Featured
Ascensiunea Chinei obligă țările din regiune să adopte strategii asimetrice și să-și consolideze alianțele
Creșterea capacităților militare ale Chinei, inclusiv cea mai mare forță navală, gardă de coastă și forță de rachete din lume, determină țările mai mici din regiune să contracareze această putere cu capacități asimetrice, valorificând în același timp tehnologiile de informații, supraveghere și recunoaștere (ISR) din industria comercială și de la armatele străine.
Filipine și Taiwan, unitate în fața agresiunii chineze
În același timp, țările vecine precum Filipine și Taiwan, care s-au ciocnit din cauza disputelor teritoriale, au lăsat deoparte unele diferențe ca răspuns la agresiunea chineză, ajungând până la încălcarea restricțiilor politice care împiedicau contactul diplomatic între cele două.
SUA, sprijin pe aliații din regiune
SUA se bazează foarte mult pe aliații săi din regiune, în special Filipine și Japonia, pentru accesul la apele Indo-Pacificului, partajarea informațiilor și capacitățile militare pentru a contracara influența crescândă a Chinei. Menținerea și consolidarea puterii și influenței SUA în regiune este văzută ca o provocare din ce în ce mai mare, alături de eforturile de construire a alianțelor militare.
Amenințările militare chinezești
Știm despre amenințarea pe care China o reprezintă pentru Taiwan și țările din Marea Chinei de Sud/Indo-Pacific, dar ce face China din punct de vedere militar care îngrijorează cel mai mult Occidentul, cum ar fi navele și sateliții? Știm ce vor să facă, dar cum o fac?
Gregory Poling: Evident, există o problemă de cantitate. Cea mai mare forță navală după număr, cea mai mare gardă de coastă, cea mai mare forță de rachete din lume, ceea ce înseamnă că toate statele mai mici, în special Filipine, Vietnam și Japonia, se gândesc mai mult la capacități asimetrice, la atacuri cu rază intermediară, la platforme fără echipaj.
Există un interes enorm în ultimii câțiva ani în locuri precum Filipine și Indonezia pentru a obține sprijin extern pentru mai multe platforme fără echipaj. O mulțime de investiții în lucruri precum sistemul de rachete BrahMos din India atât pentru Filipine, cât și pentru Vietnam. Rațiunea strategică este mai mult sau mai puțin identică cu ceea ce auziți din partea SUA pentru pușcașii marini și din ce în ce mai mult pentru armată – necesitatea de a se angaja în capacități de negare a mării relativ ieftine, deoarece ar fi o nebunie să încerci să egalezi tonajul Chinei tonă cu tonă în zilele noastre.
China își consolidează avantajul ISR
Unul dintre celelalte factori importanți la care statele regionale trebuie să se gândească acum este avantajul tot mai mare al Chinei în ISR și comunicații, cel puțin în teatru. Luați Marea Chinei de Sud, din cauza ambelor capacități pe care China le-a construit, a rețelelor de senzori de pe insulele artificiale și din cauza avantajului tot mai mare în orbita joasă a Pământului, trebuie să presupunem că China vede și aude și poate ținti aproape orice în Primul Lanț de Insule. Acesta este un lucru foarte nou pentru sud-asiatici la care trebuie să se gândească.
Așa că încearcă să recupereze rapid. O mare parte din aceasta este despre, din nou, opțiuni ieftine. Filipinezii fac lucruri precum amplasarea mai multor balize AIS (sistem automat de identificare) fără echipaj în mijlocul Mării Chinei de Sud pe recife pentru a încerca să supravegheze navele chinezești pentru a-și reține platformele ISR mai scumpe pentru misiuni mai importante.
[Există] mult mai multă muncă cu aliații și partenerii pentru a valorifica tehnologiile spațiale. Un exemplu recent este lansarea de către Canada a ceea ce ei numesc sistemul DVD, detectarea navelor întunecate, care combină toate lucrurile pe care le-ați obține de la SeaVision de la Marina SUA, dar cu o mulțime de platforme canadiene și europene pe care americanii nu le pot împărtăși. Există o mulțime de încorporări de platforme de detectare străine și comerciale care ar fi fost considerate puțin prea neobișnuite în urmă cu un deceniu. Acum cred că recunosc din ce în ce mai mult că, dacă vrei să ții pasul cu China în acel spațiu, trebuie să te uiți la lumea comercială.
Cooperarea Filipine-Taiwan, un semnal puternic
Dacă am fi avut această conversație în urmă cu un deceniu, am fi vorbit despre piraterie, amenințări la securitatea internă în Filipine și Indonezia și, de asemenea, despre China. Acum totul este despre China, cu titluri recente ca acesta din The Washington Post: „Agresiunea chineză pe mare apropie Manila de Taipei”. Cât de importantă este această evoluție între națiuni istoric ne-prietenoase?
Gregory Poling: Cred că este o schimbare remarcabilă. Dacă v-ați fi dus la un oficial guvernamental filipinez în urmă cu trei ani și ați fi spus, ați dori să aveți o discuție Track 1.5 cu omologul dvs. taiwanez, ar fi spus, nu, sunteți nebun. Asta este mult prea sensibil din punct de vedere politic. Nu am face-o niciodată. De fapt, din 1989, a fost ilegal, conform ordinului executiv din Filipine, ca oficialii de cabinet și alți oficiali superiori să aibă întâlniri formale cu omologii lor taiwanezi la Manila sau la Taipei.
Dar în aprilie anul acesta, președintele Marcos a emis un ordin executiv care relaxează acest lucru. Acum, oricărui oficial din Filipine, cu excepția președintelui însuși sau a secretarului de afaceri externe sau al apărării, i se permite să se întâlnească oficial cu omologii lor taiwanezi fie la Manila, fie la Taipei. Deschiderea pentru ceea ce este posibil acolo s-a deschis și este determinată de sentimentul că China este o amenințare externă care nu poate fi potolită.
