Connect with us

Exclusiv

MAI, templul incompetenței aprobate: De la principiul Peter la ‘pricipitul polițienesc’ – Când ierarhia e o farsă, iar bunul simț, o glumă proastă.

Publicat

pe

Când ierarhia devine o farsă și bunul simț o glumă proastă

Cunoașteți, desigur, Principiul Peter, acea axiomă nemiloasă, formulată de Dr. Laurence J. Peter în 1969, care ne luminează de ce lucrurile merg de-a-ndoaselea: „Într-o ierarhie, fiecare angajat tinde să urce până la nivelul său de incompetență.” Un om performează? Promovat! Performanța continuă? Încă o treaptă! Până când? Până când ajunge într-un scaun unde habar n-are ce face, dar de unde nu mai poate fi dat jos. Asta e „Platoul Peter”, iar, dragi cititori, avem toate semnele că Ministerul Afacerilor Interne (MAI) nu doar că îl aplică, dar l-a transformat într-o artă la nivel național, un fel de sport olimpic la disciplina „escaladarea incompetenței”.

Spionita orwelliană: Când statul de drept devine statul de… drept la frică! (aici)

Deși Constituția României și o anume CEDO vorbesc pompos despre drepturi fundamentale, cum ar fi cel la viață privată (art. 8, pentru cei care au chiulit la Drept), se pare că în anul de grație 2024, an electoral și plin de „boți ruși” – panacea oricărei explicații pentru derapaje –, conducerea MAI a descoperit o nouă vocație: spionajul intern. Și nu oricum, ci cu o abnegație demnă de o dictatură comunistă pe care, ironic, pretind că vor să o combată.

Cu o „educație juridică” atât de subțire încât ar face un student de anul I să roșească de jenă, oficiali MAI s-au lansat într-o vânătoare de „intrusivă” a polițiștilor, sub masca apărării statului de drept. Când „experți” de talia lui Ionica Iulian (DCI) emit perle precum „audierea se face pe baza de raport scris” sau afirmă că „Procedura de cercetare disciplinară este proprietatea DCI”, iar Dorobanțu Ioana ne luminează că „ordinele normative ale MAI sunt acte individuale”, sau când o anume Alina D., ofițer Control Intern la DGPMB, decide că „portul fularului tricolor este semn de opinie politică” – atunci e clar că nu mai vorbim de o lipsă de educație, ci de o lipsă cruntă de inteligență, camuflată sub galoane.

Acest val de spionită generalizată a fost declanșat, conform Sindicatului Diamantul, de Dispoziția 586721/DCI/S2/LA din 06.09.2024, un document semnat de șeful IGPR, Benone Matei, și „confecționat” cu măiestrie la Direcția Control Intern, sub bagheta aceluiași Ionica Iulian. O adevărată capodoperă a intruziunii abuzive! Că la IPJ Neamț și IPJ Botoșani au existat „interceptări audio ilegale” e doar vârful aisbergului unui fenomen pe care Sindicatul Diamantul îl pune pe seama lui Benone Matei și a DCI, cu posibila „binecuvântare prealabilă” a secretarului de stat Despescu. Mai multă transparență, mai puțină putere coruptă? Nu și în MAI, unde se preferă întunericul subteranului!

Justiția la plimbare și eroii cu capul spart!

Sindicatul Diamantul, printr-un act de curaj aproape sinucigaș în acest hățiș de incompetență și abuz, a făcut tot posibilul: sesizări administrative, „omorâte” sistematic de structurile de control intern, și o sesizare penală la PCA Bacău. Aceasta din urmă, o odă adusă birocrației românești, e încă în „plimbare”, căutându-și un Parchet suficient de competent (sau curajos) să o soluționeze. Chiar în ziua în care scriem aceste rânduri, am fost informați că PCA Bacău, într-o mișcare de balet procedural, și-a declinat competența. Oare ne-am așteptat la altceva?

Emil Pascut de la Sindicatul Diamantul trage un semnal de alarmă:

„Dacă justiția chiar funcționează și procurorii se apucă la un moment dat de treabă”, toți polițiștii „spionați pe ascuns” ar trebui să realizeze că sunt victime. Dar, vai, „sindicatul nu poate avea un interes personal să susțină la nesfârșit unele demersuri, când victimele tac”. Și tac, pentru că, cine ar vrea să ajungă ca Vitalie, „încăsând două destituiri” sau ca Emil Pascut însuși, târât prin tribunale de o „gloată” de șapte inși de la DCI, conduși de Ionica Iulian, care cer „daune morale” (sute de mii de euro, evident) pentru „onoarea și reputația profesională distruse ireparabil”? Iată prețul luptei cu babuinii!

Genialii HR: Cuiul în perete e apartament, legea e opțională!

