Anchete
Trump stopeaza finantarea/ Lucrurile sunt pe cale sa se schimbe mai ales in cazul celor care au turnat pe bani intorsatura perceptiei Administratiei SUA despre Romania
Desi monitorizau acest fenomen de ceva vreme, structurile contrainformative romanesti nu au indraznit inca sa puna problema pe tapet, nici macar neoficial, preferand doar sa intocmeasca o „lista scurta” cu cetatenii romani, mai ales cei detinand functii in statul roman, inclusiv la institutiile de forta, si care erau recompensati financiar pentru „stropelile” facute la diverse ambasade occidentale, in frunte cu cea americana. Desigur, diplomatii respectivelor state, parteneri strategici ai Romaniei, de altfel, nu au fost implicati sub nicio forma in acest „negot” cu informatii, de gestionarea „sifoanelor” ocupandu-se exclusiv agentii acoperiti ai serviciilor secrete si agentiilor externe. Dintre care unii, ce-i drept, aveau si acoperire diplomatica …

Li se va inchide usa in nas celor care treceau pe la caserie…
Iata insa ca, dupa cum reiese din informatiile intrate in posesia noastra, o decizie de ultima ora a Administratiei Trump ar sufla vant in pupa structurilor noastre contrainformative, care au prins ceva mai mult curaj dupa ce republicanii americani ar fi decis sa stopeze finantarea acestor operatiuni de strangere de informatii. Mai ales ca erau considerate doar un pretext in jurul caruia „vechea garda” apropiata de agentiile guvernamentale controlate de catre democrati inchegase o adevarata afacere, punandu-i pe prea zelosii romani sa le faca munca informativa, recompensandu-i in schimb cu ceva „maruntis”, diverse favoruri precum vize si excursii in State si promisiuni de acordare a rezidentei. Dar, mai ales, oferindu-le iluzia ca astfel s-ar afla sub „umbrela” americana, astfel ca nicio ploaie de anchete nu-i poate atinge. Numai ca lucrurile tocmai ce sunt pe cale sa se schimbe iar mai ales in cazul celor care au turnat pe bani intorsatura perceptiei Administratiei SUA este cat se poate de grava.

Liderii romanilor s-au tot inghesuit sa linga clanta ambasadei
Pentru ca, desi exista si romani acoperiti pentru schimburile de informatii practicate intre doi parteneri strategici, sursele noastre sustin ca sunt si demnitari, dar si ofiteri a diverse structuri si inclusiv sefi in servicii secrete romanesti care au riscat imens atunci cand au acceptat bani pentru prestatiile lor informative „pe persoana fizica”…
Trump stopeaza finantarea

Se stopeaza finantarea „cartitelor”
Desigur ca nu doar Romania este „oaia neagra” a acestei operatiuni de deturnare a colaborarii informative dintre doua state partenere, caci doar si in alte tari din aceasta parte a lumii se practica pe scara larga acest tip de negot precum cumpararea de informatii. Insa daca in state precum Ucraina este oarecum de inteles de ce s-a recurs la astfel de metode, pentru a se slabi „latul” rusesc, la noi practicarea pe scara tot mai larga a „sifonelii” pe bani pentru agentii straine nu poate fi explicata decat prin slugarnicia exarcebata a unora dintre cei care, totusi, au uitat ca, in ciuda tuturor aliantelor mai mult sau mai putin strategice sunt totusi reprezentantii statului roman. Iata insa ca de la Washington s-ar pregati nu doar retragerea masiva a emisarilor unor agentii guvernamentale americane considerate prea apropiate de catre democrati, dar „vendetta” lui Donald Trump ar merge deja mult mai departe, noua Adminsitratie Republicana refuzand sa mai finanteze cumpararea de informatii, decat in cazuri cu totul exceptionale. Iar informatia sosita zilele trecute „de peste balta” au trezit deja din letargie structurile contrainformative romanesti care, desigur, au propriile polite de platit…
Frica de „scurgeri”…
