Connect with us

Featured

Stocurile de drone riscă să devină depozite de tehnologie depășită

Publicat

pe

Producția în masă nu mai garantează automat un avantaj militar

Să presupunem că Pentagonul cumpără 100.000 de drone la un preț de 1.000 de dolari pe unitate și le depozitează pentru viitoare operațiuni. La prima vedere, ar fi o demonstrație impresionantă de producție la scară largă — exact tipul de mobilizare industrială pe care conflictele din Ucraina și din zona Golfului îl fac tot mai necesar.

Însă situația se schimbă radical dacă doar 30.000 de drone sunt utilizate înainte ca adversarul să dezvolte o contramăsură capabilă să neutralizeze celelalte 70.000 de aparate. În acel moment, costul real al fiecărei drone care își păstrează utilitatea operațională crește considerabil. Armata ar avea două opțiuni: să renunțe la echipamentele devenite inutile sau să investească în modernizarea lor.

Acest scenariu pune sub semnul întrebării o regulă mult timp considerată valabilă: reducerea costului pe unitate ar trebui să ducă automat la obținerea unei capacități de luptă mai mari pentru fiecare dolar cheltuit. În cazul sistemelor fără pilot, ipoteza nu mai este sigură. Pe măsură ce armatele se bazează tot mai mult pe drone de mici dimensiuni, costul uzurii morale și tehnologice trebuie inclus încă din etapa de planificare.

Patru principii au stat la baza producției industriale

Revoluția Industrială a făcut posibilă extinderea rapidă a producției prin patru concepte esențiale: standardizare, specializare, sincronizare și certificare.

Standardizarea a permis înlocuirea rapidă a pieselor și a fost extinsă ulterior la echipamente, procese și personal. Specializarea a dus la dezvoltarea unor unelte și metode dedicate anumitor componente sau activități. Sincronizarea a făcut posibilă coordonarea în timp a tuturor etapelor, pentru obținerea unui randament maxim. În cele din urmă, certificarea a creat încrederea că piesele, oamenii și procedurile respectă criteriile necesare, reducând nevoia unei supravegheri permanente.

Împreună, aceste principii au crescut repetabilitatea și au permis fabricarea unor volume mari de produse. Stabilirea standardelor, proiectarea uneltelor specializate și certificarea proceselor presupun investiții semnificative. Odată ce sistemul este pus la punct, însă, fabricarea unei noi unități devine relativ ieftină.

Modelul epocii industriale își pierde eficiența pe câmpul de luptă

În cea mai mare parte a erei industriale, scăderea costului unitar a permis achiziționarea unui număr mai mare de tancuri, bombe, camioane sau aeronave. Din acest motiv, prețul pe unitate a devenit un indicator indirect al puterii de luptă obținute în raport cu banii investiți.

Astăzi, legătura dintre costul redus și valoarea militară nu mai este la fel de solidă. Un echipament ieftin, produs în cantități mari, poate deveni inutil înainte de a fi folosit, dacă adversarul schimbă rapid tacticile sau introduce o tehnologie de contracarare.

Noua revoluție industrială accelerează proiectarea și producția

O nouă transformare industrială este alimentată de inteligența artificială, instrumente de producție independente de un anumit design, simulare, modelare și inginerie digitală.

Soluțiile asistate de inteligență artificială pot contribui la proiectarea unei aeronave de mici dimensiuni în doar câteva minute. Imprimantele 3D, brațele robotizate și utilajele CNC nu mai trebuie configurate pentru o singură formă sau pentru un singur model. Acestea pot produce un număr aproape nelimitat de geometrii, transformând rapid un proiect generat digital într-un produs fizic.

Ingineria digitală permite, la rândul său, sincronizarea modificărilor rapide de design cu celelalte componente ale procesului de proiectare și fabricație.

Combinate, aceste tehnologii pot reduce intervalul dintre proiectare, construire, verificare și trimiterea în teren de la ani la zile sau săptămâni. În următorul conflict major, capacitatea de a schimba rapid echipamentele și de a reacționa la evoluția amenințărilor ar putea deveni, în sine, o capacitate militară decisivă.

Avantajul vitezei este accesibil și adversarilor

Războiul din Ucraina demonstrează însă că noile tehnologii nu accelerează doar adaptarea propriilor forțe. Ele le permit și adversarilor să evolueze într-un ritm similar.

Cu cât contramăsurile apar mai repede, cu atât durata de viață operațională a unui design fix se scurtează. De aici rezultă o întrebare strategică tot mai importantă: cum pot fi protejate armatele împotriva introducerii unor echipamente deja depășite și cum pot fi împinse sistemele adversarului spre inutilitate înainte ca acesta să își poată adapta răspunsul?

Experimentele cu drone testează integrarea rapidă a tehnologiilor

Evenimente precum Game of Drones încearcă să transforme viteza de inovare într-un avantaj operațional. În cadrul acestor competiții, producătorii de aeronave, dezvoltatorii de încărcături utile și specialiștii în algoritmi lucrează împreună pentru a rezolva probleme concrete de pe câmpul de luptă.

Un astfel de experiment a reunit o companie care produce senzori pentru controllere Nintendo cu un proiectant de aeronave. Împreună, echipele au demonstrat posibilitatea cartografierii câmpului magnetic al Pământului, pentru dezvoltarea unui nou sistem de navigație destinat mediilor în care semnalul GPS nu este disponibil.

În paralel, exerciții operaționale internaționale, precum RIMPAC 2026, testează producția rapidă de drone direct în teatrul de operații. Marina americană a prezentat această activitate drept cea mai amplă demonstrație de fabricație avansată din istoria Departamentului pentru Război.

