Featured
Armata SUA renunță la elicopterele pilotate: O schimbare radicală spre drone
Armata SUA a făcut o mișcare îndrăzneață: a anunțat o reducere a 6.500 de posturi de aviatori activi în următorii doi ani, aproximativ o cincime din întreaga ramură a aviației. Aceasta nu este o simplă ajustare, ci o îndepărtare deliberată de elicopterele pilotate și o orientare spre sistemele fără pilot. Comisiile de experți vor decide acum ce piloți și membri ai echipajului vor rămâne în cabine și care vor trece la noi roluri.
Adaptarea la o nouă realitate
Reacția imediată ar fi să deplângem schimbarea. Până la urmă, generații de aviatori au susținut armata în Irak și Afganistan. Însă, o evaluare mai dificilă, dar mai corectă, este aceasta: Armata se adaptează la noua realitate. Sistemele fără pilot și apărarea aeriană ieftine din Ucraina și Columbia au doborât elicoptere de milioane de dolari. A continua să cumpărăm și să operăm flota aviatică de ieri înseamnă să ne pregătim pentru războiul greșit. Prin reducerea a 6.500 de posturi, Armata s-a forțat să investească în viitor și a obligat restul forței comune să se confrunte cu propria reticență de a face același lucru.
Semnal clar: Războiul s-a schimbat
Prin această mișcare rapidă, Armata semnalează că știe că războiul s-a schimbat. Dronele, autonomia, munițiile cu timp de așteptare și roiurile vor defini viitorul câmpului de luptă, iar Armata se pregătește să-l domine.
Secretarul Armatei, Daniel Driscoll, demonstrează că este îndrăzneț atât în gândire, cât și în acțiune. Decizia Armatei ar trebui să servească drept o provocare pentru celelalte ramuri militare, pentru a renunța la trecut și a îmbrățișa viitorul.
Avantajele sistemelor fără pilot
Există mai multe motive pentru care Armata are dreptate să facă o schimbare majoră către sistemele fără pilot.
- Supraviețuire: Ucraina a arătat că aeronavele cu rotor sunt ținte ușoare pentru apărarea aeriană modernă și, mai important, dronele pot distruge elicoptere ieftin.
- Scalabilitate: Pentru fiecare Apache, Armata poate desfășura zeci de aeronave mici sau medii fără pilot.
- Cost și capital uman: Pregătirea piloților de elicoptere durează ani și costă milioane de dolari. Așa cum demonstrează Ucraina, piloții de drone pot fi pregătiți rapid, într-un moment în care costurile de întreținere pentru aviația pilotată sunt copleșitoare.
Dacă Armata poate, de ce nu și ceilalți?
Aceste probleme nu sunt unice pentru Armată. De fapt, aceleași provocări se răspândesc și în celelalte trei ramuri care operează aviație pilotată.
Forțele Aeriene se confruntă cu o penurie de aproximativ 2.000 de piloți pe care nu o pot rezolva, chiar dacă se agață de aeronavele vechi și insistă să mențină avioanele de vânătoare pilotate în centrul structurii lor de forțe. În același timp, Forțele Aeriene încearcă să pună în funcțiune aeronave de luptă colaborative, un „wingman” fără pilot care nu este destinat să înlocuiască aviația pilotată.
În loc să admită că nu poate genera suficienți piloți, Forțele Aeriene tratează penuria ca pe o gripă trecătoare. Decizia Armatei de a reduce 6.500 de posturi arată mentalitatea opusă: Asumă-ți problema, adaptează forța și mergi mai departe. Dacă Forțele Aeriene și-ar redirecționa resursele către aviația fără pilot, ar putea închide lacunele de capacitate mult mai repede decât pot remedia deficitul de piloți.
Corpul Marin se prezintă ca fiind suplu și agil. Dar, în realitate, bugetul său este dominat de aviație. În funcție de an, 25-30% din finanțarea pentru pregătirea Corpului Marin se îndreaptă spre menținerea aeronavelor în zbor. Elicopterul CH-53K costă peste 100 de milioane de dolari per unitate. MV-22 Osprey, care a suferit probleme repetate de siguranță, este proiectat de GAO să coste între 7,5 și 9 milioane de dolari pe an fiecare pentru întreținere (1,5 miliarde de dolari pe an pentru 200 dintre ele). Pentru un serviciu care se mândrește cu lupta infanteriei pe primul loc, pușcașii marini au permis ca aviația să devină cea mai grea povară a lor.