Majoritatea „sifoanelor” au fost selectionate din „pepiniera” romanilor cu dosare sau care se temeau ca li se poate „inscena” in orice clipa ceva. Astfel ca nu i-a costat nimic pe americani sa le exploateze la maximum aceasta temere, mai ales ca aceste surse nu doar ca nu costau nimic, dar mai si dovedeau un exces de zel greu de gasit si la agentii acoperiti cu experienta. De asemenea, au fost si destui „pui de turnatori” care s-au gudurat pe langa niste agenti de multe ori de doi bani si fara nicio influenta la Washington, satisfacuti nevoie mare ca primesc vize peste rand si ca se pot umfla in fata naivilor cum se bat ei pe burta cu CIA sau FBI…

Donald Trump, asalt la ultimele refugii externe ale democratilor
Iata insa ca a existat si o categorie aparte a „surselor autorizate informative”. Adica a „sifoanelor” care primeau bani periodic, sume mai mici sau mai mari, si cateva zeci de mii de dolari, pentru care semnau cu adevarata lor identitate sau cu nume de cod. Desigur, in cazul acestora si existau cele mai mari asteptari, multi luand-o pe cont propriu cu strangerea de informatii in mediile in care se invarteau, inclusiv cu tehnica pe ei. Iar tocmai in cazul acestora finantarile vor fi stopate, astfel ca „prietenii serviciilor” vor trebui sa se intoarca la o munca onorabila pentru a-si satisface capriciile financiare. Si, desigur, in cazul in care mai au niscai reminiscente de moralitate, sa se roage sa nu se „scurga”, intentionat sau nu, listele cu identitatile lor…
„Cartitele” din Servicii
In plus au existat si cazuri de jurnalisti notorii care s-au legendat de asemenea ca si „colaboratori apropiati ai serviciilor secrete”, inclusiv cele americane, germane sau franceze, dar care, dupa cum s-ar putea afla in curand, n-au fost la randul lor decat niste „sifoane” platite cu bani cash din fondurile operative „fara numar” aflate la dispozitie. Ce-i drept, pretul acestora era mult mai mare decat a simplilor delatori de profesie, probabil primind cate un bonus substantial si pentru „eticheta” de deontologi. Insa de departe „tintele” predilecte ale partenerilor straini au fost ofiteri din institutiile de forta ale statului roman, mai ales ofiterii informativi. Iar unii dintre acestia au picat „in pacat” in afara atributiilor de serviciu, caci separat de colaborarea oficiala intre serviciile secrete ale unor tari partenere s-au creat si „culoare” alternative de comunicare. Iar in acest „labirint” subteran au fost identificati si ofiteri romani aflati inclusiv la nivelul de conducere al unor servicii secrete. Si daca „resetarea” relatiilor dintre partea romana si noii emisari ai altor agentii partenere care sunt asteptati sa inlocuiasca „vechea garda” de pe langa ambasada si alte oficine din Bucuresti va cuprinde si acest palier al garantarii loialitatii, atunci se anunta surprize mari de tot, care pot explica inclusiv longevitatea si intangibilitatea anumitor personaje. Mai ales ca, repet, structurile contrainformative romanesti si-au facut totusi temele si nu asteapta decat un semnal, fie el politic sau international…(Catalin Tache).
Anchete
Ministerul Justiției a deblocat fondurile pentru plata restanțelor către avocații din oficiu
Ministerul Justiției, condus de ministrul Radu Marinescu, a anunțat miercuri seară, 18 noiembrie 2026, deblocarea sumelor necesare pentru achitarea onorariilor restante aferente avocaților care asigură asistența judiciară din oficiu. Banii urmează să ajungă în conturile curților de apel în zilele următoare.
Fondurile vor fi virate către curțile de apel
Potrivit unui comunicat oficial al instituției, soluțiile bugetare au fost identificate în urma demersurilor constante ale ministerului, fiind aprobată majorarea limitelor de credite bugetare și de angajament destinate acestor plăți.
Astfel, sumele necesare stingerii obligațiilor financiare restante vor fi transferate în perioada imediat următoare către curțile de apel din țară, care vor efectua mai departe plățile către avocații beneficiari.
