Actualitate
Dragnea-Iohannis-Kovesi-Ciolos, o ecuatie politica teribil de complexa
2018 se anunță extrem de agitat pentru că se plasează înaintea unui an cu evenimente importante: alegeri europene, probabil cele mai importante din istorie, alegeri prezidențiale, final de mandat la DNA șamd. Greșeala care se face în multe analize politice ale momentului e ignorarea factorului extern în bătăliile interne, ori, e vorba de un element care poate da peste cap multe socoteli.
În ultima perioadă, se vorbește insistent de posibila candidatură a Laurei Kovesi la președinție. Una care îi dă fiori de plăcere, anticipat, reputatului om de cultură Gabriel Liiceanu. În aprilie 2015, eram primul ziarist care avansa această ipoteză, nu foarte bine primită de alți confrați. Azi, aș spune că la acea vreme era o variantă fezabilă, pentru că abia debutase mandatul lui Iohannis și nu se știa cum vor evolua lucrurile per ansamblu.
Acum știm mai bine, iar șansele lui Kovesi – deși ea și-a continuat desăvîrșirea profilului de prezidențiabil – sunt aproape nule.
În primul rînd, nu poți ajunge președinte fără a avea în spate, fie și indirect, măcar un partid de prim rang; Iohannis a avut sprijinul și voturile PNL, PDL si UDMR. Și a mai avut și serviciile de partea lui, lucru pe care nu e sigur că l-ar putea bifa acum și șefa DNA.
Kovesi nu are nici carismă, iar tema căreia îi este asociată, anticorupția, nu e una electorală, dacă nu cumva chiar dimpotrivă.
Fără sprijin politic major, fără servicii în spate, fără electorat propriu, fără discurs și carismă și cu un afiș electoral înfățișînd, probabil, o pereche de cătușe, e inutil să discutăm despre șansele la Cotroceni.
Din acest punct, s-ar zice că Iohannis nu are adversar pentru al doilea mandat.
Mai ales că și PSD cam băltește în materie de candidați.
Partea cu adevărat interesantă e că la orizont se prefigurează, în premieră post-decembristă, posturi mai interesante decît președinția țării.
Iar de aici ar putea veni marile surprize.
Analistul Sorin Roșca Stănescu difuza recent știrea că Iohannis nu ar mai fi interesat de un al doilea mandat, preferînd un post de comisar european.
Informații recent intrate în posesia noastră acreditează ceva mult mai spectaculos.
Pe 1 decembrie anul viitor se va alege noul președinte al Consiliului European, Donald Tusk terminînd cel de al doilea și ultimul mandat.
E aproape cert că succesorul său va proveni tot din est.
Postul de președinte al Comisiei Europene e mult prea important ca să fie cedat fostelor state comuniste, marele favorit anunțîndu-se, de pe acum, în persoana francezului Michel Barnier, responsabilul cu Brexitul.
Dar și Estul trebuie să capete ceva, mai ales că dă semne de nervozitate.
Așa că cele 11 fost state comuniste din totalul de 27 de state UE se vor mulțumi cu scaunul lui Tusk.
Or, din acest punct de vedere, România e un candidat de forță: a 6-a țară ca mărime, din UE, după exitul britanic, ea merită ceva consistent.
Klaus Iohannis, la rîndul său, ar avea profilul perfect: structură germanică, CV politic satisfăcător, apropiere de grupul franco-german aflat la butoanele UE, fără ambiții și năbădăi care ar putea crea probleme în momente-cheie.
Singurul hop pe care ar trebui să-l depășească Iohannis ar fi menținerea unei relații suficient de bune cu guvernul de anul viitor cît să obțină nominalizarea pentru șefia Consiliului.
Una care bate la scor, din toate punctele de vedere, atuurile președinției României,
Nu e, însă, singurul asemenea post.
Cel puțin la fel de important se anunță cel de Procuror European.
Unul la care are motive să viseze Laura Kovesi, de astă dată.
Regulamentul noului organism a fost votat în octombrie, la Bruxelles, și, după toate probabilitățile, postul va fi creat efectiv undeva, în cursul anului viitor.
Mandatul lui Kovesi expiră în luna mai 2019.
Ce este Procurorul European?
