Exclusiv

REPUBLICA RÂȘNOV – STATUL FANTOMĂ CU PREMIER LA TELECOMANDĂ

Publicat

acum 3 ore

iunie 17, 2026

Incisiv

Cum a ajuns Adrian Veștea „prim-ministrul de apartament” al rețelelor cu epoleți, drone de carton și firme-cloacă

Premier de ocazie pentru un stat de second-hand

În timp ce Bucureștiul oficial se dezintegrează în direct, sub o criză guvernamentală fără precedent, România se trezește cu un prim-ministru desemnat care pare scos la repezeală dintr-un depozit de mobilă second-hand: Adrian Veștea. Președintele Nicușor Dan îl împachetează frumos în vorbe despre „stabilitate” și „necesitate administrativă”, dar, dincolo de ambalaj, conținutul e exploziv pentru siguranța națională.

Sub poza de gospodar cuminte și „om de județ”, se conturează un profil stufos de vulnerabilități strategice: un politician care și-a trădat propria linie de partid (PNL), un administrator incapabil să priceapă contextul geopolitic în care este împins și un personaj perfect pentru rolul de „premier telecomandat” într-un joc în care butoanele se apasă în altă parte.

Drumul lui Veștea de la Râșnov la Palatul Victoria trece prin:

un pod sabotat birocratic, care a blocat tancurile NATO;
o firmă de apartament din fieful său, conectată la un fost ofițer SRI condamnat penal și cu legături documentate până la Moscova;
un minister umplut cu pensionari SRI reciclați în consultanți pe bani publici, care transformă fondurile de dezvoltare în pușculița unui sistem de clan.

„Fermele de boți” vs. ferma de baroni: când premierul nu pricepe ce joc joacă

În noaptea în care internetul îi scapă situația de sub control, Adrian Veștea descoperă brusc inamicul: boții. Nu slăbiciunea lui politică, nu ruptura totală de propriul partid, nu izolarea lui în interiorul PNL, ci… conturile false.

Pe Facebook, Veștea declanșează o tiradă demnă de rubrica „umor involuntar”:

„Cu siguranță simțiți și voi că fermele de boți s-au activat masiv și încearcă să distorsioneze realitatea, prezentând formarea unui nou guvern drept orice altceva decât o necesitate pentru România.
Voi însă mă cunoașteți. Am fost în localitățile voastre, am discutat direct și v-am ascultat. Niciun număr de conturi false, roboți sau mesaje coordonate nu poate ascunde adevărul: am alături colegi, susținători și oameni care înțeleg cât de important este ca România să aibă un guvern funcțional.
Vă îndemn să nu cădeți pradă dezinformării. Este timpul ca România să nu mai bată pasul pe loc, ci să aibă un guvern pregătit să facă schimbările de care cetățenii au nevoie”.

Realitatea este alta: Veștea a mușcat cu tot cu undiță momeala întinsă de Nicușor Dan. Pentru el, crescut în laboratoarele județene de la Brașov, nominalizarea este apogeul carierei. Pentru „sistem”, el este doar piesa de sacrificiu perfectă: „cal troian” băgat în PNL pentru a dinamita din interior conducerea legitimă formată în jurul lui Ilie Bolojan și Ciprian Ciucu.

Conducerea PNL a catalogat desemnarea sa drept „act ostil”, în clar.
Veștea se vede însă mare premier al unei facțiuni de „baroni locali” speriați de rigoarea lui Bolojan și însetați de robinetul cu bani de la Ministerul Dezvoltării.

Eroarea fundamentală? Crede că poate guverna. În realitate, izolarea lui îl face:

șantajabil politic;
dependent total de grupuri de interese;
incapabil să decidă altceva decât ce-i dictează cei care îi țin scaunul sub el.

PSD și Marcel Ciolacu privesc spectacolul din lojă, cu popcorn. Susținând din umbră un premier PNL repudiat de propriul partid și decredibilizat în exterior, PSD se pregătește să dețină controlul total al Executivului, fără să poarte costul politic.
Veștea nu este lider – este un operator de telecomandă, în timp ce „turnul de control” se află în altă parte.

Râșnov, avanpost strategic: drone de balcon, Moscova la ușă și bani europeni de supt

Dacă prostia politică poate fi trecută la „pagube colaterale”, ceea ce se întâmplă în Râșnov – fieful lui Adrian Veștea timp de 12 ani – intră direct în aria de interes a CSAT.

O investigație transfrontalieră detaliată, publicată de Barikada.ro (sursa: https://barikada.ro/o-firma-misterioasa-din-rasnov-fara-angajati-vrea-sa-produca-drone-militare-legaturi-cu-un-fost-ofiter-sri-condamnat/), scoate la lumină o jucărie sinistră: IntellDrones SRL, o firmă-fantomă cu sediul în Râșnov.

Mutarea magică: de la stropit porumbul la război hibrid

Februarie 2024: firma apare în acte cu obiect de activitate „drone agricole ieftine din China pentru stropit culturi”.
În registrele Ministerului Finanțelor: cifră de afaceri zero, datorii, zero angajați. O cochilie fiscală perfectă.

