert în imigrație și securitate, stabilit de peste un deceniu în România și prezentat ca sursă importantă de informații despre țara noastră în presa albaneză, a explicat la Euronews Albania că povestea abia începe: procesul penal al lui Coldea în România urmează să înceapă, iar varianta unei anchete penale și în Albania este pe masă, în funcție de cum evoluează scandalul Vlora Hyseni.

Dosar penal în România: CV actualizat cu grup infracțional, trafic de influență și spălare de bani

Makis Hoxha nu bate câmpii, ci recită acuzațiile oficiale din dosarul românesc:
– constituirea unui grup infracțional organizat;
– trafic de influență;
– exercitarea unei profesii fără drept;
– spălare de bani.

Pe scurt, spune el, Coldea ar fi oferit ilegal „servicii și consultanță juridică”, deși, conform legii române, nu poți presta consultanță juridică dacă nu ești avocat. Mic detaliu, probabil trecut la „etc.” când ești obișnuit să ai pe masă „destinele multor oameni”, cum subliniază Hoxha.

În România, sub numele lui Coldea s-a lipit de ani de zile conceptul de „binom SRI–DNA”:

• șefa parchetului și Coldea, „mâna în mână”,
• oameni de afaceri foarte puternici și politicieni trimiși în instanță,
• proprietari de televiziuni ajunși inculpați, care acum, spune Hoxha, abia așteaptă „momentul revanșei” în presă.

Când îți construiești cariera pe dosare, spectacol judiciar și pârghii oculte, nu e mare mirare că, atunci când te lovește la rândul tău un dosar, explozia mediatică devine garantată.

Tirana calling: binomul românesc face pui și în Albania?

Potrivit Euronews Albania, tema emisiunii a fost relația suspectă dintre Vlora Hyseni și Florian Coldea. Ambii:

• consilieri ai premierului Edi Rama,
• același birou, aceleași conexiuni,
• același scandal care, mai nou, riscă să-i înghită pe toți cei din „cercul restrâns”.

Întrebat direct dacă în Albania se prefigurează anchete împotriva lui Coldea, Makis Hoxha a explicat că:

• în România, procesul pe fond al lui Coldea începe „pe 13”,
• acuzațiile nu privesc fapte de corupție în Albania sau trafic de droguri,
• dar parcursul scandalului Hyseni ar putea deschide calea și pentru un dosar penal la Tirana.

Despre colaborarea Coldea–Hyseni, Hoxha spune că presa albaneză nu insistă pe „legături obscure”, fiind prezentate ca simple „relații instituționale”, chiar dacă se admite că generalul român ar fi contribuit la pregătirea doamnei Hyseni, având o experiență „extraordinară” în raport cu aceasta. A se citi: profesor cu școala „binomului” și elevă care a luat notițe.

„Nu m-ar surprinde deloc”: mandat de arestare made in Albania?

Hoxha este întrebat în emisiune dacă generalul Coldea ar putea primi mandat de arestare din partea SPAK-ului albanez. Răspunsul este de un calm sinistru:

– „Nu m-ar surprinde deloc. Nicidecum, absolut deloc.”

Explicația lui:

• când „se sparg oalele sparte”, nu mai știe nimeni cine pică în plasă;
• Ergys Gasi și Vlora Hyseni „au căzut în plasă” nu din mari investigații savante, ci pentru că, odată trase cortinele, s-au văzut toate cablurile din culise;
• nu ar fi deloc o surpriză ca, „mâine sau poimâine”, Coldea să devină inculpat sau suspect pentru fapte penale în Albania.

Pe românește: când păianjenul SPAK își întinde pânza, nu știe nimeni exact care muscă se trezește prinsă prima. Doar că, de data asta, într-o pânză de la Tirana s-ar putea bloca un general de la București.

De la demisia din 2017 la consilier bine plătit la Tirana

Hoxha reface traseul generalului, așa cum este el relatat în presa citată:

• ianuarie 2017 – Coldea pleacă din funcție, în urma unor acuzații apărute în spațiul public;
• din octombrie 2017 până în mai 2024 – devine consilier extern al premierului Edi Rama;
• în 2024 – izbucnește scandalul din România, iar Coldea se retrage din rolul de consilier al guvernului albanez.

Guvernul albanez, într-o scrisoare publicată de mass-media din Albania, la solicitarea deputatei Vokshi, enumeră trei consilieri externi ai lui Rama, printre care și Coldea. Despre remunerație – tăcere. În schimb, se „vehiculează” sume mari, iar Hoxha filosofează sec:
– n-a venit nimeni să lucreze „în numele duhului sfânt”;
– suntem în capitalism, fiecare își ia banii cuveniți;
– un super-expert cere super-onorarii.

