Exclusiv
NAN, MAESTRUL FORAJELOR FANTOMĂ: COCA-COLA PLOIEȘTI, O FABRICĂ DE COȘMARURI CU APĂ „NECONFORMĂ” ȘI AUTORITĂȚI „CONFORME” CU ȘPAGA!
Bun venit, dragi cititori ai adevărului, în galeria grotescului managerial de la Coca-Cola Ploiești, unde efervescența e dată de fierberea nervilor, iar gustul amar al ilegalităților a detronat de mult aroma celebră a băuturii! După dezvăluiri în cascadă ale ziarului nostru de investigații, Incisiv de Prahova, despre un imperiu clădit pe nepotism, corupție, management haotic și deversări suspecte, Baronul Dragoș Antim Nan ne oferă acum o nouă reprezentație macabră. De mai bine de un deceniu, „Plant Managerul” Nan a transformat fabrica într-o feudă personală, iar suspiciunile privind apa folosită în producție, semnalate de noi în nenumărate rânduri, explodează acum, confirmându-ne cele mai sumbre presimțiri: sub eticheta „fericirii”, am putea bea ani la rând apă… „neconformă”.
„Operațiunea sterge tot!”: Cum Baronul Nan face curățenie… cu buldozerul și banii noștri

De ani buni, Incisiv de Prahova a tras semnale de alarmă că fabrica Coca-Cola Ploiești operează fără o autorizație de potabilitate pentru cele opt foraje de pe terenul închiriat de la Primăria Ploiești. Am vorbit despre Dr. Onuț, înlocuit cu „mai flexibilul” Dr. Pungaru George la DSP, gata să semneze orice. Acum, cu dezvăluirile noastre confirmate din nou, se pare că „prostiile și golăniile” acumulate de „Dragosica” încep să bubuie, iar scaunul îi tremură sub picioare.
Disperarea, se pare, este un excelent… antreprenor. Pentru a șterge urmele trecutului și a face să dispară, peste noapte, „toate problemele și suspiciunile acumulate în ani”, Baronul Nan a pus la cale un plan demn de un film cu spioni, dar cu un buget de telenovelă penală: închiderea tuturor forajelor existente și înlocuirea lor cu unele noi. Un exercițiu de amnezie corporativă, plătit, desigur, din buzunarul corporației și, implicit, al consumatorului!

Primul vizat? Forajul 3. Și de ce, vă întrebați? Pentru că, după cum arată noile informații, „sursa de apă este, potrivit informațiilor apărute, neconformă cu cerințele”. Ați citit bine! „Neconformă”! Ceea ce până ieri era tratat ca o „simplă suspiciune” de către autoritățile oarbe, acum capătă contururi murdare. Incisiv de Prahova a avut dreptate: am băut ani de zile apă extrasă ilegal și, se pare, de o calitate îndoielnică!
Și pentru că istoria se repetă ca o piesă de teatru prost, să nu uităm precedentul: în 2015, forajul numărul 9 a fost închis, „pe motiv de apă neconformă” – un proces-verbal de recepție la terminarea lucrărilor de abandonare confirmă asta! Acum, cu F3 la rând, se ridică întrebarea fundamentală: câte dintre aceste foraje funcționează legal și câte sunt doar „măști” pentru a ascunde realitatea toxică?
Fântânile ilegalității: Când 200.000 de lei șterg „păcatele” unui singur puț

Pentru un singur foraj, se vor „evapora” peste 200.000 de lei! Înmulțiți asta cu cele opt foraje, și vorbim de o avere uriașă, o sumă suficientă pentru ca „baronul” Nan să-și asigure un „ospăț” generos, pretinzând că este un „manager de geniu” care salvează compania. O companie pe care, să nu uităm, el însuși a adus-o în impas!
Nu este doar o simplă cheltuială. Este o manevră disperată de a ascunde ilegalitățile trecutului și de a crea iluzia că totul e în regulă. „Construire puț forat de mare adâncime pentru apă tehnologică și desființare puț existent-Foraj 3 – sursa de apă fiind neconformă cu cerințele tehnologice ale procesului de producție” – sună tehnic, dar miroase a mușamalizare de la o poștă! Banii companiei sunt aruncați pe fereastră pentru a șterge urmele unui deceniu de iresponsabilitate sub bagheta lui Nan, care, culmea, profită chiar el de pe urma „problemelor” pe care le-a generat.