Apoi vine momentul SAFE: Uniunea Europeană lansează programul Security Action for Europe (SAFE) – un megabond de 150 de miliarde de euro pentru înarmare și apărare, din care României îi revin 16,6 miliarde de euro.
Dintr-odată, IntellDrones are o revelație strategică: își schimbă obiectul de activitate în „fabricarea de aeronave și nave spațiale militare” – adică drone de război, pentru frontul de mâine.

Panoplia de personaje: de la fast-food la „expertă în securitate”

Proprietara oficială, Ioana-Hermina Păiuș:

membră PNL;
cu legături indirecte de rudenie cu familia lui Adrian Veștea;
trecută rapid de la administrat fast-food la pozat în „expertă în securitate”, după ce a absolvit în cascadă cursuri la Academia Națională de Informații a SRI.

În spatele ei, însă, apare adevăratul arhitect:
Sorin Dobîrcianu, fost ofițer SRI:

condamnat definitiv la 3 ani de închisoare cu suspendare pentru trafic de influență;
marketat în online drept „influencer NATO”;
documentat de jurnaliști ca fiind deplasat în Federația Rusă, sub pretextul consultanței, unde s-a întâlnit cu un oligarh apropiat de Vladimir Putin.

Întrebarea de 16,6 miliarde de euro:
Cum este posibil ca în orașul condus ani de zile de Veștea, o firmă fără angajați, condusă de o rudă politică reciclată în „expertă în securitate”, cu un creier din umbră condamnat penal și conectat la Moscova, să se pregătească să gestioneze proiecte de tehnică militară din fonduri europene strategice?

Nu mai vorbim de simplă neglijență. Vorbim de gaură în gardul securității naționale, fix în curtea politică a „premierului desemnat”.

Podul care a îngropat tancurile NATO: cum se sabotează o alianță cu un ștampilator lent

Dacă cineva își imaginează că Veștea e doar „gospodar de drumuri și poduri”, generalul-maior (r) Dorin Toma îl trimite direct în raportul de incident NATO. Fost comandant al Comandamentului Multinațional de Divizie de Sud-Est (2022–2025), Toma nu vorbește în șoaptă: acuză direct sabotaj prin indolență.

Obiectivul: Podul peste Olt de la Voila, județul Brașov.

Proiectul de demolare și reconstruire, esențial pentru mobilitatea trupelor NATO către Poligonul Cincu (unde Franța este națiune-cadru pentru Grupul de Luptă), a fost blocat peste patru ani.
În tot acest timp, Adrian Veștea a avut tot:
- ca președinte al Consiliului Județean Brașov – responsabil local de infrastructură;
- ca ministru al Dezvoltării – șeful ministerului care finanța lucrarea prin PNDL.

Rezultatul: un fiasco de pus în manualele de „cum să sabotezi aliații fără să tragi un glonț”.

Consecințele pe teren:

Tancurile franceze Leclerc și convoaiele militare grele nu au putut folosi ruta directă din lipsa podului.
Armatele aliate au fost obligate să ocolească zeci și sute de kilometri pe drumuri secundare neamenajate, prin județul Sibiu sau Țara Făgărașului – cu costuri logistice uriașe și riscuri suplimentare.
Tehnica militară a fost deviată inclusiv peste barajul unei hidrocentrale, sub restricții severe de tonaj:
- punând presiune pe infrastructura energetică critică;
- distrugând drumuri rurale și scotând oamenii în stradă, în proteste spontane.

Generalul Toma nu se încurcă în eufemisme:

„Se discută mult despre mobilitatea militară (…), însă faptele demonstrează că se face prea puțin. Autoritățile române sabotează, în fapt, efortul colectiv”.

Iar omul indicat în acest tablou de sabotaj birocratic este același Adrian Veștea, pe care azi îl împing spre funcția de prim-ministru – adică omul care ar trebui să coordoneze tocmai Armata și infrastructura strategică a României.

Ministerul Dezvoltării – oficiu poștal pentru epoleți pensionați și firme căpușă

Când Veștea este întrebat, cu o aroganță greu de susținut în raport cu CV-ul său, de unde știe președintele că el „e capabil”, răspunsul vine prompt:

„Are de unde să se informeze”.

Are, într-adevăr. Din notele unui sistem pe care Veștea l-a instalat, cu grijă, chiar în inima Ministerului Dezvoltării.

Imediat după ce preia mandatul de la Cseke Attila, Veștea readuce în actualitate un personaj clasic de manual: Valentin Paraschiv.
Profil:

pensionar de lux din structurile SRI;
rotiță de influență în Teleormanul lui Liviu Dragnea;
reciclat apoi prin Ministerul Mediului;
reactivat ca „mare consilier” în Ministerul Dezvoltării.

Ca să nu bată la ochi, nu e pus la vedere în cabinetul ministrului, ci croit discret la cabinetul secretarului de stat Marin Țole – un alt veteran lipit de funcții cu Loctite, marca PNL.