Instrumentele necesare producției adaptive încep deja să fie incluse în planurile militare și în conceptele de desfășurare a operațiunilor.

Uzura morală înseamnă mai mult decât hardware abandonat

Depășirea operațională apare atunci când schimbările produse la nivelul amenințărilor, tehnologiei sau tacticilor reduc valoarea militară a unui sistem.

În scenariul celor 100.000 de drone, cele 70.000 rămase în depozit ar putea fi în continuare capabile să zboare. Totuși, dacă nu mai pot îndeplini misiunea pentru care au fost cumpărate, armata a plătit pentru o capacitate de luptă pe care nu o mai poate utiliza.

Pierderile nu se limitează la valoarea aparatelor devenite inutile. În calcul trebuie incluse costurile de logistică, depozitare, capacitatea industrială ocupată și oportunitățile pierdute prin blocarea resurselor în sisteme care nu mai răspund nevoilor operaționale.

Întrebarea nu ar trebui să mai fie „Cât de ieftin putem produce următoarea dronă?”, ci „Câtă valoare militară va furniza acest lot înainte ca designul să trebuiască schimbat?”.

Producția de masă trebuie combinată cu flexibilitatea

Producția la scară largă rămâne indispensabilă pentru componente în cazul cărora repetabilitatea aduce cele mai mari beneficii, precum microelectronica și senzorii avansați.

Noile tehnologii de fabricație permit însă păstrarea unor opțiuni deschise la nivelul structurii și interfețelor, astfel încât integrarea unor componente noi să poată fi realizată rapid. Adaptarea fără capacitate de producție ar fi insuficientă, iar producția de masă fără flexibilitate ar putea genera stocuri de echipamente depășite.

Obiectivul strategic: adversarul trebuie făcut să țină pasul

Noua țintă operațională ar trebui să fie accelerarea adaptării proprii până la punctul în care sistemele adversarului devin depășite. Dacă o armată poate modifica, testa și introduce noi capabilități mai repede decât adversarul poate dezvolta și desfășura contramăsuri, procesul de fabricație se transformă într-o armă strategică.

Un sistem industrial care combină viteza de adaptare cu producția la scară largă poate deveni un avantaj militar la fel de important ca arma pe care o fabrică.

Costul unitar nu mai este suficient pentru deciziile de achiziție

Liderii responsabili de achiziții trebuie să evalueze loturile de producție ale sistemelor cu evoluție rapidă prin mai mult decât prisma prețului unei singure unități.

Analiza trebuie să includă și riscul de uzură morală: ce proporție din inventar este de așteptat să ofere valoare militară înainte ca designul să fie modificat? În același timp, contractele cu industria ar trebui să recompenseze flexibilitatea, capacitatea de modernizare și posibilitatea integrării rapide a unor tehnologii noi.

Fabrica trebuie să devină parte a planului de operații

În viitor, producția nu ar mai trebui tratată ca o activitate separată de operațiunile militare. Exerciții precum RIMPAC trebuie să testeze nu doar dacă o armată poate fabrica echipamente în apropierea frontului, ci și dacă poate parcurge întregul ciclu de adaptare.

Acest ciclu presupune identificarea unei probleme noi pe câmpul de luptă, integrarea unei tehnologii, reproiectarea sistemului, fabricarea noii versiuni și livrarea acesteia către forțele aflate în operații.

Depozitele viitorului vor conține componente, nu drone finite

Armata va avea în continuare nevoie de drone în cantități comparabile cu cele ale munițiilor. Totuși, aceste aparate nu pot fi stocate pe termen lung după modelul munițiilor tradiționale, deoarece tehnologia, amenințările și tacticile se modifică prea repede.

Soluția ar putea fi constituirea unor rezerve de componente, materiale, software și capacități de producție flexibile. Acestea ar permite construirea, integrarea și adaptarea rapidă a dronelor în funcție de situația de pe front.

În caz contrar, armatele riscă să nu acumuleze putere de luptă, ci stocuri de echipamente depășite.

Colonelul Dustin Thomas conduce Unmanned Systems – Experimental Command, structură responsabilă de supravegherea contractelor pentru sisteme fără pilot de toate dimensiunile și din toate domeniile. De asemenea, gestionează Blue List. Anterior, a coordonat Black Phoenix, o echipă de inovare axată pe proiectarea, construirea și testarea unor sisteme aeriene fără pilot în mai puțin de 24 de ore și a fondat Game of Drones, un eveniment dedicat integrării rapide a tehnologiilor noi în sistemele autonome.

Comenteaza si tu

Notice: Undefined variable: user_ID in /home/incisivdeprahova/public_html/wp-content/themes/zox-news/comments.php on line 48

You must be logged in to post a comment Login

Leave a Reply

Exclusiv

IPJ Prahova – Grădinița de Cadre, episodul 56: Pensia nu prescrie păcatele și nu spală urmele „dispecerilor de lux”

Publicat

pe

De

Incisiv de Prahova continuă serialul „Grădinița de Cadre din IPJ Prahova”. După episodul 55, în care am prezentat traseul spectaculos al așa-numitului „Pinochio de Băicoi”, Bogdan Stoican, ajuns de la plutonier la șef de oraș și împins spre pensie cu viteza luminii, revenim cu episodul 56.

Pensia fulger nu șterge urmele: „Grădinița de cadre” sub reflector penal

De ani de zile scriem despre transformările IPJ Prahova: din „apărător al legii” în „Grădinița de Cadre” – locul în care plutonierii făcuți ofițeri la apelul bocancilor devin șefi, iar performanța se măsoară în dosare îngropate, combinații bine „irigate” și pensii salvatoare.