Sub guvernul filipinez anterior, au încercat-o în celălalt mod. Au petrecut șase ani încercând să lingușească Beijingul și să obțină un fel de înțelegere politică și au fost loviți peste dinți pentru asta. Acum, consensul strategic la Manila este că nu ar trebui să fim atât de îngrijorați de ceea ce supără China, deoarece nimic din ceea ce facem nu va face Beijingul fericit. Așa că avem nevoie de toți prietenii pe care îi putem obține.
În special după vizita lui Pelosi în urmă cu câțiva ani și faptul că unele dintre rachetele chinezești au aterizat în apele filipineze și că există 150.000 de filipinezi care locuiesc în Taiwan, aveți oficiali filipinezi care spun public pentru prima dată de nenumărate ori că, uitați, dacă există o criză în Taiwan, dacă există o invazie chineză sau lovituri cu rachete sau o blocadă, nu putem sta deoparte. Suntem la doar 200 de kilometri distanță. Suntem un aliat al SUA. Trebuie să începem să ne gândim la asta foarte serios. Și asta implică discuții cu omologii taiwanezi pentru prima dată.
Activele cheie ale SUA în regiune
Cum răspunde SUA la aceste realități? Care sunt cele mai importante active ale noastre în regiune?
Gregory Poling: Este banal să spun, dar cele mai importante active ale noastre sunt aliații noștri. Fără japonezi și filipinezi, nu suntem o putere indo-pacifică, cel puțin nu în Primul Lanț de Insule. Nu puteți contesta capacitățile chinezești A2/AD dacă operați din Guam și din Hawaii. Trebuie să o faceți din Japonia și din Filipine.
Acesta este cel mai mare atu politic al nostru. Permite orice altceva, cum ar fi valorificarea acestuia pentru lucruri precum regimentele litorale marine în insulele de sud-vest sau [în jurul] Japoniei. A face rotații călcâi-vârf în Filipine face o mare diferență, cel puțin dacă vrei să poți ține navele chinezești în pericol pentru a spori descurajarea.
Capacitățile noastre submarine sunt cele despre care se vorbește cel mai mult și încă este cel mai mare avantaj al nostru. Este singura capacitate pe care o are Marina SUA cu care China nu poate concura, cel puțin nu încă. Abilitatea de a asigura că flota de submarine a SUA are acces necontestat peste tot în Primul Lanț de Insule, iar China nu poate, invers, să iasă din Primul Lanț de Insule necontestată, este cheia.
Asta, din nou, vă aduce înapoi în Filipine și Japonia. Trebuie să puteți monitoriza acele puncte de intrare și ieșire din Primul Lanț de Insule. Din fericire pentru SUA, aproape toate aceste puncte de intrare și ieșire sunt controlate de SUA sau de aliații săi. Acesta este un avantaj uriaș care închide China.
Numărul trei pe care l-aș indica, cel puțin pe baza wargaming-ului pe care l-a făcut CIS, este încă capacitățile de atac cu rază lungă de acțiune ale SUA – în special flotele sale de bombardiere care zboară din Guam sau de pe Coasta de Vest și Alaska. Într-un conflict armat ipotetic, ambele părți vor fi probabil blocate în poziția de a trage din afara teatrului în teatru. Cea mai bună opțiune pe care o are SUA va fi rachetele de croazieră anti-navă cu rază lungă de acțiune sau capacitățile anti-aeriene lansate de la mai mult de o mie de mile distanță de bombardiere care decolează din Guam sau de pe Coasta de Vest.
Tehnologiile necesare pentru aliații din Pacific
De ce tehnologii militare și de informații avansate au nevoie acești aliați din Pacific?
Gregory Poling: În ambele cazuri, au nevoie de sprijin ISR – Filipinele mult mai mult decât Japonia – dar totuși trebuie să poată valorifica sistemele spațiale și peste orizont. În cazul Filipinelor, au nevoie de aeronave de patrulare [maritimă]. Nu au propriile P-8, nu au propriile AWACS.
Au nevoie ca o mare parte din ISR-ul sofisticat al bazei aeriene să fie furnizat de americani, motiv pentru care a fost foarte important și trecut cu vederea faptul că anul trecut am încheiat în sfârșit un GSOMIA, un Acord general de securitate a informațiilor militare, cu Filipinele după ce am negociat asupra lui timp de 20 de ani. Putem oferi în sfârșit date extrem de clasificate și aproape în timp real Filipinelor.
Încă au nevoie de sprijin pentru atac, din nou, în special Filipinele. Filipinele au o baterie de rachete de croazieră cu rază intermediară BrahMos pe care le-au cumpărat de la indieni. Dar dacă vor să poată acoperi orice navă chineză care se află la mai mult de aproximativ 150 de mile de coastă, poate 200 pentru BrahMos, atunci trebuie să se bazeze pe lucruri precum Tomahawks, motiv pentru care este important că am văzut acele sisteme rotindu-se prin Filipine în ultimii doi ani ca parte a exercițiilor comune.
Se bazează în cele din urmă pe SUA atât pentru flota de suprafață a SUA, cât și mai ales pe flota strategică de bombardiere a SUA pentru descurajarea supremă. Nu au nimic pe care l-ar putea arunca împotriva chinezilor dacă aceasta ar escalada.
Cred că cel mai important lucru, în special, din nou, pentru Filipine, este angajamentul politic repetat că, dacă China folosește forța împotriva filipinezilor în Marea Chinei de Sud, americanii vor interveni. Că articolul 5 din apărarea noastră reciprocă se aplică în cazul a ceea ce am considera o preocupare secundară sau chiar terțiară. Dar fără asta, filipinezii nu vor spune, puteți avea acces la Filipine printr-o criză din Taiwan și nu trebuie să ne apărați dacă suntem atacați în Marea Chinei de Sud. Aceste două sunt legate în mod intrinsec într-un mod pe care americanii uneori au dificultăți să-l rețină.