Cronica tăcerii complice: Unde sunt „paznicii” când apa urlă a neconformitate?!

Și acum, momentul adevărului: unde sunt instituțiile statului român, plătite să ne apere sănătatea și mediul? Unde este Garda de Mediu Prahova? Unde e APM Prahova? Dar DSP Prahova, care ar trebui să fie primul apărător al apei potabile?! Ei bine, în tot acest carusel al ilegalităților, aceste instituții par să fie în vacanță prelungită, anesteziate de mirosul corupției sau de parfumul „băuturii fericirii” oferite gratuit!
Incisiv de Prahova a strigat în gura mare, a prezentat dovezi, a arătat cu degetul, dar Garda de Mediu Prahova, APM Prahova și DSP Prahova, împreună cu Apele Române și GNM, au preferat să-și bifeze controlul fără efect, să se prefacă a nu înțelege gravitatea situației, ignorând sistematic avertismentele noastre! Am întrebat unde e DNA, am cerut demisii, dar răspunsul a fost o tăcere asurzitoare, complice.
Și, cu o precizie suspectă, acum se conturează scenariul pe care l-am anticipat: Dr. Pungaru George de la DSP Prahova, cel „mai flexibil” înlocuitor al lui Dr. Onuț, va face „pe plac lui Dragoș Nan și intereselor din spatele fabricii Coca-Cola, urmând să elibereze autorizația de potabilitate”! O coincidență? Sau doar încă o piesă dintr-un mecanism bine uns, în care statul român devine un complice tacit la spălarea ilegalităților, sub pretextul „respectării legii” (după ce s-au șters probele)? Scoaterea „Dr. Pungaru” de la naftalină pentru a „rezolva” problemele apei este o palmă usturătoare dată oricărui principiu de integritate!
Nan, Houdini corporatist: Bani risipiți prin acoperiș și „firme de casă” mereu la datorie

Ilegalitățile și incompetența nu se opresc la apă. Ne amintim de „calculul eronat” de la începutul anului, care a dus la o situație absurdă: introducerea unui utilaj prin acoperișul fabricii! Costuri suplimentare colosale – macarale agabaritice, demontare, montare, refacere acoperiș – o întreagă operațiune care a umflat artificial nota de plată, evident, prin „aceleași firme de casă”, aceiași actori care gravitează în jurul fabricii ca într-o adevărată moșie personală, așa cum am detaliat în articolele precedente.
Când îl întrebi pe Dragoș Nan direct, răspunsul este, predictibil, un oftat plictisit: „nu are nicio legătură”, „nu el execută”, „nu el semnează”. Mecanismul este simplu: el decide, el trasează direcția, iar alții, slugile obedient, execută și semnează. Adevărata putere nu stă în semnătură, ci în influență. Baronul Nan coordonează totul din umbră, protejat de complici și de lipsa de acțiune a autorităților care par să se teamă de umbra sa! Poate ANAF ar trebui să treacă strada, să vadă cum „își mută și ei banii către Grup prin diferite metode”, ca să nu exporte doar produse finite, ci și profituri suspecte!
Epilog toxic: Ploieștiul se îneacă în minciuni, sub nasul „gardienilor” adormiți!
Povestea Coca-Cola Ploiești, sub bagheta „Lordului” Nan, este un coșmar carbogazos de management defectuos, corupție generalizată, nepotism abject și o sfidare totală a legii și a sănătății publice. Noul plan de „ștergere a urmelor” prin foraje costisitoare confirmă tot ce am dezvăluit. Iar tăcerea și inacțiunea Gărzii de Mediu Prahova, APM Prahova și DSP Prahova sunt, din nou, o dovadă incontestabilă a complicității și a degradării instituționale.