Dacă Armata poate reduce o cincime din ramura sa de aviație, cu siguranță pușcașii marini pot reduce un buget în care aviația depășește deja modernizarea infanteriei. Imaginați-vă că redirecționați 10 miliarde de dolari din CH-53K în drone fără pilot, sisteme de recunoaștere ieftine și platforme de atac cu timp de așteptare care ar putea supraviețui în următorul război.
Marina este în cea mai proastă situație. Identitatea sa este legată de aripa aeriană a portavioanelor, cu escadrile de avioane de vânătoare pilotate proiectate de pe aerodromuri plutitoare de mai multe miliarde de dolari. Cu toate acestea, așa cum am argumentat înainte, aviația navală în forma sa actuală este un om mort umblător. Rachetele hipersonice chineze și atacurile de precizie cu rază lungă de acțiune au transformat portavioanele în ținte sigure. A paria viitorul flotei pe avioanele de vânătoare pilotate cu rază scurtă de acțiune este o nebunie.
Și totuși, Marina nu a făcut genul de schimb pe care tocmai l-a făcut Armata. Aviația fără pilot pe portavioane există – uitați-vă la tancul MQ-25 Stingray sau la prototipurile de drone lansate de pe portavioane – dar progresul este lent. Bugetele pentru navele maritime fără pilot sunt firimituri în comparație cu miliardele investite în F-35C. Decizia Armatei ar trebui să pună în dificultate conducerea Marinei: Dacă forța terestră poate reduce 6.500 de posturi de aviație, cu siguranță Marina poate reduce escadrilele de aviatori și poate redirecționa aceste fonduri către nave fără pilot și forța sa maritimă.
Riscuri care merită gestionate
Nimic din toate acestea nu este ușor. Armata riscă să piardă generații de expertiză în zbor. Soldații care s-au înrolat pentru a zbura se pot simți trădați. Iar dronele nu sunt un glonț magic, fiind vulnerabile la bruiaj, atacuri cibernetice și uzură.
Dar Armata nu elimină complet aviația pilotată. În schimb, începe să îndepărteze iluzia că platformele pilotate vor rămâne coloana vertebrală a aviației militare pe termen nelimitat.
Armata a aruncat mănușa. A arătat că reduceri dureroase sunt posibile, că comunitățile vechi pot fi reduse și că capitalul uman poate fi reatribuit. Acum, întrebarea este dacă celelalte servicii vor urma exemplul.
Decizia Armatei de a reduce 6.500 de posturi de aviație, peste 20% din ramura sa, este una dintre cele mai semnificative adaptări pe care le-a făcut un serviciu de când Ucraina a expus vulnerabilitatea puterii aeriene vechi. Driscoll și șeful de stat major, generalul Randy George, merită laude pentru curaj. Acum depinde de ceilalți secretari de servicii să demonstreze că și ei pot înfrunta realitatea.
Exclusiv
IPJ Prahova: Circul ielelor, trompeților și „ofițerilor” reciclați! Balul mascat al incompetenței atinge noi culmi de patos!
Prahova fierbe, iar Poliția Română, în filială locală, pare să-și fi asumat rolul de cel mai fidel circ ambulant, oferind reprezentații gratuite de la baluri mascate cu interlopi la promovări scandaloase, culminând acum cu o nouă „bijuterie” managerială. Cetățenii se întreabă, pe bună dreptate: mai există vreo urmă de decență sau profesionalism în acest spectacol al absurdului, sau ne îndreptăm cu toții spre desființarea întregii instituții? (aici), (aici), (aici, (aici), etc
De la postul de doi bani la tronul Comandantului: Rețeta succesului la IPJ Prahova!
În vreme ce poporul român tânjește după o Poliție competentă și incoruptibilă, la IPJ Prahova, sub bagheta „vizionară” a domnului Ginel Preda – eternul interimar și a maestrului „gonflabilelor” – se pregătește o nouă „lovitură” de proporții, gata să dinamiteze și ultimele firimituri de încredere. Potrivit unor informații incendiare obținute de Incisiv de Prahova, cea mai mare subunitate de poliție din județ riscă să cadă pe mâinile unui personaj de o școala, de o școală… post-comunistă, și anume, domnul Vîrlan Florin.