Dincolo de ironie, rămâne un fapt: un fost număr doi din serviciile secrete ale României a oferit servicii unui guvern străin, într-un moment în care, în propria țară, era deja un personaj extrem de controversat.

Binomul, din nou: de la SRI–DNA la SHISH–SPAK?

În declarațiile sale, Makis Hoxha insistă asupra modelului „binomului” exportat simbolic:

• în România: SRI–DNA;
• în Albania: SHISH–SPAK.

SPAK are, spune el, „atribuția organică” de a se ocupa de corupția la nivel înalt. Iar în Albania, unde executivul, legislativul și justiția au fost tradițional „strânse în aceeași mână”, apariția unei structuri care chiar se ocupă de cercetarea marilor dosare a produs șocuri serioase.

Dacă în România „binomul” a funcționat ani de zile ca un instrument de control și presiune asupra mediului politic și de afaceri, în Albania, echivalentul – SPAK – este prezentat ca „o treabă fenomenală”, pentru că, în sfârșit, cineva se ocupă de corupția la vârf.

Interesant este că același personaj – Coldea – apare ca liant între cele două realități: în România, omul-cheie al binomului; în Albania, consilier de taină al premierului, având relații instituționale cu șefa serviciului de informații, acum arestată.

Presa, foștii „clienți” și revanșa mediatică

Moderatorul Euronews Albania merge mai departe și întreabă ce reacție ar provoca în România o eventuală anchetă penală a lui Coldea în Albania. Răspunsul lui Hoxha:

• ar produce „o explozie imensă în presă”;
• Coldea și-a făcut mulți inamici – oameni de afaceri foarte puternici, proprietari de media, politicieni;
• unii dintre cei pe care binomul SRI–DNA i-a „rezolvat” penal văd acum ocazia perfectă pentru a-l lovi pe fostul general-operativ.

Pe vremuri, când politicienii mergeau la DNA, intrau zâmbind, declarând, glumeț, că „sunt colegi” cu procurorii. Acum, rolurile tind să se inverseze: un fost „arhitect de dosare” riscă să devină personaj principal într-unul, având în platou exact presa și oamenii pe care i-a strivit ani de zile din spatele biroului.

„Nu a fugit”, dar nu mai contează: telenovela continuă

În final, Hoxha mai precizează și un lucru pitoresc, relatat de Euronews Albania și citat de Inpolitics.ro:

• nu are informații că Florian Coldea ar fi fugit din România;
• zvonurile că s-ar fi întors în Albania ca și consilier al premierului sunt catalogate drept „telenovele mediatice pentru clickuri”;
• în perioada 2017–2024, Coldea a lucrat ca expert pentru guvernul albanez, iar acum, dacă va fi tras la răspundere penală, „se va confrunta cu acuzațiile”, dat fiind că își cunoaște foarte bine propria meserie.

La întrebarea dacă influența lui asupra Vlorei Hyseni a fost covârșitoare, Hoxha răspunde diplomatic că nu poate spune asta, dar admite că experiența lui Coldea era enormă în comparație cu cea a ei. Și încheie cu o glumă amară: speră ca Hyseni să nu fi învățat de la Coldea „metode de evitare a radarului”.

Tradus în pamflet: profesorul de „evitare a radarului” riscă să afle cum e când radarul, fie el românesc sau albanez, începe să funcționeze brusc foarte bine.

Acest pamflet se bazează integral pe informațiile și relatările apărute în spațiul public, așa cum sunt prezentate de publicația Lumea Justiției și de Inpolitics.ro, care, la rândul lor, citează dezbaterea difuzată de Euronews Albania și declarațiile analistului Makis Hoxha. Nu reprezintă o hotărâre judecătorească, ci o interpretare satirico-jurnalistică a unui caz aflat în plină desfășurare. (Irinel I.).

( pamflet dur bazat pe relatările Lumea Justiției, Inpolitics.ro și Euronews Albania )

Mandatele expiră în 2027, agitația începe în 2026. Prevenție, nu glumă!

Consiliul Superior al Magistraturii dă semne că a descoperit, în sfârșit, conceptul de „a te pregăti din timp”. Nu pentru dosarele oamenilor, nu pentru reforme, nu pentru transparență – nu exagerăm! – ci pentru cel mai important lucru din galaxie: viitorii șefi.