Până când vom mai bea „otravă cu aromă de corupție” vândută sub eticheta „fericirii”? Până când vom mai accepta ca Ploieștiul să devină curtea personală a „Sultanului Sifonului”, iar autoritățile să fie doar niște manechine în vitrina legii? Incisiv de Prahova nu se va opri aici. Vom continua să investigăm, să dezvăluim, să strigăm! Este timpul să ne trezim, să cerem anchete serioase, demisii imediate și pedepsirea tuturor celor implicați, de la Baronul Nan la complicii săi din instituțiile statului. Altfel, vom continua să trăim într-o Românie sufocată de gunoaie și minciuni, unde singurul gust dulce va fi cel amar al regretului! Vom reveni. (Cristina T.).
Vă invitam să ne reamintim și să recitim câteva dintre articolele publicate de noi dintre care, cele din:
Exclusiv
Olimpia Bin Go: plătești ca la Bingo, trăiești ca la groapa de gunoi
„Olimpia gunoiului”: la Sala Sporturilor din Ploiești, campion e doar coșul care se uită neputincios la mizeria de pe lângă el
Olimpia nu mai e sală de sport, e sală de expoziție a eșecului la salubritate

Sala Sporturilor Olimpia, situată pe strada Mărășești- Ploiesti, azi, 17.05.2026, orele 16.00
Sala Sporturilor „Olimpia”, de pe strada Mărășești din Ploiești, ar trebui să fie templul mișcării, al fair-play-ului și al respectului pentru comunitate. În realitate, zona arată ca un decor de antrenament pentru echipa națională de aruncat gunoiul „pe lângă coș”.
Imaginea din jurul sălii spune tot: un coș de gunoi verde, singur, copleșit, iar pe jos – ambalaje, pahare, resturi de mâncare, șervețele îmbibate, cutii, de parcă orașul și-ar fi făcut încălzirea la capitolul nesimțire, nu la capitolul sport.
Banca din apropiere veghează scena ca un martor mut la falimentul unui oraș care plătește „ca la lux” (după cum reiese din dezvăluirile Incisiv de Prahova privind tarifele la salubritate), dar trăiește – vizual, olfactiv și moral – ca la groapa de gunoi.
De la „Olimpia” la „Coșimia”: coșul stă în picioare, dar logica administrației e la pământ
Fotografia e simplă și devastatoare:
- coșul e gol sau aproape gol;
- gunoiul e pe jos, în jur;
- iar aleea, într-un oraș care se laudă cu „strategii” și „contracte”, arată ca o intrare laterală la un tomberon, nu la o sală de sport.
Aici se vede, fără raport de audit și fără tabele stufoase, „rezultatul final” al combinației letale dintre:
- tarife la salubritate stabilite ca la cazinou, după cum a arătat Incisiv de Prahova în analiza despre Bin Go Solutions;
- administrație locală paralizată;
- cetățeni obișnuiți să arunce „un pic pe lângă”, că „nu se vede”.
Ce nu se vede în poză, dar se simte la fiecare factură: ploieșteanul plătește, oficial, pentru un serviciu de salubritate care, în teren, se traduce prin mizerie „de patrimoniu” lângă una dintre cele mai cunoscute locații sportive ale orașului.
„Ruletă Bin Go”: tarife premium, peisaj de ligă inferioară
În timp ce la facturi se joacă fin cu zecimale și diferențe de câțiva lei pe persoană între casă, bloc și chiar bloc vs. bloc, realitatea de lângă Sala Sporturilor „Olimpia” e brutal de simplă:
- gunoaiele sunt „la comun”;
- peisajul e „standard”: ambalaje aruncate pe jos, resturi împrăștiate, coș umilit de propria inutilitate;
- singurul element „personalizat” rămâne suma de plată de pe factură.
Același operator, același oraș, același tip de deșeu, dar, după cum arăta Incisiv de Prahova, tarife diferite – 23,73 lei, 24,51 lei, 25,95 lei/persoană. În schimb, la Sala „Olimpia”, tariful psihologic e unic: „bătaie de joc inclusă”.
Când pui alături:
- mormanele de gunoi dintre blocuri,
- tarifele „coafate” din listele de întreținere,
- și acum imaginea de pe strada Mărășești, lângă Sala Sporturilor,
tabolul e clar: Ploieștiul a reușit performanța de a transforma întreg orașul într-o sală uriașă de sport pentru gândaci, șobolani și bacterii.