În paralel, acest Paraschiv se ocupă și de afaceri mai lumești:

ghidarea firmei Weber Projects and Strategies SRL, vehicul de consultanță conectat la PNL;
o firmă cu profil clasic de „aspirator electoral”: cifră de afaceri zero și pierderi în 2023, urmate – previzibil – de contracte grase în anii electorali prin proiectele de dezvoltare din teritoriu.

Mecanismul este simplu și cinic:

Ministerul Dezvoltării, condus de Veștea, administrează miliardele din Anghel Saligny și PNRR;
primăriile, însetate de bani, se adresează unor firme „specializate” în consultanță – precum Weber Projects;
firmele respective sunt conectate prin oameni ca Paraschiv la butoanele din minister;
banii se întorc în cerc închis, finanțând mașinăria politică a „baronilor” care îi asigură lui Veștea sprijinul de partid necesar.

Nu e doar clientelism. E un ecosistem de capturare a fondurilor publice, sub umbrela tehnocrată a „dezvoltării”.

„Cazul Veștea”: de la primar de Râșnov la risc sistemic pentru România

Toate aceste fire – NATO, Moscova, SRI pensionat, drone agricole devenite militare, poduri prăbușite birocratic și consultanță de partid – duc în același punct: Adrian Veștea nu mai este doar un politician pragmatic de provincie. Este un risc sistemic.

Avem în față un prim-ministru desemnat care:

Nu înțelege că este doar o piesă de șah folosită pentru spargerea PNL, nu un lider real;
Își caută legitimitatea nu în structurile democratice ale propriului partid, ci în rețele transpartinice de culise – oameni cu epoleți retrași, consultanți pe bani publici, baroni locali care vor robinet de fonduri;
Este semnalat, prin declarații publice, de comandanți NATO ca fiind responsabil de un sabotaj logistic cu efect direct asupra capacității de reacție a Alianței;
Tolerează, în fieful său, apariția unor firme-fantomă pe tehnică militară, controlate de persoane condamnate penal și cu conexiuni documentate spre Moscova;
Își umple ministerul de pensionari SRI, implicați simultan în firme private de consultanță care parazitează fondurile publice.

Dacă Parlamentul va vota acest guvern, nu Adrian Veștea va conduce România.
El va fi, în cel mai bun caz, vocea din difuzor. Telecomanda rămâne în mâinile:

baronilor locali șantajabili;
rețelelor cu epoleți reciclați în „experți în dezvoltare”;
consultanților care transformă securitatea națională, fondurile europene și infrastructura critică în afaceri private de apartament.

„Republica Râșnov” riscă să devină modelul de guvernare pentru întreaga țară:

drone proiectate pe hârtie,
tancuri blocate la pod,
Moscova în agendă,
și un premier care dă vina pe boți, în timp ce adevărații operatori apasă, liniștiți, pe butoane. (Cristina T.).

Precizări: Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal. Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.

Publicația IncisivdePrahova.ro pune la dispoziția persoanelor interesate DREPTUL la REPLICA prin intermediul următorului email:

incisiv.national@gmail.com

.....

Articole pe aceiasi tema:prima REPUBLICA RÂȘNOV – STATUL FANTOMĂ CU PREMIER LA TELECOMANDĂ

Urmatorul

8,6 minute pe an: Medicina muncii în M.A.I., bătaie de joc cu parafa la vedere

Nu ratati

Poliția după ora 16:00: Închidem ghișeul, deschidem sezonul la spart geamuri

Comenteaza si tu

Notice: Undefined variable: user_ID in /home/incisivdeprahova/public_html/wp-content/themes/zox-news/comments.php on line 48

You must be logged in to post a comment Login

Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.

Exclusiv

IPJ Prahova, fabrica de „deranjați”: de la cetățeanul care sună la 112, la polițistul care nu pupă papucul șefului. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (IX)

Publicat

acum 2 ore

iunie 17, 2026

Incisiv

Arde satul, se arde și „nebunul”. Șeful, liniștit: dă cu pixul, nu cu radarul – De la săteanul „deranjant” (aici) la agentul „nebun”: aceeași rețetă, altă victimă

În Scorțeni, județul Prahova, povestea cu cetățeanul care a sunat la 112 pentru fum gros, arderi ilegale și risc de incendiu – și s-a ales cu amendă în loc de mulțumiri – nu e doar un episod izolat, conform relatării acestuia.
Este doar primul act dintr-un spectacol de provincie în care regula de aur pare să fie:

nu deranja șefii,
nu comenta,
nu fi prea civic,
nu fi prea corect,
nu fi, în general, „deranjant”.

Dacă ești simplu cetățean, „deranjezi” când suni la 112.
Dacă ești polițist tânăr și nu te lași călcat în picioare, „deranjezi” și mai tare.

În ultima lună, în aceeași zonă, un șef din IPJ Prahova a trecut la nivelul următor: nu i-a mai ajuns să „educe” cetățenii cu amenzi, s-a apucat să „repare” și polițiști. Mai exact, să scape de unul incomod.

