Connect with us

Anchete

ANAF: Parcul de distracții fiscal pentru evazioniști, păzit de ciobani cu ochii-n soare!

Publicat

pe

Într-o Românie unde evaziunea fiscală a devenit sport național, iar bugetul de stat o gaură neagră gata să înghită orice speranță de prosperitate, iată că apar, din când în când, vocile „înțelepților” nației, gata să ne lumineze calea. Cel mai recent episod al acestei comedii amare ne-a fost servit de domnul Daniel Dăianu, președintele Consiliului Fiscal, un veritabil expert în a constata evidențe și a propune… nimic concret. Potrivit unui articol tăios semnat de Claudia Marcu în Cotidianul Național, Dăianu, după ce-a elogiat cu patos „măsurile de austeritate” ale Guvernului Bolojan (aceleași măsuri care ne golesc buzunarele și ne sufocă economia reală), a simțit nevoia să arate cu degetul spre ANAF. Dar, surpriză, a uitat să menționeze elefantul din cameră: politizarea până la os a instituției!

Oracolul economic Dăianu: De ce-i greu la stat, când tu ești sus pe stat?

Așadar, după ce a aplaudat cu ardoare tăierile, domnul Dăianu, de pe scaunul său călduț de la Consiliul Fiscal, a decis că e timpul să „distrugă” și bruma de autoritate a ANAF. Nu, nu prin a demasca șefii puși politic ce veghează la bunăstarea „celor de sus”, ci prin a cere niște măsuri atât de generale, încât par desprinse dintr-un manual de management pentru grădinițe. „Trebuie sparte rețelele de interese care favorizează corupția!”, exclamă luminatul Dăianu. Sună bine, nu? Dar cine le-a construit, domnule Dăianu? Cine le-a girat? Cine a pus pumnul în gură angajaților ANAF care au semnalat, de nenumărate ori, că exact politizarea posturilor de conducere este cancerul instituției și scutul evaziunii fiscale? Tăcere mormântală. E mai ușor să lovești în instituție, decât în mâna care o hrănește cu incompetență și interese obscure.

Pentru Dăianu, colectarea veniturilor fiscale este o „problemă de siguranță națională”. Adevărat, domnule președinte, la fel ca și corupția la vârf, incompetența ministerială și legile făcute pe genunchi, cu dedicație! Dar, în loc să-și canalizeze energia spre cauzele reale, Dăianu anunță apocaliptic că, dacă deficitul în 2026 va fi sub 6,5% din PIB, ar fi „o realizare remarcabilă”. Ceea ce, tradus din limbajul de lemn, înseamnă că suntem pe drumul cel bun spre prăpastie, dar măcar încetinim puțin căderea. Și cine e de vină? Nu, nu politicienii, nu legile strâmbe, ci tot ANAF-ul!

Pe site-ul instituției pe care o conduce, domnul Dăianu a filosofat mai departe: „Contează mult cum va continua stabilizarea bugetară după 2026 – cât vor contribui reducerea evaziunii fiscale, creşterea bazei de impozitare, descurajarea optimizărilor fiscale în acest scop.” Bla-bla-bla, domnule președinte! Corecția deficitului, continuă el, „este dezirabil să nu ignore aspecte de echitate socială”. Ah, echitatea socială! Asta în timp ce milioanele de români care își plătesc taxele cu sfințenie se întreabă unde se duc banii și de ce unii sunt mereu mai „egali” decât alții.

Strigătul din subsolul ANAF: Când inspectorii vorbesc, experții joacă teatrul!

Dar, pe când domnul Dăianu jonglează cu concepte pompoase și evită cu grație esențialul, vocile autentice din ANAF se fac auzite, chiar dacă sunt ignorate cu obstinație de „elită”. Daniel Baluță și președintele Federației Sindicatelor din Administrația Fiscală „Solidaritatea”, Dorin Modure, au transmis Guvernului un mesaj simplu, dar devastator pentru narațiunea oficială: dacă vreți eficientizare, depolitizați și simplificați!