Și dacă v-am plictisit cu spionajul, să trecem la o altă operă de artă administrativă: expertiza „iExperti”-lor de resurse umane din IGPR. Într-o corespondență de-a dreptul savantă cu omologii din IPJ Neamț, pe tema cheltuielilor de transport, acești genii ai HR-ului (care, culmea ironiei, „predau ei și cursuri de ‘procedură disciplinară'”) au lansat o perlă juridică de neprețuit: „legea nu face diferență între deținerea unei cote-părți și proprietatea integrală.”

Adică, dacă ai o zecime dintr-o garsonieră, e ca și cum ai avea o vilă! Sau, conform ilustrei analogii a Sindicatului Diamantul: dacă ești proprietarul unui cui bătut în peretele sufrageriei (care, juridic, devine bun imobil prin încorporare, deci ar putea fi o „locuință”), ești la fel de proprietar ca unul cu un întreg bloc! Acesta este nivelul de „inteligență și educație de specialitate” al Ministerului.

„Tot ministerul ăsta e defect nu de azi de ieri, ci de când primul cimpanzeu pus într-o funcție de conducere a decretat că funcția creează inteligență și educație specializată, nu persoana,” tuna Emil Pascut. La MAI, logica e inversată: „Inteligenta și educația sunt considerate însușiri ale funcției!” Pui un babuin chirurg la Gerota, începe să opereze. Pui un babuin șef de direcție, conduce cu iscusință. Iar dacă, prin absurd, Minoiu ar băga în OMAI 140/2016 că HR-ul predă pilotaj pe F-16, instantaneu toți ar deveni piloți! Și nu, nu-i nimeni să întrebe juriștii de ce o asemenea aberație. Poate pentru că șeful la Arest e „împuternicit” șef la juridicul IGPR? Așa o fi!

Din fericire, din când în când, o rază de luciditate mai străpunge ceața de incompetență. Recent, Silviu Macovei, ditamai secretar de stat, a emis un răspuns „anti-babuinic”, conform căruia „Deținerea unei cote-părți dintr-un apartament/imobil nu poate fi apreciată ca fiind egală cu deținerea unei locuințe proprietate personală.” O revelație demnă de premiul Nobel, care, probabil, va face ca doamna Dascălescu și domnul Iosub să absoarbă „știință, cunoaștere, lumină” precum un burete, doar-doar or soluționa o cauză corect!

Execuți IGPR? Ești gunoi și n-ai obraz!

Dar culmea aroganței și a ipocriziei se atinge atunci când, după ce un polițist este plimbat prin tribunale și își câștigă drepturile bănești, iar apoi încearcă să le și recupereze printr-o execuție silită, este acuzat de… „rea-credință” de însăși instituția care l-a obligat la acest demers.

„Se poate observa faptul că, deși intimatul a primit cu celeritate toate drepturile bănești câștigate prin cele două titluri executorii urmărite și a cooperat cu instituția noastră pe tot parcursul desfășurării executării, fără să reclame în tot acest timp vreo nemulțumire… acesta a înțeles să recurgă la executarea silită… dând astfel dovadă de rea-credință.”

O analiză, punctată decisiv de Emil Pascut, care ne lasă cu gura căscată! Deci, dacă ai curajul să-ți ceri drepturile, chiar și când ți le dau târâș-grăpiș, ești de rea-credință? Ai primit banii (în cele din urmă), ar trebui să pupi mâna stăpânului și să-i fii veșnic recunoscător, nu să îndrăznești să apelezi la legile unei țări care (încă) se numește democratică. Iată ce înseamnă să fii „fără obraz” în viziunea IGPR!

Concluzie: Treziți-vă, victime! Babuinii nu se alungă cu tăcerea!

Acesta este, dragi polițiști și cetățeni, tabloul crud al unei instituții în care Principiul Peter a devenit lege, iar bunul simț, profesionalismul și respectul față de drepturile omului sunt niște concepte abstracte, „individuale” și, cel mai probabil, „de rea-credință”. Sindicatul Diamantul luptă, dar, așa cum subliniază Emil Pascut, „niciun bine nu se face cu de-a sila!” Dacă nu vă apărați singuri, prin implicare activă, nu doar prin șușoteli pe la colțuri, „babuinii” vor continua să valideze alți babuini, iar România va rămâne un stat de drept democratic… doar pe hârtie, într-un sertar prăfuit, vegheat de un cui bătut în perete care, juridic vorbind, este o „locuință”. De râs, dacă n-ar fi de plâns! (Cerasela N.).

Exclusiv

PRELUARE OSTILĂ SUB ACOPERIREA STATULUI: Cum a fost lovit Complexul Hotelier „Scoica” de rețeaua Niță – Donciu, cu sprijinul unui fost șef din MAI

Publicat

pe

De

Dezvaluiri  pe baza datelor din dosarul penal nr. 85/76/P/2025 al Secției de Urmărire Penală din cadrul Parchetului de pe lângă ÎCCJ și a dosarului nr. 17/206/P/2026

Justiția de Constanța, zguduită din temelii

Ancheta declanșată de Secția de Urmărire Penală a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) expune unul dintre cele mai dure scandaluri de corupție judiciară din ultimii ani la Constanța. Reținerea pentru 24 de ore a procurorilor Niță Teodor Ștefan și Gigi Valentin (fost procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța) scoate la iveală un mecanism prin care funcția de magistrat era folosită ca armă de extorcare și control asupra mediului de afaceri local.