Administratie
Prahova deschide dialogul cu Bonn pentru proiecte comune de siguranță publică
O delegație oficială din Germania s-a întâlnit cu reprezentanții Consiliului Județean Prahova, în cadrul Adunării Generale a Asociației Naționale a Autorităților Teritoriale de Ordine Publică, desfășurată în județ între 21 și 24 octombrie 2026. Discuțiile au vizat prevenția, siguranța comunităților și consolidarea cooperării dintre instituțiile române și germane.
Reprezentanți ai poliției și ai instituțiilor locale, la aceeași masă
La întrevedere au participat președintele Consiliului Județean Prahova, Virgiliu-Daniel Nanu, și delegații din Bonn: Frank Hoever, președintele Poliției Bonn, Nils Suchetzki, președintele Consiliului Consultativ al Poliției din Bonn, și Celine Hefterich, reprezentantă a instituției. A fost prezent și Ioan-Alexandru Dan, atașat de afaceri interne la Consulatul General al României din Bonn.
Din partea autorităților române au luat parte, între alții, președintele ANATOP, generalul de brigadă în rezervă Doru Dumitrescu, președintele ATOP Prahova, Rareș Dan Enescu, șefii Poliției, Inspectoratului pentru Situații de Urgență și Inspectoratului de Jandarmi Județean, precum și reprezentanți ai DGASPC și ai Inspectoratului Școlar Prahova.
Un posibil protocol, cu accent pe prevenție și protecție
Participanții au discutat despre schimbul de experiență și identificarea unor măsuri care să poată fi aplicate în comunitățile locale. Printre temele centrale s-au numărat prevenirea riscurilor, protejarea cetățenilor și colaborarea dintre instituțiile cu atribuții în domeniu.
Potrivit informațiilor transmise de Consiliul Județean Prahova, este avută în vedere încheierea unui protocol între ATOP Prahova, Inspectoratul Școlar Județean, DGASPC și partenerii instituționali germani. Semnarea documentului depinde de obținerea aprobării părții germane. Protocolul ar urma să faciliteze proiecte comune și schimburi de bune practici privind prevenția, siguranța publică și sprijinirea persoanelor vulnerabile.
Reuniunea ANATOP aduce în județ reprezentanți din țară și din Germania
În semn de apreciere și deschidere pentru continuarea dialogului, Virgiliu-Daniel Nanu le-a oferit oaspeților o plachetă din partea ATOP Prahova.
Adunarea Generală ANATOP reunește în aceste zile reprezentanți ai autorităților teritoriale de ordine publică din mai multe județe. Programul include întâlniri de lucru, discuții cu omologii germani și vizite la obiective din Prahova, menite să promoveze patrimoniul și potențialul turistic al zonei. Consiliul Județean afirmă că susține parteneriatele internaționale ca mijloc de îmbunătățire a serviciilor publice și de consolidare a siguranței comunităților.
Exclusiv
CURTEA DE CONTURI CONFIRMĂ: BINGO–ROSAL (“BINGO PENAL”) A JEFUIT CETĂȚENII DIN PRAHOVA! INCISIV DE PRAHOVA – SINGURUL ZIAR CARE A DEZVĂLUIT, ÎN EXCLUSIVITATE, FURTUL CELOR 65.000 DE BUNURI DE RETUR! (DOCUMENTE)
INCISIV DE PRAHOVA LOVESTE DIN NOU: CURTEA DE CONTURI NE DA DREPTATE!
SINGURUL ZIAR CARE A ARĂTAT, ÎN EXCLUSIVITATE, CUM AU DISPĂRUT 65.000 DE BUNURI DE RETUR DE 10 MILIOANE EURO!
În timp ce primari, șefi de ADI, foști ofițeri SRI, prefecți … și alte excelențe umflau sala de ședințe cu promisiuni despre “management integrat al deșeurilor”, Incisiv de Prahova a spart, în exclusivitate, povestea celor 65.000 de bunuri de retur, de 10 milioane de euro, dispărute ca șobolanii la aprinderea luminii. Am fost singurii care am arătat cu degetul spre hoția din spatele salubrității, către Bin Go Solutions/Rosal/UWS, către ADI – Parteneriatul pentru Managementul Deșeurilor Prahova, către primarul Mihai Polițeanu și gașca de generali civili ce păzesc tomberonul.
Acum, Curtea de Conturi a României vine, cu ștampilă, număr de pagină și limbaj birocratic, să confirme, punct cu punct, investigațiile ziarului nostru de investigații. Și nu oricum: cu termen, cu dosar la Tribunal, cu prejudiciu în domeniul public. Cine a râs de noi atunci, râde acum cu Curtea de Conturi în brațe.
ÎNCĂ O INVESTIGAȚIE INCISIV DE PRAHOVA, ÎNCĂ O CONFIRMARE OFICIALĂ!
EXCLUSIVITATEA NOASTRĂ, RIDICATĂ LA RANG DE ACT DE AUDIT (aici),(aici),(aici),(aici),(aici),(aici),(aici),(aici),(aici),(aici),(aici) , etc….
În timp ce ziarul nostru de investigații devoala, cu probe și nerv, fapte ilegale și cutremurătoare, instituțiile statului român – de la APM Prahova-ul lui Diaconu, la IPJ Prahova și parchetele care trebuiau să se autosesizeze – au jucat un rușinos „șah la cetățean” și un penibil „joc de glezne” pe bani publici, lăsându-ne să ne întrebăm nu dacă, ci cât, cine și ce a încasat pentru această complicitate la jefuirea locuitorilor din Prahova… iar noi promitem că, în edițiile viitoare, vom pune nume și sume pe acest „Bingo penal”.