„Schimbați legislația!”, urlă Modure, exasperat de Codul Fiscal, Codul de Procedură Fiscală și legile evaziunii și insolvenței, care sunt mai încurcate decât un ghem de șerpi. Digitalizare? Da, dar una REALĂ, nu doar pe hârtie sau în declarații de presă, care să aducă o analiză de risc corectă. Așa, pe bune, nu cu dedicație, să lovească pe cine trebuie, nu pe cine poate.

Și, cireașa de pe tortul ipocriziei: salariile! „Este nevoie și de creșterea urgentă a salariilor și implementarea unei salarizări corespunzătoare, în concordanță cu importanța socială și complexitatea muncii prestate și de depolitizarea urgentă a instituției”, tună Modure. „Să nu uităm faptul că însăși rațiunea înființării ANAF a fost tocmai scoaterea acestei activități de sub umbrela ministerului, adică a politicului. Practic, în acest moment se încalcă tocmai rațiunea existenței ANAF!” Mai clar de atât nu se poate! ANAF a fost creată ca să fie independentă, iar acum e ghidonată de sforile politice, transformată într-o unealtă de șantaj și protejare a „băieților deștepți”.

Justiția fiscală „personalizată”: Mamă pentru unii, ciumă pentru toți ceilalți!

Iar Dorin Modure continuă cu un adevăr incomod: „Dacă se depolitizează instituția, aceasta nu va mai răspunde la comenzi politice, ceea ce ar însemna că nu vor mai exista firme protejate politic. Dacă ar crește salariile la un nivel corespunzător, inspectorii ar avea o anumită independență, s-ar reduce riscul de corupție, s-ar atrage mai mulți specialiști, ceea ce iar ar încurca multă lume.” Ați auzit bine? „Ar încurca multă lume!” Acea „lume” din care fac parte și cei care ne dau lecții despre „siguranța națională” și „echitate socială”, dar care, de fapt, prosperă pe spinarea celor cinstiți.

O digitalizare autentică și o legislație simplificată ar fi, spune Modure, „o armă absolut înspăimântătoare pentru evazioniști”. Însă, cui îi convine să sperie evazioniștii când unii dintre ei sunt chiar „ai noștri”? „Știm cu toții că există prevederi fiscale care pentru unii sunt mumă, pentru alții ciumă”, concluzionează Modure. Adevăr amar. „De asta nu s-a făcut, nu se face și, din păcate, încep să cred că nici nu se va face nimic în această privință. Va fi doar pâine și circ, pâinea probabil un pic mai puțină pentru noi, ăștia mulți, și considerați de ei, fraieri.”

Într-un final apocaliptic, Modure ne lasă cu o întrebare retorică, al cărei răspuns îl știm cu toții, dar pe care nimeni de la putere nu vrea să-l rostească: „De ce nu vrea să schimbe ceva? Cred că orice angajat din ANAF știe răspunsul la această întrebare.” Și noi îl știm, domnule Modure. Îl știm cu toții. Pentru că actuala guvernare, exact ca și cele anterioare, nu vrea o reformă și o eficientizare a ANAF. Vrea doar mai mulți bani la buget, pe care să-i toace la fel de ineficient, fără să deranjeze rețeaua de interese, corupție și evaziune care, de fapt, menține sistemul în echilibrul său precar. O Românie eșuată, dar stabilă – pentru câțiva. Restul, să plătim!

Anchete

Ministerul Justiției a deblocat fondurile pentru plata restanțelor către avocații din oficiu

Publicat

pe

De

Ministerul Justiției, condus de ministrul Radu Marinescu, a anunțat miercuri seară, 18 noiembrie 2026, deblocarea sumelor necesare pentru achitarea onorariilor restante aferente avocaților care asigură asistența judiciară din oficiu. Banii urmează să ajungă în conturile curților de apel în zilele următoare.

Fondurile vor fi virate către curțile de apel

Potrivit unui comunicat oficial al instituției, soluțiile bugetare au fost identificate în urma demersurilor constante ale ministerului, fiind aprobată majorarea limitelor de credite bugetare și de angajament destinate acestor plăți.