Conform documentelor oficiale din dosarul penal nr. 85/76/P/2025, schema nu viza o simplă luare de mită, ci funcționa ca o structură piramidală bine organizată. În centrul „execuțiilor” se aflau doi polițiști judiciariști din cadrul Serviciului de Investigare a Criminalității Economice (SICE) al IPJ Constanța: comisarul Donciu Cătălin și agentul Lascu Sorin. Deși formal aveau rolul de a apăra legea, cei doi acționau ca braț armat și „interfață” de încredere a procurorului Niță Teodor, având birourile direct în sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța.

Dosarul penal, transformat în bâtă de șantaj

Potrivit anchetatorilor de la București, rețeaua deschidea și gestiona în mod deliberat dosare penale cu un scop unic: constrângerea funcționarilor publici, a acționarilor sau a administratorilor de societăți comerciale. Țintelor li se impunea, de facto, un ultimatum:

  • fie încheiau contracte comerciale oneroase sau de prestări servicii fictive cu firme controlate ori indicate de cei doi procurori;
  • fie renunțau de bună voie la acțiuni;
  • fie deveneau „peste noapte” suspecți sau inculpați.

Când refuzau să se supună economic rețelei, procurorul Niță Teodor dispunea măsuri asigurătorii agresive: sechestre pe conturi și bunuri, până la trimiterea abuzivă în judecată a unor persoane despre care, arată Parchetul General, se cunoștea starea lor de nevinovăție. În momentul în care victimele cedau și semnau contractele impuse, dosarele penale erau „rezolvate” miraculos prin ordonanțe de clasare, iar sechestrele dispăreau.

Acuzațiile oficiale ale Parchetului de pe lângă ÎCCJ subliniază: „Mecanismul consta în utilizarea prerogativelor legale de urmărire penală pentru a exercita acte de constrângere asupra unor persoane fizice și juridice, urmărind dobândirea în mod injust a unor foloase patrimoniale pentru sine sau pentru alții. Există indicii clare că s-a dispus inclusiv punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a unor persoane deși se cunoștea starea lor de nevinovăție.”

Luxul care nu încape în salariul de bugetar

Intrarea în zona penală a adus membrilor rețelei câștiguri financiare masive, reflectate într-un stil de viață de lux, total incompatibil cu veniturile oficiale de funcționari publici sau cadre de poliție. Referatul procurorilor ÎCCJ evidențiază discrepanțe patrimoniale majore descoperite în faza de investigație operativă.

Polițiștii judiciariști care asigurau „suportul de presiune” în anchetele orchestrate de Niță Teodor au acumulat averi greu de explicat. Datele din dosar arată că:

referat arestare CT

  • comisarul Donciu Cătălin deține o casă și 4 apartamente în stațiunea Năvodari, una dintre cele mai costisitoare zone imobiliare de pe litoralul românesc;
  • colegul său de echipă, polițistul Lascu Sorin, apare ca beneficiar – prin intermediul tatălui său – al unei proprietăți imobiliare exclusiviste în stațiunea montană Predeal.

Ceea ce la început părea doar un caz grav de corupție punctuală în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța se conturează, pe măsură ce se corelează actele din dosarul penal nr. 85/76/P/2025 cu înscrisurile din dosarul local nr. 17/206/P/2026, într-o demascare a unui veritabil „sindicat” mafiot instituțional.

Investigația jurnalistică, bazată pe aceste documente de urmărire penală, arată cum pârghiile penale ale statului au fost deturnate în instrumente private de șantaj și expropriere forțată.

Caz-școală: atacul asupra Complexului Hotelier „Scoica”

Exemplul cel mai elocvent al modului de operare este atacul asupra Complexului Hotelier „Scoica” din stațiunea Jupiter (SCOICA SA, Mangalia).

La originea schemei se află un conflict comercial intern, clasic, în cadrul societății SCOICA SA. Doi acționari minoritari – soții Barbu Alexandru Ștefan și Barbu Dorina – nemulțumiți de conducerea legitimă exercitată de administratorul legal Sima Marian și de acționarul majoritar Sima Florin aleg însă o cale ocolitoare, nelegală, pentru a prelua controlul activelor hoteliere.

În loc să meargă în instanța civilă sau să folosească mecanismele Adunării Generale a Acționarilor, cei doi contractează serviciile Cabinetului de Avocatură „Siniavschi”, cu sediul în București. Rolul acestuia, relevă actele, nu se rezumă la asistență juridică, ci vizează activarea unei rețele de influență judiciară de rang înalt.