Asigurarea funcționării normale a asistenței judiciare
Reprezentanții Ministerului Justiției subliniază că achitarea la zi a acestor onorarii este esențială pentru buna funcționare a sistemului judiciar și pentru respectarea drepturilor profesioniștilor implicați în actul de justiție.
Instituția a precizat că va monitoriza în continuare procesul de repartizare a banilor și efectuarea propriu-zisă a plăților, astfel încât toate restanțele să fie achitate, iar activitatea de asistență judiciară din oficiu să se desfășoare în condiții normale. (Irinel I.).
Anchete
Călin Georgescu, ping-pong între judecători: de la „Hayssam” la „Hayssam 2.0”
Se anunță o săptămână de foc pentru liderul suveranist Călin Georgescu (foto), aruncat într-un carusel judiciar care pare mai degrabă un reality-show juridic decât un act sobru de justiție, după cum relatează publicația „Lumea Justiției”.
DOSARUL DIICOT: „NU NE CONVINE ARESTUL LA DOMICILIU, VREM ORIGINALUL!”
Magistrații Cristian Dumitru și Maria-Daniela Manolache de la Curtea de Apel București au stabilit luni, 16 noiembrie 2026, termen pentru vineri, 19 noiembrie, în dosarul în care DIICOT contestă încheierea prin care judecătoarea Diana-Nicoleta Costea de la Tribunalul București a decis să-l scoată pe Georgescu din arestul preventiv și să-l trimită în arest la domiciliu.
Cu alte cuvinte, judecătoarea Costea a considerat că nu mai este nevoie ca politicianul să fie închis după gratii, dar DIICOT a sărit ca ars: nu, nu, prea mult confort, vrem înapoi arestul preventiv!
Publicația „Lumea Justiției” semnalează că decizia Curții de Apel ar putea ajunge însă să fie doar un exercițiu de stil, o formalitate fără efect real. Motivul nu stă în codul de procedură, ci într-un detaliu de „fumoar judiciar”: alt dosar, alt complet, altă miză.
A DOUA PIESĂ PE SCENĂ: TRIBUNALUL ILFOV INTRĂ ÎN JOC
Tot luni, judecătoarea Cristina Gabor de la Tribunalul Ilfov a stabilit pentru marți termen de pronunțare tot pe tema măsurilor preventive aplicate lui Călin Georgescu, dar într-un alt cadru juridic: verificarea din oficiu dacă mai există sau nu motive pentru menținerea inculpatului în arestul preventiv.
Adică instanța trebuie să decidă dacă arestul preventiv mai stă în picioare sau e doar o piesă veche, care trebuie scoasă de pe scenă.
Iar aici vine lovitura de teatru: dacă judecătoarea Gabor decide să-l pună în libertate pe politician – fie complet, fie cu o formă mai „light” de restricție, cum ar fi controlul judiciar – atunci contestația DIICOT de la Curtea de Apel, prin care se plânge de arestul la domiciliu, se transformă peste noapte în cauză fără obiect.
Pe scurt: dacă omul nu mai e în arest preventiv deloc, ce sens mai are să te cerți dacă trebuia să fie la domiciliu sau în arest clasic?
JUDĂTOAREA LUI HAYSSAM, EPISODUL II: ACUM ÎN ROL CU CĂLIN GEORGESCU
Pentru cei cărora numele Cristinei Gabor le sună cunoscut, nu e doar o coincidență de agendă. Publicația „Lumea Justiției” amintește că aceeași magistrată a făcut parte din completul care a admis cererea de liberare condiționată a afaceristului Omar Hayssam.
Acum, aceeași judecătoare are în mână soarta unui alt personaj intens discutat în spațiul public: Călin Georgescu. Coincidență? Carieră? Stil? Fiecare poate trage propriile concluzii, dar realitatea este că numele Cristinei Gabor reapare în dosare cu încărcătură maximă, ca un fel de „specialistă în dosare cu potențial exploziv mediatic”.
PING-PONG ÎNTRE INSTANȚE: JUSTIȚIA, TRANSFORMATĂ ÎN MECI AMICAL?