Pornind de la serialul nostru, „Grădinița de Cadre din IPJ Prahova”, sursele noastre susțin că, în liniște, la nivelul unor parchete centrale, s-au deschis mai multe dosare penale decât își închipuie strategii pensionărilor urgente și ai concediilor medicale-miracol. Episoadele nu au rămas doar pamflet, ci au devenit material de analiză pentru oameni ai legii care nu fac parte din „rețeaua internă de protecție”.

Mesajul este simplu:
pensionarea nu este un scut penal. Cine a mizat pe ideea că o semnătură pe cererea de ieșire la pensie sau o fugă strategică „pe boală” spală tot ce s-a făcut ani la rând – riscă să descopere exact contrariul.

Ce nu se vede din afară: scurgeri de informații din dosare penale

În spatele unor pensionări bruște, continuă să apară întrebări incomode. Potrivit informațiilor pe care le deținem și care se află în atenția organelor de cercetare penală, se verifică posibile devoălări de date dintr-un dosar penal, respectiv diseminarea de informații confidențiale către persoane care nu aveau ce căuta acolo.

Modelul descris de sursele noastre, aflat în prezent în analiză, arată așa:

  • anumiți șefi din IPJ Prahova, plantați „strategic” în unele structuri, ar fi fost verigi esențiale în lanțul de scurgere de informații;
  • un șef dintr-o structură ar fi transmis detalii sensibile către un șef de inspectorat, între timp instalat ferm în funcție, nu doar împuternicit;
  • la rândul lui, acesta ar fi comunicat mai departe către „beneficiari” din teritoriu – între care este vehiculat numele lui Bogdan Stoican, cunoscut deja cititorilor noștri.

Dacă aceste suspiciuni se confirmă oficial, vorbim despre posibile fapte penale grave, nu doar despre „șușoteli de birou”:

  • folosirea și transmiterea de informații nepublice din dosare penale;
  • compromiterea unor anchete;
  • eventuală favorizare a unor persoane vizate.

Deocamdată, lăsăm organele de cercetare penală să își facă treaba. Dar întrebarea rămâne: cine, ce, unde și cum a scurs informații dintr-un dosar penal spre persoane interesate?

Santaj, adrese și „cine stă în spatele Incisiv de Prahova?”

Un alt capitol delicat care a intrat, potrivit informațiilor noastre, în atenția organelor de urmărire penală privește încercările disperate de a identifica „cine” și „ce firmă” ar sta în spatele ziarului Incisiv de Prahova.

Într-un dosar penal de șantaj, se verifică:

  • adrese oficiale emise de unele structuri ale Poliției, inclusiv de la Băicoi (sau oamnei „plantati ” care au beneficiat de dosare penale clasate abuziv, ori ei, ori pe cine promoveaza), prin care se încerca identificarea „entității din spatele ziarului Incisiv de Prahova”;
  • baza legală a acestor adrese, oportunitatea lor și interesul real pe care îl serveau;
  • corelațiile dintre aceste demersuri și modul în care au fost soluționate sau clasate anumite dosare penale în zona Băicoi;
  • dacă s-a ajuns la depășiri de atribuții, presiuni sau chiar forme de șantaj sau intimidare la adresa unei publicații.

Verificările vizează atât semnatarii acestor adrese, cât și traseul ulterior al dosarelor pe care aceștia le-au gestionat sau influențat.
Dacă multe dintre suspiciunile ridicate se confirmă, iuresul abia începe.

Repetăm: pensia nu prescrie păcatele. Nici uniforma, nici ștampila nu pot deveni certificat de imunitate.

Galeria „oamenilor buni de nimic”: cazul fostului dispecer de Băicoi, Fenic Ionuț

Continuăm, în același episod 56, și cu un personaj devenit deja familiar în relatările Incisiv: fostul dispecer de Băicoi, Fenic Ionuț, promovat în imaginarul intern drept „om bun la toate”, dar despre care numeroase voci din sistem vorbesc ca despre un simbol al atitudinii „eu sunt acasă, nu în serviciu”.

Conform relatărilor și sesizărilor ajunse la redacția noastră:

  • Fenic Ionuț ar fi beneficiat, în jurul anului 2019, de „bunăvoința” conducerii de atunci, fiind mutat din strada, de la ordine publică, la dispecerat, cu sprijinul lui Zăbavă Mihai Sebastian;
  • până la desființarea dispeceratului de la Băicoi, ar fi transformat sediul în sufrageria proprie, fiind cunoscut pentru nopțile petrecute mai mult pe canapeaua Poliției decât acasă;
  • după desființarea dispeceratului, a fost transferat la Ploiești, unde, spun colegi de-ai lui, se plânge constant de:
    • navetă,
    • aglomerație,
    • faptul că nu mai poate să plece liniștit în timpul programului până acasă, la prânz,
    • faptul că nu mai are „libertatea” de altădată, deoarece la Ploiești există ofițeri care chiar supraveghează activitatea dispecerilor.

Cu alte cuvinte, după ani de confort la Băicoi, descoperă brusc ce înseamnă să fii polițist cu responsabilitate reală, nu doar paznic de canapea.

„Pro bono” pe acoperișurile ștabilor – varianta Syrano

Aceleași surse descriu și un alt tip de activitate „colaterală” a dispecerului:

  • în timpul liber, Fenic Ionuț ar fi fost nelipsit pe la firma Syrano din Băicoi, unde măsura tabla și se implica în lucrări la acoperișurile unor „ștabi” din Poliție;
  • totul ar fi fost prezentat într-o retorică de „misiune pro bono”, ca și cum ar fi făcut voluntariat din pura sa inimă creștină;
  • în realitate, patronul firmei ar fi devenit mai rezervat în a-i pune la dispoziție mașinile firmei după ce a realizat că riscă să explice de ce un polițist ajunge, de facto, să muncească „la negru”, ca pe plantație.