Astfel, sumele necesare stingerii obligațiilor financiare restante vor fi transferate în perioada imediat următoare către curțile de apel din țară, care vor efectua mai departe plățile către avocații beneficiari.

Asigurarea funcționării normale a asistenței judiciare

Reprezentanții Ministerului Justiției subliniază că achitarea la zi a acestor onorarii este esențială pentru buna funcționare a sistemului judiciar și pentru respectarea drepturilor profesioniștilor implicați în actul de justiție.

Instituția a precizat că va monitoriza în continuare procesul de repartizare a banilor și efectuarea propriu-zisă a plăților, astfel încât toate restanțele să fie achitate, iar activitatea de asistență judiciară din oficiu să se desfășoare în condiții normale. (Irinel I.).

Citeste in continuare

Anchete

Călin Georgescu, ping-pong între judecători: de la „Hayssam” la „Hayssam 2.0”

Publicat

pe

De

Se anunță o săptămână de foc pentru liderul suveranist Călin Georgescu (foto), aruncat într-un carusel judiciar care pare mai degrabă un reality-show juridic decât un act sobru de justiție, după cum relatează publicația „Lumea Justiției”.

DOSARUL DIICOT: „NU NE CONVINE ARESTUL LA DOMICILIU, VREM ORIGINALUL!”

Magistrații Cristian Dumitru și Maria-Daniela Manolache de la Curtea de Apel București au stabilit luni, 16 noiembrie 2026, termen pentru vineri, 19 noiembrie, în dosarul în care DIICOT contestă încheierea prin care judecătoarea Diana-Nicoleta Costea de la Tribunalul București a decis să-l scoată pe Georgescu din arestul preventiv și să-l trimită în arest la domiciliu.

Cu alte cuvinte, judecătoarea Costea a considerat că nu mai este nevoie ca politicianul să fie închis după gratii, dar DIICOT a sărit ca ars: nu, nu, prea mult confort, vrem înapoi arestul preventiv!

Publicația „Lumea Justiției” semnalează că decizia Curții de Apel ar putea ajunge însă să fie doar un exercițiu de stil, o formalitate fără efect real. Motivul nu stă în codul de procedură, ci într-un detaliu de „fumoar judiciar”: alt dosar, alt complet, altă miză.

A DOUA PIESĂ PE SCENĂ: TRIBUNALUL ILFOV INTRĂ ÎN JOC

Tot luni, judecătoarea Cristina Gabor de la Tribunalul Ilfov a stabilit pentru marți termen de pronunțare tot pe tema măsurilor preventive aplicate lui Călin Georgescu, dar într-un alt cadru juridic: verificarea din oficiu dacă mai există sau nu motive pentru menținerea inculpatului în arestul preventiv.

Adică instanța trebuie să decidă dacă arestul preventiv mai stă în picioare sau e doar o piesă veche, care trebuie scoasă de pe scenă.

Iar aici vine lovitura de teatru: dacă judecătoarea Gabor decide să-l pună în libertate pe politician – fie complet, fie cu o formă mai „light” de restricție, cum ar fi controlul judiciar – atunci contestația DIICOT de la Curtea de Apel, prin care se plânge de arestul la domiciliu, se transformă peste noapte în cauză fără obiect.

Pe scurt: dacă omul nu mai e în arest preventiv deloc, ce sens mai are să te cerți dacă trebuia să fie la domiciliu sau în arest clasic?

JUDĂTOAREA LUI HAYSSAM, EPISODUL II: ACUM ÎN ROL CU CĂLIN GEORGESCU

Pentru cei cărora numele Cristinei Gabor le sună cunoscut, nu e doar o coincidență de agendă. Publicația „Lumea Justiției” amintește că aceeași magistrată a făcut parte din completul care a admis cererea de liberare condiționată a afaceristului Omar Hayssam.

Acum, aceeași judecătoare are în mână soarta unui alt personaj intens discutat în spațiul public: Călin Georgescu. Coincidență? Carieră? Stil? Fiecare poate trage propriile concluzii, dar realitatea este că numele Cristinei Gabor reapare în dosare cu încărcătură maximă, ca un fel de „specialistă în dosare cu potențial exploziv mediatic”.