Tânărul agent Antonescu: un an de Poliție, cinci minute până devine „problemă psihică”

În centrul noului episod se află agentul Antonescu Andrei Alexandru, ajutor de șef de post la Scorțeni:

un an vechime în Poliție,
tânăr, de loc din Bordeni,
mai dezinvolt,
nu se lasă călcat pe cap,
nu are reflexul de a zice „să trăiți” cu capul în podea.

Motiv suficient, se pare, ca să intre în vizorul unui șef din IPJ Prahova, care, în loc să se ocupe de infractori, s-a apucat de „curățenie internă”: adică de polițiștii care nu stau ghemuit.

Șeful a făcut hârtii frumos, ca la manual, și l-a expediat pe tânărul agent la psihologul Poliției Prahova. Nu pentru ajutor, nu pentru consiliere, ci pentru etichetare: „hai să vedem, nu cumva e nebun băiatul ăsta care comentează?”.

Psihologul de serviciu: nu „canapea”, ci „interogatoriu”

La Poliția Prahova, psihologul nu e neapărat omul care te ascultă și te ajută. Mai ales când, cum se spune prin zonă, „e pe mână cu conducerea interimară a IPJ Prahova”.

Agentul Antonescu ajunge la psiholog. Nu la o discuție profesională, ci la un interviu transformat în interogatoriu:

întrebări, presiune,
nu analiză neutră, ci examinare cu scop,
nu „hai să vedem cum te simți”, ci „hai să vedem cum te scoatem nebun în fișe, dacă tot ești incomod”.

În loc să fie un filtru serios care să se uite la starea reală a oamenilor din Poliție, psihologul riscă să devină un fel de ștampilă pentru execuții administrative: „nu ne convine? Perfect, e instabil, e problematic, la revedere!”.

Dilema de bun-simț: nebun de la început sau nebun de când a comentat?

Dacă ne luăm după hârtia șefului, Antonescu, tânărul agent, ar putea fi o problemă psihologică.
Dar atunci se ridică niște întrebări cât IPJ-ul:

Dacă e „nebun”, de ce n-a observat nimeni asta la admiterea în școala de poliție?
Cum a trecut de testele psihologice inițiale?
Cum a trecut de evaluările din școală?
Cum a funcționat un an de zile în sistem fără ca șeful să vadă „comportamentul nepotrivit”?
Ce s-a întâmplat brusc, tocmai după ce i-a comentat șefului, astfel încât omul a devenit, peste noapte, „caz psihologic”?

Se pare că în IPJ Prahova diagnosticul nu se pune la psiholog, se pune la nervi:
Comentariul la adresa șefului = simptom.
Demnitatea = tulburare.
Refuzul de a accepta abuzul = „problemă de comportament”.

Când nu prinzi infractori, prinzi… polițiști incomozi

În timp ce unii polițiști de prin posturi se ocupă de „deranjații” sistemului, realitatea din teren arată altfel:

se moare în accidente grave din cauza vitezei,
sunt zone unde ar fi nevoie de radar zi și noapte,
drumuri unde crucile de pe margine țin loc de statistică oficială.

Dar ce face șeful?
Nu, nu trimite radarul acolo unde se moare.
Nu, nu organizează acțiuni serioase pe zonele de risc.

Radarul e plantat „strategic” într-o zonă unde:

e doar câmp,
0 case,
„localitate” doar pe hârtie, nu și în realitate,
oamenii merg cu 70 la oră, că nu văd pe cine deranjează,
și se trezesc cu amendă, că „așa scrie în acte, e localitate”.

Adică: adevăratul pericol – accidentele mortale – primește ignoranță.
Fraierii care circulă cu 70 la oră „prin câmp-localitate” primesc puncte și amenzi.
Polițistul care nu tace când vede prostia, primește psiholog.

Body-cam pe buton, psiholog la comandă, șefi pe pilot automat

Dacă punem cap la cap informațiile din relatarea cetățeanului despre episodul cu arderea vegetației și cele despre agentul Antonescu, conturul devine grotesc de clar:

cetățeanul care sună la 112 pentru fum gros e certat, amendat și „educat”;
body-cam-urile, conform aceleiași relatări, par folosite „selectiv”: on când dă bine, off când deranjează;
Biroul Control Intern din IPJ Prahova își permite, potrivit aceleiași surse, „coincidențe de familie” în soluționarea plângerilor (fostă colegă, fiica fostului coleg, magazin în aceeași comună etc.);
acum, un polițist tânăr, care nu se lasă strivit, e trimis la psiholog, nu pentru ajutor, ci pentru potențială neutralizare.

Instituția începe să arate nu ca o structură de ordine publică, ci ca un mecanism de autoapărare a șefilor împotriva oricui îi pune în discuție:

cetățeni activi – sancționați;
polițiști activi – patologizați.

IPJ Prahova – locul unde „deranjant” e diagnostic, nu compliment

Mesajul care se conturează, este sinistru:

Nu suna la 112, că deranjezi.
Nu comenta abuzurile, că deranjezi.
Nu pune întrebări despre conflicte de interese la Biroul Control Intern, că deranjezi.
Nu îți contrazice șeful, că devii „nebun” și te ia psihologul în primire.