Se mai spune și că soția lui Fenic nu mai lucrează la aceeași firmă, după un episod în care ar fi fost prinsă „uitând” lucruri prin buzunare. Relatăm aceste afirmații ca atare, așa cum sunt vehiculate în mediul local, fără a substitui vreo cercetare penală sau disciplinară.

Dispecerat sau dormitor privat?

Mai multe voci din comunitate și din interiorul Poliției descriu scene aparent banale, dar extrem de grăitoare pentru mentalitatea din „Grădinița de Cadre”:

  • când un cetățean se prezenta noaptea la sediul Poliției Băicoi pentru o problemă, reclamă sau întrebare, Fenic Ionuț ar fi apărut la ușă în papuci, cu cearcăne „de casă”, iritat, și ar fi trântit replica:
    „Da’ bine, bă, că vii la ora asta, mâine nu poți?”
  • senzația generală: omul își trăia turele de noapte ca pe un somn deranjat din când în când de cetățeni, nu ca pe un serviciu public plătit.

Dacă astfel de comportamente nu sunt în mod clar sancționate și curățate, sistemul produce, inevitabil, neîncredere. Cetățeanul nu vine la „vecinul din scara blocului”, vine la instituția statului.

Bârfe, reclamații și „boala veche” a pupatului de scaune

Despre același Fenic Ionuț, mai multe surse vorbesc și în legătură cu un apetit constant pentru bârfe și reclamații interne:

  • i se reproșează că ar formula acuzații și plângeri la adresa colegilor, pe orice subiect minor, doar pentru a-și demonstra „vigilența” în fața șefilor;
  • este amintit cazul unui fost coleg plecat la Școala de la Câmpina, pe care l-ar fi „tocat” prin plângeri și bârfe până la obsesie;
  • „boala veche” ar fi aceeași: să pupi funduri de șefi și să reclami orice fleac doar ca să-ți ții scaunul cald.

Viitorul nu arată roz pentru astfel de caractere: postul de la dispeceratul Băicoi nu pare să mai revină, iar opțiunile reale rămase sunt:

  • demisia – mult clamată, dar niciodată asumată;
  • navetă permanentă la Ploiești, cu ture de noapte făcute, de data asta, în condiții reale de muncă.

Concluzie Incisiv de Prahova: jocul abia începe

Episodul 56 al „Grădiniței de Cadre” nu e doar despre un singur om sau un singur caz. Este despre:

  • un IPJ Prahova în care pensionarea este tratată, încă, ca o trambulină spre liniște, nu ca un simplu sfârșit administrativ al carierei;
  • un sistem în care apar suspiciuni serioase privind scurgeri de informații din dosare penale spre „protejați”;
  • structuri care își consumă energia încercând să afle cine scrie și cine susține un ziar de investigații, în loc să se întrebe de ce există atâtea subiecte de scris;
  • o galerie de „oameni buni de nimic”, pentru care canapeaua, naveta și combinațiile par mai importante decât onoarea uniformei.

Repetăm încă o dată, răspicat:
pensia nu prescrie păcatele.
Naveta nu spală complicitățile.
Iar canapeaua din dispecerat nu devine, prin uzură, pat de erou.

Incisiv de Prahova va continua să scrie, să întrebe și să documenteze. Organele de cercetare penală au propriile atribuții. Dacă și le vor îndeplini până la capăt, „Grădinița de Cadre” s-ar putea trezi, mai devreme decât crede, în fața unui alt tip de festivitate: cea în care nu se mai flutură decizii de pensionare, ci citații. Vom reveni! (Cristina T.).

Citeste in continuare

Exclusiv

Triada care vrea să-și facă minister la purtător: Darău, Vișoianu, Miron și operațiunea „Jaf la MEDAT”

Publicat

pe

De

Ministerul Economiei sau SRL-ul Triadei?

La Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului (MEDAT) nu se mai face administrație, se face acrobație constituțională. În centru: așa-numita „Triadă Darău–Vișoianu–Miron”.

Ministrul Ambrozie-Irineu Darău, secretarul general Adriana-Laura Miron și șefa de facto a cabinetului, Daniela Vișoianu, au pus în mișcare o schemă care trece de la „reorganizare” la un adevărat asalt asupra structurii de funcționare a statului român. Nu e vorba doar de un HG modificat pe furiș, ci de o încercare de capturare instituțională, distrugere a filtrelor tehnice și vulnerabilizare a securității naționale.

Numele Danielei Vișoianu nu e deloc nou în ecuația combinațiilor politico-financiare: presa a documentat legături cu „băieții deștepți” din energie și contracte directe cu Ministerul Educației și cu ONG-ul lui Cumpănașu (vezi, de exemplu, analiza G4Media: https://www.g4media.ro/cine-este-daniela-visoianu-noul-consilier-al-ministrului-educatiei-legaturi-cu-baietii-destepti-din-energie-si-un-contract-chiar-cu-ministerul-si-cu-ong-ul-lui-cumpanasu-visoianu-spune-ca-functia-d.html). Acum, aceeași rețea a ajuns la butoanele MEDAT.

Miza? Nu e o simplă „reformă administrativă”. Este, potrivit documentelor interne și avertismentelor direcțiilor de specialitate, o schemă coerentă de:

  • capturare a deciziei politice,
  • desființare a controlului tehnic,
  • slăbire deliberată a infrastructurii de securitate economică, militară și cibernetică.

Reformă cu toporul: 90 de atribuții aruncate la gunoi, Constituția făcută confetti

Documentele interne ale direcțiilor DAERI, DAPS și DGCEPSD au arătat cât de brutal a fost „biciuită” legislația României pentru a încăpea în agenda Triadei.