PING-PONG ÎNTRE INSTANȚE: JUSTIȚIA, TRANSFORMATĂ ÎN MECI AMICAL?

Situația în care un dosar ajunge să fie „fără obiect” pentru că o altă instanță taie nodul gordian înainte ca prima să apuce să se pronunțe ridică inevitabil întrebări.

În loc de o linie clară și coerentă, sistemul pare un meci de ping-pong:

  • Tribunalul București: îl trimite pe Georgescu în arest la domiciliu;
  • DIICOT: sare în sus și contestă;
  • Tribunalul Ilfov: apare în paralel și verifică dacă nu cumva omul ar trebui scos de tot din arestul preventiv;
  • Curtea de Apel: riscă să ajungă să dezbată cu mare solemnitate o problemă care, între timp, nu mai are nicio miză practică.

Astfel, ceea ce ar trebui să fie o demonstrație de rigoare juridică se transformă într-o mostră de birocație în care termenele se calcă pe picioare, iar deciziile se anulează una pe alta fără să mai înțeleagă omul de rând dacă asistă la justiție sau la un spectacol absurd.

CONCLUZIE: O SĂPTĂMÂNĂ DE FOC SAU O SĂPTĂMÂNĂ DE FUM?

Pentru Călin Georgescu, săptămâna aceasta se anunță oficial „de foc”. În realitate, după cum reiese din relatarea „Lumea Justiției”, există riscul să avem mai mult fum decât foc:

  • două instanțe,
  • două perspective asupra acelorași măsuri preventive,
  • un parchet nemulțumit,
  • și o judecătoare deja celebră pentru că l-a ajutat juridic pe Omar Hayssam să iasă condiționat din închisoare.

Pamfletarul ar spune că justiția română reușește, din nou, să pară că aleargă foarte repede… fără să fie clar dacă știe exact în ce direcție.

Dacă mai lipsește ceva din tabloul acesta, probabil este doar popcornul. (Irinel I.).

Citeste in continuare

Anchete

„Vă mănânc în pronunțare”. Justiția română, făcută praf de robotul OPTIMUS: când „judecarea” devine „futecarea” cauzei

Publicat

pe

De

Justiția română, pusă pe silent de inteligența artificială

În laboratoarele sterile ale Ministerului Justiției, cineva a decis că viitorul grefierilor poartă un singur nume: OPTIMUS. Nu, nu e robotul din filme, ci aplicația-minune care ar trebui să transcrie fidel înregistrările audio ale ședințelor de judecată. În septembrie, ministerul condus atunci interimar de Cătălin Predoiu, iar acum cu titularul Radu Marinescu la timonă, se lăuda cu implementarea programului în instanțe.

Numai că, între timp, realitatea din sălile de judecată a făcut praf reclamele tehnocratice. Așa cum dezvăluie publicația Lumea Justiției, „inteligența” artificială a început să vorbească pe limba ei: în loc de solemnul „rămânem în pronunțare”, OPTIMUS livrează senin „vă mănânc în pronunțare”. Iar „judecarea cauzei în lipsă” se transformă, apocaliptic, în „futecarea cauzei în lipsă”.

Da, ați citit bine: în România anului 2026, actul de justiție este pus pe hârtie de o aplicație care pare programată de un stand-up-er beat, nu de un IT-ist responsabil.

„Vă mănânc în pronunțare”: cum arată Justiția când algoritmul se îmbată de la microfon

Sindicatul Național al Grefei Judiciare Dicasterial (SNGJ Dicasterial) a ieșit public, vineri, 13 noiembrie 2026, și a spus lucrurilor pe nume: OPTIMUS dă chix pe bandă rulantă. Iar sindicatul nu vorbește în abstract. Prezintă probe, capturi de ecran, exemple concrete.

Pe lângă deja celebrul „vă mănânc în pronunțare”, avem un întreg meniu de aberații. Într-un dosar, „taxa de timbru” devine „taxa de timp” – o glumă involuntară, dar foarte sinceră: timpul cui se taxează, până la urmă? Al grefierului, care trebuie să reia totul de la capăt.