Nu e prima dată când ne lovim de zidul ipocriților, de primari blegiți strategic și de instituții cu somn adânc.
De 2–3 ani, Incisiv de Prahova scrie, aproape obsedant, despre:
- bunurile de retur ale operatorului de salubritate;
- investițiile plătite de cetățeni prin tarife, care trebuiau să revină gratuit în domeniul public la încetarea contractului;
- incompetența sau complicitatea ADI – Parteneriatul pentru Managementul Deșeurilor Prahova;
- tăcerea suspectă a primarului Mihai Polițeanu;
- jocurile obscure din jurul licitațiilor, cu legi abrogate folosite ca să se joace de‑a procedurile;
- fostul ofițer SRI lipit de operatorul de salubritate, într‑un amestec de ghenă și servicii “patriotice”.
Ni s‑a spus că exagerăm. Ni s‑a spus că “nu avem toate datele”. Ni s‑a spus că facem circ.
Ei bine, Curtea de Conturi vine, scoate lupa, bagă documentele noastre în priza de audit și spune, practic:
“Exact așa cum a scris Incisiv de Prahova.”
CONTRACTUL 1792/E13023/13.09.2016 – SFÂNT PENTRU BANII PUBLICI, PROFANAT DE “PARTENERI”
În centrul scandalului se află contractul nr. 1792/E13023/13.09.2016 – delegarea colectării, transportului și transferului deșeurilor municipale în zona 2 Boldești Scăeni și zona 6 Valea Doftanei.
Incisiv de Prahova a scris, înaintea tuturor, că:
- acest contract conține un program de investiții clar, asumat de operator;
- investițiile astfel realizate devin, la final:
- bunuri de retur,
- libere de sarcini,
- transferate gratuit către Asociația Delegatară (ADI),
- și, ulterior, în domeniul public al UAT‑urilor.
Curtea de Conturi confirmă oficial:
- bunurile de retur nu au fost predate;
- ADI nu a urmărit și nu a forțat realizarea programului de investiții;
- nu există proceduri eficiente de monitorizare a acestor obligații contractuale.
În timp ce noi strigam “hoție de 10 milioane de euro”, ADI stătea cu mâinile în buzunar, fluierând a nevinovăție.
Acum, aceeași nepăsare are nume oficial: neconformitate majoră.
BLOC DE FOC:
65.000 DE BUNURI DE RETUR, 10 MILIOANE DE EURO – EXCLUSIVITATEA INCISIV DE PRAHOVA, VERIFICATĂ DE LEXEXPERT ȘI BIFATĂ DE CURTEA DE CONTURI
Când am publicat în exclusivitate informația despre inventarierea Lexexpert:
- aprox. 65.000 de bunuri,
- valoare estimată: ~10 milioane euro,
- autogunoiere, pubele, containere, echipamente, tot ce mișcă în sistemul de salubritate,
- toate plătite de contribuabili, prin tarife și taxe,
mulți dintre cei vizați au ridicat din umeri, cu acel zâmbet grețos: “hai, dom’le, nu fiți isterici, e doar un raport tehnic”.
Astăzi:
- Curtea de Conturi ia exact acest univers al bunurilor de retur și îl așază în centrul raportului de audit;
- confirmă: bunurile trebuiau preluate în domeniul public;
- constată: nu au fost preluate;
- formulează:
“Neintegrarea în domeniul public al unităților administrativ‑teritoriale a bunurilor din investiții (de retur) prevăzute în sarcina Delegatului…”
Aceasta este traducerea academică a ceea ce am scris noi în exclusivitate:
“S‑au furat bunurile de retur ale ploieștenilor și prahovenilor, cu complicitatea instituțiilor.”
INVESTIȚII SUPLIMENTARE ÎN ANUL 8 – MAI BANI, ACELEAȘI GUNOAIE, ACEEAȘI HOȚIE
Incisiv de Prahova a arătat, iarăși în exclusivitate, cum:
- în ANUL 8 de contract (2024),
- operatorul a invocat investiții suplimentare în echipamente și autogunoiere pentru deșeuri biodegradabile,
- pentru a justifica tarife mărite, în baza Ordinului ANRSC 640/2022.
Adică, pe românește:
“Mai dă, dragă contribuabilule, niște bani, că îți aducem mașini noi, frumoase, pe care, la final, ți le lăsăm ție, că sunt bunuri de retur.”
Curtea de Conturi vine și spune:
- aceste investiții suplimentare trebuie tratate ca bunuri de retur;
- ele au stat la baza fundamentării tarifelor;
- la încetarea contractului, trebuie integrate în domeniul public.
Nu doar că am avut dreptate, dar suntem singurii care am explicat, detaliat, cum:
- banii populației au fost folosiți pentru a cumpăra bunuri,
- bunuri care la final trebuiau să devină ale orașului,
- și care, prin “magia” incompetenței și complicității, riscă să rămână la gunoi sau la operator!
- PENALITĂȚILE DE 10% ȘI 25% – BANII CARE TREBUIAU SĂ CURGĂ ÎNAPOI LA CETĂȚENI ȘI AU FOST ARUNCAȚI LA GUNOI
Noi am tot întrebat:
“Unde sunt penalitățile pentru nerealizarea investițiilor? Cine a calculat? Cine a încasat? Cine răspunde?”
Contractul spune clar:
- întârzieri de până la un an = penalitate de 10% din valoarea investiției;
- întârzieri mai mari = 25% din valoarea investiției;
- aceste sume trebuiau să meargă în Fondul de întreținere, înlocuire și dezvoltare (FIID).
Ce îți spuneam noi în articole?
Că nimeni n‑a mișcat un deget serios pentru aceste penalități.
Ce spune acum Curtea de Conturi?