Olimpia „disciplinei” administrative: primarul tace, coșul „vorbește” în mizerie
Primarul, altădată extrem de vocal pe tema „jafului din salubritate”, a ajuns acum să privească același film în reluare, dar cu sonorul dat la zero.
În timp ce Incisiv de Prahova documentează în rapoarte și analize modul în care s-au scurs bani pe tarife, bunuri de retur și contracte, administrația locală oferă, la Sala Sporturilor, o demonstrație practică de:
- lipsă de control;
- lipsă de întreținere a spațiilor publice;
- lipsă de rușine.
Sala „Olimpia” ar fi trebuit să fie un reper vizual al orașului. A devenit, prin mizeria tolerată lângă ea, un panou publicitar al eșecului comun: instituții + operator + parte dintre cetățeni.
Campioni la aruncat pe jos, codași la bun simț
Nu poți da vina doar pe Bin Go pentru farfuriile de plastic, paharele și resturile alimentare vărsate sub ochii coșului de gunoi. Acolo e și:
- nesimțirea unor ploieșteni care aruncă intenționat pe jos;
- absența patrulelor de control;
- indiferența autorităților care nu înțeleg că o sală de sport murdară la exterior trimite un mesaj clar la interior: „nu există reguli, doar improvizație”.
În loc ca „Olimpia” să fie locul în care copiii învață despre disciplină, respect și ordine, aceștia trec pe lângă munți de mizerie și învață, involuntar, lecția reală a orașului:
- gunoiul se aruncă pe jos, că „oricum nu pățești nimic”;
- tarifele cresc, dar spațiile publice decad;
- nimeni nu răspunde pentru nimic.
Ploiești – orașul în care sala de sport arată ca un vestiar după meciul cu bunul simț
Imaginea de pe strada Mărășești nu e un accident, e o concluzie.
Concluzia anilor în care:
- tarifele la gunoi au fost jonglate ca fisele pe masa de ruletă;
- bunurile de retur au dispărut „în ceață”;
- administrația a preferat comunicate în loc de controale;
- iar o parte din cetățeni au acceptat să trăiască printre gunoaie, atâta timp cât coșul „nu le vorbește”.
Sala Sporturilor „Olimpia”, simbol al mișcării, a fost transformată într-un fundal perfect pentru un oraș blocat într-o mocirlă de neglijență și aroganță administrativă.
Concluzie: la Ploiești, sportul oficial e „aruncatul la coș… pe lângă coș”
Până când Primăria Ploiești, ADI Prahova și operatorul de salubritate nu vor fi obligați să explice, la leu și la imagine, de ce:
- ploieșteanul plătește tarife „de oraș civilizat”;
- dar primește, la Sala Olimpia și nu numai, peisaje „de mahala abandonată”;
Ploieștiul va rămâne capitala unui singur tip de performanță:
- performanța de a transforma fiecare coș de gunoi într-un monument al neputinței,
- și fiecare sală de sport într-o vitrină rușinoasă a bătaiei de joc față de cetățeni.
Olimpia nu mai e doar o sală. E diagnoza unui oraș care continuă să înoate în gunoi, dar se laudă că face „înot de performanță” în acte și strategii.
Vom reveni. (Cerasela N.).
Exclusiv
SRL Dică & Asociații: La I.P.J. Constanța, legea se aplică doar cu „bon de ordine” de la jupânul serviciului
SRL IPJ Constanța: Legea se aplică doar cu „bilet de voie” de la jupânii cu epoleți
Constanța, tărâmul unde marea se întâlnește cu cerul și unde logica polițienească se îneacă oficial la mal sub greutatea unor epoleți care se cred patroni de tarabă. Într-o demonstrație de forță a absurdului, Serviciul Siguranță Transporturi din cadrul IPJ Constanța a fost transformat, prin pixul unui șefuleț, într-un fel de club privat unde legea intră doar dacă este pe lista de invitați a „conducerii”.
Comisarul Dică și „biletul de voie”: Cum să pui legea în lanțuri pentru liniștea „sistemului”
Potrivit unor dezvăluiri incendiare făcute de Sindicatul Europol, universul polițienesc de la malul mării a fost zguduit de o dispoziție care frizează patologicul administrativ. Se pare că domnul comisar șef Dică Alexandru, marele arhitect al ordinii și liniștii (mai ales a liniștii „prijtenilor”), a decis că polițiștii din subordine sunt prea harnici.