Pentru a asigura competența artificială directă a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța – controlat, potrivit datelor de anchetă, de gruparea procurorului Niță – plângerea penală este formulată strategic și împotriva Păcuraru Georgeta, director al Oficiului Registrului Comerțului (ORC) Constanța. Acest „artificiu de competență” permite reținererea dosarului la vârful sistemului, evitând trimiterea cauzei spre soluționare procurorilor de la judecătorii sau tribunale, adică la nivelurile inferioare ale organelor de urmărire penală.

Umbrela de la centru: rolul fostului Secretar General Adjunct din MAI

O operațiune atât de amplă, având ca țintă un activ turistic important de pe litoral, avea nevoie de o umbrelă politică și de comandă rapidă asupra structurilor de poliție. Aici apare numele chestorului de poliție (r) Ion Stoica, care, prin intermediul mamei sale, deținea un număr mic de acțiuni la Scoica SA.

Ion Stoica, personaj influent în structurile de forță ale statului, a ocupat funcția de Secretar General Adjunct la Ministerul Afacerilor Interne (MAI) până la 17 februarie 2025, când raportul său de serviciu a încetat prin pensionare – conform Deciziei nr. 82/2025 semnate de Prim-ministrul României și publicate în Monitorul Oficial nr. 139/2025.

Deși pensionat cu un an înaintea evenimentelor analizate la Scoica SA, datele din anchetă indică faptul că influența sa asupra cadrelor operative din teritoriu a continuat să fie utilizată din umbră. Stoica ar fi asigurat „sprijinul tacit” și conexiunea politică pentru ca aparatul de poliție al IPJ Constanța să execute, fără verificări administrative de legalitate, ordinele abuzive ale procurorului de caz Niță – ordine ce vizau forțarea preluării acționariatului hotelului în detrimentul familiei Sima.

Cronologia intervenției-fulger: 72 de ore pentru confiscarea controlului

Ordonanța din 19.02.2026 – dosar nr. 17/206/P/2026

Cronologia, reconstituită din actele oficiale:

  • 16 februarie 2026 – Este înregistrată plângerea soților Barbu, prin Cabinetul de Avocatură „Siniavschi”.
  • 19 februarie 2026 – La doar 72 de ore distanță, procurorul Niță Teodor invocă „necesitatea unor măsuri urgente pentru a împiedica modificarea probațiunii” și emite Ordonanța în dosarul nr. 17/206/P/2026, desemnând ca polițiști judiciari delegați în cauză pe comisarul-șef Donciu Cătălin și pe comisarul Tufă Ionuț, din cadrul IPJ Constanța. Cei doi sunt mandatați să se deplaseze la sediul societății Scoica SA.

Ordinul este limpede și brutal: comisarul-șef Donciu Cătălin este delegat să se deplaseze la Hotel Scoica Jupiter și să ridice, în original, de îndată, Registrul acționarilor, toate actele anexe privind statutul, organizarea și funcționarea societății, precum și toate documentele contabile de venituri și cheltuieli pe ultimii trei ani (2023 – la zi), sub amenințarea ridicării silite.

„Hostile takeover” cu ștampilă de Parchet

Ritmul aproape neverosimil al acțiunii confirmă, în oglindă, acuzațiile reținute de Parchetul General în referatul de arestare preventivă din 15 mai 2026. În doar trei zile de la plângerea inițială, fără expertize financiare și fără audieri contradictorii, Niță dispune ridicarea tuturor înscrisurilor contabile și corporative esențiale.

Ridicarea în original a Registrului acționarilor de către comisarul-șef Donciu nu este o simplă măsură procesuală, ci miezul operațiunii de hostile takeover (preluare ostilă). Într-o societate pe acțiuni, registrul acționarilor este actul suprem de proprietate. Lipsirea acționarului majoritar, Sima Florin, și a administratorului, Sima Marian, de accesul la acest registru, combinată cu ridicarea documentelor financiare de la zi, a echivalat cu paralizarea juridică și economică a complexului hotelier.

Acesta devine, în termeni practici, instrumentul perfect de șantaj: pentru a scăpa de blocajul financiar și de riscul trimiterii abuzive în judecată – o practică deja documentată a procurorului Niță, conform datelor ÎCCJ –, conducerea legitimă era împinsă să cedeze în fața pretențiilor acționarilor minoritari ori să semneze contracte oneroase cu firmele din sfera de influență a grupării.

Executorul din teren: Donciu Cătălin, „generalul” din biroul 26

Aplicarea acestor ordonanțe de „teroare economică” revine comisarului-șef Donciu Cătălin, organ de cercetare penală în cadrul IPJ Constanța – SICE. Donciu nu acționează ca un simplu polițist din teren: el își stabilește centrul de comandă în biroul nr. 26 din sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, funcționând ca interfață directă a procurorului Niță în relațiile subterane cu țintele economice.

Această activitate „paralelă” s-a dovedit extrem de rentabilă. Procurorii Secției de Urmărire Penală a ÎCCJ menționează explicit, în referatul de arestare, opulența afișată de Donciu: o casă și patru apartamente în stațiunea Năvodari – cea mai scumpă zonă imobiliară de pe litoral – și conexiuni suspecte cu anumiți oameni de afaceri din județul Constanța, protejați sau utilizați ca paravan ai rețelei (inclusiv firme de reciclare și construcții ecologice menționate în dosarul-mamă).