În loc ca Poliția să fie un scut între cetățean și abuz, pare din ce în ce mai des un scut între șefi și oricine are coloană vertebrală – în uniformă sau în haine civile.

În loc de final: radar pe câmp, psiholog pe deranj, focul arde mai departe

În Scorțeni și în Prahova reală:

focul la vegetație arde,
fumul îneacă gospodăriile,
oamenii se tem să mai sune la 112,
politisții tineri care nu stau capră sunt trecuți prin psiholog,
radarul pândește prin câmp „localitatea” cu 0 case,
iar adevărata urgență a șefilor pare să fie: liniștea lor, nu siguranța publică.

Dacă sistemul continuă așa, concluzia nu mai e pamflet, e diagnoză socială:
Nu mai sunați la 112, deranjați sistemul.
Nu mai comentați la șefi, deranjați cariera lor.
Nu mai fiți normali, că într-un sistem strâmb, normalitatea pare boală psihică. (Cristina T.).

Citeste in continuare

Exclusiv

PENITENCIARUL MĂRGINENI – FERICIRE CU 50% ÎN PLUS, EVADĂRI DIN INTERIOR ȘI PLIMBĂRI CU PARCUL AUTO DE LUX

Publicat

acum 3 ore

iunie 17, 2026

Incisiv

Când banii publici se închid în curte, dar gardul rămâne deschis

Stat închis, privilegii deschise: 50% în plus la „merite deosebite”

Seria investigațiilor despre cum e „păstorit” Penitenciarul Mărgineni continuă, iar tabloul devine grotesc:

majorări salariale de 50% pentru conducere,
evadare din interiorul unității în 2025,
suspiciuni de mutări abuzive de personal,
și acum, cireașa de pe tort: parcul auto al penitenciarului, unde se pare că roțile se învârt mult mai sprinten decât adevărul.

Conducerea Mărgineni pare să trăiască într-o realitate paralelă, unde „disciplină de stat” înseamnă disciplină pentru unii și bonusuri pentru alții.
În timp ce în interior se ridică semne de întrebare despre modul în care sunt tratați angajații și cum funcționează mecanismele de siguranță, la vârf se învârt sporuri de 50% pentru „lucrări de excepție”.

Întrebare simplă:

Care lucrări?
Ce excepție?
Unde sunt rezultatele atât de spectaculoase încât să justifice asemenea premieri din bani publici?

Într-o instituție publică, transparența nu e opțională. Fiecare leu din buget, fiecare spor, fiecare bonus – toate se plătesc din buzunarele contribuabililor și trebuie să poată fi explicate, la virgulă, nu acoperite cu formule birocratice.

Evadare din interior: când gardul e scump, dar siguranța e ieftină

În 2025, la Penitenciarul Mărgineni avem evenimentul grav: o evadare din interiorul unității. Nu de pe drum, nu de la o muncă în exterior, nu dintr-o legendă urbană. Din interior.

Informațiile apărute în spațiul public ridică o întrebare pe care șefii ar vrea s-o acopere cu hârtii:
Cine răspunde când mecanismele de siguranță ale unei închisori cedează?

Nu vorbim de o eroare de inventar, ci de un eșec direct al:

supravegherii;
disciplinei;
managementului de risc.

Dacă într-un penitenciar nu se mai poate garanta ceea ce este misiunea de bază, adică siguranța custodiei, ce mai rămâne?
Sporurile. Alea sigur nu scapă nicăieri.

Am cerut explicații oficiale:

ce măsuri au fost dispuse după acest incident;
cine a fost tras la răspundere;
ce a schimbat conducerea în mecanismele de siguranță.

Răspunsurile – dacă vor veni – vor arăta dacă la Mărgineni avem o instituție de stat sau o fortăreață de carton cu salarii de lux la conducere și găuri în gard.

„Mutări strategice” de personal: când angajații devin piese pe tabla șefilor

Alt capitol deschis: modul în care sunt gestionați oamenii.
Nu clădirile, nu mașinile. Oamenii.

Investigațiile noastre au scos la lumină informații conform cărora unii angajați ar fi fost mutați agresiv între structuri sau locuri de muncă, cu „acordul” lor trecut la rubrica formală: bifă pe hârtie, presiune în realitate.

Am cerut clarificări despre:

cum au fost făcute aceste mutări;
dacă acordul a fost real sau doar o formalitate;
dacă s-a abuzat de funcția de conducere pentru a „rearanja” oameni incomozi.

Un penitenciar nu este feuda nimănui. Șefii de azi nu sunt stăpâni pe plantație, iar personalul nu e mobilier mutat după nervii de dimineață.
Dacă mutările se fac cu forța, dacă oamenii sunt presați să semneze ceea ce nu vor, atunci vorbim de abuz de putere, nu de management.

Rude la comandă: penitenciar de familie sau instituție a statului?

Alt subiect care nu poate fi trecut la „diverse”:
relațiile de rudenie între persoane aflate în funcții de conducere.

