Pe măsură ce peisajul strategic global evoluează rapid, Armata Statelor Unite se pregătește să redefinească doctrina de comandă, control și comunicații (C2) prin adoptarea unui concept ambițios: „hiperconectivitatea”. Acesta nu este doar un termen, ci o viziune strategică pentru o rețea omniprezentă, care va integra fără întrerupere radiouri tactice cu linie de vizibilitate, terminale dincolo de linia de vizibilitate, comunicații prin satelit (SATCOM), 5G și Wi-Fi, asigurând o legătură neîntreruptă pe câmpul de luptă al viitorului.

Obiectivul central al acestei rețele hiperconectate este de a dota diviziile Armatei cu capacitatea de a transmite volume noi și extinse de date către „marginea tactică” (tactical edge), utilizând o multitudine de opțiuni de comunicații, chiar și în medii contestate. Odată cu descentralizarea tot mai accentuată a eșaloanelor de comandă, partajarea datelor C2 va trebui să parcurgă distanțe mai mari și peste orizont, beneficiind de forme de undă inovatoare.

O nouă eră a războiului: Imperativul hiperconectivității

Hiperconectivitatea va deveni din ce în ce mai esențială odată cu proliferarea sistemelor autonome pe câmpul de luptă și în toate domeniile de luptă. Dronele și roboții, dotați cu senzori, colectează mai multe date ca niciodată, informații care trebuie transportate în timp real către comandantul potrivit. Această partajare instantanee a datelor între senzori, executanți și factori de decizie va permite noi concepte operaționale, precum „rețeaua de ucidere” (kill web).

„Hiperconectivitatea este o abordare tehnologică esențială pentru a permite războiul modern”, afirmă Alain Cohen, președintele diviziei de Comunicații Tactice la Ultra I&C. El subliniază că „războiul modern nu se poate baza pe comunicațiile tactice din trecut, deoarece acestea sunt insuficiente în ceea ce privește lățimea de bandă, latența și reziliența necesare pentru a satisface cererea unui câmp de luptă axat pe autonomie.” În timp ce o singură divizie putea avea 15.000 sau mai multe noduri de luptă (soldați, vehicule, elemente C2), acum vor trebui adăugate mii de noduri pentru a ține cont de proliferarea sistemelor autonome, munițiilor rătăcitoare și echipelor viitoare om-mașină. Această expansiune este cel mai mare motor în dezvoltarea comunicațiilor tactice de generație următoare.

Țesând rețeaua viitorului: Componentele hiperconectivității

Calea spre hiperconectivitate poate fi găsită în piața emergentă a stratului de transport de date pe care Armata SUA o evaluează: radiouri tactice cu multiple forme de undă vizibile pentru agilitate, comunicații troposcatter pentru o capacitate dincolo de linia de vizibilitate (BLOS) care nu poate fi bruiată și terminale satelitare multi-orbită pentru conexiuni globale. Ultra I&C are toate aceste capabilități în portofoliul său, poziționându-le pentru a juca roluri cheie în ceea ce Armata numește NGC2 – Comanda și Controlul de Generație Următoare.

Acestea includ radiourile definite software de generație următoare din familia Orion Gen 6, cu inovații multi-canal și multi-formă de undă pentru misiuni terestre, maritime și aeriene. Pentru comunicații BLOS, există familia Archer de sisteme de comunicații troposcatter expediționare, care permit comunicații de mare capacitate pe distanțe lungi, peste orizont, fără a se baza pe sateliți sau infrastructură terestră. Tropo, așa cum este numit în mod obișnuit, oferă reziliență prin reflectarea undelor radio de pe atmosferă, umplând lacunele din SATCOM și releele cu linie de vizibilitate care sunt interferate de războiul electronic.

În iulie, Ultra I&C a demonstrat funcționarea sincronizată a radiourilor Orion și a sistemului troposcatter Archer alături de aliații europeni și NATO în Polonia. Pentru a valida capacitățile fundamentale ale stratului de transport de date, esențiale în războiul modern unde viteza datelor de pe câmpul de luptă determină succesul operațional, Ultra I&C a implementat sistemele în cinci locații dispersate în Polonia, realizând o transmisie de date cu debit ridicat pe multiple forme de undă și benzi de frecvență.