Intervenția de la vârf: Înalta Curte și CSM rup „sindicatul”

Rețeaua de criminalitate organizată instituțională de la Constanța funcționează nestingherit până la 14 mai 2026, când procurorii de la București, coordonați de procurorul-șef serviciu Marius Iacob, intervin.

Secția pentru Procurori a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) adoptă Hotărârea nr. 340, prin care încuviințează de urgență reținerea și arestarea preventivă a magistraților Ștefan Gigi Valentin și Niță Teodor.

Referatul cu propunere de arestare preventivă, înaintat instanței, arată că abuzurile comise în dosarul Complexului Hotelier „Scoica” fac parte dintr-un tipar infracțional mult mai larg. Printre victimele vizate de aceleași metode apar:

  • Primăria comunei Lumina;
  • regia Confort Urban SRL;
  • licitațiile pentru plajele aflate în administrarea Administrației Bazinale de Apă Dobrogea Litoral (ABADL), licitații ce ar fi fost blocate sau distorsionate.

Ancheta se află în plină desfășurare. Cei doi procurori se află în arest preventiv pentru 30 de zile, iar următorul pas este stabilirea gradului de răspundere penală pentru toți actorii implicați: de la avocații-consilieri ai atacului, la „executorul imobiliar cu epoleți” Donciu Cătălin și până la protectorul politic din umbră, fostul chestor MAI Ion Stoica.

Ce urmează: necesitatea extinderii verificărilor

Având în vedere datele de mai sus, rezultând din dosarul penal nr. 85/76/P/2025 al Secției de Urmărire Penală a ÎCCJ și din dosarul nr. 17/206/P/2026, precum și informațiile apărute în spațiul public privind implicarea procurorului Niță Teodor și a colaboratorilor săi în dosarul SCOICA SA, se impune ca organele judiciare care instrumentează cauza deschisă la 14.05.2026 – intens reflectată în presa online și audiovizuală la nivel național – să:

  • conexeze noile informații cu cele deja existente;
  • verifice, în mod exhaustiv, toate acțiunile judiciare executate în legătură cu Scoica SA;
  • analizeze în ce măsură preluarea ostilă a Complexului Hotelier „Scoica” a făcut parte integrantă din mecanismul infracțional descris în referatul de arestare.

Subiectul rămâne deschis. Vor urma noi date și informații pe marginea acestei anchete care reconfigurează, în mod radical, imaginea justiției și a aparatului de ordine publică din Constanța. Vom reveni. (Cristina T.).

Citeste in continuare

Exclusiv

Polițist dat afară pentru… stat în picioare la un protest

Publicat

pe

De

Un polițist din București, 36 de ani, fără antecedente disciplinare, a fost destituit – sancțiunea maximă, echivalentul „ești mort pentru sistem” – pentru că a fost prezent, în haine civile, la un protest civic.

Nu pancarte.
Nu lozinci.
Nu discursuri.

Doar prezență. Atât le-a trebuit.

Pe lângă asta, i s-au agățat de gât și câteva postări pe TikTok, făcute în timpul liber, exact în zona protejată de art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Curtea de la Strasbourg a spus foarte clar în cauza Dănilet vs. România (20 februarie 2024) că și magistrații au drept la libertate de exprimare – dar, în România, se pare că polițiștii nu au voie nici să respire civic fără aprobare scrisă.

Poliția care filmează cetățenii pe ascuns și pândește TikTok-ul propriei trupe

Potrivit relatărilor făcute public, procedura disciplinară începe după protestul din 9 martie 2025. Cum s-au strâns probele?

  • polițiști în civil, infiltrați printre protestatari, care filmează lumea fără să se legitimeze, fără temei legal, fără să anunțe pe nimeni;
  • monitorizarea sistematică, de către o structură informativă a Poliției Române, a contului de TikTok al polițistului – fără bază legală clară, fără mandat, fără nimic.

Pe românește: instituția care ar trebui să apere drepturile omului se apucă să vâneze propriii angajați pe rețele sociale, ca o securitate 2.0, dar pe Wi-Fi.

Destituirea în concediu: „surpriză, ți-am anulat viața!”

Actele de sancționare au fost emise, „ce întâmplare”, în perioade în care polițistul se afla în concediu de odihnă. Asta, deși Codul Muncii interzice concedierea pe durata concediului, iar Înalta Curte a spus clar că și polițiștii beneficiază de aceleași garanții, prin mecanismul de completare.

Pe lângă asta, în dosarul disciplinar:

  • nu există proces-verbal de audiere,
  • polițistul nu a fost ascultat niciodată,
  • dreptul la apărare a fost tratat ca o glumă proastă.

Absența audierii atrage nulitate absolută. Teoretic. Practic, aici atrage doar un „merge și așa, dă-l afară”.