Un nume nou în galeria „perlelor” prahovene, Vîrlan Florin este un fost subofițer de la obscurul Post de Poliție Tișița, Vrancea, catapultat în rândul ofițerilor în 2015 printr-un „simulacru de examen” derulat, culmea ironiei, prin intermediul Școlii de Subofițeri de Poliție Câmpina. De parcă promovarea lui Marcel Bălan, polițistul care dansa pe mese cu hoții și apoi a ajuns adjunct la IPJ Prahova, nu era de ajuns, iată că Ginel Preda ne arată că are încă ași în mânecă. Anul trecut, în 2024, domnul Vîrlan a fost deja împuternicit și titularizat în funcția de adjunct al șefului Secției de Poliție nr. 1 Ploiești. Acum, țintește mai sus, mult mai sus, într-un avânt demn de un acrobat al birocrației – adjunct la POLIŢIA MUNICIPIULUI PLOIEŞTI.
„Sifonul” instituțional și „antreprenorii” în uniformă: Cine să-i mai „vâre” la IPJ Prahova?
Se pare că această ascensiune meteorică nu este deloc întâmplătoare. Surse din interiorul sistemului ne șoptesc că Vîrlan Florin ar fi unul dintre „sifoanele” preferate ale lui Ginel Preda. Nu e de mirare, având în vedere că Ginel l-a mai „plimbat” și pe la Serviciul Rutier Prahova, de unde, cu sârg și devotament, „transmitea informații despre șefi și colegi”. Un fel de „ureche” cu uniformă, mereu la datorie, dar nu pentru cetățean, ci pentru… alte interese. Ne întrebăm retoric, la fel ca în cazul conexiunilor dubioase ale lui Mirițescu cu controversatul Anastasescu, oare cât de transparente sunt aceste legături ombilicale?
Și, dacă tot vorbim de interese, rămâne întrebarea arzătoare: oare SIPI Prahova are cunoștință despre „veleitățile antreprenoriale” ale personajului Vîrlan Florin și, mai ales, ale socrului acestuia? Dar DGA Prahova? Știu oare aceste instituții că domnul Vîrlan, fostul șef de post „vopsit” ofițer „la apelul bocancilor”, este o fire conflictuală și un „reclamagiu” notoriu? Sau, așa cum spunea Sindicatul Diamantului, „analfabetismul funcțional și idioțenia fudulă” au cuprins toate palierele, lăsând loc liber pentru astfel de „cariere” spectaculoase?
Tupeul nemărginit: Cazul remorcii fantomă și accesul ilegal în Sistem!

Că tupeul este moneda forte la IPJ Prahova o demonstrează un episod savuros din august 2024, când, culmea ironiei, domnul Vîrlan Florin, pe când era încă la Rutieră, și-a etalat măiestria în arta reclamagiului. Folosindu-se de funcția sa (adică, probabil, de „accesul ilegal la sistemul informatic de serviciu în interes personal”), a reclamat un vecin din Cartierul Eden (din spatele Spitalului Județean Ploiești) pentru o biată remorcă parcată pe… drumul public. Detaliul picant? „Drumul” era, în fapt, doar pământ și pietriș, o stradă care nici măcar nu exista! Ce mai, o operațiune de anvergură, demnă de cele mai lăudabile realizări ale IPJ Prahova, precum „rezolvarea” cazului păpușii gonflabile!
Această „acțiune” palidă, demnă de un „Dorel de la IPJ Prahova” care se crede mai presus de deciziile ICCJ, contrastează izbitor cu ignorarea „bona M.A.I. hoțomane dovedite video” (aici) sau a altor cazuri reale de infracțiuni, așa cum am relatat în repetate rânduri la Incisiv de Prahova.
Așadar, dacă un astfel de individ, cu un trecut dubios, veleități de „sifon” și tupeu nemărginit, ajunge să managerieze o subunitate-cheie, înseamnă că poliția prahoveană nu mai are niciun profesionist, ofițer de carieră, care să ocupe o astfel de funcție. Poate că, în aceste condiții, reorganizarea ar trebui să dispună direct desființarea întregului inspectorat!
Prahova, noul Caracal al absurdității: O „circoitecă” fără sfârșit!