Am solicitat oficial detalii pentru a lămuri:

există legături de rudenie între șefi?
se respectă principiile de integritate și evitarea conflictelor de interese?
asistăm la un penitenciar condus după criterii profesionale sau după arbore genealogic?

Și aici, nu cerem declarații sforăitoare, ci date.
Dacă într-o unitate unde oamenii sunt privați de libertate, funcțiile se împart după rudenii și „pile”, atunci toată povestea cu „disciplină de stat” devine o glumă amară.

Parcul auto Mărgineni: cai putere, kilometri și contorul banilor publici

După sporuri, abuzuri de personal, evadări și potențiale combinații de familie, firul anchetei coboară acum la asfalt: parcul auto al Penitenciarului Mărgineni.

Aici cifrele nu pot fi mascate în discursuri:

combustibil;
reparații;
întreținere;
achiziții;
„deplasări în interes de serviciu”.

Către Administrația Națională a Penitenciarelor am cerut, punctual:

câte autovehicule are în patrimoniu Penitenciarul Mărgineni;
câte sunt funcționale și câte zac trase pe dreapta, în așteptarea unor reparații fără sfârșit;
ce kilometraje au acumulat fiecare;
cât s-a cheltuit pentru fiecare mașină, la leu: reparații, piese, service;
cât combustibil s-a consumat și în ce perioade;
cine folosește aceste mașini de serviciu, când și în ce condiții.

Întrebarea-cheie:
Acest parc auto servește strict necesităților operative ale penitenciarului – escortă, intervenții, misiuni specifice – sau e și taxiul discret al unor șefi care confundă mașina instituției cu mașina personală?

Într-o instituție unde:

siguranța ar trebui să fie prioritate absolută,
disciplina – exemplară,
iar banul public – gestionat cu rigurozitate,

fiecare kilometru, fiecare plin de combustibil și fiecare factură de service trebuie să treacă testul transparenței.

De la evadări la rezervor plin: cine decide, cum decide și pe ce bani?

De la sporuri de 50%,
la evadare din interior,
la mutări de personal discutabile,
la posibile relații de rudenie în conducere,
și acum la parcul auto – firul este același:

Cine decide, cum decide și pe ce bani?

Penitenciarul Mărgineni ar trebui să fie un loc în care statul își demonstrează forța legii, seriozitatea și respectul față de banul public.
În loc de asta, imaginea care se conturează este a unei instituții în care:

responsabilitatea se topește în comisii;
greșelile grave devin „incidente”;
privilegiile se justifică prin tăcere;
iar mașinile, sporurile și deciziile plutesc într-o ceață convenabilă.

Noi nu avem luxul acestei cețe.

Am cerut oficial:

răspunsuri de la Administrația Națională a Penitenciarelor;
lămuriri de la conducerea Penitenciarului Mărgineni, punct cu punct.

Până când vor veni, rămâne o concluzie incomodă:
dacă într-o închisoare nu se poate garanta nici siguranța, nici disciplina, nici transparența financiară, atunci adevărata evadare nu este a unui deținut, ci a responsabilității din instituțiile statului. (Cerasela N.).

Citeste in continuare

Exclusiv

8,6 minute pe an: Medicina muncii în M.A.I., bătaie de joc cu parafa la vedere

Publicat

acum 3 ore

iunie 17, 2026

Incisiv

10 medici pentru 124.000 de oameni: sistem sanitar la mișto

Sinistru nu mai e o figură de stil, e organizare de stat.
La o solicitare oficială a Sindicatului Polițiștilor din România „Diamantul”, Ministerul Afacerilor Interne a răspuns negru pe alb: în toată rețeaua sanitară a M.A.I. sunt încadrați doar 10 medici specialiști de medicină muncii.

Zece.

Pentru toți polițiștii, pompierii, jandarmii și ceilalți angajați — peste 124.000 de salariați, conform datelor oficiale ale Ministerului Finanțelor.
Adică, în medie, 12.500 de oameni pentru fiecare medic. Un mic oraș de uniformați la un singur cabinet.

8,6 minute pe an de om: sănătatea, redusă la cronometru

Sindicatul „Diamantul” face un calcul simplu, pe care îl poate verifica oricine:

Un medic lucrează 8 ore pe zi.
Scoatem concediul de odihnă — rămân aproximativ 11 luni de muncă.
Asta înseamnă în jur de 1.800 de ore pe an, adică 108.000 de minute.
Împărțim cele 108.000 de minute la 12.500 de salariați.

Rezultatul: 8,6 minute pe an pentru fiecare angajat.

8,6 minute. Pe an. De om. Atât.

Și asta doar într-o lume imaginară în care medicul nu face absolut nimic altceva decât să „bifeze” oameni la rând, ca pe o bandă rulantă, fără drumuri, fără hârtii, fără ședințe, fără anchete, fără discuții. Doar cronometru și parafă.

În realitate, cele 8,6 minute se topesc în aer. Rămâne doar impresia că există un „serviciu medical”. Pe hârtie.