  • Peste 90 de atribuții tăiate „la paușal”:
    Proiectul de modificare a HG nr. 189/2025 reduce atribuțiile ministerului de la peste 90 la doar 51, transformate în poziții generice, fără ca Nota de Fundamentare să dea vreo justificare tehnică sau economică. Adică exact opusul a ceea ce cere Legea 24/2000 privind tehnica legislativă. Se taie întâi, se întreabă după.
  • Constituția, făcută anexă la Ordin de Ministru:
    Prin modificarea art. 4 alin. (1) și art. 8 alin. (2), Darău și Miron încearcă să mute detalierea organigramei, a serviciilor și a numărului de posturi din Hotărâre de Guvern într-un simplu Ordin de Ministru.
    Problema? Art. 108 din Constituție și Codul Administrativ (OUG 57/2019) spun clar: structura și atribuțiile de bază ale unui minister se stabilesc strict prin hotărâri de Guvern. Triada pare să le fi citit ca pe niște recomandări opționale.
  • Guvern interimar, puteri… absolute:
    Reducerea de la 13 la 8 structuri și de la 709 la 600 de posturi este împinsă înainte de un Guvern fără puteri pline. Adică exact tipul de decizie care depășește „administrarea curentă” și riscă suspendarea în instanță, după modelul altor HG-uri deja puse pe butuci de Curtea de Apel București.

Rezultatul: o așa-zisă „reformă” care le ia Guvernelor viitoare pârghiile legale și le lasă Triadei butoanele operative, prin simple ordine interne.

Execuția DAPS: când guvernanța corporativă se amestecă în aceeași oală cu licitațiile

Dacă vrei să înțelegi unde doare cu adevărat, uită-te la bani. Iar banii companiilor de stat trec prin DAPS – Direcția Administrarea Participațiilor Statului.

  • DAPS, desființată „elegant”:
    Direcția este făcută praf, rolul ei fiind comasat cu… achizițiile publice ale ministerului. Așa se ajunge la un conflict de interese clasic: aceeași linie managerială:

    • organizează licitațiile,
    • și tot ea evaluează companiile de stat care participă la acele licitații.

    Guvernanța corporativă este aruncată într-un serviciu minuscul, subordonat direct ministrului, într-o sfidare a OUG 109/2011 și a standardelor OCDE.
    Pe scurt: „controlăm și jucăm” în același timp.

  • Industria de Apărare, spartă pe bucăți:
    Direcția Industria Națională de Apărare pierde coerența pe:

    • planurile de mobilizare la război,
    • capacitățile critice de producție militară,
    • acordurile europene SAFE.

    Atribuțiile sunt împrăștiate prin diferite direcții, fără garanția că oamenii de acolo au certificate ORNISS pentru informații clasificate, fără consultarea CSAT sau a MApN.
    Cu alte cuvinte: infrastructura militară critică, tratată ca un puzzle administrativ.

  • 5G/6G, fibra optică și 112 – lăsate fără scut:
    Specialiștii din Direcția Comunicații Electronice (DGCEPSD) avertizează clar:

    • eliminarea atribuțiilor tehnice,
    • tăierea de posturi,
      expun rețelele de fibră optică și rețelele de date la atacuri cibernetice.
      În plus, sunt puse în pericol proiectele cu STS privind localizarea apelurilor de urgență la 112, reglementate prin HG nr. 1544/2024.

Cu alte cuvinte, în numele „reformei”, se ciuntește exact ceea ce ar trebui protejat: controlul asupra companiilor de stat, producția militară și infrastructura digitală critică.

„Reformă” de vitrină: mai mulți șefi, mai multă reprezentare, zero economie

Oficial, Triada vinde povestea reducerii cheltuielilor și a „subțierii aparatului de stat”. În realitate, cifrele arată alt film.

  • Numărul șefilor, în plin avânt:
    Ministrul Darău a anunțat public o reducere de 40% a funcțiilor de conducere.
    În noua organigramă, Directorii Generali cresc de la 6 la 8.
    „Magia” matematicii: procentul de tăiere a fost calculat raportat la posturile aprobate (80), nu la cele ocupate efectiv (37). Pe hârtie, reforma duduie. În realitate, apar mai multe fotolii de șefi.
  • Rețeaua externă – mai mare ca oricând:
    În timp ce se taie din aparatul tehnic intern, numărul de posturi din reprezentarea externă crește de la 10 la 12. Acolo unde se plimbă hârtii, nu unde se lucrează efectiv.
  • Austeritate cu salarii „de import”:
    În plină „criză bugetară”, MEDAT face:

    • detașări,
    • transferuri scumpe din afara instituției,
      pe salarii mai mari decât media ministerului, anulând orice economie bugetară clamată.

Adică: tăiem jos, umflăm sus. Reducem „pe hârtie”, angajăm „pe sub masă”.

Dezbaterea publică „cu cartelă”: intră doar 10 la online și 20 în sală

Ca să dea aparența de democrație, Triada a organizat pe 27 august 2026 o dezbatere publică. În teorie, sub Legea 52/2003. În practică, o parodie.