Inima conectivității: Inovația în formele de undă

Accelerarea unei arhitecturi de comandă complet noi și a unui concept doctrinal pentru C2 cu aceleași forme de undă proiectate acum un deceniu sau mai mult este o abordare sortită eșecului. Timp de șase decenii, Ultra I&C a fost în avangarda dezvoltării de forme de undă de mare capacitate pentru Departamentul Apărării al SUA și partenerii săi de coaliție, investind constant pentru a asigura nu doar interoperabilitatea între generațiile de sisteme, ci și inovația între acestea.

Acest an marchează lansarea celei mai recente forme de undă de mare capacitate a companiei, High Throughput Mesh (HTM), care permite utilizatorilor să se interconecteze adaptativ pe măsură ce misiunea se schimbă. Complementară cu două forme de undă utilizate în prezent de DoD pentru comunicații punct-la-punct și punct-la-multipunct, HTM preia cele mai bune elemente ale ambelor și le dezvoltă pentru a oferi aplicații C2 și de focuri de artilerie în mișcare. Are o eficiență spectrală și rate de transfer mai mari decât alte forme de undă Mobile Ad hoc Networking (MANET) din clasa sa.

Clif Basnight, vicepreședinte pentru tehnologii strategice la Ultra I&C, subliniază că „realitatea este că este un drum dificil pentru oricine încearcă încă să construiască pe forme de undă existente acum 5 până la 10 ani și se așteaptă să obțină noi niveluri de eficiență spectrală.” El adaugă că „am învățat fiecare lecție posibilă evaluând fiecare formă de undă publicată și inovație în comunicațiile comerciale pentru a produce o formă de undă cu eficiență spectrală ridicată care permite unei rețele de radiouri mesh să obțină capacități de peste 200 de megabiți pe secundă pe diverse distanțe, pentru a permite distanța de siguranță necesară între un controler și un robot pentru a crește supraviețuirea, de exemplu. Acestea sunt performanțe de la rază la debit operațional pe care utilizatorii nu le-au putut atinge până acum, iar acum le oferă o opțiune reală de utilizare în afara unui eveniment de testare.”

Dezvoltarea formelor de undă trebuie să fie continuă, deoarece amenințarea evoluează constant. Radiourile și formele de undă Orion sunt proiectate pentru a permite hiperconectivitatea cu funcții precum agilitatea frecvenței, pentru a se deplasa pe un spectru vast fără modificări hardware, și multiple forme de undă, pentru a oferi opțiunea de a schimba modul în care datele sunt transmise în funcție de nevoile misiunii și ale aplicației.

Portofoliul integrat: Construind viitorul comunicațiilor militare

Hiperconectivitatea înseamnă capacitatea de a partaja date cu ceilalți participanți la misiune, indiferent de capacitățile de transmisie disponibile: linie de vizibilitate, dincolo de linia de vizibilitate, mesh, punct-la-punct, punct-la-multipunct sau o formă de undă comercială. Această partajare în timp real a datelor între senzori, executanți și comandanți permite noi concepte operaționale precum „kill web”, care necesită soluții de comunicații tactice mai capabile și mai agile.

Principalele bariere în calea hiperconectivității sunt debitul limitat, raza de acțiune, latența și agilitatea frecvenței comunicațiilor tactice actuale. Ultra I&C dezvoltă noi forme de undă și hardware pentru a aborda aceste lacune, oferind îmbunătățiri de ordin de mărime în eficiența spectrală și ratele de date.

Radiourile Orion, terminalele troposcatter Archer și antenele SATCOM portabile Hunter de la Ultra I&C sunt dotate cu multiple forme de undă și capabilități pentru a sprijini diferite nevoi de conectivitate, de la legături de mare capacitate cu linie de vizibilitate la comunicații troposferice și satelitare fără linie de vizibilitate. Ultra I&C a dezvoltat și demonstrat rapid aceste capacități de rețea de generație următoare pentru a sprijini atât nevoile operaționale urgente, cât și inovația pe termen lung necesară pentru comanda și controlul de generație următoare.