„Excepția lipsei calității procesuale pasive” – un termen tehnic, serios – e masacrată și iese „excepția lipsei calității de cizmări pasive”. Procesul devine cizmărie. Cine mai are calitate procesuală, când algoritmul te face, din greșeală, cizmar?

„Contestatorul” se preschimbă în „condensator”. Omul de la bară – redus la o piesă de circuit electric. În altă parte, „judecarea cauzei în lipsă” e tradusă, brutal, în „futecarea cauzei în lipsă”. Aici, nu mai vorbim de ridicol, ci de o trivializare crasă a limbajului judiciar.

Administratorul special ajunge „alintatul special”. Când ți se fură demnitatea dintr-o singură literă, nu mai e tehnologie: e bătaie de joc. Iar „mandatul de aducere” este înlocuit cu „comandat de aducere”. Probabil că, în logica aplicației, inculpatul e o pizza penală pe care o „comanzi” la domiciliu.

Optimus, noul coleg al grefierului: bâlbâit, surd și pus pe încurcat

Contactat de Lumea Justiției, liderul SNGJ Dicasterial, Cătălin Trăistaru, a pus pe masă nu doar exemplele grotesc de comice, ci și problema reală din spatele lor: această „inovație” adaugă muncă, nu o reduce. Grefierii, care deja lucrează pe sârmă, trebuie să reia înregistrările, să compare, să corecteze, să repare ce a stricat „inteligența” artificială.

Trăistaru a transmis ministrului Justiției, Radu Marinescu, că este nevoie de verificări tehnice și operaționale serioase, nu de prezentări PowerPoint: calitatea echipamentelor audio din săli, adaptarea modelului lingvistic la terminologia juridică românească, acustica spațiilor. Cu alte cuvinte: înainte să dai drumul la robot, asigură-te că nu transcrie „apelantul” în „elefantul”.

Oficial, aplicația se spală pe mâini încă din propria interfață: „Optimus poate face uneori greșeli. Te rugăm să verifici informațiile importante”. Frumos! Traducere: „Noi vă mâncăm în pronunțare, voi răspundeți disciplinar dacă greșiți”.

„Taxa de timp”: cine plătește nota de plată pentru joaca cu AI-ul?

În comunicatul său, SNGJ Dicasterial pune degetul pe rană: utilitatea reală a lui OPTIMUS trebuie măsurată în condițiile efective de lucru din instanțe, nu în broșuri ministeriale pline de englezisme.

Pentru aceeași înregistrare, cât durează:

  • transcrierea directă, clasică, făcută de grefier;
    versus
  • „transcrierea” cu OPTIMUS, apoi reascultare, corecturi, rescrieri, verificări linie cu linie, până când textul corespunde cu ce s-a spus în ședință?

Adevărata „taxă de timp” cade pe grefier, care, în loc să fie ajutat, e legat de mâini cu încă o sarcină administrativă. „Instrument de sprijin real” – așa a fost vândut OPTIMUS. În teren, pare mai degrabă un balast digital agățat de gâtul celor din prima linie a justiției.

Pericolul nu e că râdem. Pericolul e că se schimbă sensul în penal

Sigur, „vă mănânc în pronunțare” stârnește hohote. „Futecarea cauzei în lipsă” pare scrisă de un troll cu umor de bodegă. Dar dincolo de comedie, lucrurile devin sinistre.

Într-un dosar penal, transcrierea trebuie să reflecte milimetric ce s-a spus. Acolo, o singură negație poate întoarce sensul unei apărări cu susul în jos. SNGJ arată un exemplu: în transcriere apare și „pot să spun că va mai săvârși”, și „Nu o să mai săvârșească astfel de fapte”. Diferența e uriașă. Dar, la o citire rapidă, treci mai departe. „Vă mănânc în pronunțare” te lovește în ochi. „Va mai săvârși” pare perfect normal dacă nu urmărești cu atenție.

Într-o ședință de judecată, „a verifica informațiile importante” nu înseamnă un simplu skim. Înseamnă să stabilești exact:

  • cine a formulat o cerere;
  • ce a susținut avocatul;
  • ce probă a fost încuviințată;
  • ce măsură a dispus instanța.