Este timpul să ne întrebăm serios: ce credibilitate mai are o instituție care promovează în funcții de conducere personaje de calibrul lui Marcel Bălan (cel care chefuia cu interlopi) și acum, pare-se, pe „sifonul” Vîrlan Florin, „ofițerul” cu „simulacru de examen” și veleități de „reclamagiu”? Am văzut cum IPJ Prahova a găzduit cu brațele deschise un „fals polițist” de meserie, Costin Oprea, care a operat din interior un an și jumătate, în timp ce se laudă cu prinderea a doi „falși polițiști” de carton. Am râs (amar!) cu episodul „mașina la vale” de la Vălenii de Munte (aici) și am plâns de indignare la auzul aberațiilor „Dorelului” care nu recunoaște deciziile ICCJ.
Concluzia lui Emil Pascaut de la Sindicatul Diamantului, preluată și susținută de Incisiv de Prahova, rămâne crunt de actuală: „Suntem pierduți, condamnați la un viitor sumbru din cauza acestei armate de troglodiți cocoțați în funcții care le depășesc cu mult capacitățile intelectuale.” Iar „circoiteca” continuă la IPJ Prahova, cu Ginel Preda și Marcel Bălan în rolurile principale, iar acum cu Vîrlan Florin pe post de „viitor speranță.”
Cine plătește pentru acest circ grotesc, pentru incompetența crasă și abuzurile perpetrate? Banii noștri, siguranța noastră, viitorul copiilor noștri! Prahova rămâne, din păcate, noul Caracal al bunului simț și al legii.
Incisiv de Prahova promite să rămână cu ochii pe acești „cascadori” ai legii, până când „generațiile distruse moral și falsificate intelectual” vor dispărea din funcțiile publice. Până atunci, dragi cetățeni, luați loc și bucurați-vă de spectacol! Deși, e mai degrabă o tragedie antică în cheie comică, la care suntem cu toții spectatori și, din păcate, victime. Vom reveni! (Cristina T.).
Exclusiv
Circul ‘secretelor’ de la Neamț: Cum lenea mai-marilor MAI transformă legea într-o farsă comic-amară!
Featured
Guvernul Bolojan aruncă vina deficitului comercial pe români și producători!
Într-o analiză incisivă publicată de Cotidianul Național sub semnătura jurnalistei Claudia Marcu, se arată cum Guvernul Bolojan a scos populația și producătorii români vinovați de deficitul balanței comerciale a țării, cauzat în principal de importul masiv de produse agroalimentare. Oficialii guvernamentali susțin că românii ar prefera produsele din import în detrimentul celor autohtone, o afirmație contrazisă vehement de realitate. În același timp, criticile se îndreaptă și către producătorii locali, acuzați că nu știu să-și promoveze eficient produsele la export, într-un moment paradoxal în care Executivul intenționează să desființeze programele de promovare a exporturilor, considerându-le o risipă de bani.
„Românii preferă alimentele din import”: O acuză paralelă cu realitatea?
Declarația conform căreia „Românii preferă alimentele din import” este inclusă, halucinant, chiar în Strategia națională de promovare a produselor agroalimentare românești 2025 – 2029, adoptată recent de Executiv. Această precizare sugerează că lipsa informării adecvate despre calitatea produselor autohtone ar împinge consumatorii către importuri. Totuși, realitatea este exact inversă, după cum subliniază Ziarul Național în articolul său. Majoritatea covârșitoare a populației caută produsele românești, atunci când le găsește, dar se lovește de politica supermarketurilor de a-și vinde produsele alimentare provenite din țările de origine.
Producătorii români, „tapul ispășitor” pentru eșecurile exportului
Pe lângă blamarea consumatorilor, Guvernul identifică printre cauzele importurilor masive de produse agroalimentare și o serie de deficiențe ale producătorilor autohtoni. Aceștia sunt criticați pentru că mărcile comerciale românești și brandul de țară nu ar fi fost suficient promovate, lipsind notorietatea necesară pentru a susține creșterea exporturilor. Mai mult, se acuză că majoritatea întreprinderilor mici și mijlocii ar avea cunoștințe limitate de marketing și branding, iar prospectarea piețelor externe, în afara Uniunii Europene, ar fi fost insuficientă. O altă problemă semnalată de Guvern este rata scăzută de obținere a certificărilor de calitate, ceea ce ar îngreuna acreditarea la export și găsirea de parteneri externi.