  • Plafonarea ilegală la 10 vorbitori online:
    Legea 52/2003, art. 7 alin. (10) lit. b), spune clar: dezbaterea se încheie doar după ce TOȚI cei înscriși își exprimă punctul de vedere.
    Ce face MEDAT? Limitează abuziv numărul vorbitorilor online la 10 persoane. Restul – afară, că nu mai e „slot”.
  • Acces fizic în stil „regim de dinainte de ’89”:
    Doar 20 de locuri în sală, cu o „ordine de precădere” stabilită discreționar de conducerea ședinței.
    Se importă abuziv regulile de la art. 8 privind ședințele organelor deliberative (inaplicabile aici) și se forțează pe art. 7, care reglementează dezbaterile pe acte normative.
  • Experții, ținuți la sertar:
    Anunțul oficial nu respectă art. 7 alin. (10) lit. c) – nu se confirmă prezența experților și a specialiștilor care au semnat Nota de Fundamentare și studiul de impact. Exact oamenii care ar trebui să răspundă întrebărilor sunt lăsați „în birou”.
  • Iresponsabilitate pe bani grei de la UE:
    Prin comasarea haotică a structurilor de monitorizare, România este împinsă spre:

    • penalități de peste 1,69 milioane euro,
    • amenzi zilnice de până la 122.670 euro/zi,
      pentru netranspunerea directivelor UE, inclusiv Directiva UE 2023/2225.

Rezumând: transparența e simulată, legea e călcată, iar nota de plată riscă să vină dinspre Bruxelles, în milioane de euro.

Bifat ilegalitatea: când MEDAT sare peste Ministerul Muncii și încearcă să „șteargă” și Dezvoltarea

Dimensiunea „blatului” instituțional ajunge la nivel de manual.

  • Ministerul Muncii, ocolit complet:
    • Se taie 109 posturi,
    • se „reformează” drepturi salariale,
    • se modifică unilateral raporturi de serviciu,
      fără avizul obligatoriu al Ministerului Muncii (MMSS).
      În plus, se încearcă neutralizarea sindicatelor (CSN MERIDIAN, PRO LEX) și fentarea Codului Muncii privind restructurările colective și protecția salariaților.
  • MDLPA, scos de pe traseu „la foc mic”:
    Ministerul Dezvoltării (MDLPA), păstrător al Codului Administrativ (OUG 57/2019), este exact instituția care ar trebui să spună: „Stop, nu puteți muta configurarea direcțiilor și posturilor în Ordin de Ministru”.
    Surse din anturajul ministrului semnalează tentativa de eliminare a MDLPA din lista oficială a avizatorilor, după ce deja Ministerul Muncii fusese sărit complet.
  • Regulamentul Guvernului, făcut facultativ:
    Fără aceste avize esențiale, HG-ul de modificare a HG nr. 189/2025 este lovit de un viciu de nelegalitate absolută, contrar Regulamentului Guvernului (HG 561/2009).
    Traducere: risc major de nulitate, procese pierdute pe bandă rulantă și daune plătite din bani publici, nu din buzunarele Triadei.

Infrastructura critică, la mila improvizațiilor

Scăpate de filtrul de legalitate al ministerelor de linie, deciziile Triadei lovesc direct în zonele cele mai sensibile ale statului.

  • DAPS desființată, conflict de interese oficializat:
    Guvernanța corporativă a companiilor de stat este amestecată cu achizițiile publice, aceeași direcție:

    • face licitațiile,
    • evaluează companiile de stat care licitează.
      OUG 109/2011 și regulile OCDE devin simple ornamente.
  • Industria de Apărare, spartă în bucăți fără ORNISS:
    • capacități de producție militară,
    • acorduri SAFE,
    • planuri de mobilizare,
      toate sunt împrăștiate prin diverse direcții, fără verificarea certificatelor ORNISS, fără aviz CSAT sau MApN.
  • Atac implicit la 5G/6G și STS 112:
    DGCEPSD avertizează că eliminarea atribuțiilor tehnice slăbește protecția rețelelor 5G/6G și a fibrei optice, periclitând inclusiv proiectele cu STS privind acuratețea localizării apelurilor la 112 (HG 1544/2024).
  • Infringementul bate la ușă:
    Reforma nefundamentată a structurilor de afaceri europene blochează transpunerea corectă a directivelor UE, inclusiv Directiva 2023/2225, expunând România la:

    • amenzi de peste 1,69 milioane euro,
    • penalități zilnice până la 122.670 euro/zi.

Dezbaterea din 27 august 2026: pumn în gură cu acte-n regulă

Pentru a masca ilegalitățile și improvizațiile, MEDAT a pus în scenă:

  • o dezbatere „publică” cu maximum 10 vorbitori online,
  • acces în sală limitat la 20 de persoane, pe baza unei „ordini de precădere” decise discreționar.

Totul, cu încălcarea:

  • art. 7 din Legea 52/2003 privind transparența decizională,
  • art. 1 și art. 31 din Constituție (stat de drept, dreptul la informație).

Legea spune că toți cei înscriși trebuie să poată vorbi. Triada spune că e loc doar pentru 10. Restul, la coadă.

Vineri, înainte de zi liberă: cum se fură statul la lumina becului de birou

Proiectul a fost lansat vineri, înainte de o zi liberă, cu termen de înscriere de doar o zi plină. Rețeta clasică:

  • se publică pe tăcute,
  • se comprimă la maximum perioada de reacție,
  • se forțează procedurile în plină liniște instituțională.

Toate direcțiile tehnice de specialitate și marile federații sindicale cer același lucru:
retragerea imediată și necondiționată a proiectului de HG.

Tăcerea care doare: DNA, CSAT, AMEPIP – lipsește reacția

Intrebari_presa_dezbatere_publica_Proiect_HG_MEDAT

Nota_constatare_Anunt_dezbatere_publica_27082026_MEDAT_1

În fața:

  • ocolirii Ministerului Muncii,
  • tentativei de eliminare a MDLPA din avizare,
  • încălcării Constituției și a Codului Administrativ,
  • vulnerabilizării industriei de apărare și infrastructurii cibernetice,

reacțiile instituțiilor-cheie lipsesc.

  • DNA – nu intervine pe zona de abuz în serviciu.
  • CSAT – nu oprește derapajele privind securitatea cibernetică și industria de apărare.
  • AMEPIP – tace pe tema mutilării guvernanței corporative a companiilor de stat.