Situația în care un dosar ajunge să fie „fără obiect” pentru că o altă instanță taie nodul gordian înainte ca prima să apuce să se pronunțe ridică inevitabil întrebări.
În loc de o linie clară și coerentă, sistemul pare un meci de ping-pong:
- Tribunalul București: îl trimite pe Georgescu în arest la domiciliu;
- DIICOT: sare în sus și contestă;
- Tribunalul Ilfov: apare în paralel și verifică dacă nu cumva omul ar trebui scos de tot din arestul preventiv;
- Curtea de Apel: riscă să ajungă să dezbată cu mare solemnitate o problemă care, între timp, nu mai are nicio miză practică.
Astfel, ceea ce ar trebui să fie o demonstrație de rigoare juridică se transformă într-o mostră de birocație în care termenele se calcă pe picioare, iar deciziile se anulează una pe alta fără să mai înțeleagă omul de rând dacă asistă la justiție sau la un spectacol absurd.
CONCLUZIE: O SĂPTĂMÂNĂ DE FOC SAU O SĂPTĂMÂNĂ DE FUM?
Pentru Călin Georgescu, săptămâna aceasta se anunță oficial „de foc”. În realitate, după cum reiese din relatarea „Lumea Justiției”, există riscul să avem mai mult fum decât foc:
- două instanțe,
- două perspective asupra acelorași măsuri preventive,
- un parchet nemulțumit,
- și o judecătoare deja celebră pentru că l-a ajutat juridic pe Omar Hayssam să iasă condiționat din închisoare.
Pamfletarul ar spune că justiția română reușește, din nou, să pară că aleargă foarte repede… fără să fie clar dacă știe exact în ce direcție.
Dacă mai lipsește ceva din tabloul acesta, probabil este doar popcornul. (Irinel I.).
Anchete
„Vă mănânc în pronunțare”. Justiția română, făcută praf de robotul OPTIMUS: când „judecarea” devine „futecarea” cauzei
Justiția română, pusă pe silent de inteligența artificială
În laboratoarele sterile ale Ministerului Justiției, cineva a decis că viitorul grefierilor poartă un singur nume: OPTIMUS. Nu, nu e robotul din filme, ci aplicația-minune care ar trebui să transcrie fidel înregistrările audio ale ședințelor de judecată. În septembrie, ministerul condus atunci interimar de Cătălin Predoiu, iar acum cu titularul Radu Marinescu la timonă, se lăuda cu implementarea programului în instanțe.
Numai că, între timp, realitatea din sălile de judecată a făcut praf reclamele tehnocratice. Așa cum dezvăluie publicația Lumea Justiției, „inteligența” artificială a început să vorbească pe limba ei: în loc de solemnul „rămânem în pronunțare”, OPTIMUS livrează senin „vă mănânc în pronunțare”. Iar „judecarea cauzei în lipsă” se transformă, apocaliptic, în „futecarea cauzei în lipsă”.
Da, ați citit bine: în România anului 2026, actul de justiție este pus pe hârtie de o aplicație care pare programată de un stand-up-er beat, nu de un IT-ist responsabil.
„Vă mănânc în pronunțare”: cum arată Justiția când algoritmul se îmbată de la microfon
Sindicatul Național al Grefei Judiciare Dicasterial (SNGJ Dicasterial) a ieșit public, vineri, 13 noiembrie 2026, și a spus lucrurilor pe nume: OPTIMUS dă chix pe bandă rulantă. Iar sindicatul nu vorbește în abstract. Prezintă probe, capturi de ecran, exemple concrete.
Pe lângă deja celebrul „vă mănânc în pronunțare”, avem un întreg meniu de aberații. Într-un dosar, „taxa de timbru” devine „taxa de timp” – o glumă involuntară, dar foarte sinceră: timpul cui se taxează, până la urmă? Al grefierului, care trebuie să reia totul de la capăt.
„Excepția lipsei calității procesuale pasive” – un termen tehnic, serios – e masacrată și iese „excepția lipsei calității de cizmări pasive”. Procesul devine cizmărie. Cine mai are calitate procesuală, când algoritmul te face, din greșeală, cizmar?