Procurorul European, cu un madat de opt ani, va avea drept principală atribuție cercetarea și urmărirea penală a infracțiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii. O temă largă, care presupune puteri autonome de cercetare și urmărire penală, inclusiv capacitatea de a desfășura cercetări în cazurile transfrontaliere sau complexe. Structura organizațională a Parchetului European ar trebui, de asemenea, să permită un proces decizional rapid și eficient în desfășurarea cercetărilor și urmăririlor penale, indiferent dacă acestea implică unul sau mai multe state membre. În principiu, cercetările PE ar trebui efectuate de procurori europeni delegați din statele membre. În cazurile în care sunt implicate mai multe state membre sau în cazurile deosebit de complexe, în scopul derulării unei cercetări și urmăriri penale eficiente Procurorul European poate să își exercite atribuțiile și prin coordonarea autorităților naționale de asigurare a respectării legii. Parchetul European, inclusiv Procurorul European, adjuncții acestuia și personalul, procurorii europeni delegați și personalul lor național, nu solicită și nu acceptă instrucțiuni de la nicio persoană, stat membru sau instituție, organism, oficiu sau agenție a Uniunii în exercitarea funcțiilor lor.
Una peste alta, acest super-organism judiciar ar urma să aibă o forță teribilă, cu acțiune pe tot teritoriul UE, cu atribuții depășindu-le pe cele ale justiției statelor membre, un colos care va putea ancheta fiecare acțiune bănuită doar a afecta interesele financiare ale UE.
De aici și o mică problemă, am zice noi,
Va fi un post care nu va da socoteală în fața niciunei țări UE și, deci, cu putere cam prea mare ca să fie lăsat, de facto, de capul lui.
O anchetă a PE ar putea bloca, spre exemplu, mega-tranzacții de zeci de miliarde ale unor coloși economici occidentali pînă la lămurirea unei acuzații de fraudă de doar cîteva milioane.
Ce mare putere vestică riscă asemenea ipostază?
Soluția e simplă: desemnarea în respectivul post a unei persoane ”maleabile”.
Cu sau fără sprijinul cetățenilor din propria țară, la urma-urmei Polonia a făcut un scandal epocal cînd Tusk a fost desemnat a doua oară președinte al CE, deși țara sa avansase altă propunere.
Tusk era, însă, considerat mai convenabil de vestici.
La fel de convenabil precum fusese considerat anonimul Cioloș de către Franța și Germania în postul de comisar european pe agricultură.
Kovesi chiar ar putea aspira la postul de Procuror European, mai ales că un rol greu în crearea acestei funcții l-a jucat Monica Macovei.
Și dacă nu ar prinde postul suprem, mai există cele patru posturi de procurori adjuncți, și ei, extrem de grei. Iar sub aceștia s-ar plasa procurorii europeni delegați, stabiliți în statele membre, care, potrivit regulamentului, acționează sub autoritatea exclusivă a Procurorului European și urmează numai instrucțiunile, orientările și deciziile acestuia, în cadrul cercetărilor și urmăririlor penale care le sunt atribuite.
Oricare dintre aceste posturi ar fi aur curat pentru Laura Kovesi, iar cel de vîrf bate calitatea de șef de stat.
Condiția este ca șefa DNA să nu aibă un ”accident” de parcurs la DNA pînă la finele mandatului și să păstreze o presă externă bună, lucru care, cel puțin deocamdată, se întîmplă, probabil cu uriașe eforturi de culise.
Sigur, există o mare întrebare aici: cît de fericite ar fi serviciile secrete autohtone, obișnuite să facă, direct sau indirect, legea în materie de justiție, la gîndul că va apărea un nou șerif în oraș, în fața căruia vor trebui să se încline?
Probabil nu foarte tare.
Tocmai de aceea ar trebui să ne punem întrebarea dacă în bătălia de îngenunchere a lui Kovesi nu și-a băgat coada și vreun mare serviciu de la noi, deși public se vorbește doar de ”penalii” din PSD.
O eventuală decizie a lui Iohannis de a pleca la Bruxelles i-ar ușura mult viața lui Liviu Dragnea, dar, în egală măsură, decizia de a rezista pe post cu orice preț a lui Kovesi i-o complică, la fel de mult. Șefa DNA nu poate tărăgăna dosarele liderului PSD pînă își termină mandatul; Dragnea, la rîndul lui, nu are chef să meargă la pușcărie în loc să rămînă marele jupîn pe tarlaua politicii.