- ADI nu a urmărit aplicarea penalităților contractuale;
- ADI nu a instituit proceduri de control și monitorizare eficiente;
- există un prejudiciu potențial enorm: bunuri + penalități = bani serioși, pierduți pentru comunități.
Când un ziar de investigații scrie asta, e “pamflet”.
Când Curtea de Conturi confirmă, devine probă în dosar.
DOSARUL 4822/105/2024 – BILETUL DE INTRARE DE LA “BINGO PENAL” ÎN JUSTIȚIE
Când noi am scris că trebuie dată în judecată combinația operator–ADI–complicități, ni s‑a spus că “instanța nu e circ de presă”.
Astăzi, Curtea de Conturi notează calm:
- există pe rolul Tribunalului Prahova dosarul nr. 4822/105/2024;
- obiectiv: obligarea operatorului să transfere bunurile de retur, cu titlu gratuit, libere de sarcini, așa cum prevede contractul.
Și mai spune ceva, enorm:
Recomandare: “menținerea acțiunii și valorificarea drepturilor pe cale judiciară.”
Adică:
“Stați pe dosar ca pe aur, nu-l retrageți, nu-l cosmetizați, nu-l transformați în ședință de terapie cu operatorul. Mergeți până la capăt!”
Ceea ce Incisiv de Prahova a cerut, în exclusivitate, de la prima dezvăluire, devine acum ordin scris pentru ADI și pentru toată gașca responsabilă.
31.07.2026 – DATA LA CARE EXPIRĂ NU DOAR CONTRACTUL, CI ȘI ALIBIURILE
Noi am avertizat:
“Dacă nu se mișcă rapid cineva, bunurile de retur vor deveni praf de arhivă și rugina altora.”
Curtea de Conturi pune negru pe alb:
- termen de implementare a recomandărilor: 31.07.2026.
Până atunci, ADI și restul lumii “responsabile” trebuie:
- să clarifice regimul bunurilor de retur;
- să ducă la capăt litigiile,
- să aplice și să recupereze penalitățile;
- să integreze bunurile în domeniul public al UAT‑urilor.
Dacă nu, tot ce a scris Incisiv de Prahova, confirmat acum de Curtea de Conturi, devine:
- material pentru procurori,
- și argument de fier pentru cetățeni să întrebe:
“Cine plătește pentru hoția asta cu acte în regulă?”
MIHAI POLIȚEANU, PRIMARUL “PÂINE, CIRC ȘI GUNOI” – ÎNCĂ O INVESTIGAȚIE CARE ÎL PRINDE CU SACII ÎN STRADĂ
N‑am uitat de Mihai Polițeanu, starul administrației ploieștene, mare fan de:
- comunicate pompieristice,
- poze cu șantiere,
- și tăceri criminale când vine vorba de bunurile de retur și salubritate.
Incisiv de Prahova a fost singurul ziar care:
- a legat numele lui Polițeanu de:
- haosul gunoiului,
- licitațiile ratate,
- influența fostului ofițer SRI lipit de operator,
- dezastrul de la ADI Deșeuri;
- i-a cerut public să explice:
- de ce nu urlă pentru recuperarea bunurilor de retur;
- de ce nu forțează ADI să aplice penalitățile;
- de ce preferă spectacolul ieftin în loc de bătălia grea a patrimoniului public.
Acum, când Curtea de Conturi confirmă până la virgulă ce scriem noi, primarul are două opțiuni:
- Să rămână în istorie ca primarul care a dormit pe 10 milioane de euro în bunuri de retur.
- Sau să înțeleagă că fiecare zi de tăcere îl împinge mai aproape de zona penalului, acolo unde “incisivii” devin martori, nu doar jurnaliști.
FOȘTUL SRI, LICITAȚII PE LEGI ABROGATE, ADI DEȘEURI, PREFECTURA – DISTRIBUȚIA COMPLETĂ A UNUI FILM PENAL CONFIRMAT DE CURTEA DE CONTURI
Incisiv de Prahova a scris, singur împotriva tuturor, despre:
- Ciobanu Daniel, fost ofițer SRI, conectat la operatorul de salubritate – un caz școală de “servicii la gunoi”;
- Prefectura Prahova, cu acțiunea împotriva HCL 52/2025, prin care se anula ilegal contractul cu Brantner‑Roeco, deschizând larg ușa pentru haosul total al gunoaielor;
- ADI Deșeuri, transformată din paznic al interesului public în secretara docilă a operatorului.
Curtea de Conturi nu dă nume proprii, dar face mai mult:
- descrie mecanismul;
- constată neintegrarea bunurilor de retur în domeniul public;
- subliniază lipsa de monitorizare și control;
- legitimează, ca instituție supremă de audit, ceea ce noi am pus cap la cap, piesă cu piesă, în anchetele noastre.
Când am scris toate astea, eram “singurii nebuni din sat”.
Acum, satul află că nebunii aveau dreptate, iar cei “normali” au girat, prin acțiune sau tăcere, un jaf organizat.
INCISIV DE PRAHOVA – SINGURUL ZIAR CARE A SPUS TOTUL, DE LA ÎNCEPUT. ACUM, CURTEA DE CONTURI PUNE ȘTAMPILA.
Să fie foarte clar:
- Noi am descoperit povestea bunurilor de retur.
- Noi am publicat, în exclusivitate, detaliile raportului Lexexpert.
- Noi am scris, în premieră, despre cele 65.000 de bunuri de 10 milioane de euro.
- Noi am arătat spre Mihai Polițeanu, ADI Deșeuri, fostul SRI,Prefectură.
- Noi am explicat penalitățile contractuale și FIID.
- Noi am strigat că trebuie dosar la Tribunal.
Toate acestea, ANI LA RÂND, când:
- televiziunile tăceau,
- “analiștii” își vedeau de contractele cu primăria,
- politicienii își făceau poze la rampă în fața sacilor de gunoi.