Instanța: luni întregi nu știm să cităm, dar într-o zi știm să respingem tot

Polițistul contestă destituirea la instanța de contencios administrativ și cere suspendarea.

Realitatea procedurii:

  • instanța nu e în stare luni de zile să-l citeze legal la domiciliul procesual ales (situație în care sunt mulți polițiști care nu-și schimbă mutația ca să nu piardă compensația de chirie),
  • întâmpinările ajung la el cu 4 zile înainte de termen,
  • un CD cu probe foto-video se comunică cu o zi înainte,
  • omul depune răspuns la întâmpinări (7 pagini), obiecțiuni la probe (6 pagini) și precizări procedurale, în condiții ridicole de timp.

Rezultatul?

  • toate cererile de suspendare – respinse „fără a se pronunța asupra fondului”;
  • cererile de anulare – la fel, „fără a se pronunța asupra fondului”;
  • „în rest”, acțiunea respinsă „ca neîntemeiată”.

Adică un fel de capodoperă logică: „nu analizăm fondul, dar în rest e neîntemeiat”. Pe ce fond, dacă spui singur că nu te-ai pronunțat pe fond?

Lecție de drept administrativ pe genunchi: instituția vs. șeful cu pixul

Instanța îi cere reclamantului să precizeze dacă vrea să bage în cauză, ca persoane fizice, conducătorii instituțiilor pârâte (șeful IGPR, șeful DGPMB) în calitate de „emitenți” ai actelor contestate.

Reclamantul apreciază, corect juridic, că nu e cazul.

În administrativ, emitentul este instituția publică, nu persoana care semnează ca reprezentant. Șeful IGPR nu e „emitentul persoană fizică”, e omul cu pixul al Poliției Române, exact cum președintele unui sindicat e reprezentantul sindicatului, nu sindicalistul-șef pe persoană fizică.

Confuzia instanței între emitent și semnatar nu e doar o greșeală; e o gafă de anul I de drept, semnată cu ștampilă de „judecător”.

Și de aici pamfletul devine inevitabil: ce fel de magistrat nu stăpânește diferența dintre instituția care emite actul și funcționarul care doar îl semnează? Pare că unii au sărit direct din câmp, de la sapă sau din fața tarabei, în roba de judecător, cu tot cu nivelul de pregătire.

Omul: fără venit, trimis la părinți. Instituțiile: „Urmează recurs”

Rezultatul concret:

  • un polițist de 36 de ani, fără abateri anterioare, e executat profesional pentru prezență pasivă la un protest și niște postări pe TikTok;
  • își pierde serviciul, pierde orice sursă de venit, e nevoit să plece din București și să se întoarcă la părinții pensionari;
  • instanța îi refuză orice măsură provizorie de protecție.

Hotărârea va fi atacată cu recurs. Pe masă se prefigurează potențiale încălcări de:

  • art. 10 CEDO – libertatea de exprimare;
  • art. 11 CEDO – libertatea de întrunire pașnică;
  • art. 8 CEDO – viață privată (monitorizare informativă a rețelelor sociale);
  • art. 6 CEDO – dreptul la un proces echitabil.

Întrebarea care arde: cum să câștigi împotriva unui sistem în care nici judecătorul nu știe ABC-ul?

Dincolo de destinul unui om, rămâne problema de fond, așa cum reiese din această speță:

Cum poate un polițist să beneficieze de protecție jurisdicțională efectivă când:

  • se luptă cu propriul angajator, care îl vânează la proteste și pe TikTok;
  • și ajunge în fața unor instanțe care confundă noțiuni elementare precum „emitent instituție publică” vs. „semnatar funcționar”?

Ce fel de judecător este acela care nu înțelege cine e subiectul de drept în contencios administrativ? Când robe poartă oameni care nu pricep lucruri pe care studenții de anul I le știu pentru primul parțial, nu mai e justiție – e loterie.

Unii judecători par puși direct din stradă sau din câmp, luați dintre cei care n-au apucat să învețe meseria până la capăt, dar ajung să decidă cine mai are voie să muncească, să protesteze, să vorbească.

Iar până când astfel de hotărâri nu vor fi puse sub lupa severă a instanțelor superioare – interne și, la nevoie, europene – mesajul pentru toți polițiștii e limpede:
ai voie să taci, să stai drept și să nu miști în front. În rest, drepturile tale sunt, în practică, doar articole frumos scrise pe hârtie. (Cerasela N.).

Citeste in continuare

Exclusiv

Tribunalul mopului pierdut: cum a reinventat justiția de la Brăila curățenia generală

Publicat

pe

De

Hotărâre „istorică”: judecătorii nu discriminează, doar… nu spală

Mâine urmează să fie comentată public o hotărâre care frizează absurdul, pronunțată de o judecătoare de la Tribunalul Brăila, după cum a dezvăluit Sindicatul Diamantul. Cazul? De pus în manualul de „așa NU”, dar cu obligativitate de lectură în toate instituțiile publice.