Paradoxul guvernamental: Tăieri la programele de promovare a exporturilor
În acest context, declarația președintelui Asociației pentru Promovarea Alimentului Românesc (APAR), Ștefan Pădure, aduce o notă de profundă contradicție. El amintește că Agenția pentru Calitate și Marketing a Produselor Alimentare este împiedicată să funcționeze de șase ani. Un exemplu elocvent al lipsei de sprijin guvernamental a fost participarea României la ANUGA, cel mai mare târg mondial de industrie alimentară din Koln, unde 114 producători români au fost prezenți, dar niciun reprezentant al Guvernului nu a venit să îi susțină, în ciuda faptului că România s-a clasat în primele 20 de state participante. „Au scris de 3 ori în programul de guvernare că nu se vor atinge de programele care promovează exporturile, în special cele din agricultură, și Guvernul Bolojan spune că închide programul de promovare a exporturilor, că este risipă de bani”, a declarat Ștefan Pădure pentru Cotidianul Național.
Bariere externe și lipsa sprijinului diplomatic: Cum ne „faultează” UE
Președintele APAR scoate în evidență și obstacolele concrete cu care se confruntă exportatorii români pe piețele externe. Deși carnea de pasăre este un produs românesc extrem de competitiv calitativ și cantitativ, grație integrării pe lanț de la cereale la abatorizare, exporturile sunt deseori blocate. „Când începi deja să ai camioane mai multe să exporți, producătorii români sunt opriți în Italia sau în Germania, se iau mostre și, după două zile, vine rezultatul că este ok analiza, dar ai noștri au pierdut termenele de valabilitate și s-au întors cu camioanele în țară,” explică Ștefan Pădure. Această tactică, menită să protejeze piețele interne ale altor state UE, necesită o intervenție diplomatică fermă din partea ambasadorilor români, care, din păcate, lipsește.
Lecții de export de la vecini: Ce fac Polonia și Austria
Pentru a contracara această situație, Ștefan Pădure propune o strategie mult mai coerentă. El subliniază necesitatea ca Guvernul să stabilească obiective clare, de exemplu, de a valorifica cerealele autohtone prin producția de animale. De asemenea, el oferă exemple de bună practică din alte țări: „Polonia are program dedicat pentru export în România. Au o agenție care asta face. Austria are ținte pe sectoare de activitate și programe dedicate anumitor țări din UE și din afara UE”, a precizat președintele APAR. Prin comparație, România pare să exporte „subvenție” atunci când vinde cerealele ca materie primă, pierzând oportunități semnificative de valoare adăugată.
-
Exclusivacum 5 zilePenitenciarul Târgșor: UN NOU ÎNCEPUT DEZVĂLUIT! Interviu EXCLUSIV și reportaj incendiar cu Adrian Grigoroiu, liderul EQUITAS – Marca Incisiv de Prahova
-
Exclusivacum 4 zileSINAIA, MONARHIA ABSOLUTĂ MARCA OPREA: Sora „impăratului” cade în cap, Prefectul se „trezește” la Parchet, iar PNL Prahova fierbe în suc propriu!
-
Exclusivacum 4 zileLegea pumnului în gură la SAS: Cum a devenit „vagabond” un delict de 20% din salariu, sub privirea ironică a manualului de Mobbing al MAI! Saga agentului-șef Wilhelm Constantin Bendriș
-
Exclusivacum o ziCircul macabru al absurdității la Poliția Capitalei: SAS-ul bâjbâie, sefii manelizează, iar adevărul e declarat „delict”! Saga agentului-șef Wilhelm Constantin Bendriș
-
Exclusivacum 3 zilePrahova, tărâmul reîncarnării: „Metoda Portocală” revine, dar acum e sub licență politică!
-
Featuredacum 4 zileScandal de proporții la vârful Poliției Române: Sindicatul Diamantul cere DNA să ancheteze o mușamalizare de patru ani
-
Exclusivacum 4 zileCIRCUL JUSTIȚIEI ROMÂNE: Dosarul POP IONUȚ-COSTIN, RECLASAT LA CATEGORIA „PROBLEME REZOLVATE… DE NOI” – CHIAR ȘI CU INSTANȚA LA UȘĂ!
-
Exclusivacum 4 zileJustiția Română: Spectacolul absurd continuă! Procuratura clasează, justificând incălcări flagrante! moștenitorii, nu morții, plătesc biletul!