Astăzi, Curtea de Conturi:
- preia subiectele noastre;
- le traduce în limbaj tehnic;
- le transformă în constatări oficiale, cu:
- dosar,
- termen‑limită,
- recomandări obligatorii.
CONCLUZIE CU GHIOAGĂ:
CÂND PRESA FACE INVESTIGAȚIE ADEVĂRATĂ, CURTEA DE CONTURI NU MAI ARE ÎNCOTRO DECÂT SĂ CONFIRME
Acesta investigatie nu este doar un exercițiu de ironie.
Este actul de constatare publică că:
- Incisiv de Prahova, ziarul nostru de investigații, a fost din nou înaintea tuturor;
- că exclusivitățile noastre nu sunt povești de mahala, ci schelete din dulapul administrației locale și județene, scoase afară cu documente;
- că adevărata presă de investigație nu așteaptă comunicate sterile, ci sapă, luminează, țipă, ține subiectul în viață până când:
- Curtea de Conturi ajunge,
- justiția e obligată să se miște,
- iar cei care au tăcut rămân goi în fața opiniei publice.
Cei care ne‑au acuzat că exagerăm, că suntem prea duri, prea incisivi, au acum ocazia să mai citească o dată raportul Curții de Conturi, cu pixul în mână, și apoi să‑și ceară scuze.
Nu nouă. Cetățenilor.
Noi ne facem, în continuare, treaba:
să spunem adevărul, în exclusivitate, înaintea tuturor – chiar și înaintea Curții de Conturi. (Cristina T.).
Exclusiv
Arhitectura dezmatului (II). Urbanism cu scaunul în valiză: Raduna are hotărâre definitivă, Pandele și Polițeanu au de dat explicații
Primăria a proiectat îndepărtarea. Instanța i-a prăbușit construcția pe procedură
Cronica unui abuz administrativ la Ploiești a ajuns în punctul în care pozele, live-urile și „reformele” de pe Facebook nu mai ajută la nimic. Nu mai vorbim despre promisiuni politice, ci despre un lucru simplu, scris negru pe alb: executarea unei hotărâri judecătorești definitive.
Pe 14 octombrie 2026, Curtea de Apel Ploiești a pus capac recursului formulat de U.A.T. Municipiul Ploiești și de primarul municipiului împotriva sentinței favorabile fostului arhitect-șef, Veronica Raduna.
Potrivit soluției publice de pe portalul instanțelor, Judecătorii:
- admit excepția nulității recursului;
- anulează recursul pentru neîncadrarea în motivele legale de recurs;
- obligă U.A.T. Municipiul Ploiești la plata a 5.000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă;
- consemnează că soluția este „Definitivă”, pronunțată la 14.10.2026.
Tradus pentru contribuabili: administrația locală nu doar că a pierdut procesul, dar nici măcar nu a reușit să formuleze un recurs valid. Sentința Tribunalului Prahova din 31 iulie 2026 rămâne în picioare și devine linie obligatorie de urmat pentru Primărie. Bonus: 5.000 de lei din banii orașului, cheltuieli de judecată, pentru performanța de a te împiedica în propriul recurs.
Este genul de „eficiență” pentru care plătești integral fără să fi comandat serviciul. Un abonament „full options” la gafe juridice, facturat direct bugetului public.
Raduna trebuie repusă în drepturi. Nu blocată la coada de „reorganizare”

Prin anularea recursului, a rămas definitivă sentința Tribunalului Prahova din 31 iulie 2026, care prevede, fără loc de interpretare creativă:
- anularea raportului de evaluare a performanțelor profesionale ale Veronicăi Raduna;
- anularea dispoziției de eliberare din funcția publică de conducere de arhitect-șef;
- reintegrarea în funcția de arhitect-șef deținută anterior sau, dacă aceasta nu mai există, într-o funcție publică echivalentă;
- plata tuturor drepturilor salariale aferente perioadei în care nu și-a exercitat funcția, actualizate și recalculate;
- recunoașterea perioadei dintre concediere și reintegrare ca vechime în muncă, în specialitate și în grad profesional.
Aici se termină libertatea administrației de a inventa „scenarii de lucru”, „opțiuni strategice” sau „reorganizări profunde”. O hotărâre definitivă nu e program politic, e ordin de executat.
Primăria trebuie să spună clar, nu prin șoapte pe holuri, ci prin acte:
- ce documente a emis pentru reintegrarea Veronicăi Raduna;
- cum asigură revenirea efectivă în funcție (nu doar „pe hârtie”);
- ce măsuri a luat pentru plata drepturilor salariale restante, actualizate și recalculate, așa cum a dispus instanța.
Nu contează cine plânge după birou, cine se supără că își pierde scaunul, cine trebuie „recompensat” cu o altă poziție caldă. Executarea unei sentințe nu este joc de societate, este obligație legală. Orice tergiversare sau „invenție de proceduri” în jurul acestei hotărâri definitive devine, la rândul ei, un subiect de control și, eventual, de anchetă.
De la arhitect-șef la „arhitectura intereselor”: era Pandele Roxana
În timp ce Veronica Raduna își căuta dreptatea prin tribunale, Primăria Ploiești se obișnuise cu altă „configurație urbanistică”: ascensiunea actualului arhitect-șef, Pandele Roxana.
Potrivit informațiilor și notelor interne aflate în posesia ziarului de investigații Incisiv de Prahova, în perioada în care Raduna era în „era” funcției:
- au fost formulate mai multe plângeri penale pe numele Pandelei Roxana de către diverși constructori, nemulțumiți de „manevrele” de la Urbanism;
- numele ei este legat de firma ARBY PROIECT, în care ar figura – conform acestor surse – ca asociată prin intermediari;
- „controalele” de la Urbanism ar fi fost descrise ca având un traseu familiar: dacă vrei „intrare în legalitate”, treci mai întâi pe la firma „noastră”.