În timp ce oamenii întreabă firesc dacă la Tribunalul Brăila judecătorii dau cu mătura și spală WC-urile înainte să intre în sala de ședință, justiția locală produce un text de motivare demn de o comedie neagră administrativă.

„Fără ordin de mop”: justiția română descoperă curățenia voluntară

Într-un pasaj relevant din hotărâre, Tribunalul Brăila constată negru pe alb:

„În consecinţă, constatând că nu există un ordin scris privind obligativitatea de a face curăţenie generală, că lipsa de personal este obiectivă şi că în fapt activităţile prestate şi reclamate de reclamanţi fac parte din întreţinerea curentă a spaţiilor în care aceştia îşi desfășoară activitatea, care nu intră în categoria muncilor degradante şi a normelor de igienă personală, Tribunalul constată că în cauză nu există o intenţie a pârâtului IPJ Brăila de a discrimina sau hărţui personalul din mediul rural și nici o neglijenţă voită din partea conducerii acestuia în rezolvarea problemelor reclamate.”

Traducere din „limbaj juridic” în română simplă:

  • Nu avem ordin scris că trebuie să faceți curățenie generală.
  • Personal nu e, deci descurcați-vă.
  • Ce reclamați voi e „întreținere curentă”, nu muncă degradantă.
  • Și, bonus, nu e nici discriminare, nici hărțuire, nici neglijență.

Cu alte cuvinte: dacă nu există un ordin scris pentru bun-simț, atunci bunul-simț devine, în viziunea instanței, opțional.

Mătura, forașul și hârtia igienică – noile atribuții „ne-degradante”

Comentariile apărute în spațiul public, inclusiv cele citate de Sindicatul Diamantul, sunt tăioase și perfect justificate:

  • „O să le trimitem o petiție să ne spună dacă la Tribunalul Brăila, judecătorii dau cu mătura și spală WC-urile înainte să intre în sala de ședințe.”
  • „Întrebați și dacă își aduc de acasă mătură, foraș, hârtie igienică, detergent, săpun…”

Dacă urmăm logica din motivarea Tribunalului:
– dacă nu e ordin scris că e degradant să te transformi din polițist în om de serviciu, atunci nu e degradant;
– dacă nu e normă clară că toaleta trebuie curățată de personal angajat pentru asta, înseamnă că poate fi „întreținută” de oricine are ghinionul să lucreze acolo.

Echivalent: dacă un grefier ar fi pus să spele geamurile sau să deszăpezească singur curtea, probabil tot „întreținere curentă” s-ar chema, în lipsa unui ordin scris care să precizeze că omului de serviciu i se spune „om de serviciu” pentru că… face serviciu de curățenie.

Justiție cu două măsuri: una pentru halate, alta pentru robe

Pamfletul devine aproape singura formă onestă de reacție când citești, negru pe alb, o asemenea motivare. Întrebarea-cheie, perfect legitimă, este:

  • Ar accepta judecătoarea și colegii ei de la Tribunalul Brăila ca, în lipsă de personal de curățenie, să fie desemnați să spele toaletele, să dea cu mopul pe holuri și să ducă ei gunoiul, ca „întreținere curentă a spațiilor în care își desfășoară activitatea”?

Dacă da, foarte bine, să o spună public și să semneze voluntariatul la ghișeu.
Dacă nu, atunci de ce ceea ce nu e „muncă degradantă” pentru alții devine instantaneu de neimaginat la nivel de magistrat?

România șervețel: fiecare își aduce de acasă ce statul nu vrea să plătească

Din această speță, relatată și criticată de Sindicatul Diamantul, răsar câteva adevăruri urâte:

  • statul nu are bani și chef să asigure minimul de condiții decente (personal de curățenie, materiale, igienă),
  • când angajații se revoltă, li se explică doct, prin hotărâri „motivate”, că nu sunt discriminați, ci doar puși să facă „întreținere curentă”,
  • iar instanța transformă lipsa de personal și dezinteresul instituției într-o normalitate juridică.

Așa ajungem în punctul în care e legitim să întrebi, cu tot sarcasmul:
„Judecătorii vin cu dosarele de acasă, dar mopul, forașul, hârtia igienică și săpunul tot din buzunarul propriu se iau, sau astea rămân doar pentru ăia de jos în organigramă?”

Concluzie: când dreptatea se împiedică de mop

Cazul de la Tribunalul Brăila, așa cum reiese din hotărârea citată și din reacțiile Sindicatului Diamantul, nu este doar o bizarerie izolată, ci un simptom:

  • o justiție care găsește explicații elegante pentru umilințe practice,
  • o administrație care pasează pe „întreținere curentă” ce nu vrea să plătească,
  • și un stat care se miră de ce oamenii nu mai au nici încredere, nici respect pentru instituții.

Până când cineva de la vârful sistemului va recunoaște public că nu e normal ca un angajat să fie transformat în femeie de serviciu „de nevoie”, n-ar strica, măcar ca exercițiu de imaginație, ca aceia care semnează astfel de hotărâri să verifice personal, o săptămână, ce înseamnă „activități care nu intră în categoria muncilor degradante”. Începând, desigur, cu toaletele. (Cristina T.).