„Contestatorul” se preschimbă în „condensator”. Omul de la bară – redus la o piesă de circuit electric. În altă parte, „judecarea cauzei în lipsă” e tradusă, brutal, în „futecarea cauzei în lipsă”. Aici, nu mai vorbim de ridicol, ci de o trivializare crasă a limbajului judiciar.
Administratorul special ajunge „alintatul special”. Când ți se fură demnitatea dintr-o singură literă, nu mai e tehnologie: e bătaie de joc. Iar „mandatul de aducere” este înlocuit cu „comandat de aducere”. Probabil că, în logica aplicației, inculpatul e o pizza penală pe care o „comanzi” la domiciliu.
Optimus, noul coleg al grefierului: bâlbâit, surd și pus pe încurcat
Contactat de Lumea Justiției, liderul SNGJ Dicasterial, Cătălin Trăistaru, a pus pe masă nu doar exemplele grotesc de comice, ci și problema reală din spatele lor: această „inovație” adaugă muncă, nu o reduce. Grefierii, care deja lucrează pe sârmă, trebuie să reia înregistrările, să compare, să corecteze, să repare ce a stricat „inteligența” artificială.
Trăistaru a transmis ministrului Justiției, Radu Marinescu, că este nevoie de verificări tehnice și operaționale serioase, nu de prezentări PowerPoint: calitatea echipamentelor audio din săli, adaptarea modelului lingvistic la terminologia juridică românească, acustica spațiilor. Cu alte cuvinte: înainte să dai drumul la robot, asigură-te că nu transcrie „apelantul” în „elefantul”.
Oficial, aplicația se spală pe mâini încă din propria interfață: „Optimus poate face uneori greșeli. Te rugăm să verifici informațiile importante”. Frumos! Traducere: „Noi vă mâncăm în pronunțare, voi răspundeți disciplinar dacă greșiți”.
„Taxa de timp”: cine plătește nota de plată pentru joaca cu AI-ul?
În comunicatul său, SNGJ Dicasterial pune degetul pe rană: utilitatea reală a lui OPTIMUS trebuie măsurată în condițiile efective de lucru din instanțe, nu în broșuri ministeriale pline de englezisme.
Pentru aceeași înregistrare, cât durează:
- transcrierea directă, clasică, făcută de grefier;
versus - „transcrierea” cu OPTIMUS, apoi reascultare, corecturi, rescrieri, verificări linie cu linie, până când textul corespunde cu ce s-a spus în ședință?
Adevărata „taxă de timp” cade pe grefier, care, în loc să fie ajutat, e legat de mâini cu încă o sarcină administrativă. „Instrument de sprijin real” – așa a fost vândut OPTIMUS. În teren, pare mai degrabă un balast digital agățat de gâtul celor din prima linie a justiției.
Pericolul nu e că râdem. Pericolul e că se schimbă sensul în penal
Sigur, „vă mănânc în pronunțare” stârnește hohote. „Futecarea cauzei în lipsă” pare scrisă de un troll cu umor de bodegă. Dar dincolo de comedie, lucrurile devin sinistre.
Într-un dosar penal, transcrierea trebuie să reflecte milimetric ce s-a spus. Acolo, o singură negație poate întoarce sensul unei apărări cu susul în jos. SNGJ arată un exemplu: în transcriere apare și „pot să spun că va mai săvârși”, și „Nu o să mai săvârșească astfel de fapte”. Diferența e uriașă. Dar, la o citire rapidă, treci mai departe. „Vă mănânc în pronunțare” te lovește în ochi. „Va mai săvârși” pare perfect normal dacă nu urmărești cu atenție.
Într-o ședință de judecată, „a verifica informațiile importante” nu înseamnă un simplu skim. Înseamnă să stabilești exact:
- cine a formulat o cerere;
- ce a susținut avocatul;
- ce probă a fost încuviințată;
- ce măsură a dispus instanța.
Când aplicația încurcă vorbitorii, amestecă întrebările cu răspunsurile în același paragraf, pune totul sub eticheta unei singure persoane, grefierul devine detectiv fonetic. Să reconstruiască procesul din ruinele lăsate de AI.