Asupra acestor suspiciuni și acuzatii se pot pronunța doar organele de anchetă și instanțele de judecată. Însă, coroborate cu documentele analizate, ele sugerează tabloul unei direcții publice capturate de interese private, în care funcția de arhitect-șef pare mai apropiată de un portofoliu de business decât de o misiune administrativă.
Urbanism cu dedicație: ieși din ilegalitate, dar treci pe la ARBY
În mijlocul acestei „reorganizări de firmă”, ARBY PROIECT nu apare ca un jucător oarecare, ci ca un nod prin care trec contracte, proiecte și nume „de casă”.
Un e-mail trimis de arh. Cosmin Duna (document prezentat în spațiul public) descrie foarte plastic această coregrafie. În mesaj se arată că, „în urma reorganizării firmei ARBY PROIECT”, trebuie cesionate două contracte privind PUZ-urile Traian și Upetrom către S.C. PLANNING CITIES S.R.L.
Detalii relevante din mail:
- ARBY PROIECT cesionează contractele, dar „pe partea de proiectare” aceiași oameni rămân la butoane: „Pe partea de proiectare tot eu și Mirela Crăciun o să ne ocupăm până la finalizarea PUZ-urilor, deoarece o să fim în continuare proiectanți de specialitate.”
- beneficiarilor li se cere explicit: „Așadar vă rog să semnați cele două contracte de cesiune și să ni le trimiteți înapoi.”
- se menționează că „dosarul pentru Traian este aproape gata”, urmând verificarea taxelor, care vor fi comunicate ulterior, printr-un alt e-mail.
Semnătura electronică încheie protocolar: „Cu stimă, arh. Cosmin Duna, tel. 07…”.
Satiric vorbind, „reorganizarea” pare mai degrabă un joc de „scoate firma, bagă firma, dar păstrează oamenii”. Contractele se plimbă între ARBY PROIECT și PLANNING CITIES S.R.L., dar proiectanții rămân aceeași: Cosmin Duna și Mirela Crăciun.
Mirela Crăciun – „omul bun la toate”: de la PUZ-uri la directorat

Numele Mirela Crăciun nu apare doar în mailul cu PUZ-urile Traian și Upetrom. Conform informațiilor obținute de redacție, aceasta ar fi fost „omul de încredere” al arhitectei-șef Pandele Roxana, împinsă către un post cald în interiorul administrației: director general adjunct în Primărie.
Concursul, însă, s-a transformat – potrivit surselor – într-un scurtmetraj tragicomic:
- candidata nu reușește să promoveze examenul;
- „nota” obținută este descrisă de sursele care au relatat episodul drept o „notă de toată frumusețea rușinii”.
Pe de o parte, avem un nume implicat, alături de arh. Cosmin Duna, în proiectarea unor PUZ-uri (după cum reiese din e-mailul în care apare formula „eu și Mirela Crăciun o să ne ocupăm până la finalizarea PUZ-urilor”). Pe de altă parte, aceeași persoană este împinsă către un post de conducere în Primărie, dar cade la proba de competență.
Imaginea rezultată: cine nu intră pe ușa examenului încearcă pe geamul influenței.
Când arhitectul devine acționar: ARBY PROIECT și combinațiile de la Urbanism
Potrivit notelor și informațiilor obținute de Incisiv de Prahova, Pandele Roxana ar fi asociată în firma ARBY PROIECT „prin interpuși”, alături de un „personaj cu funcție mare de răspundere” din Primăria Ploiești.
Schema descrisă de surse, pusă în registru de pamflet, arată așa:
- Primăria, prin arhitectul-șef, „vede” problemele de legalitate ale unor construcții.
- Urmează controale, presiuni, blocaje administrative.
- Soluția miraculoasă către „intrarea în legalitate” ar trece, informal, prin firma ARBY PROIECT, unde apar oamenii „de casă” din zona de proiectare.
- Aceeași rețea de nume migrează între firme private (ARBY PROIECT, PLANNING CITIES S.R.L.) și tentative de funcții de conducere în Primărie.
Dacă aceste suspiciuni se confirmă, prin anchete și hotărâri ale instituțiilor statului, nu mai vorbim doar de un conflict de interese, ci de un manual de capturare a unei direcții publice de către o structură privată.
Până atunci, însă, rămânem la nivelul investigațiilor de presă, al documentelor și al relatărilor de surse, care trebuie analizate de organele de cercetare penală. Pamfletul nu ține loc de dosar penal, dar poate descrie caricatural mecanismul.
Când se clatină scaunul în Primărie, ministerul devine „escape room”
În acest decor urbanistic, intră în scenă și componenta politică.
Potrivit informațiilor obținute de ziarul de investigații Incisiv de Prahova, Pandele Roxana este o USR-istă convinsă, la fel ca primarul „independent” Mihai Polițeanu, care, de facto, se sprijină pe aceeași zonă de influență și este descris de surse ca jucând „jocurile penale pe linie de urbanism” în tandem cu aceasta.
Sursele indică faptul că:
- Pandele Roxana ar fi încercat, prin intermediul partidului USR, să îi „ia locul” lui Marius Albișor la Inspectoratul de Stat în Construcții (ISC);
- în ultimele zile, aceasta ar fi făcut „audiență” la ministerul de resort, în speranța unui transfer acolo, pentru a nu-și pierde sinecurile și avantajele acumulate la Urbanismul Ploiești;
- problema este că atât ea, cât și primarul Polițeanu „s-au trezit târziu”: partidul care îi sprijinea nu mai este la guvernare, fiind „azvârlit ca o măsea stricată” din Executiv, după acuzele de rău făcut României și populației.