Medicul multifuncțional: consultant, anchetator, plimbăreț și, din când în când, doctor

Numai că legea nu-l lasă pe medicul de medicină muncii să fie un simplu „ștampilist”. Conform Normelor M.A.I. aprobate prin O.m.a.i. nr. 291/2011, aceluiași medic i se pun în cârcă, în același timp, toate următoarele obligații:

efectuează examenele medicale la angajare, de adaptare, periodice și la reluarea activității;
identifică și evaluează riscurile de la fiecare loc de muncă;
este membru de drept în Comitetul de Securitate și Sănătate în Muncă la FIECARE unitate arondată;
cercetează cazurile de boli profesionale și le ține evidența;
supraveghează grupurile vulnerabile — femei gravide, lăuze, femei care alăptează, tineri;
întocmește rapoarte despre starea de sănătate a efectivelor;
consiliază conducerea unităților și reprezentanții angajaților;
și, ca bonus, se deplasează între zeci de unități împrăștiate prin țară, pe care le are în grijă.

Din cele 8,6 minute teoretice, mai tăiem:

timpul de drum,
timpul de ședință,
timpul de completat hârtii,
timpul de anchete,
timpul de rapoarte și discuții cu comitete și comiții.

Întrebare simplă: ce mai rămâne, concret, pentru sănătatea fiecăruia dintre cei 124.000?
Răspuns cinstit: aproape nimic.

Control medical sau iluzie administrativă? Matematica spune tot

Sindicatul „Diamantul” întoarce problema și invers, ca să fie limpede și pentru cei care „n-au avut timp” să vadă realitatea:

Fiecare angajat are, prin lege, dreptul la cel puțin un control medical pe an, încheiat cu fișa de aptitudine.
În M.A.I., doar medicul specialist de medicină muncii poate semna această fișă.
Dacă partea efectiv medicală a unui control ar dura, foarte modest, 10–20 de minute, ajungem la:

Pentru 12.500 de oameni / medic:

între 2.000 și peste 4.000 de ore de muncă doar pentru controalele anuale.

Un medic are la dispoziție circa 1.800 de ore de lucru pe an.

Concluzia, cum subliniază chiar SPR „Diamantul”:
nu este o opinie, este aritmetică elementară.

Este fizic imposibil ca 10 medici să asigure, în mod real, supravegherea sănătății pentru peste 124.000 de oameni. N-au cum să încapă 4.000 de ore într-un an de 1.800 de ore, oricât ar „optimizat” să fie calculul ministerului.

Nu vorbim de birouri cu ficuși, ci de oameni în stradă, foc și noapte

Când e vorba de polițiști, pompieri și jandarmi, medicina muncii nu e un moft birocratic pus între două ștampile.

Vorbim despre oameni:

care lucrează în ture de noapte,
care sunt supuși la stres continuu,
care se confruntă cu substanțe periculoase,
care se lovesc de agresiuni, accidente, intervenții riscante.

Pentru ei, supravegherea medicală este diferența dintre o boală profesională prinsă la timp și una descoperită prea târziu, când nu se mai repară nimic.

Dar, în sistemul actual, sănătatea lor a fost comprimată la 8,6 minute pe an. Cine are noroc, prinde un consult. Cine nu, prinde doar consecințele.

Întrebările sindicatului „Diamantul”: pe ce lume trăiește M.A.I.?

În fața acestei farse oficializate prin cifre, Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” a cerut oficial M.A.I., în baza Legii nr. 544/2001, să explice:

Pe ce temei s-a stabilit că 10 medici sunt „de ajuns” pentru peste 124.000 de angajați?
Care este norma de personal folosită pentru această „calculare miraculoasă”?
Cum funcționează efectiv serviciul de medicină muncii:
- se deplasează medicul la unități,
- sau se deplasează mii de oameni, anual, la medic, lăsând posturi descoperite?
Și, mai ales: cine acoperă diferența dintre ceea ce spune legea și ceea ce permite, în mod real, timpul unui singur medic?

Aceste întrebări nu sunt capricii sindicale, sunt întrebări de supraviețuire pentru cei din sistem.

8,6 minute pentru sănătate, un an întreg pentru ignorare

Astăzi, în M.A.I., medicina muncii arată, după cum reiese chiar din datele oficiale comunicate Sindicatului „Diamantul”, ca un experiment pe viu cu efective întregi, în care:

10 medici
trebuie să acopere 124.000 de oameni,
cu 8,6 minute de timp „de grijă” pe an de angajat, în cel mai optimist scenariu.

Sindicatul SPR „Diamantul” a făcut ceea ce trebuia:

a cerut datele,
a făcut calculul,
a formulat întrebările oficiale,
și a anunțat clar că va prezenta răspunsurile exact așa cum vor fi date de M.A.I..

Până atunci, realitatea rămâne aceasta:

fișa de aptitudine există,
parafa există,
hârtiile există,
dar supravegherea reală a sănătății este, matematic, imposibilă.