Ministerul Justiției visează la digitalizare, grefierii repară glumele lui OPTIMUS
SNGJ Dicasterial a cerut Ministerului Justiției – în mod expres – verificări tehnice și operaționale reale. Nu bifări pe hârtie, nu rapoarte cosmetizate, nu indicatori pur cantitativi care spun „aplicația a transcris X ore de înregistrări”.
Sindicatul cere:
- consultarea directă a grefierilor care folosesc aplicația zilnic;
- identificarea cauzelor tehnice: echipamente audio, acustică, model lingvistic adaptat limbajului juridic;
- măsuri concrete de remediere și calibrare, astfel încât sistemul să fie un sprijin real, nu o corvoadă suplimentară.
Cu alte cuvinte: înainte să mai scoată un comunicat triumfalist despre „digitalizarea Justiției”, ministerul ar trebui să intre într-o sală de judecată și să vadă cum arată „realitatea augmentată” a lui OPTIMUS: grefierul cu căștile pe urechi, cu textul plin de aberații în față, încercând să repare ce a stricat aplicația plătită din bani publici.
Când Justiția devine pamflet, nu din vina pamfletarilor
Cazul OPTIMUS nu este doar o anecdotă tehnică. Este o radiografie dură a felului în care sunt împinse peste oameni, de sus în jos, „soluții digitale” netestate în realitatea de jos, acolo unde un cuvânt greșit poate însemna o carieră distrusă, o libertate pierdută sau un dosar compromis.
În timp ce oficialii se pozează cu „transformarea digitală”, grefierii sunt lăsați să înoate în supa de nonsens produsă de algoritmi prost calibrați.
Surpriza amară este că pamfletul nu l-au scris jurnaliștii sau sindicatul. Pamfletul îl scrie, linie cu linie, chiar aplicația Ministerului Justiției. Iar noi îl citim, ne amuzăm amar la „cizmări pasive”, „condensatori” și „futecarea cauzei în lipsă” și ne întrebăm: dacă asta se vede în transcrieri, ce nu se vede încă în decizii?
Până una-alta, după cum a relatat Lumea Justiției, singurul lucru pe care OPTIMUS îl transcrie perfect este ridicolul. Restul – precis, corect, juridic – rămâne, deocamdată, pe umerii oamenilor pe care ministerul pretinde că vrea să-i ajute. (irinel I.).
-
Exclusivacum 3 zileAvocatul din Cătina: pistol la brâu, toga pe umeri. Fabrica de bani și bolnavi «pe 4 ore» a lui Alexandru Fulgeanu, fost primar la Cătina (Buzău) – (I)
-
Exclusivacum 3 zileIPJ Prahova și „Cartierul General Plopeni”: republica șpăgii cu poliție de decor și primărie de familie
-
Exclusivacum 2 zileCroitorii orbi din fruntea pușcăriilor: Cum vrea statul să reformeze penitenciarele înainte să afle câte paturi are în ele
-
Exclusivacum 3 zile„MAESTRUL BOROBOAȚELOR” LOVEȘTE DIN NOU! Cum s-a prăbușit în instanță încă o capodoperă „cusută cu ață albă” a procurorului Eduard Stasie și cum un judecător cu coloană vertebrală i-a predat o lecție usturătoare de Drept!
-
Exclusivacum 2 zileSpiritism constituțional pe 197,33 lei: Cum au așteptat șapte polițiști șase ani jumate ca să afle că muncesc pe bază de voluntariat, iar CCR folosește Internet Explorer
-
Featuredacum 4 zileLideri de Facebook, penitenciare de decor: like-uri multe, rezultate zero
-
Exclusivacum 5 zileM.A.I. – Weekendul, premiu pentru sănătoși. Bolnavii, la colț! Cronica unui șef cu stetoscop imaginar
-
Exclusivacum 2 zilePoliția sub acoperire… de ridicol: Cum a ajuns șeful Poliției Municipiului Arad „secret de stat” apărat cu minciuni și GDPR