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusiv32 de minute ago

PRELUARE OSTILĂ SUB ACOPERIREA STATULUI: Cum a fost lovit Complexul Hotelier „Scoica” de rețeaua Niță – Donciu, cu sprijinul unui fost șef din MAI

Dezvaluiri  pe baza datelor din dosarul penal nr. 85/76/P/2025 al Secției de Urmărire Penală din cadrul Parchetului de pe lângă...

Exclusiv32 de minute ago

Polițist dat afară pentru… stat în picioare la un protest

Un polițist din București, 36 de ani, fără antecedente disciplinare, a fost destituit – sancțiunea maximă, echivalentul „ești mort pentru...

Exclusiv33 de minute ago

Tribunalul mopului pierdut: cum a reinventat justiția de la Brăila curățenia generală

Hotărâre „istorică”: judecătorii nu discriminează, doar… nu spală Mâine urmează să fie comentată public o hotărâre care frizează absurdul, pronunțată...

Exclusiv33 de minute ago

Proxenet cu halat alb: cum se tratează la Psihiatrie… foamea de bani”

Un spital de stat, un proxenet și o poveste „de manual” Într-o Românie în care spitalele par uneori mai aproape...

Exclusiv22 de ore ago

Evadare cu sprijin de la stat: cum a sărit deținutul gardul, iar Ministerul Justiției a sărit adevărul

Evadare la Mărgineni, liniște la Minister: toată lumea la locurile de muncă, nimeni la locul faptei La Penitenciarul Mărgineni, condus...

Exclusiv24 de ore ago

Lupul DNA la stână: Cum a pus Ministrul Darău statul pe silent și salariile pe turbo

Ministerul Economiei, transformat în SRL de casă În timp ce se pozează în reformator cu „anticorupția” pe buze și „integritatea”...

Exclusiv24 de ore ago

M.A.I. – „Greșeala” statului, corectată doar cu ștampilă de la instanță

Ministerul Afacerilor Interne, prin Direcția Generală Financiară – Serviciul Pensii Militare, a descoperit, brusc, după ani de „calcul corect”, că...

Exclusiv2 zile ago

Fermierii din Vrancea spun NU sistemului antigrindină!

Grindina, sperietoare de presă. Adevăratul dezastru: rachetele „salvatoare” În timp ce declarațiile politice pică peste noi ca o ploaie de...

Exclusiv2 zile ago

Dictatura „Contabilului” Grecu: Cum se spală MAI pe picioare cu legea, în timp ce instanțele dau de pământ cu abuzurile

În timp ce țara arde de lipsă de personal și dotări, la Ministerul Afacerilor Interne (MAI) se practică un sport...

Exclusiv2 zile ago

Singurătate la malul mării: Cum a transformat SNPP un Consiliu Național într-o sesiune de plâns colectiv sub fereastra ANP

Pustiul de la malul mării: Cum a ajuns SNPP să vorbească singur în oglindă, sub privirea îngăduitoare a conducerii ANP...

Exclusiv2 zile ago

Instinctul de polițist nu ia pauză: Un urmărit general, capturat într-un parc din Călărași de un agent aflat la joacă cu fiul său

O zi obișnuită de relaxare în familie s-a transformat, la sfârșitul săptămânii trecute, într-o misiune operativă de succes pentru un...

Exclusiv2 zile ago

SHOW DE „SUPRAVIEȚUIRE” LA CONSILIUL JUDEȚEAN PRAHOVA: PARACLINICII LUI POLITEANU, ȘCOLIȚI DE „SERVICIILE SECRETE” ÎNAINTE DE CASARE!

Ploieștiul a devenit oficial platoul de filmare al unui film de prost gust, unde „actorii” principali sunt polițiștii locali cu...

Exclusiv3 zile ago

IPJ PRAHOVA SAU „ACADEMIA DE DICTARE” PORTOCALĂ: Când uniforma de polițist devine costum de scenarist pentru fabricarea de dosare penale-fanteziste

Vremurile glorioase ale celebrului „Portocală” – cel care a transformat justiția ploieșteană într-un circ al cătușelor fabricate și a fost...

Exclusiv3 zile ago

Academia de Cămătărie „Semnătura Falsă”. Cum se „albesc” milioanele sub uniformele de gală din IPJ Prahova

În timp ce cetățeanul de rând tremură la vederea girofarului, în interiorul IPJ Prahova „Siguranță și încredere” a devenit, de...

Exclusiv3 zile ago

„Banana contabilului din MAI” și milioanele dispărute: cum se îngroapă drepturile polițiștilor în hârtogăraie „cu spor de antenă”

Un dosar, o grămadă de hârtii și un întreg aparat blocat Sindicatul „Diamantul” prezintă traseul unui singur dosar – nr....

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Taxi Heathrow London

Top Articole Incisiv