Publicația Lumea Justiției dezvăluie că instituția a intrat într-o febrilă agitație birocratică, de parcă ar urma cine știe ce reformă istorică, nu doar clasica rotire de scaune din biroul de comandă.

Actualii șefi mai au un an. Sistemul nu riscă: fotoliile trebuie pregătite din vreme

Oficial, mandatele actualilor șefi – judecătorul Liviu Odagiu, președinte, și procurorul Bogdan Staicu, vicepreședinte – expiră abia în ianuarie 2027. Adică mai e un an. Un an în care, teoretic, ai avea timp să te ocupi de probleme reale: încărcătura instanțelor, încrederea publicului, durata proceselor, cercetarea disciplinară a derapajelor din sistem.

Practic, CSM a găsit o prioritate superioară: să pornească deja, din 6 octombrie 2026, operațiunea „Cine se așază în fotoliile din ianuarie 2027”. Nu cumva să-i prindă anul viitor nepregătiți la capitolul „cine pe cine votează”.

Proiecte de management: nu pentru justițiabili, ci pentru CV-ul personal

Membrii CSM interesați de funcții de vârf sunt invitați să-și depună „proiectele de management” până la 17 noiembrie, la secția de care aparțin. Aici începe adevărata comedie: România așteaptă de 30 de ani un proiect coerent pentru o justiție funcțională, dar în schimb primește proiecte pentru cariera lui X, Y și Z.

În teorie, aceste proiecte explică viziunea candidatului pentru conducerea CSM. În practică, multe seamănă cu o compunere de liceu la tema „Cum văd eu viitorul justiției, dar fără să supăr pe nimeni din sistem”. Să nu uităm: nu dai examen la dreptate, ci la compatibilitate cu mecanismele interne.

Analiză, dezbatere, vot: spectacol pentru inițiați, tăcere pentru public

După 24 noiembrie, CSM va analiza și dezbate candidaturile, urmând și votul. Aparent, democrație internă. De fapt, un mic parlament paralel, în care actorii principali vorbesc mult fără să spună nimic, iar decorul rămâne mereu același.

Justițiabilul de rând nu va afla mare lucru: nici cine și-a pus în proiect „transparență maximă”, nici cine a promis „eficiență sporită”, nici cine a jurat pe „independența justiției” în timp ce butonează telefonul să vadă cine îl mai susține. Procesul se va desfășura regulamentar, cu aer sobru și limbaj de lemn perfect lustruit.

Justiția pe hârtie, liniștea în sistem: rotația șefilor ca exercițiu de autoconservare

În timp ce CSM își proiectează viitorii șefi la milimetru, problemele reale pot sta liniștite: nu le deranjează nimeni. Nu e pe ordinea de zi „cum facem justiția mai apropiată de oameni”, ci „cum ne asigurăm că viitoarea conducere nu strică liniștea sistemului”.

Așa ajungem la marele paradox: pentru oamenii care stau cu anii în procese, viitorul în justiție înseamnă termene amânate, săli aglomerate și hotărâri greu de înțeles. Pentru CSM, viitorul în justiție înseamnă cine se așază pe scaunul de președinte și cine pe cel de vice.

În concluzie, CSM se pregătește din timp. Nu pentru dreptate, ci pentru șefi. Iar dacă te întrebai de ce încrederea în justiție scade, uite un mic indiciu: în timp ce cetățeanul așteaptă soluții, sistemul își aranjează fotoliile. (Irinel I.).

Procurori pe muchie de nerv: sistemul a descoperit, în sfârșit, ce știa toată lumea

Potrivit dezvăluirilor făcute de publicația „Lumea Justiției”, o situație demnă de un film absurd s-a produs la concursul pentru funcțiile de conducere de la parchetele de pe lângă judecătorii, tribunale și curți de apel: trei procurori au fost declarați inapți psihic.

Da, ați citit bine: oameni care, teoretic, au puterea de a trimite cetățeni în judecată, de a decide soarta unor dosare penale, au picat la capitolul echilibru psihic exact când au vrut să avanseze pe funcții de șefi.

Până acum, sistemul părea convins că toți sunt „apți, capabili și bine ancorați în realitate”. Brusc, realitatea i-a mușcat de CV.

Când psihologul spune „nu”, dar sistemul ar vrea „lasă că merge și-așa”

Conform informațiilor prezentate de „Lumea Justiției”, la evaluările psihologice organizate pentru ocuparea funcțiilor de conducere, trei candidați la șefie au primit verdictul care, într-o lume normală, ar fi declanșat un cutremur instituțional: inapt psihic pentru funcție de conducere.