Astfel, a emis o dispoziție scrisă prin care le interzice agenților să aplice legea rutieră în afara intervalelor și locurilor stabilite de domnia sa. Practic, dacă un polițist vede un pericol public pe șosea, acesta trebuie să stea în poziție de drepți și să ceară „aprobare” pentru a-și face meseria. Oare ce urmează, domnule Dică? Cerere cu timbru fiscal pentru a sufla în etilotest?
Filtre birocratice pentru „pile”: Sindicatul Sidepol confirmă dictatura „camarilei”
În timp ce drumurile sunt pline de vitezomani, „geniile” de la SST Constanța par mai preocupate să ridice scuturi de protecție deasupra cui trebuie. Sursa citată, Sindicatul Sidepol, dar și colegii de la Europol, ridică o întrebare legitimă: nu cumva aceste „aprobări” sunt, de fapt, filtre de sortare a victimelor?
Republica autonomă a sefuleților: La IPJ Constanța, legea se aplică doar cu „bilet de voie” de la stăpânire
Dacă agentul constată o contravenție și trebuie să sune după permisiune, nu cumva la celălalt capăt al firului se verifică dacă „contravenientul” este vreo pilă a sistemului, vreun apropiat al șefului sau vreun membru al „camarilei” de partid și de stat? Este pentru prima dată când vedem o tentativă atât de grosolană de control subiectiv, o condiționare a legii care transformă uniforma de polițist într-un costum de lacheu la curtea „Jupânului” Dică.
Interese de grup și „stenogramele” rușinii: Când poliția devine scut pentru traficul de influență
Această limitare absurdă a atribuțiilor nu este doar o eroare managerială, ci pare să facă parte dintr-un tablou mult mai sinistru. În contextul actual, unde stenogramele scot la iveală cum procurori, oameni de afaceri și polițiști își dau mâna în „frății” obscure, dispoziția de la Constanța miroase a interes de grup.
Sindicatul Europol subliniază gravitatea situației: polițistul este vulnerabilizat și forțat să intre într-un joc periculos de „sunat șeful”. Este o tentativă clară de a anula autonomia agentului, pentru a se asigura că nicio „persoană importantă” nu este deranjată de rigorile Codului Rutier în timp ce se deplasează spre port sau spre vreo vilă de protocol.
Chestorul Mototolea, somnul rațiunii naște monștri cu epolet!
Întrebarea care rămâne este: unde este șeful IPJ Constanța în tot acest circ? Chestorul Mototolea privește cum subordonații săi reinventează statul de drept după bunul plac? Dacă intervenția polițienească se face cu „viza de la Dică”, înseamnă că siguranța cetățeanului a fost scoasă la mezat pentru liniștea „băieților deștepți”.
Domnilor șefuleți, legea (OUG 195/2002 și Legea 218/2002) nu se suspendă prin dispoziții interne de consum propriu. Polițistul nu trebuie să ceară voie să fie polițist. Așteptăm cu interes să vedem dacă mai există vreo urmă de onoare sau dacă IPJ Constanța va rămâne oficial un SRL unde dreptatea se dă pe sub mână, cu aprobarea prealabilă a patronatului. Până atunci, dragi constănțeni, dacă vă oprește poliția, întrebați agentul dacă are „bilet de voie” de la domnul Dică sau dacă a visat și el azi-noapte că are voie să aplice legea! (Cerasela N.).
Exclusiv
Palatul secretelor la M.A.I. și Bayraktarul pe hârtie: când statul pune lacăt pe lumină
Transparență cu parafa „Clasificat”
Secretariatul General al Guvernului a scos la transparență un proiect de hotărâre care ar obliga RA-APPS să publice periodic lista completă a imobilelor din administrare și cine le folosește, cu tot cu prețuri și chirii. Sună a revoluție cu fișă tehnică. Dezvăluirea vine de la Sindicatul Diamantul, care întreabă, pe bună dreptate, de ce a trebuit atâta beznă ca să aflăm câți metri pătrați se plimbă pe sub masă.