Iar pentru polițiști, pompieri și jandarmi, asta nu e o discuție teoretică.
E nota de plată plătită cu sănătatea lor, la finalul fiecărui an în care sistemul le acordă, în medie, 8,6 minute de grijă și 365 de zile de risc. (Cerasela N.).

Citeste in continuare

Exclusivacum 3 zile

Evadare cu scandal de pe șantier, evadare pe șest din fortăreață: când sare gardul deținutul, sare și dublul standard din ANP

Exclusivacum 3 zile

Breaking news din Prahova profundă: comuna Ariceștii Rahtivani dă peste cap handbalul românesc și învață granzii ce înseamnă ambiția la vârsta de 11-12 ani

Exclusivacum 3 zile

De la „Prestij” la „Maneliadă”: fief interlop în buricul Ploieștiului, cu IPJ Prahova la butonul de mute

Exclusivacum 3 zile

Pensie cu „viluță la pachet”: șeful împuternicit de la IPJ Prahova fuge din funcție, dar nu și cu mâna goală

Exclusivacum 4 zile

EVADARE CU BONUS LA PUSCARIA MĂRGINENI: CÂND SARE DEȚINUTUL GARDUL, SARE ȘI SALARIUL DIRECTORULUI

Exclusivacum 4 zile

Protejat: „Bodycam la mișto”: Agentul Irimia, starul rutier (IPJ PRAHOVA) care dă amenzi pe filmare și iertări pe șoptite.„Grădinița de cadre” IPJ Prahova (VII)

Exclusivacum o zi

Arde satul, stingem cetățeanul! Biroul Control Intern IPJ Prahova, pompier de imagine pentru polițiștii ‘deranjați’”.„Grădinița de cadre” IPJ Prahova (VIII)

Exclusivacum 4 zile

Republica Scorțeni: Codul Penal – regulament de ordine interioară, avertizorul de integritate – dușmanul poporului

Ziarul Incisiv de Prahova

REPUBLICA RÂȘNOV – STATUL FANTOMĂ CU PREMIER LA TELECOMANDĂ

Premier de ocazie pentru un stat de second-hand

„Fermele de boți” vs. ferma de baroni: când premierul nu pricepe ce joc joacă

Râșnov, avanpost strategic: drone de balcon, Moscova la ușă și bani europeni de supt

Podul care a îngropat tancurile NATO: cum se sabotează o alianță cu un ștampilator lent

Ministerul Dezvoltării – oficiu poștal pentru epoleți pensionați și firme căpușă

„Cazul Veștea”: de la primar de Râșnov la risc sistemic pentru România

Iti recomandam

Leave a Reply

Exclusiv

IPJ Prahova, fabrica de „deranjați”: de la cetățeanul care sună la 112, la polițistul care nu pupă papucul șefului. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (IX)

Tânărul agent Antonescu: un an de Poliție, cinci minute până devine „problemă psihică”

Psihologul de serviciu: nu „canapea”, ci „interogatoriu”

Dilema de bun-simț: nebun de la început sau nebun de când a comentat?

Când nu prinzi infractori, prinzi… polițiști incomozi

Body-cam pe buton, psiholog la comandă, șefi pe pilot automat

IPJ Prahova – locul unde „deranjant” e diagnostic, nu compliment

În loc de final: radar pe câmp, psiholog pe deranj, focul arde mai departe

Exclusiv

PENITENCIARUL MĂRGINENI – FERICIRE CU 50% ÎN PLUS, EVADĂRI DIN INTERIOR ȘI PLIMBĂRI CU PARCUL AUTO DE LUX

Stat închis, privilegii deschise: 50% în plus la „merite deosebite”

Evadare din interior: când gardul e scump, dar siguranța e ieftină

„Mutări strategice” de personal: când angajații devin piese pe tabla șefilor

Rude la comandă: penitenciar de familie sau instituție a statului?

Parcul auto Mărgineni: cai putere, kilometri și contorul banilor publici

De la evadări la rezervor plin: cine decide, cum decide și pe ce bani?

Exclusiv

8,6 minute pe an: Medicina muncii în M.A.I., bătaie de joc cu parafa la vedere

10 medici pentru 124.000 de oameni: sistem sanitar la mișto

8,6 minute pe an de om: sănătatea, redusă la cronometru

Medicul multifuncțional: consultant, anchetator, plimbăreț și, din când în când, doctor

Control medical sau iluzie administrativă? Matematica spune tot

Nu vorbim de birouri cu ficuși, ci de oameni în stradă, foc și noapte

Întrebările sindicatului „Diamantul”: pe ce lume trăiește M.A.I.?

8,6 minute pentru sănătate, un an întreg pentru ignorare

Aveți un PONT?

Știri calde

IPJ Prahova, fabrica de „deranjați”: de la cetățeanul care sună la 112, la polițistul care nu pupă papucul șefului. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (IX)

PENITENCIARUL MĂRGINENI – FERICIRE CU 50% ÎN PLUS, EVADĂRI DIN INTERIOR ȘI PLIMBĂRI CU PARCUL AUTO DE LUX

8,6 minute pe an: Medicina muncii în M.A.I., bătaie de joc cu parafa la vedere