Când aplicația încurcă vorbitorii, amestecă întrebările cu răspunsurile în același paragraf, pune totul sub eticheta unei singure persoane, grefierul devine detectiv fonetic. Să reconstruiască procesul din ruinele lăsate de AI.

Ministerul Justiției visează la digitalizare, grefierii repară glumele lui OPTIMUS

SNGJ Dicasterial a cerut Ministerului Justiției – în mod expres – verificări tehnice și operaționale reale. Nu bifări pe hârtie, nu rapoarte cosmetizate, nu indicatori pur cantitativi care spun „aplicația a transcris X ore de înregistrări”.

Sindicatul cere:

  • consultarea directă a grefierilor care folosesc aplicația zilnic;
  • identificarea cauzelor tehnice: echipamente audio, acustică, model lingvistic adaptat limbajului juridic;
  • măsuri concrete de remediere și calibrare, astfel încât sistemul să fie un sprijin real, nu o corvoadă suplimentară.

Cu alte cuvinte: înainte să mai scoată un comunicat triumfalist despre „digitalizarea Justiției”, ministerul ar trebui să intre într-o sală de judecată și să vadă cum arată „realitatea augmentată” a lui OPTIMUS: grefierul cu căștile pe urechi, cu textul plin de aberații în față, încercând să repare ce a stricat aplicația plătită din bani publici.

Când Justiția devine pamflet, nu din vina pamfletarilor

Cazul OPTIMUS nu este doar o anecdotă tehnică. Este o radiografie dură a felului în care sunt împinse peste oameni, de sus în jos, „soluții digitale” netestate în realitatea de jos, acolo unde un cuvânt greșit poate însemna o carieră distrusă, o libertate pierdută sau un dosar compromis.

În timp ce oficialii se pozează cu „transformarea digitală”, grefierii sunt lăsați să înoate în supa de nonsens produsă de algoritmi prost calibrați.

Surpriza amară este că pamfletul nu l-au scris jurnaliștii sau sindicatul. Pamfletul îl scrie, linie cu linie, chiar aplicația Ministerului Justiției. Iar noi îl citim, ne amuzăm amar la „cizmări pasive”, „condensatori” și „futecarea cauzei în lipsă” și ne întrebăm: dacă asta se vede în transcrieri, ce nu se vede încă în decizii?

Până una-alta, după cum a relatat Lumea Justiției, singurul lucru pe care OPTIMUS îl transcrie perfect este ridicolul. Restul – precis, corect, juridic – rămâne, deocamdată, pe umerii oamenilor pe care ministerul pretinde că vrea să-i ajute. (irinel I.).

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusiv51 de minute ago

Antrenamente cu tărie și scandal conjugal sub masca legii: Cum își pune în aplicare „tactica de la mascați” o agentă SAS turtă de beată, în timp ce șefii IPJ Prahova țin batista pe țambal și vânează polițiștii corecți!

Dacă mai avea cineva iluzia că Inspectoratul de Poliție Județean (IPJ) Prahova este un bastion al siguranței cetățeanului, e cazul...

Exclusiv51 de minute ago

Până la 60.000 de euro de polițist: Statul, marele jefuitor din fluturașul de salariu

În România, cel mai eficient jefuitor de polițiști nu e infractorul, ci statul. Nu sparge seifuri, nu atacă bănci, nu...

Exclusiv51 de minute ago

Feuda cu buldoexcavator și compostor în moarte clinică: Cum își pavează „Nae Comisionaru’” curtea cu utilajele și șoferii TCE Ploiești, sub privirea oarbă a unei conduceri de mucava!

Dacă aveați impresia că la Transport Călători Express (TCE) Ploiești s-a atins deja fundul prăpastiei administrative, pregătiți-vă să mai săpați...

Exclusiv52 de minute ago

Împăratul „Copy-Paste” cu pistol de lemn și togă de catifea: Cum a vrut avocatul stagiar Alexandru Fulgeanu să tragă țeava din Tisău în Cătina, între 118 flotanți în sufragerie, operații estetice din buget și falimente „active” cu bolnavi la patru ore! (II)

Dacă administrația publică din România și barourile de avocați ar avea un muzeu al absurdului, Alexandru Fulgeanu, fostul primar de...