Vila imperială și poporul curios
Recorder a scos la iveală, în februarie 2024, investigația „Palatul Împăratului” (sursa: Recorder), despre o vilă de 1.200 mp, cu sume vehiculate de 7–9 milioane de euro, pregătită discret pentru o singură familie. Contractul? Ascuns în detaliu prin HG 999/2022, semnată de premierul Nicolae Ciucă — eroul administrativ care pare să fi câștigat mai multe bătălii decât Ștefan cel Mare și Vlad Țepeș la un loc, cel puțin pe frontul ștampilei „Secret”.
Ministerul Adevărului Incomod — intrare interzisă
Când dai cu lanterna prin instituții unde nu are ce căuta întunericul, găsești, surpriză, avantaje cu circuit închis. MAI nu face excepție. Potrivit Sindicatului Diamantul, refuzurile de a comunica informații publice și de a declasifica acte au acoperit, de prea multe ori, incompetență, abuzuri și privilegii cu nume mic și cheltuieli mari.
Sindicate de decor vs. sindicatul care deranjează
Și mai ustură altceva: „sindicatele reprezentative” care ar fi fost consultate și chipurile de acord cu secretizarea unor ordine ce privesc drepturile și obligațiile polițiștilor. Întrebare simplă, cu ecou mare: de ce te duci la masă ca „reprezentant” ca să pui semnătura pe tăcerea celor pe care îi reprezinți?
Bayraktarul bugetar — zboară doar din fluturaș
Diamantul spune că trage singur să desecretizeze OMAI S7/2018 și contestă criteriile de reducere/sistare a majorării „Bayraktar”, fixate ilegal, zic ei, prin ordin de ministru secret, sub lege și peste bun-simț. Câți pierd bani lunar din cauza acestor criterii făcute la adăpostul clasificat? Probabil mii. Cine se ocupă concret? Întreabă Emil Păscuț de la Sindicatul Diamantul. Răspunsul din sală: ecou.
Intertitlu: Lecție de igienă publică — aerisiți dulapurile! Concluzia e scurtă și taie: acolo unde secretul nu are ce căuta, lumina nu e opțională, e datorie. Iar când HG-urile devin cortine, publicul are dreptul să tragă de sfoară. Sursa investigației privind vila: Recorder. Sursa acuzațiilor privind MAI și ordinele secrete: Sindicatul Diamantul. Restul e liniștea din spatele ușilor închise. Deocamdată. (Cerasela N.).
-
Exclusivacum 5 zileREPUBLICA „LENTILEI UNSE” : Cum s-a transformat MEDAT în bancomat de familie, iar IOR în „El Dorado” de 51.850 lei
-
Exclusivacum 2 zileȘAH MAT LA CARACATIȚA DIN PENITENCIARE: CUM S-A ÎNECAT „FAMIGLIA” TEOROC LA MALUL ADMINISTRAȚIEI NAȚIONALE A PENITENCIARELOR
-
Exclusivacum 5 zileEpoleți cu miros de clor: La IPJ Prahova, „Siguranța și Încrederea” se livrează la pachet cu mopul și găleata
-
Exclusivacum 5 zilePLOIEȘTI, CAPITALA GUNOIULUI PE DATORIE – Ruleta Bin Go lovește din nou: Incisiv de Prahova a avut dreptate, primarul ține în brațe un operator îngropat în datorii
-
Exclusivacum 4 zileJustiția dă verdictul în cazul „Luptătorul vs. Sistemul”: Internarea forțată la psihiatrie, folosită ca armă de represiune în Poliția Română
-
Exclusivacum 4 zileRăzboi total în Ministerul de Interne: Sindicatul „Diamantul” dă șah-mat sistemului prin „avalanșa” de procese câștigate
-
Exclusivacum 3 zileMAFIA CAZANELOR ȘI REȚETA SUCCESULUI „DUPĂ GRATII”: CUM A DEVENIT ISCIR PLOIEȘTI FEUDA UNUI PUȘCĂRIAȘ ȘI A PROTECTORILOR SĂI DIN MINISTER
-
Exclusivacum 3 zileMASACRUL INTEGRITĂȚII LA FRONTIERĂ: Cum să execuți un polițist incomod prin „metoda asfixierii” financiare