În timp ce Triada Darău–Vișoianu–Miron își croiește minister „la cheie”, statul român pare redus la rolul de spectator plătitor. Iar nota de plată – în milioane de euro și ani de vulnerabilitate – se pregătește deja, liniștită, în spatele ușilor închise. (Cristina T.).

Citeste in continuare

Featured

Sluga mică, stat mare: România în 2026, încă prizoniera comunismului cu față „democratică”

Publicat

pe

De

La 36 de ani de la Revoluție, torționarii au pensii speciale, „slugile mici” dau lecții de morală, iar comunismul e mai puțin periculos în lege decât o cămașă verde.

„Sluga mică” din aparatul represiv, mare demnitar într-un stat mic de caracter

Sindicatul Diamantul pune degetul fix pe rana pe care statul român o pansază, dar nu o vindecă:
„Este trist ca la 36 de ani de la revoluție, oameni care au slujit dictatura comunistă și au participat la reprimarea revoluției se mai află încă în funcții importante în stat.”

Trist? E puțin spus. E grotesc.

România reușește performanța unică de a transforma foști executanți ai aparatului represiv comunist în personaje respectabile, la costum, cu funcții, prerogative și influență. Nu contează că au fost parte dintr-o mașină de oprimare, că au servit un regim ilegitim și criminal. Important este că, după Revoluție, au știut să se repoziționeze: din slugi ale dictaturii, s-au reciclat în stăpâni ai tranziției.

Iar în mijlocul acestui tablou cinic, apare Pahonțu, cu o sinceritate dezarmantă:
„Pahonțu spune că el a fost o sluga mică la revoluție, în schema aparatului represiv.”

Sluga mică, dar foarte bine plantată. La noi, „sluga mică” nu răspunde niciodată pentru nimic. Dimpotrivă: timpul trece, sluga urcă, dosarele se pierd, amintirile se estompează, iar statul o răsplătește. România, patria perfectă pentru cariera foștilor „mici” colaboratori, care devin „mari” oameni de stat.

România a „condamnat” comunismul… la televizor

Sindicatul Diamantul lovește unde doare mai tare:
„România a eșuat în condamnarea comunismului.”

Normal că a eșuat. Condamnarea comunismului, în România, a fost o piesă de teatru politică, jucată pentru publicul internațional. S-au citit rapoarte în Parlament, s-au făcut poze solemne, s-au ținut discursuri patetice despre victime, lagăre, Securitate, colectivizare, crime și teroare.

Și după ce s-a stins lumina la televizor, cine a rămas în funcții? Exact cei care „au slujit dictatura comunistă și au participat la reprimarea revoluției”. România a condamnat comunismul în vorbe, dar i-a păstrat oamenii, reflexele și rețelele. Condamnare de formă, continuitate de fond.

Dacă ai fi extraterestru și ai citi doar Constituția și rapoartele oficiale, ai zice că România e o democrație tânără, care și-a înfruntat trecutul. Dacă însă te uiți cine semnează ordine, cine stă în consilii, cine are acces la informație și putere, ai zice că e aceeași structură, cu alte cravate.

Fascism interzis, comunism la liber: dubla măsură legalizată

Sindicatul Diamantul spune franc ce legiuitorii se fac că nu aud:
„Legea interzice simbolurile legionare și fasciste, dar nu și simbolurile comuniste.”

Aici e toată ipocrizia juridică și morală a statului român, pusă pe hârtie.

Cămașa verde, zvastica, salutul fascist – toate, corect, interzise. Dar secera și ciocanul? Portretul „tovarășului”? Steaua roșie? Imnul partidului? Astea, pentru legiuitorul român, nu par să fie o problemă. De parcă milioanele de victime ale comunismului ar fi mai puțin moarte decât victimele fascismului. De parcă tortura, anchetele, închisorile politice, deportările și crimele regimului comunist ar fi doar niște „excese administrative”.

Mesajul statului e simplu și cinic:
– Fascismul e rău și interzis.
– Comunismul a fost „o rătăcire istorică”, dar emblemele lui pot fi tolerate, nostalgic, „ca simboluri ale unei ere trecute”.

Dacă vii cu un simbol fascist, legea cade pe tine ca tunetul. Dacă vii cu un simbol comunist, ești, în cel mai rău caz, „excentric”. Iar dacă mai ești și „o sluga mică” reciclată în demnitar, ești chiar respectabil.

De ce îi mai ținem în funcții pe cei care au apărat dictatura?

Sindicatul Diamantul enunță un adevăr pe care instituțiile îl ocolesc cu grijă: la 36 de ani de la Revoluție, oamenii care au apărat dictatura, care au făcut parte din aparatul represiv și care au participat la reprimarea Revoluției sunt încă acolo, sus, în funcții importante.

Ce spune asta despre noi, ca stat?

  • Că nu am vrut cu adevărat lustrație.
  • Că nu am vrut cu adevărat o ruptură morală față de comunism.
  • Că am preferat „stabilitatea” rețelelor vechi în locul curățeniei dureroase, dar necesare.

România își lasă eroii Revoluției în umbră, dar își păstrează „slugile mici” în posturi cheie. Asta nu mai e doar tristețe, e complicitate instituționalizată.

Concluzie: o țară cu dictatura nereparată și cu decorații pe pieptul slugilor

Sindicatul Diamantul descrie, în câteva fraze, un eșec istoric:

  • oameni ai aparatului represiv comunist rămași în funcții,
  • recunoașterea, cu nonșalanță, a rolului de „sluga mică” în serviciul dictaturii,
  • condamnarea slabă și ipocrită a comunismului,
  • o lege care vânează simboluri legionare și fasciste, dar închide ochii la simbolurile comuniste.