Ce au făcut distinșii candidați? Ce știe să facă orice om din sistem care se respectă: au depus contestație.
Ce a făcut sistemul? Ce știe el mai bine: a reconfirmat situația, dar cu aceeași voce stinsă cu care îți spune că „se va face o anchetă internă”.

Rezultatul: după contestație, tot respinși au rămas. Doar că, în timp ce verdictul sună grav, reacția oficială seamănă cu un oftat birocratic: „Ei, asta e, data viitoare…”

Inapți la șefie, dar perfect buni de semnat rechizitorii?

Întrebarea pe care orice om normal și-o pune este simplă: dacă acești procurori sunt inapți psihic pentru funcții de conducere, sunt brusc apți psihic pentru a rămâne procurori de execuție?

Adică prea „tulburați” pentru a coordona un parchet, dar suficient de „stabili” ca să decidă soarta unor oameni în dosare penale?

În logica sistemului, asta pare să fie rețeta:

• pentru semnat acte care trimit oameni în instanță – merge;
• pentru condus o instituție – nu merge, că acolo e „responsabilitate mare”.

Cu alte cuvinte: nu ești suficient de echilibrat să coordonezi colegi, dar ești destul de echilibrat să decizi libertatea altora.

Concurs de șefi cu surprize: „Ruleta rusească” a sănătății mintale

Concursurile pentru șefia parchetelor au devenit un fel de ruletă:

• știi că vor candida „ai sistemului”,
• știi că vor fi declarați „buni profesional”,
• nu știi însă cine mai scapă la testul psihologic.

Faptul că, potrivit informațiilor publicate de „Lumea Justiției”, trei procurori au fost opriți de la șefie pe motiv de inapt psihic spune mai mult despre întregul mecanism decât toate discursurile solemne despre „reforma justiției”.

Dacă ăștia trei au fost prinși acum, câți alții au trecut de filtre ani de zile, cu zâmbetul pe buze și cu parafa pregătită pentru oricine le-a intrat în vizor?

Contestația eternă: reflexul de sistem al celui care nu se vede niciodată vinovat

Nimic nu descrie mai bine mentalitatea din sistem decât reacția celor trei: au făcut imediat contestație.

Nu pentru că ar fi avut o revelație bruscă despre sănătatea lor mintală, ci pentru că, în lumea lor, orice rezultat nefavorabil trebuie atacat:

• pici un examen? contești.
• iei notă mică? contești.
• te declară psihologul inapt? evident, contești.

Este aceeași logică prin care și un rechizitoriu șubred devine „opera vieții”: dacă a fost contestat, înseamnă că „a deranjat pe cineva important”.

Doar că, de data asta, sistemul – culmea! – nu a mai răsucit concluziile: după contestație, verdictul a rămas același. Inapți. Punct.

Justiția cu nervii la limită: cetățeanul ca material de test

Tabloul de ansamblu este ridicol și în același timp sinistru: doar când se pune problema funcțiilor de conducere începe cineva să verifice cu adevărat dacă cei din sistem sunt apți psihic.

Până acolo, cetățeanul de rând rămâne obiect de testare:

• să vedem cât rezistă la citații,
• la abuzuri,
• la termene amânate,
• la rechizitorii făcute pe genunchi.

Abia când trebuie pusă o fundă frumoasă pe o funcție de șef își aduc aminte brusc că există și testări psihologice. Până atunci, sănătatea mintală pare mai degrabă o glumă administrativă bifată formal.

Concluzie amară: sistemul a recunoscut problema, dar nu știe ce să facă cu ea

Dezvăluirea făcută de „Lumea Justiției” despre procurorii declarați inapți psihic nu este doar o știre picantă de colț de pagină. Este un diagnostic brutal pus unui sistem care a funcționat ani de zile pe pilot automat:

• verificări formale,
• responsabilități uriașe în mâinile unor oameni despre care nimeni nu s-a obosit să vadă dacă sunt apți psihic,
• reacții slabe atunci când realitatea lovește în față.

Faptul că cei trei au fost opriți din drumul spre funcții de șefi este, poate, un început. Dar întrebarea care arde este alta:

Dacă acum sistemul recunoaște că există procurori inapți psihic pentru șefie, are curajul să se uite și la cei care au condus deja ani de zile? Sau vom continua cu aceeași piesă ipocrită, în care doar cei prinși pe „filmare” sunt problema, iar restul se bucură în liniște de imunitatea obiceiului?

Până vom primi un răspuns serios, rămânem cu pamfletul. Din păcate, realitatea îl scrie singură. (Irinel I.).