Iar în ecuație intră și Cioloș, tot din motivele externe.
Spuneam că marele favorit să-i succeadă lui Juncker la șefia Comisiei Europene e Michel Barnier, ori, acesta e prietenul apropiat și tutorele lui Dacian Cioloș, de mulți ani. Presa străină specula chiar că ar fi unchiul soției sale, dar informația nu prea s-a verificat.
Cu Barnier, lider european de vîrf, pe post de proptea și cu un Iohannis pregătit pentru Bruxelles, Cioloș ar deveni marea speranță a dreptei la prezidențiale, nici e nu e de mirare că USR îl curtează insistent de pe acum. Iar PNL va trebui, probabil, să-l accepte la un moment dat, în lipsa unei soluții proprii și lăsat în ofsaid de Iohannis.
Toate aceste ipoteze sunt demne de luat în calcul chiar dacă e o vorbă veche care spune că socoteala de acasă nu se potrivește mereu cu cea din tîrg.
Un lucru e sigur, însă: doar naivii ar putea crede că în spatele scandalului monstru din aceste zile cu mega-dosare de miliarde clasate și cu înregistrări-bombă, care implică DNA, PSD, Cotrocenii și alte structuri s-ar afla doar orgolii mărunte ori interese de moment, E doar începutul obișnuitului război dinaintea anilor electorali, cînd ceea ce se vede e doar vîrful aisbergului. (Bogdan Tiberiu Iacob)
Actualitate
Schimbare de gardă în spațiu: Boeing câștigă contractul de 2 miliarde de dolari pentru noii sateliți MUOS
Într-o mișcare strategică ce reconfigurează ierarhia marilor contractori de apărare, Space Force a desemnat compania Boeing pentru construcția următoarelor două unități ale sistemului de comunicații prin satelit MUOS (Mobile User Objective System). Decizia marchează o turnură semnificativă, având în vedere că Lockheed Martin a fost partenerul istoric care a realizat primele cinci componente ale acestei constelații esențiale pentru securitatea națională.
Contractul, evaluat la 2 miliarde de dolari, vizează dezvoltarea, livrarea și testarea pe orbită a două noi platforme de comunicații în bandă îngustă. Acestea sunt programate pentru lansare nu mai devreme de anii 2031 și 2032, moment în care rețeaua MUOS va ajunge la un total de șapte sateliți activi, asigurând o acoperire globală superioară și o reziliență sporită în teatrele de operațiuni.
Continuitate și modernizare pentru comunicațiile ultra-secrete ale forțelor navale
Sistemul MUOS reprezintă coloana vertebrală a comunicațiilor securizate de frecvență ultra-înaltă (UHF) pentru armata americană și aliații săi, fiind un instrument vital în special pentru forțele navale. Deși programul a fost transferat sub tutela Space Force, importanța sa tactică rămâne neschimbată: oferă legături de date critice și comunicații vocale protejate chiar și în cele mai austere medii de luptă.
Această etapă de extindere a duratei de viață a sistemului vine după o competiție acerbă desfășurată pe parcursul ultimilor doi ani. Atât Boeing, cât și Lockheed Martin au beneficiat inițial de contracte de proiectare în valoare de 66 de milioane de dolari, însă oferta Boeing a fost cea care a convins autoritățile de achiziții să schimbe furnizorul principal pentru această fază critică a programului.
O privire spre viitor: De la investiții masive la potențiala integrare a sectorului comercial
Efortul financiar pentru susținerea acestui program este unul considerabil, reflectând prioritatea acordată supremației tehnologice în spațiu. Bugetul pentru cercetare și dezvoltare va atinge un vârf de peste 850 de milioane de dolari în anul fiscal 2027, totalizând investiții de 2,6 miliarde de dolari până în 2031. Aceste resurse sunt menite să garanteze că actuala constelație va rămâne pe deplin operațională cel puțin până în anul 2035.
Totuși, în paralel cu acest contract mamut, se prefigurează o schimbare de paradigmă. Space Force lucrează deja la o strategie pe termen lung care ar putea vedea transferul misiunilor de comunicații în bandă îngustă către furnizori comerciali. Această viziune sugerează că, deși prezentul aparține giganților industriali tradiționali, viitorul infrastructurii orbitale ar putea fi definit de agilitatea și inovația sectorului privat privatizat.