Exclusiv2 zile ago

Spiritism constituțional pe 197,33 lei: Cum au așteptat șapte polițiști șase ani jumate ca să afle că muncesc pe bază de voluntariat, iar CCR folosește Internet Explorer

Dacă mai avea cineva impresia că Justiția din România se mișcă încet, Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” vine cu dovada...

Exclusiv2 zile ago

Croitorii orbi din fruntea pușcăriilor: Cum vrea statul să reformeze penitenciarele înainte să afle câte paturi are în ele

Există în administrația românească o tradiție sacră, aproape mistică: întâi tai panglica, dărâmi zidul și desenezi organigrama din pix, iar...

Exclusiv2 zile ago

Poliția sub acoperire… de ridicol: Cum a ajuns șeful Poliției Municipiului Arad „secret de stat” apărat cu minciuni și GDPR

În Inspectoratul de Poliție Județean (IPJ) Arad s-a descoperit recent o nouă formă de muncă operativă sub acoperire: concursul-fantomă pentru...

Exclusiv3 zile ago

„MAESTRUL BOROBOAȚELOR” LOVEȘTE DIN NOU! Cum s-a prăbușit în instanță încă o capodoperă „cusută cu ață albă” a procurorului Eduard Stasie și cum un judecător cu coloană vertebrală i-a predat o lecție usturătoare de Drept!

Dacă cineva mai avea vreo îndoială că la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova „școala de croitorie penală” a fostului...

Exclusiv3 zile ago

IPJ Prahova și „Cartierul General Plopeni”: republica șpăgii cu poliție de decor și primărie de familie

Somn ușor, instituții! D.G.A. și D.G.I.P.I. Prahova, în comă profundă IPJ Prahova revine în „lumina reflectoarelor” ca un serial prost,...

Exclusiv3 zile ago

Avocatul din Cătina: pistol la brâu, toga pe umeri. Fabrica de bani și bolnavi «pe 4 ore» a lui Alexandru Fulgeanu, fost primar la Cătina (Buzău) – (I)

Avocatul din Cătina: de la pistolul din șanț la toga din barou. Fabrica de bani, flotanți și bolnavi „pe 4...

Exclusiv3 zile ago

MAI, ministerul „Mulgeți Armata Internă”: cum fură veteranii la diurnă după ce i-a trimis la moarte pe datorie

Veteranii, jefuiți la întoarcere: după front, urmează țeapa de la stat MAI nu se dezminte: după ce și-a trimis oamenii...

Exclusiv3 zile ago

Șoferul fără permis care a reinventat rușinosul: „Fast and Furious – varianta cu șanț și cătușe”

Când creierul e pe avarii, iar piciorul pe accelerație Potrivit Sindicatului Europol, în județul Călărași s-a mai născut un „erou”...

Exclusiv3 zile ago

Petrolul 52 – campioana Europei la plâns: „Nu ne ajută nimeni!”, dar la masa creditorilor stau cot la cot instituțiile publice

La Petrolul 52, discursul intră mereu primul pe teren. Înainte să apară mingea, gazonul sau tabela, apare refrenul: „Nu ne...

Exclusiv4 zile ago

„Apreciem că ne facem că muncim”: cum a îngropat Ministerul de Interne un ordin secret într-un cerc vicios cu ștampilă

Justiție cu frâna de mână trasă: doi ani ca să primești un „apreciem” Doi ani. Atât i-a trebuit Ministerului Afacerilor...

Exclusiv5 zile ago

M.A.I. – Weekendul, premiu pentru sănătoși. Bolnavii, la colț! Cronica unui șef cu stetoscop imaginar

În Poliția Română s-a inventat, în sfârșit, o politică de sănătate publică: dacă îndrăznești să te îmbolnăvești, îți taie weekendurile....

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Taxi Heathrow London

Depozit Otel Bucuresti

Top Articole Incisiv