Statul român s-a obișnuit cu această schizofrenie morală: condamnăm comunismul la nivel declarativ, dar îl tolerăm în carne și oase, în CV-uri, în funcții, în simboluri și în reflexe de putere. Iar când adevărul este rostit – cum o face Sindicatul Diamantul – pare că auzim nu ceva nou, ci ceva ce știam cu toții și am preferat să îngropăm.

După 36 de ani, nu mai putem vorbi doar de „moștenirea comunismului”. Putem vorbi liniștit de complicitatea prezentului cu el. Iar cât timp „slugile mici” ale dictaturii rămân mari în stat, România nu a ieșit, de fapt, din comunism. Doar i-a schimbat decorul. (Cerasela N.).

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusiv2 ore ago

IPJ Prahova – Grădinița de Cadre, episodul 56: Pensia nu prescrie păcatele și nu spală urmele „dispecerilor de lux”

Incisiv de Prahova continuă serialul „Grădinița de Cadre din IPJ Prahova”. După episodul 55, în care am prezentat traseul spectaculos...

Exclusiv2 ore ago

Triada care vrea să-și facă minister la purtător: Darău, Vișoianu, Miron și operațiunea „Jaf la MEDAT”

Ministerul Economiei sau SRL-ul Triadei? La Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului (MEDAT) nu se mai face administrație, se face...

Exclusiv2 ore ago

Șef de IPJ cu nota 3,82 la “capacitate”. România, te iubesc… pe mute

Inspectorat de Poliție Județeană sau Școală Ajutătoare de Șefi? Concursul pentru șefia Inspectoratului de Poliție Județean Cluj nu a fost...

Exclusiv23 de ore ago

IPJ Prahova – Grădinița de Cadre, episodul 55: Pinochio de Băicoi își taie singur nasul… la pensie

Reamintire scurtă: „Inspectoratul de Protecție al Jmecherului” De 55 de episoade tot scriem despre IPJ Prahova, transformat cu succes din...

Exclusiv23 de ore ago

TCE Ploiești – „Organigrama cu chiloți” trece, oamenii cu 40 de ani vechime pleacă. AGA, cu ștampila pe teroare

„La TCE domnește Nae. Restul doar ridică mâna.”  AGA A VOTAT: SALVĂM 8 CONTROLORI, EXECUTĂM 40 DE ANI DE MUNCĂ...

Exclusiv2 zile ago

Concursul de la Dinamo, făcut praf: tragere la sorți cu grile la vedere și comisie pe ‘românește’

Ofițer principal I la Resurse Umane sau ofițer principal I la „Bătaie de Joc”? Sindicatul Sidepol dezvăluie o posibilă fraudă...

Exclusiv3 zile ago

Famiglia Teoroc, lovită din interior: “Ajunge!” – Directorul general al ANP confirmă mafia sindicală din penitenciare

23 de ani de sistem vs. 22 de ani de Famiglie: Burcu explodează public Când șeful Administrației Naționale a Penitenciarelor...

Exclusiv3 zile ago

„IPJ Prahova – Grădinița de cadre”, episodul 54: Noaptea, ca hoții. Subcomisarul fără numere și fără rușine

SUBCOMISAR FĂRĂ RCA, DAR CU TUPEU – Episod din serialul „IPJ Prahova – Grădinița de Cadre”  Când șeful de poliție...

Exclusiv3 zile ago

Vesta antiînjunghiere și logica înjunghiată

Se ia o instituție obosită, câțiva șefi care confundă managementul cu dresajul și se adaugă o vestă antiînjunghiere. Se amestecă...

Exclusiv3 zile ago

CÂȚI POLIȚIȘTI MAI TREBUIE BATJOCORIȚI CA SĂ ÎNȚELEGĂ STATUL CĂ PATRULA CU DOUĂ SUFLETE NU E SCUTUL ROMÂNIEI?

Faraoani, republica alcoolului: doi polițiști vs. „elita” de la cârciumă Faraoani, județul Bacău. Nu, nu e scenă dintr-un film prost,...

Exclusiv3 zile ago

Sindicatele, bau-baul securistului rebranduit: cazul Iulian Fota

„Structura internă de securist”: când lumea veche nu vrea să moară Uitându-te la discursurile lui Iulian Fota, ai senzația că...

Exclusiv4 zile ago

TCE Ploiești în ajun de AGA: De la organigrama „chilotel” la liderul de sindicat prins la furat de pește – probitate morală la conservă (VIDEO)

TCE Ploiești în ajun de AGA: Organigrama „chilotel” și sindicatul de buzunar Mâine, 31 august, la TCE Ploiești nu e...

Exclusiv4 zile ago

Miliardul care se scurge din buzunarul militarilor: jalba la Miruță, tăcerea PSD–AUR și merdenelele politice ale rezerviștilor

În atenția pensionarilor militari: cifrele reci, furia caldă. Sindicatul „Diamantul” pune lupa pe bani Sindicatul Diamantul, prin Emil Pascuț, rupe...

Exclusiv4 zile ago

Când nu poți repara sistemul, vinzi fuste: eleganță bleumarin peste burnout și umilință

În timp ce salariile se duc în rate, dotările lipsesc, turele se fac pe stomacul gol și oamenii ard psihic...

Exclusiv5 zile ago

Mătura onoarei: cum a trebuit să fie dat IPJ Brăila în judecată ca să descopere că există firme de curățenie

Polițist cu epoleti, nu cu mopul în brațe Știați că la IPJ Brăila, ca să se facă, în sfârșit, curățenie...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Taxi Heathrow London

www.softpas.com

Top Articole Incisiv