Actualitate
O nouă eră în tehnologia cuantică: Președintele Donald Trump impune Pentagonului un ritm accelerat pentru dotarea cu senzori de ultimă generație
Președintele Donald Trump a semnat recent două ordine executive majore menite să propulseze Statele Unite în fruntea revoluției cuantice, vizând domenii critice precum calculul avansat, securitatea cibernetică și senzorii de înaltă precizie. Printre cele mai ambițioase prevederi se numără un termen limită strict impus Departamentului Apărării: până în toamna anului 2028, armata trebuie să aibă deja pe teren trei tipuri noi de senzori cuantici operaționali.
Superioritate strategică prin inovare și navigație independentă de sistemul GPS
Nucleul acestei inițiative se regăsește în Ordinul Executiv 14411, axat pe „inovarea cuantică”. Documentul urmărește să asigure Statelor Unite un avantaj tehnic strategic, sprijinind Departamentul Energiei în construirea unui computer cuantic funcțional, capabil să rezolve probleme științifice imposibil de descifrat prin metode tradiționale. Totuși, miza imediată a ordinului depășește calculul complex, vizând aplicații practice esențiale precum comunicațiile securizate și senzorii de nouă generație.
Acești senzori folosesc hipersensibilitatea particulelor cuantice pentru a detecta semnale extrem de subtile, pe care tehnologiile convenționale le ignoră. În contextul conflictelor actuale din Ucraina și Orientul Mijlociu, unde bruierea GPS-ului a devenit o tactică de rutină, senzorii cuantici oferă o alternativă vitală pentru navigația de precizie. Mai mult, cercetările sugerează că această tehnologie ar putea permite detectarea submarinelor inamice fără a recurge la sonar, schimbând radical regulile războiului naval.
Termene stricte pentru implementarea tehnologiilor de vârf în cadrul forțelor operaționale
Deși Pentagonul a efectuat deja teste de teren cu diverse prototipuri, noul ordin prezidențial impune o trecere rapidă la faza de dotare activă. În termen de 60 de zile, Secretarul de Război trebuie să identifice cel puțin trei proiecte prioritare de senzori cuantici, cu obiectivul clar de a fi desfășurate în cadrul unităților militare până la 30 septembrie 2028. Această fereastră de doar 27 de luni reprezintă un efort logistic și tehnologic masiv pentru aparatul de apărare.
Pe lângă componenta militară, ordinul mobilizează agenții precum NASA și Fundația Națională pentru Știință pentru a explora rețelele cuantice, un domeniu în care competiția internațională, în special cu China, este extrem de strânsă. Planul include, de asemenea, instalarea unui computer cuantic performant într-un sit al Departamentului Energiei, proiect ce va beneficia de sprijinul direct al Agenției de Securitate Națională (NSA).
Securitatea cibernetică și protecția împotriva atacurilor informatice de tip cuantic
Cea de-a doua măsură, Ordinul Executiv 14409, vizează consolidarea apărării cibernetice în fața amenințărilor viitoare. Statele Unite se pregătesc pentru momentul în care hackerii vor putea folosi puterea computerelor cuantice pentru a sparge criptarea actuală. Soluția propusă este implementarea rapidă a „criptografiei post-cuantice” (PQC) la nivelul tuturor agențiilor civile și al contractorilor acestora.
În timp ce Pentagonul și partenerii săi lucrează de ani de zile la implementarea acestor algoritmi avansați, noua directivă obligă restul guvernului federal să atingă aceleași standarde de securitate. Practic, prin acest ordin, se urmărește uniformizarea rezilienței digitale a întregului aparat de stat în fața unei noi generații de riscuri informatice, asigurând protecția datelor sensibile într-un viitor dominat de tehnologia cuantică.
Actualitate
Provocări majore pentru programul T-7 Red Hawk: Noile avioane de antrenament vor zbura cu riscuri de navigabilitate „serioase”
Deși forțele aeriene anticipează intrarea în serviciu a aeronavei până în 2028, documente interne dezvăluie deficiențe critice de conformitate și riscuri asumate pentru a accelera modernizarea flotei.
