În cel mai recent act al farsei naționale, unde Justiția Română a transformat sala de judecată într-un spectacol de stand-up comedy macabru, dosarul domnului Pop Ionuț-Costin, fost Comandant Descarcerare Petrobrazi, primește nu doar o, ci trei noi „lumini” de la Parlament. Ceea ce părea o „odisee a birocrației oarbe”  a escaladat la nivelul unei tragedii shakespeariene cu accente de film mut, unde, de la „competența teritorială” a Parchetului la „mănușile de piele” de pe detectoarele de gaze, România dovedește că excelența în absurd nu cunoaște limite.

Parchetul, prestidigitatorul perfect: Dispariția logicii, reapariția clasării (aici)

Să ne amintim de primul act: Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1, cu o eleganță demnă de un număr de prestidigitație, a „clasat” dosarul Pop Ionuț-Costin. Motivul? Ah, celebra „competență teritorială”! Căci, nu-i așa, dacă infracțiunile au avut loc la Rafinăria PETROBRAZI, județul Prahova, dar FALK FIRE SERVICES S.R.L. are sediul social în București, logic ar fi să ancheteze Parchetul Sectorului 1! E ca și cum ai chema pompierii din Constanța să stingă un incendiu la Cluj, pentru că proprietarul casei are o rudă la mare. O „logică flexibilă” am numit-o. Acum, în lumina noilor dezvăluiri, pare mai degrabă o „strategie de deviere” de la un adevăr mult prea incomod.

Ancheta însăși a fost o capodoperă a superficialității: un director economic audiat (ce avea el cu partea tehnică?), martori-cheie ignorați (DUMITRESCU ADRIAN, șef de serviciu prevenire, a cui mărturie ar fi fost crucială, dar probabil prea tehnică pentru Parchet), falsuri în acte ignorate (semnături falsificate, fără expertiză grafoscopică), și, cireașa de pe tort, însuși reclamantul, domnul Pop Ionuț-Costin, neaudiat! De ce să deranjezi un om care vrea să facă lumină, când poți să clasifici cu ușurință în întuneric?

Iar când instanța, văzând probabil că justiția e mai oarbă decât o statuie fără ochi, a dispus întoarcerea dosarului la Parchet pentru cercetare, ce credeți că s-a întâmplat? Conform prevederilor clasice ale justiției românești: o nouă clasare! Așadar, Pop Ionuț-Costin, ca un Sisif al României, împinge stânca adevărului, doar pentru ca Parchetul să i-o rostogolească înapoi, dându-i și un șut suplimentar, chiar și după ce „marii luminați” (adică instanța) au spus să o împingă mai bine.

FALK FIRE SERVICES: De la stingător la fumigene cu contracte fantomă

1a

Și dacă dosarul Pop Ionuț-Costin părea un caz izolat, iată că deputatul Adrian-George AXINIA (AUR) din Prahova a tras un semnal de alarmă în Parlament, ridicând vălul de pe practicile FALK FIRE SERVICES SRL. Acuzațiile? Nimic mai puțin decât „munca la negru, implicit evaziunea fiscală”, contracte de muncă suspendate fără știrea angajaților (descoperit de la bancă, evident, că doar nu te anunță firma că ți-a dispărut contractul!), concedii medicale neplătite și un inovator „stopaj la sursă” ilegal din contracte, fără acordul angajaților.

Adică, o firmă care ar trebui să prevină și să stingă incendii, se pare că se ocupă, în schimb, cu incendierea propriilor angajați, cu fumigene fiscale și cu acte fantomă. E o ironie subtilă, dar savuroasă, demnă de un pamflet, ca o firmă de servicii de urgență să creeze urgențe și abuzuri la propriul personal.

Rafinăriile lui Houdini: Poluare cu mănuși de piele și amenzi de buzunar

2a 3a

Dar adevărata piesă de rezistență, elementul de umor negru absolut, vine din partea Ministerului Mediului și, mai ales, a MAI.

Ministerul Mediului, prin Ministrul Mircea FECHET, la aceea data, ne anunță, sec, că la Lukoil-Petrotel Ploiești s-au înregistrat depășiri de hidrogen sulfurat (H2S), soldate cu o amendă de 15.000 lei. La OMV PETROM (Rafinăria Petrobrazi), aceeași poveste: depășiri H2S, amenzi de 100.000 lei și 500.000 lei. De ce? Pentru că s-a produs un „accident la o conductă de benzină” în timpul reviziei. Un accident pe care, cel puțin public, l-am uitat cu toții. Un preț derizoriu pentru poluarea masivă și riscul ecologic. E ca și cum ai primi o amendă pentru viteză, după ce ai demolat un bloc cu mașina.

Dar apogeul absurdului este atins de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență (IGSU), într-un răspuns trimis prin MAI. La OMV-Petrom Brazi, au descoperit următoarele:

• Detectori de gaze acoperiți cu… mănuși de piele! La Rampa CF Gazolină, 4 din 5 senzori de gaz erau acoperiți cu mănuși, „astfel neasigurându-se funcționarea corespunzătoare a acestora.” Cel mai bun, cel mai cinic detaliu: „Această situație a fost remediată pe timpul controlului.” Adică, au dat mănușile jos când au văzut inspectorii! Aceasta este metafora perfectă pentru România: știm că e periculos, dar ascundem problema cu mănuși, iar când vine „controlul”, ne facem că totul e în regulă. Este o farsă, o iluzie, o sfidare la adresa oricărei logici a siguranței.
• Scurgeri de țiței de 100 m² la Rampa CF Țiței, o adevărată mare de petrol, acumulată în canale, „favorizând propagarea și dezvoltarea unui incendiu.” O invitație deschisă la catastrofă.
• Instalații de stingere a incendiilor deconectate! Butoanele de avarie scoase de sub tensiune, iar maistrul spune că liniile sunt „în conservare”, dar fără acte.

Pentru toate aceste acte de inconștiență criminală, care puteau duce la o tragedie de proporții, amenda totală? 50.000 de lei!

Mai puțin de o lună din chiria halelor de la Vălenii de Munte, o sumă care ar acoperi probabil costul mănușilor de piele și al câtorva găleți de nisip.

Epilogul absurd: Cetățeanul, jucărie în mâinile unui sistem defect

Cazul Pop Ionuț-Costin nu mai e doar o palmă usturătoare dată justiției, ci o serie de croșee în moalele capului, de la Parchet la mediul de muncă. El, fost Comandant Descarcerare, a lucrat într-un mediu unde detectoarele de gaze erau cu mănuși, scurgerile de petrol erau la ordinea zilei, iar sistemele de stingere a incendiilor erau „în conservare”. Toate, sub ochii unei justiții care preferă să claseze și a unor instituții de control care amendează cu sume derizorii pentru riscuri catastrofale.

Justiția, siguranța muncii și protecția mediului în România? Un spectacol grotesc, unde singura realitate este cinismul, iar singura constanță este incompetența sistematică. Și noi, contribuabilii, suntem publicul captiv la acest show macabru. Căci în Republica Bananieră (cu apă plată!) a României, adevărul e o opțiune, justiția un concept flexibil, iar siguranța… ei bine, siguranța e doar o pereche de mănuși de piele. Vom reveni, probabil cu un nou episod din această telenovela fără sfârșit, unde adevărul e opțional și mănușile, obligatorii. (Cristina T.).