În acest context, mișcarea percepută de surse ca o „manevră subterană” a tandemului Polițeanu–Pandele ar avea două obiective:
- să își păstreze privilegiile și controlul asupra Urbanismului din Ploiești, descris în anchete ca „ilegal” și orientat către firme de casă;
- să evite punerea în aplicare plenară și rapidă a hotărârii instanței de repunere în drepturi a Veronicăi Raduna, arhitectul de drept al municipiului.
Sursele Incisiv de Prahova subliniază că Pandele Roxana este vizată de „atâtea plângeri și dosare penale” încât tupeul de a negocia simultan poziții în minister, de a se ține strâns de scaunul de la Urbanism și de a face jocurile imobiliare în municipiu pare greu de digerat chiar și într-o administrație obișnuită cu scandalul.
De la birou cu familia Costea, la condus orașul „după bunul plac”
Aceleași surse ridică o întrebare legitimă: cum se face că o funcționară care, la începutul activității, își desfășura munca într-un birou alături de familia Costea (soț și soție) ajunge, ani mai târziu, să conducă, practic, urbanismul unui întreg oraș „după bunul plac”, cu organele de cercetare penală aparent adormite?
Relatările indică și un amestec bizar de viață privată și funcție publică: Pandele Roxana și dl. Costea ar fi fost văzuți în public, la teatru, îmbrățișându-se și sărutându-se, detalii care, deși țin de sfera personală, alimentează percepția că rețeaua de influență la Urbanism este mai degrabă una de tip „trib personal” decât de profesionalism administrativ.
Concluzia satirică formulată de surse este tăioasă: „așa e USR-ul, în general, ca partid, și acesta este un trio benefic pentru toate părțile – în afară de constructori și antreprenori, pe care îi jecmănește, sub privirile impasibile ale autorităților”.
Urbanism politic: USR pleacă, PSD revine, scamele rămân?
Schimbarea contextului politic este și ea parte a tabloului. Sursele citate își exprimă speranța că, odată cu revenirea PSD la guvernare, aceste „scame” care afectează viața publică, antreprenoriatul și instituțiile statului vor fi îndepărtate.
Mesajul este clar, în cheie de pamflet:
- dacă organele de cercetare penală rămân „impasibile” și „au orbul găinii”,
- dacă ministerele devin simple „escape room-uri” pentru funcționari în dificultate,
- dacă direcțiile de urbanism continuă să fie percepute ca SRL-uri cu ștampilă publică,
atunci schimbarea de la guvernare nu va fi decât o rotire de sigle pe ușă, nu o curățare a mecanismelor.
Epilog: Primăria – SRL cu ștampilă sau instituție publică?
Revenirea Veronicăi Raduna în drepturi, consfințită de Curtea de Apel Ploiești, coroborată cu documentele privind ARBY PROIECT, cesiunile către PLANNING CITIES S.R.L., numele Mirela Crăciun și arh. Cosmin Duna, precum și relatările despre tandemul Pandele Roxana – Mihai Polițeanu și combinațiile politice din jurul USR, ridică aceeași întrebare incomodă:
A avut Ploieștiul o Direcție de Urbanism sau un hub de contracte, interese și combinații, camuflat sub denumirea de „serviciu public”?
Curtea de Apel Ploiești și-a făcut partea: a restabilit poziția unui funcționar îndepărtat abuziv și a sancționat juridic recursul stângaci al Primăriei.
Rămâne ca:
- instituțiile de control,
- procurorii,
- dar și opinia publică
să decidă dacă ceea ce s-a întâmplat la Urbanismul Ploieștiului sub „era Pandele” și protecția politică aferentă reprezintă doar un eșec de management sau un sistem bine uns de interese private și complicități politice.
Până atunci, concluzia de pamflet rămâne valabilă, cu o notă actualizată:
Primăria Ploiești a proiectat un abuz, l-a turnat în beton, iar Curtea de Apel a venit cu buldozerul legal.
Restul – ARBY, PUZ-uri, cesiuni, „oameni de încredere”, examene picate, plângeri penale, audiențe la minister, USR scos de la guvernare și speranța că PSD va curăța „scamele” – sunt doar anexe la arhitectura dezmatului.
Vom reveni. (Cristina T.).
-
Exclusivacum 4 zileI.P.J. Prahova? MITREA, „DOAMNA TREABA MARE”, LA COMANDĂ: CUM SE FABRICĂ HAOSUL LA SRPCIV PRAHOVA
-
Exclusivacum 4 zileIPJ Prahova, „filiala” Băicoi (II). Comandanta care urlă la victime: Elena-Laura Bulei, șefa Poliției Băicoi cu gura mai mare decât legea
-
Exclusivacum 2 zileProtejat: I.P.J. Prahova, „filiala” Băicoi (III): Cum se spală imaginea, se bat oameni și se servesc combinații în oraș
-
Exclusivacum 4 zileI.P.J. Prahova – „Boala alzheimer” în uniformă (Episodul 5). Dumitrache & Stanciu – corul „așa zice șefu’, așa declar și eu
-
Exclusivacum 4 zileDosarul Antigrindină – Partea a XV‑a – Cum a devenit hârtia scut balistic pentru iodură. Minciunile oficiale ale „Mafiei Antigrindină”, sub protecția Gărzii de Mediu și a APM Prahova. Documente!
-
Exclusivacum 5 zileI.P.J. Prahova – „Boala alzheimer” în uniformă (Episodul 4). Achim Petronel – șeful care ține lacătul pe ușa legii
-
Exclusivacum 2 zileI.P.J. Prahova – „Doamna Treabă Mare” își caută turnătorii: SRPCIV Prahova, de la permise la normă la vânătoare de „dușmani ai poporului”
-
Exclusivacum 5 zilePloiești, orașul în care barierele ilegale rezistă mai mult decât legea. IPJ Prahova, TCE și Bariera Omnia – anatomia unui oraș ținut în șantaj de „pile”