Programul T-7 Red Hawk, menit să deschidă o eră modernă în instruirea piloților, se confruntă cu obstacole majore care ar putea pune în pericol siguranța tinerilor aviatori. Conform unor rapoarte interne recente, primele câteva zeci de aeronave vor fi livrate cu un risc de navigabilitate catalogat drept „serios”. Această situație provine dintr-o stare de neconformitate a contractantului Boeing, care nu a furnizat informațiile tehnice necesare pentru a garanta siguranța deplină a componentelor critice.
Absența datelor esențiale pune în pericol siguranța noilor piloți
Problema centrală rezidă în lipsa datelor privind „caracteristicile critice” ale unor piese fundamentale pentru siguranța zborului. Fără aceste informații, oficialii nu pot determina cu certitudine când o piesă ar putea ceda sau care sunt protocoalele corecte de inspecție. Se estimează că primele 82 de aeronave T-7, programate pentru producție până în 2031, vor fi afectate de această carență informațională.
Această vulnerabilitate este considerată deosebit de îngrijorătoare deoarece avionul va fi operat de piloți aflați la începutul carierei, care nu dispun de instinctele și experiența necesară pentru a gestiona situații de urgență complexe ce pot apărea la viteze mari.
Între un avion nou cu probleme și flota învechită de T-38
Oficialii apărării se află într-o dilemă strategică: acceptarea riscurilor programatice ale T-7 sau prelungirea utilizării aeronavelor T-38 Talon, vechi de peste 60 de ani, care prezintă propriile riscuri operaționale. Strategia actuală de „management activ” optează pentru acceptarea unor limitări ale noului avion pentru a evita întârzierile suplimentare în procesul de instruire.
În prezent, T-7 Red Hawk are limitări surprinzătoare: de exemplu, aeronava nu poate zbura prin ploaie deoarece panourile de acces exterioare nu se etanșează corespunzător, permițând apei să pătrundă la subsistemele sensibile. De asemenea, sistemul de antrenament la sol a înregistrat rate de succes de sub 30% la testele cheie, fiind totuși expediat către baze pentru a forța progresul programului.
Tensiuni contractuale și costuri suplimentare de miliarde pentru contribuabili
Multe dintre problemele actuale își au rădăcina în contractul cu preț fix semnat în 2018, care a generat pierderi masive pentru constructor și dispute continue privind obligațiile de livrare a datelor. Există indicii că se analizează o modificare a strategiei de achiziție pentru motoare, care ar putea costa contribuabilii până la 1,5 miliarde de dolari în plus, în schimbul accesului la date tehnice esențiale.
Deși oficialii insistă că T-7 va fi sigur și eficient la momentul livrării, presiunea de a „merge repede” ridică semne de întrebare cu privire la eventualele consecințe neprevăzute. În timp ce modernizarea este vitală, lipsa de rigoare în aplicarea termenilor contractuali riscă să transforme acest program de ultimă generație într-o achiziție problematică, marcată de costuri în creștere și compromisuri de siguranță.
-
Exclusivacum 3 zilePensionarul de lux și împăratul șuruburilor: IPJ Prahova, statul care plătește micii de pe DN1 și folia neagră de la Dedeman – «Grădinița de cadre» IPJ Prahova (XV)
-
Exclusivacum 4 zileCatedrala Jmecheriei: IPJ Prahova între doctorul‑Dumnezeu cu TID, școlărița în fundul gol și cămătăria de la CAR. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (XIV)
-
Exclusivacum 5 zileINSPECTORATUL DE PROTECȚIE AL JMECHERULUI PRAHOVEAN. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (XIII)
-
Exclusivacum 16 ore„Prestij” cu reacție întârziată: după ani de Maneliadă în centru, IPJ Prahova scoate din joben… 4 percheziții
-
Exclusivacum 2 zileFurați la stat, furați la pensie: jaf cu ștampilă oficială în lumea militarilor și polițiștilor
-
Exclusivacum o ziCatedrala ipocriziei reformiste: Cum „reorganizarea către eficiență” ascunde dublă semnătură și epurări la Ministerul Economiei/ Documente
-
Exclusivacum 5 zileComisii de disciplină la mișto și destituiri din concediu medical in M.A.I.: manualul de abuz „made in instituție”
-
Exclusivacum o ziCoca-Cola Ploiești – O nouă eră în reciclarea “transparentă”: cum se reciclează banii, nu doar sticlele



